Stenogramă plen

Bună dimineața!

Stimați colegi, este ora 8.30.

Declar deschisă ședința consacrată astăzi prezentării de către dumneavoastră a declarațiilor politice.

O să începem această ședință cu crearea posibilității pentru opoziție de a prezenta declarațiile politice.

Îl rog pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Kötő Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat Vasile Mocanu, mă bucur să vă revăd de dimineață și vă urez să aveți o zi frumoasă și o declarație politică consistentă.

Vă rog.

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Ce bine ar fi ca să înceapă ședințele plenului Camerei Deputaților la ora exactă, așa cum începeți dumneavoastră declarațiile politice.

Stimați colegi, „Căldură cu picătura, bani cu găleata”

Am atras de mai multe ori atenția că declarațiile hazardate, legislația incoerentă, deciziile bizare, ca și interesele politice ale actualei puteri vor fi mai periculoase pentru populație decât iarna care se apropie. Și nu m-am înșelat!

2. A schimbat în totalitate Decizia nr. 1.025/25.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 7.222/120/2007.

Mulțumesc și eu.

O invit acum pe doamna deputat Doina Burcău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Doamna colegă, aveți cuvântul.

## **Doamna Doina Burcău:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Un semnal de alarmă pentru copiii României”.

Toate organizațiile neguvernamentale pentru protecția copilului atrag atenția asupra efectelor dezastruoase pe care agravarea crizei economice și creșterea șomajului le au asupra copiilor. În același timp, președintele Băsescu afirmă public că suntem un popor de asistați social.

Încă de la începutul anului 2009, UNICEF și Banca Mondială au realizat o evaluare rapidă a impactului probabil al crizei economice asupra sărăciei în România, care a analizat profilul sărăciei pentru anul 2008, profilul populației care prezintă riscul de a se confrunta cu sărăcia în 2009, acordându-se o atenție deosebită copiilor, precum și capacității alocațiilor existente acordate familiilor și copiilor de a oferi o protecție adecvată împotriva impactului crizei.

Până la finalul anului 2009, conform estimărilor acestui studiu, 351.000 de copii cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani urmau să fie afectați de sărăcie.

Prin comparație cu această grupă de vârstă, tinerii între 15 și 24 de ani continuă să se confrunte cu cel mai mare risc de sărăcie. Copiii și tinerii reprezintă 43% din populația afectată de sărăcie, atât în 2008, cât și în 2009.

Populația estimată a intra în sărăcie în 2009 era de aproximativ 1.400.000. Sărăcia reprezintă starea în care condiții umane de bază, precum o alimentație corespunzătoare, accesul la apă curentă, servicii de sănătate și adăpost sunt inaccesibile unei anumite categorii de populație, din cauza dificultății de a și le permite.

Aceste lipsuri sunt cu atât mai grave în cazul copiilor cu cât atrag după ele consecințe grave precum dezvoltare improprie, excludere socială sau creșterea exploatării prin muncă a copiilor, a exploatării sexuale și a abuzurilor, a abandonului școlar, a analfabetismului, o stare de sănătate precară, creșterea consumului de droguri și putem continua așa.

Studiul identifică cauzele care generează sărăcia la copil: șomajul adulților, educația scăzută și cele care agravează sărăcia familiei când se asociază cu neglijarea, consumul de alcool al părinților etc., precum și grupuri vulnerabile – în Regiunea de Nord-Est, populația romă, tineri, cei cu educație sub 8 clase, familii monoparentale, familii cu peste 4 copii etc. –, și subliniază faptul că acțiunile cele mai importante și urgente pentru noi sunt cele concentrate asupra diminuării consecințelor crizei asupra copilului, asupra sănătății, asupra școlarizării, care se pot măsura în indicatori sau rate: rata morbidității și mortalității la copil, rata abandonului școlar.

Ca profesor, pot să confirm că abandonul școlar este în creștere. După un an și jumătate de la acest studiu transmis ministerului de resort, Asociația „Telefonul copilului” ne alertează că numărul familiilor disperate care solicită ajutor financiar a crescut alarmant, începând din 2009. Au fost înregistrate până acum aproape 8.000 de cazuri, în care, în fiecare dintre ele, s-a solicitat sprijin financiar și material sau o soluție pentru copiii care nu au haine și rechizite pentru a merge la școală, mergând până la cereri de instituționalizare a copiilor.

Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se luptă cu toate acesta, încercând să rezolve probleme de nerezolvat, deși bugetele sunt insuficiente, iar personalul pleacă la muncă în străinătate pentru a nu ajunge chiar ei în situația celor pe care îi protejează.

În ce măsură reușesc sau nu, nu are cine să ne mai spună, pentru că autoritatea care ar fi trebuit să tragă semnale de alarmă a fost redusă la o mică direcție în ministerul care se numește – în mod pretențios – al muncii, protecției sociale și familiei.

Copiii nu ies în stradă, în fața Guvernului, pentru a-și cere drepturile, dar asta nu înseamnă că statul ar trebui să ia măsuri de reducere a cheltuielilor, fără să privească spre copiii ascunși dincolo de cifre și grafice.

Ar trebui să fim cu toții preocupați de ceea ce se întâmplă cu viitorul nostru, în condițiile în care probabil un milion de copii sunt afectați de sărăcie extremă în România lui Boc.

În aceste momente, Guvernul intenționează să înjumătățească perioada de acordare a indemnizației de creștere a copilului. În acest sens, se dovedește faptul că Guvernul dorește înjumătățirea viitorului țării. Bugetul țării nu se îmbogățește de pe urma mamelor și copiilor și Executivul PDL mai are puțin și propune un impozit sau o taxă pe naștere.

Măsura nu are nicio justificare socială, mai ales în contextul crizei demografice și, cu atât mai puțin, morală sau economică. Nu pe seama mamelor și copiilor se va îmbogăți bugetul țării, iar societatea este mai mult decât statistici.

În opinia mea, sunt cel puțin două mari probleme: în primul rând, se periclitează viitorul României, înjumătățirea perioadei de acordare oferind un stimulent negativ de a nu mai face copii, iar în al doilea rând, pentru tinerii români care vor mai încerca totuși să aibă copii, puterea nu a pus la punct un sistem viabil de îngrijire a lor, de până la 3 ani, care să suplinească absența mamei, pentru că ea va fi obligată să muncească mai mult ca să compenseze lipsa indemnizației.

Cele 40 de creșe existente în prezent nu corespund obiectivelor de la Barcelona în materie de îngrijire a copiilor, pe care și România și le-a asumat.

Atrag atenția asupra acestui lucru președintelui Băsescu și Guvernului Boc, că asistența socială este un sistem complex prin care nu numai că se asigură un principiu absolut obligatoriu într-o țară europeană – egalitatea de șanse –, dar se și evită dezastre sociale, cum este cel pe care-l ignoră acum actuala putere: acela de amanetare a viitorului României, prin efectele dezastruoase pe care criza le are asupra copiilor și tinerilor din România.

Vă mulțumesc. ## **Domnul Ioan Oltean**

**:**

Mulțumesc, stimată colegă.

Dați-mi voie, pentru că nu mai avem alți vorbitori în sală, să-mi prezint și eu propria declarație politică.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Combaterea abuzului asupra copiilor”.

Realitatea cruntă a zilelor noastre ne arată din ce în ce mai des scenarii de o gravitate și agresivitate incredibile, având ca subiecți tineri minori nevinovați, victime certe ale imaginației și ale afecțiunilor patologice ale unor persoane mature menite să le garanteze protecția.

În acest sens, dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, precum și prevederile Codului penal, își aduc contribuția în vederea clarificării acestor aspecte și conturării suportului legal pentru identificarea cazurilor de abuz și neglijență, departe însă de a constitui un cadru redutabil privind stoparea unor astfel de acțiuni.

Ținând cont de prevederile actelor normative menționate mai sus, se impune o evoluție a cadrului legislativ actual, în raport cu garantarea unui set de acțiuni preventive, care să determine în fapt prevenirea rezultatului final, deci să încurajeze nu doar conștientizarea obligației de respectare în sine, dar, mai ales, identificarea de instrumente și strategii precise în ceea ce privește acțiunea propriu-zisă de realizare a obligației de respectare.

Copilul face parte din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate crescută, este lipsit aproape complet de posibilitatea fizică de apărare, deține o capacitate limitată de înțelegere a efectelor comportamentului propriu sau al altor persoane.

Fiind de cele mai multe ori tentați, în cazul în care li se oferă recompense și atenții, minorii pot deveni victime certe ale unor astfel de persoane care, în mod firesc, ar trebui să răspundă și să vegheze asupra siguranței lor.

Prin abuz asupra copilului se înțelege „orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului”.

Dați-mi voie să-i ofer posibilitatea și domnului deputat Florin Țurcanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să-și prezinte declarația politică. Domnule coleg, aveți cuvântul.

Bună dimineața, domnule președinte! Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea politică se intitulează „România – țara Guvernului Taie tot!”.

Stimați colegi,

După cum bine simțim fiecare dintre noi, traversăm o perioadă considerată de criză economică sau „recesiune”, conform declarațiilor Președintelui țării, criză în care am intrat și care se adâncește pe zi ce trece din cauza salariilor nesimțite ale bugetarilor, din cauza pensiilor și, mai mult, din cauza alocațiilor pentru copii, a indemnizațiilor pentru creșterea copiilor până la doi ani și, în final, a concediului maternal.

Dacă ascultăm declarațiile membrilor acestui Guvern „magnific”, ne dăm seama că pentru bugetari, pensionari, mame și copiii acestora ar trebui redeschis drumul spre... Siberia! De ce fac această afirmație? Simplu! Pentru că aceste categorii sociale au ajuns spaima societății, fiind cei care, în loc să construiască, distrug, cei care, în loc să producă, cheltuiesc și, mai mult, adâncesc criza economică. Vor ajunge acești oameni să se ascundă și chiar să le fie frică să spună că sunt salarizați de la bugetul de stat sau că sunt pensionari, fie că au studii superioare, fie că nu. Se vor ascunde pentru a nu fi victimele celor „lezați” de salarizarea acestora, a celor care stau zile întregi cu coatele pe geam, știind că la sfârșitul lunii ajutorul social dat de „bunul guvern” va veni și ei își vor putea permite „bunăstarea” zilnică: tutunul și alcoolul.

Această categorie a asistaților sociali nu prezintă un pericol pentru economia țării, deoarece nu am auzit niciun ministru care să spună: „Stop și treceți la muncă!” Dar, am auzit din gura tuturor că medicii, profesorii, asistenții, angajații din administrația publică sunt „pericolul social nr. 1” al economiei românești.

În aceste condiții, pentru a stimula creșterea economică și pentru a diminua efectele crizei, domnul Botiș, ministrul muncii și asistenței sociale, a preluat o idee a înaintașului său, Mihai Șeitan, idee considerată deosebit de bună în aceste condiții, salvatoarea economiei românești. Neținând cont de faptul că legea fundamentală a României, Constituția, prevede acordarea alocației de stat pentru copii, indiferent de situația materială a familiilor acestora, domnii miniștri consideră că nu toți copiii ar trebui să beneficieze de alocație. De ce? Pentru că unele familii au venituri mai mari decât ale altor familii și atunci copiii familiilor cu venituri mai mari ar trebui „pedepsiți” pentru „nesimțirea” părinților lor, cu diminuarea sau tăierea alocației.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc și eu, domnule deputat. Stimați colegi,

Dați-mi voie să-i prezint pe acei colegi ai noștri care și-au depus declarațiile politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputați: Uricec Eugen, Stelian Fuia, Geantă Daniel, Iacob-Strugaru, Marius Rogin, Ghiță Cornel, Buhăianu Cătălin, Maria Stavrositu, Radu Zătreanu, George Ionescu, Călian Petru, Buda Daniel, Marius Dugulescu, Silviu Prigoană, Gheorghe Ciobanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Ioan Stan, Filip Georgescu, Georgian Pop, Valeriu Zgonea, Ion Călin, Mugurel Surupăceanu, Laurențiu Nistor, Bogdan Ciucă, Neculai Rățoi, Marian Ghiveciu, Florin Iordache, Cristian Rizea, Oana Mizil și Manuela Mitrea.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: Dan Motreanu, Nini Săpunaru, Grațiela Gavrilescu, Gabriel Plăiașu, George Scutaru, Cornel Pieptea, Titi Holban, Bogdan Țîmpău, Cristian Buican, Gigel Știrbu, Relu Fenechiu, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Ciprian Dobre, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donțu, George Dumitrică, Andrei Gerea și Radu Stroe.

Din partea parlamentarilor independenți: Culiță Tărâță. Din partea Grupului de parlamentari ai minorităților naționale: domnii deputați Miron Ignat și Dragoș Zisopol.

Din partea parlamentarilor fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Statistic, stimați colegi, 15 parlamentari și-au prezentat de la tribuna Camerei Deputaților declarațiile politice și 53 le-au depus în scris.

Eu vă mulțumesc pentru participare, vă doresc o zi bună, ne revedem la ora 10.00, atunci când vom avea pe ordinea de zi dezbaterea proiectelor înscrise.

Vă mulțumesc.

Toate cele bune pentru dumneavoastră. Doamne-ajută!

„Botoșaniul nu-și mai permite să plătească indemnizațiile însoțitorilor persoanelor cu handicap”

Declarația mea politică de azi se referă la neplata indemnizațiilor însoțitorilor persoanelor cu handicap din județul Botoșani.

Pentru că Ministerul Finanțelor nu a mai direcționat bani pentru efectuarea acestor plăți de luni de zile, majoritatea primăriilor din județul Botoșani nu mai au bani pentru a efectua plăți pentru beneficiarii acestor indemnizații.

La nivelul județului, exceptând Municipiul Botoșani, însoțitorii persoanelor cu handicap nu și-au mai primit banii din luna iunie. Adică nu numai că aceste drepturi bănești s-au redus, dar ele nu au mai fost plătite deloc.

Mulțumesc. La nivelul municipiului, Primăria Botoșani nu-și mai permite să plătească din bugetul propriu indemnizațiile însoțitorilor persoanelor cu handicap din luna octombrie. Ca să nu aibă de suferit, reprezentanții Primăriei Botoșani au decis să facă aceste plăți cu bani din bugetul propriu timp de mai multe luni, însă acum municipalitatea nu poate să-și mai permită nici măcar acest lucru. Necesarul pentru efectuarea plăților însoțitorilor persoanelor cu handicap doar pe o singură lună se ridică la 4 miliarde de lei vechi numai la Botoșani. Este o cheltuială la care nimeni nu se aștepta.

Așadar, avem în față o situație disperată în care se găsesc acești oameni. Banii nu vin de la bugetul de stat cu destinație specială, prin Ministerul Finanțelor, iar bugetele locale nu pot susține plățile. Autoritățile locale speră într-o rectificare de buget, iar de la bugetul de stat să fie virați banii.

Ne întrebăm, pe bună dreptate, cine este de vină pentru o astfel de situație? Desigur că ai noștri dragi guvernanți dau vina pe criză. Dar oare merită categoriile defavorizate să sufere astfel? Vorbim de sute de oameni și de luni de zile!

Cer, de la această tribună, Guvernului să caute urgent o soluție de rectificare bugetară în sens pozitiv, care să permită plata acestor drepturi bănești. În caz contrar, doresc guvernanților noștri să aibă și Domniile Lor parte de suferința acestor oameni.

„Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor”

Se spune că sărăcia naște monștri, iar astăzi acest lucru este din ce în ce mai vizibil. Neajunsurile de zi cu zi, grija pentru ziua de mâine, stresul, lipsa de educație sunt doar câteva dintre cauzele actelor de violență.

Doresc să aduc din nou în discuție subiectul violenței pentru că, săptămâna aceasta, Fondul ONU pentru Populație marchează Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva femeilor.

În declarațiile politice anterioare am mai vorbit atât despre violența domestică, despre violența juvenilă, cât și despre „consumul” de violență din țara noastră. Afirmam în declarația politică din martie că familia naturală, tradițională, se află în criză, în mutație spre un viitor confuz și incert. Violența în familie pare a fi un dat al civilizației, iar violența domestică este o luptă greu de dus la noi în țară, este un subiect delicat, considerat încă tabu, într-o societate în care victima este în continuare vinovată pentru ceea ce i se întâmplă.

Spuneam atunci că de cele mai multe ori se ajunge la crimă. Stau dovadă, din păcate, crimele inexplicabile, fără sens și inumane care se petrec între membrii aceleiași familii.

Nu exista nicio scuză pentru folosirea violenței sau pentru abuzuri, însă de cele mai multe ori una dintre cauze este consumul de alcool. Astăzi, probabil mai mult ca în trecut, factorul care determină intensificarea gradului de violență din societate, și mă refer aici la abuzurile împotriva femeilor sau a copiilor, s-a intensificat din cauza sărăciei. Doresc să menționez faptul că am apreciat inițiativa legislativă care vizează îndepărtarea agresorului de victimă, și nu a victimei de agresor pentru că de cele mai multe ori victimelor violenței

domestice li se spune sau ajung ele însele la concluzia că trebuie să se refugieze de agresor fie la rude, fie într-un centru specializat pus la dispoziție de comunitate.

Doresc să remarc și proiectul Ministerului pentru Familie și Solidaritate al statului francez, care a alocat peste 5 milioane de euro pentru achiziționarea unor brățări de dimensiunea unui ceas în care este integrat un sistem GPS pentru a fi purtate de francezii care au fost violenți cu partenerele lor de viață. Acestea vor fi atenționate în momentul în care aceștia vor încălca perimetrul stabilit de lege și încearcă să se apropie de ele. Măsura a fost luată ca urmare a numărului mare de femei care au fost ucise sau agresate de consorții lor. Se pare că măsura este una de succes întrucât și Spania a aplicat acest sistem, iar numărul deceselor cauzate de violența conjugală a scăzut cu 14%.

Agenda internațională consemnează faptul că ziua de 25 noiembrie este Ziua Internațională de Luptă împotriva Violenței asupra Femeii, negarea violenței fiind astfel element definitoriu în spațiul larg circumscris conceptului diferența de gen.

Un recent forum mondial ce a analizat conceptul și situația concretă a femeii în lume sub semnul securității supraviețuirii, focalizată pe sănătate, al securității demnității, respectiv educația, al securității vieții copilului etc., forum la care am participat în calitate de parlamentar român, deși nu ne-a nominalizat negativ, a semnalat numeroase cazuri de discriminare de gen.

Cu toate acestea, în calitate de cetățean român, sunt datoare, aici și acum, să semnalez faptul că și în țara noastră numărul cazurilor de violență în familie este din ce în ce mai mare.

Astfel, conform statisticilor, în anul 2009 au fost sesizate în țara noastră de două ori mai multe cazuri ale violenței împotriva femeilor decât în anul 2004, numărul total de cazuri depășind cu mult estimările specialiștilor.

Din lipsa fondurilor necesare combaterii și studierii acestui fenomen, nu se poate cunoaște în totalitate amplitudinea lui, dar, conform datelor pe care le dețin medicii de specialitate din cadrul Institutului Național pentru Medicină Legală, numărul victimelor violenței în familie se apropie de 900.000 în noiembrie 2009. În context, mă întreb câte victime se vor înregistra în acest an, date fiind măsurile aberante luate de Guvern, care numai român nu este, pentru ieșirea/adâncirea crizei economice din România. Întreb acest lucru pentru că sărăcia generalizată a generat și generează, în mod indubitabil, violență, mai ales domestică.

În acest context socioeconomic, privesc stupefiată recentele măsuri BeBe (Boc – Băsescu, sau invers) de reducere a perioadei postnatale și, implicit, a alocației inițiale de îngrijire a copilului. Aceasta pentru că diminuarea constantă a resurselor generează tensiunile intrafamiliale, primele și majorele premise ale violenței familiale.

De aceea, de Ziua Internațională de Luptă împotriva Violenței asupra Femeii, mă întreb câte acte vătămătoare, fizice sau emoționale, vor mai avea loc în România prin această aberantă diminuare a resurselor necesare conviețuirii normale în cupluri și dacă, de la înălțimea considerabilei ei averi, starleta PDL-ului, Elena Udrea, purtătoarea celebrei frunze de milioane de euro, a făcut cel mai elementar gest de implicare în atât de necesara eliminare a discriminării de gen și a condițiilor care o potențează.

„Guvernul Boc este mai mult decât incompetent, este un guvern antinațional”

De la preluarea puterii, în decembrie 2008, și până acum, guvernele succesive ale lui Emil Boc au părut că sunt construite pe o caracteristică comună: o evidentă și

imbatabilă incompetență și nepricepere în gestionarea treburilor țării.

Însă ultima jumătate de an a demonstrat că acest Guvern nu este doar unul extrem de nevolnic, ci unul care lucrează împotriva intereselor naționale, împotriva intereselor cetățeanului român. După ce a sărăcit economia națională falimentând aproape 200.000 de firme prin introducerea impozitului forfetar, după ce a prăduit bugetarii prin reducerea cu 25% a salariilor, după ce a lăsat fără 15% mamele ce au în îngrijire copii și pe cei care beneficiază de ajutoare sociale, acum pregătește transformarea cetățenilor români într-o societate de sclavi.

Ultima bombă guvernamentală, lansată dinspre Palatul Victoria, anunță modificarea Codului muncii în mod dramatic pentru angajații din această țară. Astfel, se preconizează mărirea timpului de lucru până la 12 ore pe zi, introducerea zilei libere în cursul săptămânii, fracționarea concediului de odihnă, precum și scăderea amenzilor pentru munca la negru.

Altfel spus, după ce le-a fost tâlhărit venitul salarial din fiecare lună, acum se are în vedere lipsirea de orice fel de protecție a angajaților, iar replica acestui Guvern este mereu aceeași: acestea sunt condițiile FMI, ca și cum România s-ar fi transformat dintr-un stat suveran și independent într-o anexă sau departament al Fondului.

Ca liberal, nu pot spune că am o viziune de sorginte socială asupra societății, dar niciun om politic ce se consideră cu adevărat român nu poate să aprobe, fie și tacit, această umilire continuă a celor care produc valoare în această țară. Ceea ce se întâmplă acum ne arată foarte clar că, în calitate de oameni politici, este momentul în care trebuie să ne revendicăm mai puțin de la dreapta sau de la stânga ideologiilor și să fim, înainte de toate, români.

„Refuz de dragul refuzului?”

Doresc să lansez un apel la bunul-simț al colegilor din opoziție de a judeca cu propriile sisteme de valori înainte de a condamna din oficiu orice strategie sau chiar viziune pe care actualul Guvern o lansează.

Odată cu intrarea sezonului rece, am asistat la o „adaptare” a discursului colegilor parlamentari din opoziție și o îndreptare a criticilor nefondate către investițiile în turismul hibernal din România. Dacă în timpul verii discursurile politice la televiziuni erau axate pe lăudarea litoralului bulgăresc, simultan cu blamarea litoralului românesc, acum, la începutul iernii, criticile se lansează în direcția investițiilor în obiective turistice specifice sezonului rece.

Ne plângem că sezonul cald este prea scurt. Pe cale de consecință logică, trebuie să investim serios în turismul specific sezonului rece. Faptul că se direcționează fonduri serioase pentru amenajarea de pârtii de schi este rezultatul unor analize serioase și al unor strategii de bun-simț în promovarea turismului în România.

Dacă ne uităm la vecinii noștri bulgari, nu vedem decât trei stațiuni de schi: Bansko, Borovets și Pamporovo. În România avem stațiuni de schi în Maramureș (Borșa, Mogoșa, Izvoare, Suior), Valea Prahovei (Bușteni, Predeal, Sinaia, Azuga), ca să nu mai vorbim de Poiana Brașov, Bâlea Lac, Vatra Dornei, Stâna de Vale și multe altele. Avem un potențial imens de a câștiga o reputație înaltă pe harta stațiunilor de schi din Europa și cred că trebuie să profităm și să dezvoltăm acest sector turistic.

Din nou îmi manifest dezamăgirea față de atitudinea jenantă a colegilor din opoziție care critică de dragul criticii (sau că au ordin de la centru!) și refuză să sprijine proiecte importante pentru România doar de dragul refuzului.

„Noile ședințe ale partidului-stat”

Recenta conferință a Partidului Democrat Liberal, filiala București, ne-a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că partidul clientelar care se află astăzi în fruntea țării nu numai că este o parte din fostul Front al Salvării Naționale, ci și un demn urmaș al Partidului Comunist Român. Comportamentul și limbajul celor care au luat cuvântul, precum și mesajele transmise nu au făcut altceva decât să transforme această reuniune într-o copie fidelă a consacratelor ședințe ale Partidului Comunist Român. Laudele excesive, odele compuse conducătorului acestei filiale, precum și fastul caracteristic nu își aveau rostul în contextul candidaturii unice a celei mai cunoscute blonde din România, iar asta nu o spun doar eu, ci și unii membri PDL.

Ceea ce a rămas în urma acestui eveniment în memoria colectivă este numărul și paleta largă de opțiuni metaforice lingușitoare ale unor importanți lideri PDL atunci când vine vorba de un protejat al iubitului cârmaci de la Cotroceni. Comparațiile plastice și metaforele laudative la adresa Elenei Udrea au reprezentat duminică punctul central de atracție al acestei ședințe. Speram ca un asemenea comportament slugarnic specific relației dintre liderii PDL și Traian Băsescu să nu mai continue, dar se vede că m-am înșelat. A fost o ședință cu un final binecunoscut al cărei unic scop era acela al întrecerilor discursive de laudă la adresa tovarășei Elena.

Am aflat de la această ședință de partid că Elena Udrea reprezintă pentru PDL „soarele” de la care se așteaptă lumina și că dânsa este exponentul unei generații în cadrul Partidului Democrat Liberal. „Cea mai frumoasă și mai competentă”, așa cum a fost catalogată de ministrul de externe care prin astfel de osanale și-a obținut postul pe care îl ocupă, a declarat, spre final, că și-ar dori organizarea unei astfel de conferințe la trei sau șase luni, mai mult ca sigur pentru a mai auzi laudele și cuvintele frumoase care îi fuseseră adresate. Îi propun ca la viitoarea conferință, de peste trei sau șase luni, să organizeze și un concurs pentru cea mai plastică descriere laudativă, pentru a mima cât de cât competiția.

Așa cum obișnuia și tradiția celebrelor ședințe ale PCR, au existat două persoane care au mimat critica și care probabil i-au întunecat, pentru câteva momente, ziua plină de soare de care se bucura draga tovarășă Elena. Aceștia nu au făcut altceva decât să oprească, chiar dacă doar și pentru câteva momente, morișca laudativă pornită la adresa Elenei Udrea și au atras atenția asupra unor probleme reale, dorind să fie mai mult niște sfaturi decât niște critici.

Prezenta declarație politică se dorește a fi un avertisment, un avertisment în primul rând moral adresat tuturor celor care ocupă în acest moment vreo funcție în Parlamentul României, în principal celor care au calitatea de aleși și reprezentanți ai cetățenilor în acest for.

Nu cred că vreunul dintre noi, atunci când a cerut votul oamenilor în campania electorală, la ultimele alegeri parlamentare, a spus explicit sau măcar voalat că va transforma mandatul de parlamentar în instrument de luptă pentru subminarea democrației din România. Nu cred că vreunul dintre noi a crezut vreo clipă că va deveni o marionetă a unei majorități arbitrare și lipsite de orice decență și morală politică.

Ultimele evenimente ce au avut loc în Comisia de Regulament a Camerei Deputaților, precum și în plenul acestei instituții ne arată extrem de clar faptul că s-a reușit o tristă performanță a puterii portocalii și a acoliților ei de a dinamita principala calitate a Parlamentului României: aceea de for democratic de dezbatere. Modificările aduse legii interne de funcționare și organizare a Camerei Deputaților construiesc premisele unei dictaturi instituționale fără precedent.

Nu mai contează componența legitimă a Parlamentului, așa cum a rezultat ea în urma alegerilor. Contează și sunt răsplătite traseismul și corupția politică.

Nu mai contează componența în forurile de conducere. Contează ca o minoritate portocalie să poată să își impună punctul de vedere, indiferent de argumente și mai presus de lege.

Ceea ce nu a reușit Traian Băsescu la nivelul întregii țări a reușit Roberta Anastase la nivelul Parlamentului: instaurarea dictaturii portocalii.

Istoria ne-a demonstrat că orice dictatură, indiferent de cât de grea și asupritoare ar fi, își are limitele sale de timp. Va veni o vreme în care toți cei care susțin puciul portocaliu din Parlamentul României vor trebui să dea socoteală pentru faptele lor. Va veni o vreme când ne vom întoarce în fața oamenilor, în comunitățile ce ne-au ales, pentru a explica de ce această țară este mai săracă – atât ca resurse, cât și ca exercițiu democratic –, iar atunci toți cei care v-ați făcut părtași la faptele incalificabile ale Robertei Anastase și ale PDL-ului va trebui să răspundeți în fața legii și a oamenilor.

„Importanța asigurării resurselor financiare necesare susținerii producției de apă grea în deplină siguranță”

Vin în fața dumneavoastră pentru a prezenta situația societății ROMAG-PROD din Mehedinți, care produce apă grea de uz nuclear pentru umplerea inițială a reactoarelor U3 și U4 de la Cernavodă, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2006, aprobată prin Legea nr. 78/2007, și a contractului nr. 493-M-2006 încheiat cu Societatea Națională Nuclearelectrica.

În anul 2010, ROMAG-PROD a avut mari probleme de finanțare, începând cu luna martie 2010, fapt care până în acest moment nu a influențat negativ realizarea fizică a producției, această unitate fiind în graficul de producție cu o realizare la zi de 165 tone de apă grea. Totuși, finanțarea insuficientă s-a repercutat în mod negativ asupra plății furnizorilor de materii prime și materiale, cu consecințe în aprovizionarea aritmică și sistarea aprovizionării pe anumite perioade. Toate acestea au dus la scăderea stocurilor de materii prime și materiale sub limita stocurilor de siguranță, fapt care poate conduce la situații de avarie deosebit de grave pentru siguranța instalațiilor, în instalațiile ROMAGPROD procesându-se 300 tone de hidrogen sulfurat, gaz toxic și foarte periculos.

Până în luna noiembrie 2010, ROMAG-PROD a vândut la Societatea Națională Nuclearelectrica 119,5 tone în valoare de 214.404.000 lei (toată suma alocată pentru anul 2010) și mai are pe stoc 46,5 tone apă grea.

În condițiile în care s-ar sista producția de apă grea, implicațiile negative îmbracă două aspecte majore, și anume: aspectul economic, care ar solicita un efort financiar de peste 330.000.000 lei pentru desfășurarea etapelor de oprire în condiții de siguranță, precum și unul social, prin concedierea a 5.500 de lucrători din domeniu. Sistarea fabricației de apă grea va afecta grav și activitatea termocentralei de pe platformă și, implicit, pe locuitorii municipiului Drobeta-Turnu Severin, beneficiari ai confortului termic asigurat de ROMAGTERMO, prin creșterea prețului unitar la gigacalorie la peste 300 lei/gigacalorie.

Pe plan economic, existența platformei ROMAG este esențială pentru județul Mehedinți, a cărui industrie a fost serios afectată. Concedierea a peste 5.500 de persoane ar reduce dramatic nivelul de trai al acestora și al familiilor lor. La acest moment nu sunt asigurate condițiile economice, sociale și de reconversie profesională a persoanelor care ar fi disponibilizate. Mai mult, județul Mehedinți ocupă primul loc pe țară în ceea ce privește rata șomajului, 14%.

„Nici măcar comuniștii nu au umblat la tricolor”

Orice aberație își are limitele ei, dar ce s-a întâmplat la Alba Iulia le întrece pe toate. Arborarea pe frontispiciul clopotniței Catedralei Reîntregirii – locul unde de zeci de ani de la mijlocul lunii noiembrie se află un imens drapel național – a unui mesh pe care se află un steag tricolor ce conține și culorile portocaliu și cărămiziu reprezintă o ofensă adusă unui însemn național. Explicațiile date de purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia, în urma indignării cetățenilor care au participat la deschiderea manifestărilor care precedă sărbătoarea națională a României, sunt de-a dreptul halucinante. S-a venit cu argumentul că mesh-ul arborat pe clopotnița Catedralei Reîntregirii are rolul de promovare turistică, iar culorile au fost folosite pentru a crea un efect vizual de vălurire. Oficialul primăriei a mai explicat că logoul orașului conține culorile portocaliu și cărămiziu, prezente și în construcția mesh-ului. De când steagul național servește drept suport pentru promovare turistică și de când steagul național are în componență culorile – politice evident – ale unui oraș? La aceste întrebări trebuie să răspundă cei care au încălcat articolul 236 din Codul penal – ofensa adusă unor însemne.

Nici măcar comuniștii, în cei 45 de ani în care au deținut 100% puterea în România, nu au îndrăznit să modifice culorile steagului național. Pentru a-și marca teritoriul, comuniștii arborau la manifestări steagul roșu al PCR, dar nu s-au atins de tricolor. Au făcut-o acum – sper că nu au existat indicații de la centru – reprezentanții locali ai principalului partid de guvernământ, PDL, care au inserat culoarea partidului pe tricolor, și nu oricând, și nu oriunde, ci în apropierea Zilei Naționale a României și în orașul denumit pe bună dreptate Capitala Unirii.

Nu știu, nu am informații dacă mai sunt state – este posibil poate acolo unde dictaturile sunt la ele acasă – în care steagul național tradițional să fie modificat și inserat cu însemnele formațiunii politice aflate la putere. Cunosc însă un exemplu din trecutul apropiat. Însemnele Partidului Național Socialist au devenit, prin voința lui Adolf Hitler, însemnele (drapelul) celui de-al treilea Reich.

„Aderarea la zona Schengen, pe ultima sută de metri” Imediat după momentul aderării țării noastre în Comunitatea Europeană, obiectivul stabilit pentru perioada următoare, cel puțin la fel de important, a fost și este, în continuare, pregătirea și adoptarea măsurilor necesare pentru securizarea frontierelor și eficientizarea activității privind prevenirea infracționalității transfrontaliere în vederea intrării României în spațiul Schengen. În fapt, aderarea la spațiul Schengen nu înseamnă nimic altceva decât liberalizarea granițelor, eliminarea treptată a controalelor efectuate la frontierele interne, comune, ale statelor membre și, evident, instituirea libertății de circulație în acest spațiu.

Demersurile privind îndeplinirea cerințelor acquis-ului Schengen sunt parte integrantă a acquis-ului comunitar pe care România l-a acceptat integral odată cu semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană la data de 25 aprilie 2005. În acest sens, România a făcut pași importanți în vederea asigurării și perfecționării cadrului legal cu scopul prevenirii și combaterii migrației ilegale, a infracționalității transfrontaliere, profesionalizarea instituțiilor responsabile și, în egală măsură, a luat toate măsurile necesare implementării Sistemului informatic Schengen. Toate acestea sunt necesare în vederea proximității procesului de evaluare, dar, mai cu seamă, sunt necesare pentru a evita amânarea procesului de intrare a țării noastre în spațiul Schengen. Fără a fi acuzat de subiectivism, nu pot să nu îmi exprim dezamăgirea față de progresele înregistrate în perioada 2007–2008 când, practic, nu s-a adoptat nimic concret dintre măsurile necesare pentru îndeplinirea acestui obiectiv strategic deosebit de important.

Întreaga procedură a fost reluată începând cu ianuarie 2009, de această dată mult mai responsabil, concret și eficient. Tocmai de aceea s-a accelerat și reformarea sistemului judiciar din România prin adoptarea codurilor juridice, dar și implementarea măsurilor privind mica reformă din justiție care, de altfel, sunt parte integrantă a procesului de aderare la Schengen și, fără doar și poate, aspecte primordiale ale acestui proces amplu.

Partidul Democrat Liberal, prin reprezentanții care, astăzi, dețin decizia guvernamentală, și-a stabilit ca obiectiv principal îndeplinirea cerințelor acquis-ului Schengen într-un timp record, tocmai pentru recuperarea anilor în care nu s-a făcut niciun demers sustenabil în această direcție. Contrar tuturor speculațiilor mediatice și analizelor pe baza unor gesturi ale unor președinți, definite și analizate uluitor de unii jurnaliști, România, în momentul de față, are toate șansele să nu rateze termenul propus, respectiv martie 2011. Munca noastră privind reformarea sistemului juridic, securizarea frontierelor de stat, combaterea fenomenului infracțional, precum și implementarea sistemului informatic trebuie să

## „Despre revizuirea Constituției”

Rezultatele referendumului organizat anul trecut în 22 noiembrie au atras atenția întregii clase politice asupra voinței populare de a revizui Constituția, în sensul modificării structurii Parlamentului României și a numărului de reprezentanți în forul legislativ al țării.

Din nefericire, clasa politică românească nu a reușit să se mobilizeze și să realizeze consensul asupra acestei probleme fundamentale a democrației românești. Structura bicamerală, perfect simetrică în atribuții, a reușit, la un an de la această consultare, să ne arate limitele sale funcționale și chiar blocajele care pot apărea în actul legislativ sau conflictele interinstituționale pe care le poate genera.

Nu mă pronunț aprioric asupra structurii pe care ar trebui să o aibă Parlamentul României, nici asupra numărului optimal de reprezentanți în instituția legiuitoare. Cele două decizii trebuie să vină ca rezultat al unei largi consultări între partidele politice, societatea civilă și lumea academică din România, aceasta pentru că modificarea legii fundamentale impregnează direcția de dezvoltare viitoare a țării noastre. Procesul trebuie demarat cât mai curând pentru ca viitoarele alegeri, din anul 2012, să se realizeze pentru un parlament reformat.

Aș mai adăuga faptul că acest proces de revizuire ar trebui însoțit și de analizarea atentă a introducerii în legea fundamentală a României a unor prevederi referitoare la construcția sustenabilă a bugetului de stat și la respectarea unui prag al deficitului bugetar în acord cu criteriile de convergență economică ale Uniunii Europene.

## „Stop genocidului rutier!”

În data de 21 noiembrie au fost comemorate miile de victime ale accidentelor rutiere. Statistica este îngrijorătoare, pentru că, în ultimii 20 de ani, s-au înregistrat 62.000 de morți numai în aceste accidente.

Accidentele produse în cadrul traficului rutier figurează printre primele cauze de deces de pe întreg globul pământesc, România aflându-se printre primele țări cu cele mai mari rate de accidente mortale din Uniunea Europeană, alături de Letonia, Lituania, Slovacia.

Lipsa de experiență la volan, imprudența, alcoolul, viteza excesivă, dar și teribilismul sunt principalii factori care pun capăt, în mod violent, vieții celorlalți participanți în trafic.

Rudele victimelor accidentelor rutiere încearcă să-și găsească dreptatea pentru ca cei vinovați să răspundă în fața legii, care este destul de permisivă la noi, în România Lucrurile se mișcă destul de încet și trec ani buni până când aceștia urmează să dea socoteală.

Nu avem o justiție rutieră reală în comparație cu celelalte țări din Europa. Legile sunt blânde, iar cei vinovați sunt de cele mai multe ori puși în libertate sau considerați, culmea, victime.

Chiar dacă Direcția poliției rutiere din cadrul MAI a pus în aplicare mai multe proiecte care au avut drept scop reducerea accidentelor rutiere, a gravității acestora, dar și sporirea nivelului de disciplină a tuturor participanților în trafic, numărul accidentelor cu victime omenești rămâne ridicat.

În ultimul an, traficul rutier este supravegheat din elicoptere. Numărul radarelor instalate pe șosele a crescut semnificativ, iar permisele auto nu se mai obțin atât de ușor. Cu toate acestea, trebuie să se intensifice controalele, să se facă mai multe campanii pentru a stopa aceste grave accidente, dar, nu în ultimul rând, să se găsească soluții complexe pentru asigurarea circulației rutiere.

## „Privatizări de insucces”

În ultimii douăzeci de ani ne-am dorit ca serviciile publice deținute de statul român să fie cât mai rapid și eficient privatizate către operatori din străinătate cu mare experiență în domeniu. În mare parte, acest lucru s-a și realizat însă calitatea serviciilor către consumatorii finali nu a suferit niciun fel de îmbunătățiri, ci dimpotrivă.

Când spun acest lucru mă refer în primul rând la privatizarea distribuției de energie electrică sau la alimentarea cu apă. Sunt companii ale căror servicii sunt ireproșabile în țările lor de origine, însă în România lipsa de interes și profesionalism este plătită de consumatori. Este vorba despre mari corporații precum ENEL, E.ON, Veolia sau GDF SUEZ, care doar în mică parte au respectat clauzele contractelor de privatizare. Investițiile la care s-au obligat aceste companii nu s-au realizat sau au fost realizate în procente insesizabile, cu repercusiuni asupra sistării temporare sau de lungă durată a serviciilor de electricitate, apă sau gaze naturale.

Privatizarea nu trebuie să fie sinonimă cu disprețul pentru consumatori și tarife din ce în ce mai mari pentru aceștia. Privatizarea trebuie să rămână cheia succesului unui stat care vrea să lase concurenței de pe piață ameliorarea furnizării de servicii.

În această logică și consecvent principiului că cetățeanul trebuie să beneficieze de servicii mai bune și la prețuri accesibile, consider că Parlamentul României trebuie să evalueze, prin înființarea unei comisii speciale de anchetă, respectarea contractelor de privatizare și, mai ales, calitatea serviciilor furnizate în prezent: nivelul tensiunii electrice, viteza de remediere a defecțiunilor, calitatea apei sau presiunea și valoarea calorică corespunzătoare a gazelor naturale.

În absența controlului instituțional al statului român, cetățenii români vor rămâne în continuare tributari serviciilor de foarte proastă calitate și la prețuri exagerate.

## „Stimularea sectorului de exporturi”

Institutul Național de Statistică ne comunica în urmă cu doar câteva zile că volumul total al exporturilor românești pentru luna septembrie a înregistrat o creștere cu peste 35% față de luna similară a anului trecut, iar la nivelul primelor nouă luni ale anului 2010 creșterea a fost de peste 25%, comparativ cu primele 9 luni ale anului 2009. Cifrele înregistrate de exportatorii români sunt fără precedent în istoria economică a ultimelor decenii, însumând circa 27 de miliarde de euro după numai 9 luni.

Oricine ar citi statisticile oficiale ar observa cu ușurință că exportatorii români păstrează o apetență sporită și pentru piețele extracomunitare, de aproape 25% din totalul exporturilor, acolo unde produsele românești sunt la mare căutare și rămân competitive atât din punctul de vedere al calității, cât și al prețului.

Din fericire, principiul benefic al „mâinii invizibile” s-a confirmat la nivelul exportatorilor români, tocmai într-o perioadă economică dificilă, ajutați doar de valoarea scăzută a monedei naționale în raport cu alte valute și de modificările structurii consumului în țările importatoare.

Din nefericire, statul român rămâne în continuare captiv în probleme bugetare severe, moștenite de aproape douăzeci de ani, și nu îi mai rămân suficiente resurse pentru a sprijini direct și indirect dezvoltarea agenților economici care susțin exportul și compensează deficitul comercial național.

Deși în istoria recentă poziționarea României în această zonă geopolitică a Europei a adus țării noastre numai prejudicii, astăzi, când condițiile politice și economice s-au schimbat, poziționarea noastră la Marea Neagră și în apropierea Orientului reprezintă o oportunitate fără precedent pentru penetrarea piețelor extracomunitare.

Stimularea reală a exportatorilor, a investițiilor străine directe care țintesc piețele din jurul Mării Negre, Caucazului, Rusiei sau Orientului Apropiat trebuie să reprezinte priorități guvernamentale și obiective transpartinice pentru anii următori. Cheia utilizării exporturilor pentru relansarea economică națională a fost utilizată cu succes și de italieni, și de germani, și de olandezi în perioade mult mai dificile decât cele pe care le trăim noi astăzi.

## „Cine îi păzește pe copii?”

În ultima vreme s-au înmulțit atacurile cu arme albe în incinta sau în preajma unităților școlare. Violența în școlile din România tinde spre cote îngrijorătoare, la nivel național neexistând încă o strategie de combatere a fenomenului.

Poate unul dintre cele mai sângeroase evenimente care au avut loc recent în preajma școlilor este cel de la Craiova, unde doi elevi au fost înjunghiați, unul dintre ei decedând.

Forțele de ordine, respectiv Poliția, nu pot acoperi un întreg oraș, adică să fie prezenți la fiecare grădiniță, școală generală ori liceu, asta presupunând o suplimentare substanțială a numărului de polițiști. Or, acest lucru, în perioada de profundă criză economică în care se regăsește România, este de-a dreptul imposibil. Din aceste considerente propunem un proiect de lege privind instituirea pazei grădinițelor, școlilor generale și liceelor pe durata desfășurării activităților didactice și pe care trebuie să îl adoptăm pentru siguranța copiilor noștri.

„Democrația suspendată de mințile portocalii”

Președintele Băsescu chemase partidele parlamentare la o invocată reconciliere chiar cu câteva zile înainte ca democrația să fie suspendată în Parlamentul României cu ajutorul preferaților săi portocalii, și toate acestea de dragul hoției și al traseismului. Cel care susține că este cel mai democratic și imparțial președinte este în realitate cel mai mare apărător al celor care sunt în afara Constituției, a regulamentelor și a oricărei legi valabile în țara asta.

În ce regim democratic a mai auzit, oare, președintele Băsescu că 80=170? Sau că un partid care n-a avut nicio legătură cu alegerile parlamentare și cu votul uninominal – cel la care a ținut domnul Băsescu atât de mult să fie implementat – poate să fie inventat peste noapte și să aibă în Parlament aceleași drepturi ca oricare alt partid parlamentar, ales în mod democratic și, mai ales, în mod legal?

Despre ce democrație mai putem vorbi în România dacă traseiștii au, mai nou, o statuie ridicată la Curtea Constituțională, iar premiul de recunoaștere a tuturor meritelor inexistente li se acordă acestora împotriva voinței tuturor celorlalți parlamentari sau cetățeni care au ales, mai puțin cei portocalizați excesiv în cuget?

Furtul în mod flagrant la votul legilor în Parlament este transformat în virtute la Cotroceni și, de aceea, credem că aprecierea prezidențială în acest sens ar trebui consolidată și cu o distincție de merit pentru merituoasa conducătoare a unicei instituții legislative din România.

De ce nu?

Nimic nu mai pare un nonsens în România ultimilor șase ani, cea de când președintele Băsescu ne-a demonstrat că nimic nu este așa cum ne-a promis, jurat sau susținut până în prezent, cea în care tot ce se întâmplă este în interesul minunaților portocalii și a buzunarelor lor, prea largi pentru măsura noastră, a tuturor celorlalți români, lăsați definitiv la marginea democrației.

De ce ar mai avea opoziția drepturi în țara asta, dacă niciun alt român nu mai are niciun drept, în afară de cei care și-au făcut transfuzii cu virtuosul portocaliu, peste tot, singura culoare acceptată în țara asta pentru a putea mișca, vorbi, supraviețui, exista ca cetățean sau pentru a nu ți se tăia peste noapte veniturile pentru care muncești de o viață și pentru a nu fi îndatorat forțat, împreună cu potențialii tăi străstră-nepoți pentru o eternitate, două sau trei, fără să fii măcar întrebat?

„«Generozitatea» domnului Boc privind indemnizația pentru mame a ajuns la limită”

După ce premierul Boc a devenit forfecarul-șef al veniturilor tuturor categoriilor sociale din România, înlocuind incapacitatea de a face lucrurile să meargă pe făgașul normal cu tot felul de austerități inventive, unice pe plan european, care mai de care mai dureroase și mai aducătoare de nemulțumiri și sărăcie lucie, mai nou, și perioada de creștere a bebelușilor trebuie ciopârțită cât mai drastic, în opinia faimosului tăietor de toate.

„Generosul” premier a uitat cu desăvârșire perioada în care le promitea solemn românilor o țară a minunilor, plină de binefaceri portocalii, și vine acum cu tot felul de idei improvizate, una mai năucitoare ca cealaltă, care nu fac altceva decât să demonstreze românilor, încă o dată, că ambalajul, deși strălucitor, nu poate să acopere la infinit defectele găunoase de fabricație.

După ce indemnizația pentru creșterea copilului – care era de 85% din media veniturilor salariale nete, din care se plătesc contribuții la bugetul asigurărilor sociale, realizate în ultimul an – a fost redusă, cu toată generozitatea aflată la dispoziție _,_ de însuși premierul Boc, iar Curtea Constituțională a validat, în 25 iunie anul curent, reducerea sumelor acordate ca indemnizație pentru creșterea copilului cu 15%, acesta recidivează în aberații și scandalizează întreaga tagmă a părinților din România.

De câteva săptămâni, domnul „Boc cel Dur” și-a schimbat repertoriul de promisiuni și, la sfârșit de 2010, le promite părinților că Guvernul său intenționează să regândească indemnizația de creștere a copilului, reducând „generozitatea” unor astfel de plăți.

Că are de gând să mai taie sau nu ceva din preapuținul rămas unei mame în buzunar ca să-și crească bebelușul în primii doi ani de viață ai acestuia, premierul sau ministrul de resort nu fac prea multe precizări, dar un lucru incredibil în intențiile acestora se conturează din ce în ce mai pregnant pe firmamentul portocaliu al Palatului Victoria, și anume că, probabil de la începutul anului viitor, perioada de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului ar putea fi modificată. Una dintre variantele luate în calcul se referă la înjumătățirea perioadei de acordare a indemnizației de la doi la un an.

„Cântarea României, varianta Elena Udrea”

Nimic din ceea ce se întâmplă în țara asta nu mai are vreo importanță pentru marii conducători PDL-iști! Nimeni din zona crepusculară portocalie nu are vreo apăsare din cauza faptului că peste 80% din români sunt de părere că România se îndreaptă într-o direcție greșită.

Domnii PDL-iști nu au nici cea mai mică problemă că economia românească se află în continuare în derivă și că ei sunt principalii contributori la obținerea acestei performanțe notabile, că investitorii au dispărut fără urmă din România, din cauza hățișului fiscal marca Boc _,_ sau că, până în prezent, guvernele de esență portocalie au întreprins peste 15 acțiuni anticonstituționale, în numai doi ani de activitate deosebit de fructuoasă.

Nu mai are nicio importanță pentru nimeni din arcul guvernamental sau prezidențial nici faptul că în Parlamentul României se fură cu sacul – li se pare firesc dacă acest lucru îl fac ei, cu mâna lor, pentru binele lor –, sau că legea bunului-plac a fost decretată „constituțională” în „țara și constituția traseiștilor și a hoților la drumul mare”.

Totul este perfect în țara în care încă mai locuim și noi, ceilalți români, și unde singura preocupare a portocaliilor este competiția acerbă în preaslăvirea doamnei Udrea. Întrecerea socialistă în acest sens și osanalele pe bandă rulantă au fost la mare căutare în ultimele zile și toate acele fraze, rostite cu o deosebită emfază de către cei mai mari textieri portocalii, au fost primite cu cele mai calde aprecieri și aplauze sincere din partea celei omagiate.

Grotescul invențiilor laudative la care s-au dedat în acest weekend mai marii PDL-iști este puțin spus jenant și siropos: „Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturi monumentale ca să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Ești inteligentă, ești frumoasă, ești tenace, ai anduranță la mediul general dezgustător al politicii românești și nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare, ceea ce înseamnă că vei putea face cu oricine echipe de valoare și PDL are probabil nevoie de acest lucru”. Sau „Cu Udrea, filiala va redeveni soarele PDL”... Sau „Elena Udrea poate fi un veritabil Kill Bill al politicii românești. Are forță, are energie, are curaj și cu cât mai grele vor fi luptele electorale cu atât mai mari vor fi șansele ca Elena să ofere o victorie spectaculoasă”!

„După noua Lege a salarizării unitare, salariile vor crește doar pe hârtie!”

La nici un an de la intrarea în vigoare, Legea salarizării unitare în sectorul bugetar se modifică iar și din nou. Scopul ar fi să se elimine diferențele salariale între persoane angajate, în diferite sectoare bugetare, dar pe același post. În plus, vor fi desființate unele titulaturi. Așa nu vor mai exista asistenți manageri sau conducători auto. Mai exact, va dispărea denumirea de asistent manager și va rămâne doar

cea de secretară. Și denumirea de conducători auto va fi exclusă. În schimb se va păstra cea de șoferi.

Guvernul Boc trebuia să adopte luni forma finală a legiicadru a salarizării personalului bugetar și a legii de aplicare a legii-cadru în anul 2011, urmând ca apoi să depună proiectele la Parlament. Discuțiile au fost însă amânate pentru ziua de miercuri, 24 noiembrie.

Din păcate, nu s-a ajuns la un consens asupra salariului minim sau asupra nivelului cu care se pot mări salariile bugetarilor. Dacă sindicatele și patronatele doresc un salariu minim de 690 de lei, FMI dorește rămânerea la 600 lei. „În anul 2011, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție, salariilor de funcție, indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații, precum și al altor drepturi în lei sau în valută ale personalului plătit din fonduri publice, aflat în plată la 1 octombrie 2010, se majorează cu 15%”, se precizează în proiectul de act normativ _._

Atenție însă! Creșterea stipulată de actul normativ este raportată la nivelul diminuat al salariilor din luna octombrie 2010, ceea ce se poate traduce prin faptul că salariile bugetarilor vor crește anul viitor cu 15 procente doar pe hârtie. Practic, angajații statului nu vor recupera mai mult de zece la sută pentru că veniturile sunt afectate de creșterile de prețuri.

Aceeași lege prevede că în 2011 nu vor mai fi acordate prime și nici cel de-al 13-lea salariu, și asta pentru ca Guvernul Boc să se încadreze în fondul de salarii, negociat cu Fondul Monetar Internațional, de 39 miliarde lei. Acesta este și motivul pentru care Executivul a amânat pentru 2012 aplicarea noii legi de salarizare.

„Lecția de democrație a doamnei Roberta Anastase”

Obținută timp de 20 de ani prin încercări tumultuoase de consolidare a fragilei democrații românești de către fiecare cetățean în parte, cea mai mare victorie portocalie este chiar uciderea cu sânge rece a acesteia de cei mai mari luptători pentru autoritarism și fărădelege.

Alungarea opoziției la marginea democrației prin implementarea regulii de aur de eliminare a obligativității cvorumului în Biroul permanent al Camerei Deputaților și, odată cu aceasta, a instaurării comenzii unice aflate la mâna stimabilei matematiciene cu diplomă portocalie în domeniu, doamna Anastase, reprezintă apogeul pașilor făcuți spre drumul dictaturii de către președintele-jucător de iluzii și promisiuni deșarte și a sa echipă ascultătoare.

A sosit momentul ca PDL-iștii să poată juca cu toată forța tontoroiul în plenul Parlamentului, în comisiile de specialitate și, mai ales, în Biroul permanent al Camerei Deputaților, forul de decizie al acesteia, și să poată hotărî oricând, în orice clipă li se năzărește, că 80=170 sau 1=13, pentru bunul mers al partidului-stat, al eternului Guvern Boc și al președintelui devenit acum atotstăpânitor.

Ceea ce și-a dorit domnul Băsescu cu fervoare i-a îndeplinit cu toată energia doamna Anastase și a făcut pentru asta orice sacrificiu și, victorie!, stăpânirea peste Parlament le aparține în exclusivitate în Camera Deputaților.

„Interesul național” a fost invocat mereu ca necesar pentru a mobiliza principalul partid de guvernământ spre luptele seculare prin care au reușit, cu brio, să calce peste cadavre și să strivească victorioși democrația, inventând drepturile partidului traseiștilor și legea „cum ne place nouă”.

Candida doamnă Anastase, cea care a introdus în Parlamentul României metoda unică de vot prin furt flagrant, este și cea care, în ultima perioadă, ia cursuri intensive de tupeu, iar noile sale fraze, învățate impecabil pe de rost, sunt echivalentul unei culmi a ironiei fără margini. Aceasta a trecut din nou la conducerea ședințelor de plen ale Camerei Deputaților și se adresează membrilor opoziției din fotoliul său confortabil, de la prezidiu, cu aprecieri de genul _:_ „să urle până nu mai pot” sau „dumneavoastră trebuie să înțelegeți că în țara asta e nevoie, până la urmă, de democrație”.

„Imbatabila echipă Băsescu-Boc i-a învins și pe cei care au suferit de pe urma comunismului”

La sfârșitul anului 2006, președintele Băsescu ne ținea în Parlamentul României, plin de solemnitate, un discurs înduioșător despre încheierea luptei sale, din postura de mare om de stat, cu regimul comunist și ne prezenta rezultatul final al acestui sângeros război cu multe victime și fără vinovați: condamnarea acestuia, prin întocmirea unui raport final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România.

„Am găsit în acest document rațiunile pentru care pot condamna regimul comunist”, ne spunea atunci președintele Băsescu. „O democrație fără memorie este una aflată în gravă suferință. Nu trebuie să uităm, pentru a putea să evităm erorile trecutului” (...) „Pe baza examinării literaturii analitice și a mărturiilor existente, care probează natura antipatriotică a totalitarismului comunist, putem afirma că regimul comunist din România (1945–1989) a fost nelegitim și criminal”, ne mai declara președintele în discursul său.

Toate aceste constatări grave, transpuse într-un raport final al măreților realizatori, fuseseră posibile la acea vreme glorioasă cu ajutorul unei impresionante echipe de personalități ale intelectualității românești, care făceau parte din IICCMER-ul condus de domnul Tismăneanu&Company. Ce victorie! Câți lauri le-au mai fost decernați acestora și câte râuri laudative de cuvinte s-au mai scurs în presa vremii cu ocazia acestui impresionant eveniment!

Dar, surpriză! Minunile țin de obicei trei zile sau, dacă termenul de valabilitate poate fi amendat cu puțină viclenie, acesta se mai poate prelungi până la trei ani.

Și, ceea ce era de așteptat s-a și întâmplat recent.

Pe 15 noiembrie, în Monitorul Oficial nr. 761 s-au publicat deciziile 1.358 și 1.360 ale Curții Constituționale, date în 21 octombrie anul curent, care au stabilit că un articol, de fapt cel esențial, din Legea nr. 221/2009 privind condamnările politice și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, este neconstituțional. Articolul respectiv dădea dreptul foștilor persecutați politic din perioada regimului comunist să solicite prin intermediul justiției despăgubiri pentru suferințele îndurate. Practic, prin decizia sus-amintită, foarte puținii (supraviețuitori) foști persecutați politic și rudele lor de gradul I nu mai au dreptul să solicite despăgubiri.

„România socială înseamnă dezvoltare echilibrată și echitate”

Vă lansez o provocare în contextul politicii guvernamentale actuale de stimulare a economiei românești. Vă rog să îmi spuneți dacă ați înțeles, din declarațiile celor care „guvernează” țara, care sunt principalele măsuri ale programului anticriză. Ce au de gând să facă în continuare acești guvernanți până la sfârșitul acestui an și apoi în 2011? Care este viziunea lor, în cazul în care au vreuna? Ce noi soluții au în vedere?

Nu sunt niște întrebări retorice ori politicianiste. După un an de eșecuri, după un an în care guvernarea Băsescu-Boc nu le-a oferit românilor decât minciună și sărăcie, este foarte important să găsim răspunsuri la aceste întrebări, să supunem dezbaterii măsurile economico-sociale pe care Executivul dorește să le aplice.

Mesajele de la Cotroceni și Palatul Victoria spun că România rămâne sub zodia măsurilor de austeritate, care se traduc prin sacrificarea unor largi categorii socioprofesionale, prin aplicarea fără discernământ a unei politici de genocid social, a unor măsuri menite să prelungească recesiunea și să amplifice efectele crizei.

Câți români vor fi concediați anul viitor? Nu se știe prea bine. PDL-iștii nu se înțeleg între ei. Cifrele variază între 16.000 și 50.000, în funcție de starea vremii sau cotele apelor Dunării. Domnul Boc poate să ne spună cu seninătate, mâine sau peste o lună, că 80.000 sau 100.000 de bugetari vor rămâne pe drumuri în 2011.

Cum intenționează guvernanții să salveze sistemul sanitar, aflat în pragul colapsului? Simplu: se interzic internările în spital. Românii nu au voie să se îmbolnăvească, iar cine nu respectă această regulă o face pe propria

răspundere. În curând nu vom mai avea nici medici ca urmare a politicii guvernamentale în domeniul sănătății. Doar în acest weekend, peste 1.000 de doctori și-au depus CV-urile pentru a lucra în străinătate. Dacă exodul medicilor continuă în acest ritm, ne vom trata doar cu ceai de păducel, potrivit indicațiilor prețioase de la Cotroceni.

Pe ce mizează Guvernul pentru a reduce deficitul sistemului de pensii? Am aflat răspunsul: pe „ieșirile din sistem”! Guvernarea Băsescu-Boc s-a transformat în firmă de pompe funebre și vrea să scoată economia din criză sporind producția de coșciuge. Dacă pensionarii se încăpățânează să reziste, Guvernul are soluții: va impozita pensiile mici.

„Cetățenii, dezinformați și manipulați, parlamentarii opoziției, umiliți”

Pe zi ce trece asistăm la adâncirea prăpastiei care izolează parlamentarii României în tabere adverse, potrivnice, fără un orizont de conciliere, de aplanare și de detensionare a conflictului.

Frauda la Legea pensiilor ne îndreptățește și ne obligă să cerem demisia doamnei Anastase din fruntea Camerei Deputaților. Orice altă formulă ne-ar face complici furtului dovedit, iar compromisul este de neacceptat și de neiertat.

Dacă unica instituție legiuitoare a țării, care trebuie să fie un model pentru cetățeni în ceea ce privește aplicarea legii, este și cea care o încalcă, atunci toți cei care sunt părtași se autodenunță ca fiind niște mincinoși, hoți și ipocriți. Din fruntea Camerei Deputaților, cum am putea să cerem celorlalți să ne respecte legile, când noi înșine le călcăm în picioare în văzul tuturor, cu nonșalanță?

De demisia celor care sunt răspunzători pentru frauda Legii pensiilor atârnă autoritatea și credibilitatea acestei instituții supreme, o miză enormă și cu consecințe majore grave pe un orizont de timp nelimitat. Cei care doresc să închidă ochii trebuie să-și asume că vor fi părtași la defăimarea istorică a lor, a colegilor lor și a întregii instituții, creând un precedent periculos pentru cursul democrației și al legalității în România.

Etichetele sunt simple și le meritați, stimații mei colegi cu pâinea și cuțitul. Ele sunt „corupți, coruptibili” și, lăsând la o parte derizoriul în care vă complăceți, trebuie să conștientizați că va veni o vreme când veți da și socoteală pentru aceste poziții asumate și veți deconta mârșăviile la care luați parte acum.

Părăsirea sălii de plen de către opoziție e prevăzută ca măsură de protest în Statutul și Regulamentul Camerei, pentru a semnala clasei politice, puterilor în stat și opiniei publice neregulile, abuzurile și ilegalitățile săvârșite de membrii majorității.

În loc să relateze adevărul că parlamentarii arcului guvernamental au sarcina să-și asigure cvorumul de ședință, și nu că opoziția trebuie să-l realizeze, că au obligația morală, legală și constituțională de a discuta neregulile ivite în desfășurarea activității cu reprezentanții opoziției, puterea ne pasează responsabilitatea și distrage atenția opiniei publice pentru a-și masca ilegalitățile de fiecare zi. Se enunță că reprezentanții opoziției chiulesc în plen, că părăsesc Parlamentul pentru alte activități mai distractive, că blochează lucrările Camerei dintr-un capriciu personal, plictiseală sau lene.

„Democrația totalitară din Parlament”

Recenta reconfigurare a Regulamentului Camerei Deputaților reprezintă, de fapt, un atac virulent și ostentativ contra mecanismelor democratice.

Eliminarea frauduloasă, din mers, a tot ceea ce înseamnă luptă parlamentară, prin deposedarea opoziției de toate atributele reale, înseamnă, așa cum istoria a demonstrat – să ne amintim doar de pașii premergători ai instaurării hitlerismului –, forma comodă, sigură și decisivă prin care dictatura își exhibă tentaculele.

Schimbarea cutumei Biroului permanent al Camerei prin care se instituie majoritatea simplă pentru luarea deciziilor înseamnă, _ipso facto_ , torpilarea unei forme de protest a opoziției, condiție inalienabilă într-o democrație. Să fi fost făcut acest lucru în numele mult-clamatului „interes național”, interes pe care, bineînțeles, doar partidul-stat îl cunoaște cel mai bine și în numele căruia acționează după principiul „scopul scuză mijloacele”? Scopul urmărit de partidul-unic, cum se dorește probabil a fi PDL, nu concordă și cu interesele cetățenilor români. Sau, cel puțin, așa simte poporul: din ce în ce mai înfometat, mai îndatorat, mai bolnav, mai lipsit de speranță. Dar poporul nerecunoscător, ca întotdeauna, se înșală. El nu poate înțelege că i se face rău tocmai pentru a i se face...bine! El nu poate înțelege cum, pe toate canalele de comunicare, sunt persoane „drăguțe” care clamează faptul că vor să-și asume responsabilitatea, dar nimeni nu este tras vreodată la răspundere, iar țara este condusă în mod iresponsabil. Căci aceste persoane „drăguțe” de dragul și în numele poporului român se sacrifică. Trebuie să înțelegem și noi odată „că în țara asta e nevoie, până la urmă, de democrație”, frază rostită la puțin timp după furtul voturilor la Legea pensiilor chiar de persoana care a girat acest lucru.

Incoerența delirantă, întotdeauna în detrimentul poporului român, mutilarea formelor de protest ale opoziției până către aneantizare, unidimensionalizarea deciziilor politice, legalizarea traseismului politic de către instituția pe care Traian Băsescu a numit-o, într-un moment în care nu i-a convenit o decizie, „penibilă”, iată forma de democrație propusă de Partidul Democrat Liberal.

„Președintele Traian Băsescu trebuie să convoace CSAT pentru a discuta problema protecției spațiului aerian după 2013”

„România, din 2013, nu mai are capacitatea să își protejeze propriul spațiu aerian pentru că nu am fost capabili să înlocuim actualul MIG.” Acest anunț, care subliniază eșecul unui regim de a rezolva o importantă problemă de securitate națională, nu este titlul unui articol, nu este comentariul unui analist sau al unui politician din opoziție, este declarația făcută de șeful statului, domnul Traian Băsescu, postului public TVR.

Resemnarea mioritică de care dă dovadă domnul Băsescu nu prea îi stă în fire, cu atât mai mult când vorbim despre un subiect care privește protecția spațiului aerian național, siguranța națională, dotarea armatei române și, mai ales, siguranța vieții piloților români. Traian Băsescu aruncă flăcări când vine vorba de moguli, ține sub rafale liderii opoziției, se încruntă la polițiști, dar dă din umeri când se referă la un eșec din sfera sa de acțiune constituțională, securitatea națională, preferând să evite o eventuală împărțire a responsabilităților afirmând că „este o realitate a noastră, dacă vom încerca să găsim vinovați ne va fi foarte greu”.

În 2013, când România nu va mai avea capacitatea să își protejeze propriul spațiu aerian, domnul Băsescu nu își va plimba ca pensionar nepoții în parc, ci va fi tot președintele țării. Dânsul va umili statul român la acel moment, obligând țara să se ducă cu căciula în mână la partenerii din NATO, pentru a se modifica planificarea misiunilor de poliție aeriană. Pentru ca alți piloți să vină câte trei luni în România și să ne protejeze spațiul aerian, așa cum fac acum în Albania (3,6 milioane locuitori), Estonia (1,3 milioane locuitori), Letonia (2,3 milioane locuitori), Lituania (3,4 milioane locuitori). Și noi le-am protejat balticilor spațiul aerian în

cadrul unor misiuni NATO. Acum îi vom trage de mânecă pe alții să vină să ne ajute pentru că noi nu am fost în stare să rezolvăm problema. Cât de influentă va fi România în zonă în acel moment, care va fi prestigiul diplomației noastre când vom fi țară asistată, când alții vor veghea siguranța spațiului aerian?

„Legea educației, o miză prea mare pentru a înfrânge democrația”

Legea educației, al cărei raport a fost finalizat la Comisia de învățământ din Senat, este un obiect de șantaj la adresa actualului Guvern. Spun asta deoarece Hotărârea Curții Constituționale precizează clar că există un conflict constituțional între Guvern, pe de o parte, care insistă să-și asume răspunderea, și Parlament.

Dar, deoarece există o majoritate fragilă, UDMR-ul insistă și vrea să-și impună anumite prevederi prin procedura asumării răspunderii chiar cu riscul de a fi neconstituționale. Aceste prevederi constituie, în opinia mea, un atac la adresa democrației, un atac la adresa statului de drept. Avem datoria acum, la 20 de ani de la revoluție, la putere sau în opoziție, să nu acceptăm într-o lege prevederi care contravin principiilor unui stat unitar, independent și european.

„Codex Alimentarius împotriva cetățenilor români”

Codex Alimentarius reprezintă un set de standarde alimentare, adoptate la nivel internațional, care au ca scop oficial declarat protecția sănătății consumatorilor și asigurarea practicilor legale și echitabile în comerțul alimentar. Codex Alimentarius impune standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude, și pentru distribuția către consumator, prevederi în ceea ce privește igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare și prezentare, metode de analiză și prelevare.

Dincolo de interpretările pro sau contra care au fost reiterate de societatea civilă, implementarea lui Codex Alimentarius în România trebuie privită de autoritățile române cu maximă prudență. Nu sunt adeptul teoriei conspirației, dar pledez în mod serios și cu deplină responsabilitate pentru protecția dreptului la viață, a dreptului la sănătate și a dreptului la informare de care beneficiază cetățenii români, drepturi care pot fi relativizate prin aplicarea Codex-ului Alimentarius.

Directivele Codexului Alimentarius enunțate de Directiva Europeană 91/414/CEE, transpusă în legislația internă la 31 decembrie 2009, cuprind norme care produc efecte devastatoare asupra sănătății populației pe termen mediu și lung. Pentru a invoca opiniile specialiștilor în domeniu, doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor alternative în cazul tratamentului unor boli foarte grave, atrage atenția asupra faptului că „adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câștiga bani pe seama bolilor cronice, și nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli.” Astfel, sub povara prevederilor Codex-ului Alimentarius, medicina naturistă va fi spulberată sau chiar declarată ilegală.

Mai mult, se impune un mare semn de întrebare față de alegerea României de a fi prima țară din lume care va folosi în agricultură un compus chimic pe baza de initium, un ingredient activ din noua clasă a substanțelor chimice impuse de Codex Alimentarius. Produsele vor fi furnizate de compania germană BASF și vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, roșii, castraveți și ceapă. Ca justificare, beneficiile acestei substanțe sunt legate de combaterea dăunătorilor, dar, în fapt, reduce și durata în care se obține recolta. După ce acest produs va fi experimentat în România, urmează să fie omologată utilizarea lui și în Olanda, Germania, Franța, SUA, Canada și Marea Britanie. Dar, dincolo de beneficii de nuanță, acest experiment are efecte foarte nocive demonstrate asupra sănătății populației României.

În această perioadă dificilă în care ar fi trebuit ca toate energiile să fie folosite pentru scoaterea României din criza profundă în care se află, Guvernul României încearcă să elimine din viața politică Parlamentul prin utilizarea excesivă și abuzivă a procedurii de asumare a răspunderii pentru a adopta proiectele legislative fără a trece prin procedura normală de adoptare a legilor. Dacă asumarea răspunderii este prevăzută de Constituția României, ea rămâne o procedură extraordinară ce nu trebuie utilizată din motive de comoditate sau calcul politic. Decizia Curții Constituționale vizând asumarea răspunderii pe Legea educației este grăitoare în acest sens.

Legea salarizării unitare, atât de necesară oricărei societăți, nu poate fi adoptată fără o discuție în plenul Parlamentului. Este inadmisibil ca viitorul a milioane de români să fie decis de Guvern fără ca reprezentanții cetățenilor să fie implicați în adoptarea acestei legi.

Cinismul Guvernului atinge paroxismul când, prin această asumare, ne prezintă legea ca o măsură venită în sprijinul bugetarilor, ca și cum nu același Guvern ar fi redus drastic veniturile lor prin tăierea arbitrară a salariilor cu 25%. În realitate, scăderea salariilor a depășit cu mult acest prag, deoarece s-au decis în plus și alte măsuri, cum ar fi neacordarea celui de-al treisprezecelea salariu, a anumitor sporuri și prime câștigate în urma negocierilor, a primelor de vacanță etc. Procentul de 25% este doar vârful aisbergului. De fapt, puterea de cumpărare a personalului bugetar, ca de altfel a tuturor românilor, a fost afectată grav de creșterea TVA și a prețurilor la bunurile de larg consum. Mai mult, aceste tăieri s-au adăugat disponibilizărilor, fiind evident că deciziile au fost luate fără efectuarea unor calcule aprofundate.

Această lege nu este decât corolarul politicii actualei coaliții, politică ce sfidează milioane de cetățeni ai acestei țări. Este greu de crezut că Guvernul dorește trecerea legii prin această procedură doar pentru a putea fi prinsă în bugetul pe 2011. Grija pentru bugetari nu poate fi invocată de un guvern care taie cinic 40% din venituri, pentru ca apoi să invoce dorința de a le acorda câteva procente de creștere a salariilor ca motiv pentru alegerea acestei proceduri.

„Sărac ca în acest an, ca în anul din urmă și ca de când mă știu”, spunea la vremea sa Ion Creangă, „n-am fost niciodată”.

După aproape un secol și jumătate, vorbele de duh ale marelui nostru povestitor sunt astăzi mai actuale decât oricând. Noi, românii, am ajuns atât de săraci, încât mai toate națiile europene ne plâng de milă. La noi, sărăcia a devenit o trăsătură esențială a vieții. Nu ne mai putem compara cu nimeni pe bătrânul continent, fiindcă toți ne privesc de sus. Am depășit până și Bulgaria.

Potrivit statisticilor întocmite de FMI, România a devenit oficial țara cu cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, calculat în funcție de puterea de cumpărare, a ajuns în 2009 la 11.869 de dolari, fiind inferior celui al vecinilor noștri de la sud de Dunăre, care și-au ridicat miraculos acest indicator la 11.883 de dolari. Aflându-se în topul țărilor cu cele mai slabe performanțe economice din perioada 2009–2010, România

prezintă cel mai mare risc de faliment dintre toate statele europene.

În acest an, țara noastră va înregistra o contracție economică de 1,9%, fiind cea mai severă scădere din zona țărilor emergente ale Europei Centrale și de Răsărit, prefigurându-se șanse ca restrângerea producției să continue și în 2011. Guvernanții care ne tot anunță că România va ieși din criză la sfârșitul acestui an, ignorând vulnerabilitățile legate de piața creditelor, piața muncii și alți factori de natură economică, nu fac decât să creeze iluzii. România nu va ieși decât la 6-7 luni distanță după celelalte țări. Mai mult, experții Fondului Monetar Internațional spun că lumea este departe de a ieși din criză, iar țara noastră și mai departe. Așadar, vom rămâne încă o perioadă nedeterminată sub apăsarea curbelor de sacrificiu instituite de Cabinetul Boc.

În acest an, două milioane de români își duc viața târâșgrăpiș de pe o zi pe alta. Peste 3,7 milioane de oameni vârstnici au pensii mai mici de o mie de lei. Pensiile românilor sunt de aproape șapte ori mai mici decât cele ale elvețienilor, de peste șase ori mai reduse decât cele ale francezilor și de 4,5 ori sub nivelul celor ale germanilor.

## „Liberali în opoziție”

Liberalii botoșăneni, pe care îi reprezint în Parlament, au demonstrat vineri, 12 noiembrie 2010, că, indiferent de greutățile perioadei pe care o traversează, pot fi uniți și totodată prezenți într-un număr foarte mare la întâlnirea cu președintele PNL, domnul Crin Antonescu.

Așteptat cu deosebită nerăbdare de către toți liberalii, primari, viceprimari, consilieri județeni, consilieri locali și membri simpli, aproximativ 1.000 de persoane, Crin Antonescu a fost primit vineri seara la Botoșani cu deosebit entuziasm.

Fostul candidat la Președinția României și actualul președinte al PNL, Crin Antonescu, este personalitatea politică liberală cu cea mai mare notorietate, bucurându-se atât de simpatia omului simplu, cât și a intelectualilor deopotrivă, prezenți la întâlnirea cu liderul lor. Totodată, în sală, alături de liberali, au fost prezente persoane care, nefiind membre ale PNL, îl simpatizează pe președintele acestuia.

Acțiunile și emisiunile TV inițiate de conducerea locală a PNL au determinat ca liberalismul să cunoască o arie de răspândire mult mai vastă, atrăgând oameni din toate categoriile sociale. Apropierea de cei cu o situație materială precară, de producătorii agricoli și zootehnici, susținerea proiectelor acestora sau consilierea acordată pentru obținerea finanțărilor privind dezvoltarea fermelor i-au determinat pe oameni să fie prezenți la această întâlnire.

Președintele PNL, Crin Antonescu, s-a arătat uimit de prezența unui număr atât de mare de susținători, declarând la un moment dat că „Prezența dumneavoastră într-un număr foarte mare mă face să cred că liberalii dețin monopolul puterii la Botoșani. Vă mulțumesc că nu vă lăsați intimidați de prigonirea actualei puteri și că aveți curajul să vă expuneți ideile liberale într-un județ în care cancerul portocaliu este la putere”.

Aprecierea activității liberalilor botoșăneni de către președintele lor i-a stimulat pe aceștia și le-a dat imboldul

necesar pentru o mai bună organizare premergătoare viitoarelor alegeri.

În încheiere aș dori să vă informez că vizita președintelui Crin Antonescu a fost precedată de cea a europarlamentarului Renate Weber, europarlamentar susținut de liberalii botoșăneni atât în 2007, cât și în 2009, care și-a deschis la Botoșani un cabinet de europarlamentar care are ca atribuții preluarea problemelor cetățenilor județului, precum și încercarea rezolvării acestora. Prin urmare, opoziția liberală este activă și se transformă încet-încet într-o alternativă pentru conducerea României măcinate de „cancerul portocaliu” și însângerată de „spinii trandafirilor”, fie ei unul sau trei.

„Guvernul Boc, între furt și minciună”

Ținând cu tot dinadinsul să intre în istorie drept cel mai inconsecvent și incompetent guvern al României postdecembriste – și mă tem că nu numai –, Executivul anunță populația înghețată de spaima zilei de mâine, în prag de iarnă, despre posibilitatea creșterii salariilor bugetarilor începând din ianuarie 2011. De această măsură ar putea beneficia angajații de la stat cu salarii mici, iar majorarea ar putea fi de 15%, nu de 25%, așa cum promiseseră reprezentanții puterii în vara acestui an, atunci când au trecut la ciuntirea salariilor. Prin astfel de calcule și intenții, guvernanții nu fac altceva decât să respecte propriile reguli de aritmetică, inventate și stabilite de PDL, partid pentru care niciodată 1 plus 1 nu vor să facă 2, dar pentru care 15% ar putea fi egal cu 25%, la fel cum și 80 ar putea fi egal cu 160. În plus, aceasta pare a fi și o tactică, jalnică ce-i drept, aplicată cu scopul de a-i deruta total pe români.

Dar ce mai contează pentru putere o nouă serie de minciuni și alte dovezi de iresponsabilitate? Importantă pentru reprezentanții acesteia pare să fie dorința de a veni în fața națiunii cu declarații, fie și contradictorii, pentru a se afla în treabă. În plus, Guvernul face în cel de-al doisprezecelea ceas o încercare disperată de a-i liniști pe românii speriați și revoltați de lipsa de programe și strategii economice, aduși în pragul disperării de bâlbâielile și gafele monumentale, de măsurile nerealiste ale unui Cabinet care așteaptă directivele organismelor financiare internaționale și ordinele de la Cotroceni pentru a pretinde ce idei are. Și-apoi, PDL mai face niște calcule din care rezultă că alegerile nu mai sunt chiar atât de departe și nu strică, în acest context, o strategie de campanie timpurie pentru un partid care are toate șansele să se oprească din picaj foarte aproape de limita pragului electoral.

Numai că românii, obișnuiți să sufle și-n iaurt, privesc cu scepticism recent anunțata mărire de salarii pentru bugetari, de 15%, și au cel puțin un motiv întemeiat să fie rezervați: economia nu mai funcționează de mult, iar creșterile anunțate nu se pot face pentru simplul motiv că nu există resursele bugetare necesare pentru a le suporta. Mai mult, Emil Boc mai caută și acum posibilități de a mai tăia din cheltuieli, calculând, cinic, procentele „economisite” la buget de pe urma pensionarilor care ies din sistemul de plată. Cât despre măsuri de relansare economică, nici nu poate fi vorba și nici nu mai putem suspecta Guvernul Boc de idei care să repună economia în mișcare. Singurele măsuri identificate și aplicate au fost reducerile care nu au avut la bază calcule realiste, iar consecințele nefaste ale acestora se resimt din plin, asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că inflația de anul viitor va face ca o eventuală majorare a salariilor mici cu 15% să aibă efectul garantat al unei frecții făcute la un picior de lemn.

„Aderarea României la Spațiul Schengen”

Aderarea României la Spațiul Schengen, având ca orizont de timp luna martie a anului 2011, reprezintă un obiectiv strategic stabilit după aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Eforturile autorităților române s-au concentrat în permanență pe respectarea planului de măsuri și pe îndeplinirea condițiilor necesare obținerii unor evaluări pozitive din partea organismelor europene de monitorizare.

În prezent, țara noastră se află în stadiul ultimei faze de evaluare a acestui proces. Deși rezultatele implementării măsurilor specifice sunt pozitive și nu sunt motive de natură tehnică pentru o posibilă amânare a aderării, există reacții în plan european care tind să creeze, uneori nejustificat, o condiționalitate între rezolvarea problemei romilor, lupta anticorupție și accederea României la Spațiul Schengen. Rezerva Franței este îngrijorătoare pentru respectarea calendarului deoarece decizia de aderare trebuie să respecte criteriul votului în unanimitate în Consiliul European.

În declarațiile secretarului de stat francez pentru afaceri europene Pierre Lellouche în fața Comisiei pentru afaceri europene a Adunării Naționale, potrivit cărora Franța se opune aderării României la Schengen în martie 2011, se invocă lupta anticorupție.

Cazul crimei sângeroase de la Piatra-Neamț nu a pus în evidență doar o reglare de conturi între clanurile mafiote din județ, ci, mai grav, a dat naștere unor speculații privind legăturile dintre membrii interlopi și reprezentanți ai Poliției din zonă. Desigur, orice acuzație trebuie însoțită de dovezi, dar, în acest caz, până la demontarea acestor acuzații, îndoiala și lipsa credibilității unor polițiști din Piatra-Neamț sunt prejudicii care vor fi reparate cu greu. S-a creat un mare

deserviciu Poliției Române și României, mai ales că scandalul s-a declanșat în partea de est a țării, adică în acea zonă față de care Uniunea Europeană cere maximă credibilitate, încredere și eficiență în combaterea infracționalității. La acest scandal se adaugă și cel referitor la încercarea de mituire a secretarului de stat din Ministerul Administrației și Internelor, episod care cu siguranță va crea și mai mari suspiciuni în cadrul instituțiilor de la Bruxelles.

„Pledoarie pentru unitatea dreptei românești”

Societatea românească, fie că am vrut, fie că nu, a cunoscut aproape la fiecare 4 ani o schimbare de decidenți politici. Această rotație politică a fost uneori în contratimp cu interesele românilor, dar a ajutat democrația.

Mă număr printre cei care cred în gândirea marilor politologi occidentali: pentru ca o țară să poată să prospere din punct de vedere economic, dreapta politică trebuie să stea două legislaturi la putere și apoi să vină stânga politică o legislatură, pentru că rolul dreptei politice este de a produce bunăstare. Pentru asta este nevoie de o coerență acțională pe o perioadă medie de timp. Iar rolul stângii politice este de a redistribui echitabil bunăstarea realizată de dreapta politică.

Dată fiind criza actuală, este evident pentru toată lumea că numai dreapta poate găsi soluții care să revitalizeze economia. Marele meu regret este însă că noi, la dreapta, nu suntem uniți, pentru că împreună am fi putut face mult mai multe lucruri și poate am fi scos țara din criză mai repede. În 2007, când s-a produs ruptura dintre PNL și PD, am crezut că această stare de fapt se va păstra atât timp cât președinte al liberalilor era Călin Popescu-Tăriceanu. Văd că acum clivajul dintre PDL și PNL este și mai mare, iar pentru mine acesta este un lucru dureros.

Chiar dacă nu avem nimic de împărțit cu liberalii, aceștia preferă să rămână în brațele PSD și rău fac. Dacă ni s-ar alătura, am putea realiza o majoritate coerentă, un guvern mult mai eficient, cu oameni de valoare din ambele tabere. Mai mulți lideri ai Partidului Democrat Liberal s-au poziționat în ultima perioada în favoarea unei împăcări cu liberalii. Asemenea lor, le adresez și eu un mesaj: mâna noastră este întinsă către toți cei care vor să vadă o dreaptă unită și puternică, pentru că dreapta trebuie să guverneze România acum.

Reconstruirea Alianței „Dreptate și Adevăr”, împăcarea cu liberalii, ar condamna PSD în continuare la opoziție și după 2012 și ar putea obliga acest partid de stânga să se reformeze.

Le spun liberalilor că locul lor este alături de noi. În brațele PSD nu vor crește niciodată în sondaje atât de mult cum își doresc și vor sfârși, poate, din nou în afara Guvernului, pentru că social-democrații nu fac mofturi: vor la guvernare cu orice preț. Eu nu înțeleg PNL de ce preferă această variantă, cu atât mai mult cu cât PSD a spus deja că vrea singur la guvernare.

„Ce se întâmplă cu poporul român?”

Presa este plină cu informații cum că părinții și fiii nu numai că nu se tolerează, ci, dimpotrivă, se maltratează, mergând până la a se ucide unii pe alții. Maltratați sunt copiii, bătrânii și toți cei lipsiți de apărare, de putere. Vecinii se urăsc, se bat, se ucid. Politicienii se sfâșie între ei. Coaliția de la putere a reușit să nu se mai înțeleagă cu țara pe care au sfâșiat-o până au adus-o în pragul morții. Nu se mai înțeleg și nu tolerează propriul lor electorat cu care nu mai comunică.

Și de ce nu mai comunică? Pentru că loviți fiind în „lobul temporal”, unii fie din naștere, alții fie imediat ce au ajuns la putere, și-au pierdut o parte din creier.

Cum să mai comunici cu o societate pe care ai umilit-o, ai furat-o, ai sfâșiat-o.

Ce să spui unor oameni cărora le-ai promis că în următorii ani va curge lapte și miere în România și care v-au votat pentru creșterea nivelului de trai, al lor, și nu numai al tău, al puterii, care chipurile trebuie să se sacrifice.

Actuala putere a început să adopte legi prin asumare, pe care apoi tot ei să le pună în practică, conform principiului „el centrează și tot el dă cu capul”. Rezultatele unui asemenea sistem de lucru au generat haos legislativ, haos economic, haos social, din care foarte greu se mai poate coagula ceva pozitiv pentru oamenii acestei țări.

Puterea actuală, atât cât mai există, a devenit incoerentă în actele sale inițiate. Același lucru se întâmplă și cu instituțiile sale. Televiziunea națională este națională, dar nu publică. Ea a devenit exponentul puterii, îndeosebi al președintelui, și nu mai are cum servi interesul public.

Populația nu mai are încredere în instituțiile statului, dar are încredere într-o instituție a statului, care este biserica. În asemenea condiții, actualei puteri nu-i rămâne altceva decât popirea și călugărirea.

„Ce trebuie să se mai întâmple pentru ca ministrul de externe să demisioneze?”

Săptămâna trecută s-a înregistrat unul dintre cele mai grave conflicte diplomatice în care a fost angrenată România în ultimii ani. Lucrurile sunt cunoscute. În urma unor luări de poziție în presă ale unor persoane din societatea civilă din Ungaria, politicieni dintr-un partid de opoziție – Jobbik, dar și din partidul aflat la guvernare – FIDESZ au reușit să impună anularea spectacolului ce urma să marcheze la Teatrul Național din Budapesta Ziua Națională a României.

Nu comentez eu acum gestul politicienilor maghiari, deși se bate foarte mult moneda pe tema reconcilierii vizavi de problemele sensibile care au avut loc în trecut. De asemenea, regret că politicienii maghiari nu au ținut cont de faptul că Ziua Națională a Ungariei, și de altfel orice altă sărbătoare majoră a acestei țări, se sărbătorește fără opreliști în România, iar unele voci stridente care critică aceste manifestări nu sunt luate în seamă de către oficiali și autorități.

De comentat și mai ales de reproșat este atitudinea oficialilor români care ar fi trebuit să se ocupe de manifestarea de la Budapesta. Se știa, și nu de azi, de ieri, că sărbătorirea zilei de 1 Decembrie nu este privită cu simpatie de anumite cercuri și curente de la Budapesta. Tocmai pe aceste considerente, ministrul de externe, ministrul culturii – culmea, un etnic maghiar –, precum și conducătorii Institutului Cultural Român (ICR) ar fi trebuit să ia toate măsurile pentru a preveni umilirea – da, acesta este cuvântul! – suferită de România. Cred că procedând cu tact, uzând de dialog și de mijloace diplomatice adecvate, cei mai sus citați ar fi reușit, dacă s-ar fi implicat din timp, să găsească o soluție pentru ca Ziua Națională a României să fie celebrată fără probleme la Budapesta, dar această implicare nu a existat. Și rezultatele s-au văzut la mijlocul săptămânii trecute. Să reduci toată acțiunea la semnarea unui contract de închiriere – de către filiala ICR Budapesta – a sălii Teatrului Național, fără o pregătire diplomatică a evenimentului, reprezintă o crasă lipsă de răspundere și de profesionalism din partea celor implicați.

„Legea salarizării unitare, adoptată la anu’ și la mulți ani!”

Despre inconsecvența și bâlbâiala printre legi neconstituționale ale actualei guvernări s-au scris mii de kilometri de rânduri și s-au vorbit mii de minute. Ultimul exemplu în materie de lipsă de coerență în ceea ce privește legiferarea este amânarea adoptării proiectului Legii salarizării unitare a bugetarilor. Anunțată încă de la începutul anului 2009, adoptată în toamna anului trecut, mult așteptata lege urma să fie aplicată de la 1 ianuarie 2010. Sub presiunea sindicatelor, care au relevat o serie de discrepanțe în salarizarea bugetarilor, această lege ar fi trebuit modificată de o comisie constituită din reprezentanți ai ministerelor și sindicatelor. Din motive lesne de înțeles, adică din cauza haosului generat de aplicarea acestei legi, s-a născut un nou proiect care să reglementeze salarizarea mult huliților bugetari.

Incapabili să creioneze un proiect care să reziste dezbaterilor din Parlament, guvernanții au ales să repete figura angajării răspunderii Executivului și pe acest proiect. Lăsând la o parte faptul că insistă în a se substitui puterii legiuitoare, Parlamentul, actualul Guvern nu reușește nici măcar să-și respecte propriile termene. Astfel, săptămâna trecută, toată suflarea bugetară aștepta finalul ședinței în care proiectul legii urma să fie adoptat. Ședința de guvern a trecut, proiectul a primit o nouă amânare pentru ieri, când, surpriză!, a fost din nou amânat. De astă dată s-a găsit și un motiv cât de cât plauzibil, respectiv lipsa avizului din partea Consiliului Economic și Social (CES), care aviz ar urma să fie dat până miercuri... Dar dacă nici până miercuri CES nu avizează proiectul, când va reuși Executivul să adopte acest proiect și să rezolve spinoasa problemă a salarizării bugetarilor? Pentru că vremea trece, reducerile salariale de

25% au fost aprobate de Curtea Constituțională pe o perioadă limitată, iar Executivul se poate trezi în situația de a fi obligat să-și respecte cuvântul dat în iunie și să revină la salariile anterioare datei de 1 iulie.

Desigur, nu-mi pun prea mari speranțe în promisiunile puterii portocalii, nu sunt deloc convins că ea va aplica această nouă lege a salarizării. Tocmai de aceea eu îl sfătuiesc pe premierul Emil Boc să evite rușinea de a fi „trântit” împreună cu Guvernul său cu tot de moțiunea de cenzură care va urma acestei angajări. E mai simplu să renunțe la inepțiile portocalii pe care i le vâră sub nas „specialiștii” de lângă el și să lase proiectul în dezbaterea Parlamentului. Așa ar demonstra că cele 16 lecții date de CCR prin declararea ca neconstituționale a tot atâtea acte normative nu au fost în van și că a început să priceapă cum devine chestia cu respectarea Constituției. Altfel, se poate trezi că Legea salarizării unitare va fi adoptată și aplicată la anu’ și la mulți ani!

„Începuturile Facultății de Medicină București”

În declarația politică de astăzi mi-am propus să vă vorbesc despre începuturile Facultății de Medicină București.

Medicul român de origine franceză Carol Davila, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a pus bazele învățământului medical din România, înființând în 1857 Școala Națională de Medicină și Farmacie.

Cu toate că nu au fost puține impedimentele întâlnite pe parcurs, 12 ani mai târziu, pe 22 noiembrie 1869 au fost deschise cursurile Facultății de Medicină, prima facultate de medicină în cadrul Universității din București, al cărei prim decan a fost medicul chirurg Nicolae Turnescu.

A urmat, apoi, primul congres medical național, în octombrie 1884, la București, iar la 12 octombrie 1903 a fost inaugurată construcția Facultății de Medicină, dar și statuia lui Carol Davila, așezată în fața facultății.

Premierele nu se opresc aici: în 1863 a apărut prima Farmacopee din țara noastră, un eveniment în orientarea terapeuticii și a farmaciei românești, iar în 1873 are loc susținerea primelor teze de doctorat la Facultatea de Medicină din București. În 1898, Școala de Farmacie devine secție a Facultății de Medicină, iar în 1923 se înființează Facultatea de Farmacie, ca instituție separată în cadrul Universității din București. Un alt eveniment de seamă în viața facultății a fost crearea, la 1 ianuarie 1875, a Societății Studenților în Medicină din București.

Printre profesorii de seamă care au contribuit la dezvoltarea învățământului în Facultatea de Medicină din București se numără, alături de Carol Davila, și Iacob Felix – fondatorul școlii de igienă, cu preocupări de medicină generală, Alexandru Marcovici – inițiatorul clinicii medicale, Nicolae Turnescu și Constantin Dumitrescu-Severeanu – întemeietorii clinicii chirurgicale, Zaharia Petrescu – fondatorul terapeuticii medicale, Alexandru Sutzu, cel care pune bazele medicinii legale și ale psihiatriei.

Încă de la început, Facultatea de Medicină din București a beneficiat de prezența unor profesori și savanți de elită: Victor Babeș – bacteriolog și anatomopatolog, George Assaky – fondatorul școlii de chirurgie experimentală, Nicolae Kalinderu – clinician, inițiatorul orientării anatomoclinice în medicina românească – farmacistul Constantin C. Hepites, Thoma Ionescu – profesor de anatomie topografică și de clinică chirurgicală, fondatorul chirurgiei moderne românești, inovator în domeniul rahianesteziei, Gheorghe Marinescu – întemeietorul școlii românești de neurologie, Ion Cantacuzino – bacteriolog și biolog, imunolog și epidemiolog, creatorul școlii românești de medicină experimentală, profesorul Ion Nanu Muscel – clinician și creator de școală, Anibal Theohari – creatorul terapeuticii experimentale și al balneologiei, profesorul Ernest Juvara – inovator în tehnica chirurgicală și instrumentală, profesorul Alexandru Obregia – psihiatru, profesorul Mina Minovici – creatorul și organizatorul științific al medicinii legale în România, Francisc Rainer – anatomist și antropolog, Constantin I. Parhon – promotor al endocrinologiei și al biochimiei, Dimitrie Bagdasar – fondatorul școlii de neurochirurgie, Constantin IonescuMihăiești – reprezentant al școlii românești de microbiologie, organizator al practicii de producere a serurilor, unul dintre fondatorii Institutului „Dr. I. Cantacuzino”.

„Aglomerarea spitalelor din cauza sărăciei generalizate”

În calitate de membru al Comisiei pentru sănătate și familie, doresc să vă aduc în atenție o situație specială, apărută pe fondul sărăciei generalizate marca Boc&Co., asupra căreia mi-au atras atenția câteva dintre doamnele profesoare cu care am stat de vorbă, recent, în colegiul meu.

Doamnele se plângeau că din cauza scăderii salariului și a scumpirilor generalizate, care nu au ocolit nici medicamentele, sunt nevoite, deseori, să renunțe la o parte dintre acestea, reducându-și dozele zilnice prescrise de medic sau renunțând pur și simplu la tratament, ceea ce, desigur, le cauzează înrăutățirea stării de sănătate și chiar le poate pune viața în pericol.

Subiectul a fost deschis și cu prilejul unei întâlniri pe care am avut-o cu medici și farmaciști din Prahova: în această iarnă, la spitale nu vor apela doar oamenii fără adăpost, ca în alte ierni, ci și persoanele cu venituri stabile, care nu își mai permit plata tratamentelor, ceea ce, desigur, va conduce la cheltuieli suplimentare și, implicit, la creșterea datoriilor pe care acestea le au față de furnizorii de medicamente...

Senzația de cerc vicios în care am intrat, fără scăpare, fiecare decizie proastă guvernamentală antrenând, exponențial, efecte colaterale pe termen lung, mi-a fost accentuată și de o declarație dată de șeful Secției de cardiologie a Spitalului de Urgență din Ploiești, care vorbea – și dumnealui – nu doar despre creșterea adresabilității cauzată de imposibilitatea procurării medicamentelor pe cont

propriu, ci chiar despre o negociere cu pacientul a prescripției medicale. Cu alte cuvinte, specialistul, în loc să îi prescrie cardiacului medicamentul care ar fi cel mai bun pentru el, trebuie să i-l prescrie pe cel care este cel mai ieftin și-l poate ajuta... să reziste până la spital în caz de criză.

V-am adus în atenție această situație ca să înțelegeți cât de jos am ajuns și cât de repede ne vom scufunda în continuare sub minunata guvernare perpetuă a domnului Boc, cel care se mândrește cu reforma sanitară făcută sub mandatele sale succesive, cu descentralizarea, concretizată în aruncarea spitalelor pe post de pisică moartă în curtea consiliilor județene și a primăriilor, cu falimentarea farmaciilor și, desigur, cu cardul de sănătate de doi euro, pe care românul îl percepe, pe bună dreptate, doar ca pe tichia de mărgăritar care îi lipsea chelului!

„25 noiembrie – Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor”

În data de 25 noiembrie este marcată Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor. Amplitudinea acestui fenomen la nivel mondial este relevată de statistici dramatice. Numeroase studii arată că violența ucide mai multe tinere decât cancerul, afectează o treime din femeile de pe glob și, de cele mai multe ori, lasă urme adânci, pe viață.

Implicațiile violenței domestice sunt grave și pe termen lung.

Din nefericire, numărul cazurilor de violență domestică este în continuă creștere în România. Conform datelor furnizate de fosta Agenție Națională pentru Protecția Familiei, în perioada 2004–2009, la nivelul întregii țări a fost înregistrat un număr de 59.795 cazuri de violență în familie și 778 de decese ca urmare a actelor de violență comise în familie, numai în anul 2009 înregistrându-se 12.461 de cazuri și 101 de decese ca urmare a actelor de violență în familie. Potrivit aceleiași surse, în anul 2009, victimele de sex feminin au avut ponderea cea mai mare în cazurile de violență în familie.

Femeia suferă în urma violenței în familie deoarece, împreună cu copiii și vârstnicii, face parte din categoria persoanelor ce prezintă un grad mare de vulnerabilitate, date fiind caracteristicile sale bioconstituționale și psihocomportamentale. Prin tradiție, feminitatea desemnează o serie de trăsături de personalitate specifice, precum: sensibilitate, activitate ordonată, preocupări pentru estetic, emotivitate, inteligență analitică, atitudini educaționale. Dar tot prin tradiție, imaginea femeii în raport cu cea a bărbatului – locul și rolul ei în sistemul activității familiale și sociale – a fost în general defavorizată, bărbații, mai ales cei căsătoriți, având drepturi depline de aplicare a sancțiunilor axate pe agresiune fizică. Femeia a trebuit să suporte de-a lungul timpului variate forme de umilire, desconsiderare și chiar maltratare, toate acestea ca urmare a unor norme socioculturale acceptate și promovate de grupurile și macrogrupurile de apartenență. Formele de victimizare la care a fost supusă femeia au variat de la o cultură la alta, de la o etapă istorică la alta, de la forme de agresivitate redusă ca intensitate și mod de manifestare și până la forme violente, responsabile de producerea unor traume psihice și fizice.

„Ziua Internațională fără Fumat”

Istoria „Zilei Internaționale fără Fumat” începe acum aproape patruzeci de ani, în 1971, după ce guvernatorul Arthur P. Mullaney i-a convins pe toți fumătorii din Randolph, Massachusetts, să renunțe o zi la țigări, și banii economisiți să-i doneze școlilor din regiune. Evenimentul s-a bucurat de succes, iar cotidianul Monticello Times din Minnesota l-a numit „D-Day sau Don’t Smoke Day”. Încet-încet, D-Day s-a răspândit în statele învecinate și a devenit Great American Smokeout.

Cinci ani mai târziu, la 18 noiembrie 1976, Divizia California a „American Cancer Society” a convins un milion de fumători să renunțe pentru o zi la acest obicei dăunător sănătății.

În anul următor, în 1977, în a treia zi de joi din noiembrie, s-a celebrat în SUA la nivel național ca zi fără tutun și așa s-a extins la nivel mondial sub auspiciile „Uniunii Internaționale împotriva Cancerului”. Conform statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), unu din șase oameni este fumător, existând peste 1,1 miliarde persoane care fumează, dintre care peste 200 de milioane sunt femei. La fiecare 24 de ore mor aproximativ 100 de fumători, iar în fiecare an se înregistrează aproximativ 3,5 milioane de decese provocate de fumat.

Țara noastră s-a alăturat acestui demers în anul 2002 când, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1270/2002, a treia joi din luna noiembrie este declarată „Ziua Națională fără Tutun” și este dedicată încurajării renunțării la fumat.

Anual, Ministerul Sănătății împreună cu Institutul Național de Pneumologie „Marius Nasta” și Institutul Național de Sănătate Publică organizează o campanie națională împotriva fumatului. De exemplu, ca urmare a campaniei de anul trecut, dintre cei aproximativ 25.000 de fumători ce s-au adresat medicilor tabacologi din cabinetele de consiliere și care au urmat tratamentul, circa 40% au devenit nefumători. Cifrele nu sunt îmbucurătoare, dacă este să ne raportăm la faptul că o treime din populația României este fumătoare, însă este un început ce trebuie încurajat.

Îngrijorător este că, în țara noastră, un pachet de țigări costă mai mult decât hrana de la o masă a unei familii modeste, și acest aspect nu trebuie să-l uite fumătorii când își aprind o țigară!

„Trezește-te, române!”

Fiindcă se apropie Ziua Națională a României și pentru că ne aflăm într-o situație critică, este momentul unui scurt bilanț: după douăzeci de ani de transformări politice, economice și sociale, clasa politică se prezintă în fața națiunii române cu un bilanț catastrofal și cu nicio speranță că va mai putea aduce România pe un drum ascendent.

Oare vom fi capabili să ne adunăm energiile și resursele de care mai dispunem pentru a reseta viitorul acestei națiuni către progres și dezvoltare, sau vom continua căderea până la punctul în care incompetența, abandonarea interesului public, interesul ocult și corupția, devenite cronice, se vor îmbina cu lipsa autorității instituțiilor statului, formând un compus exploziv, ce poate arunca națiunea română în haos?

Încep să cred că procesul de schimbare s-a declanșat, deoarece în ultima perioadă semnalele pe care le primesc îmi arată că românii sunt din ce în ce mai conștienți de ce li se întâmplă, care sunt cauzele și ce-i așteaptă în viitor.

A fost suficient să-i ascult pe demonstranții din perioada dezbaterii moțiunii de cenzură, să citesc pe forumurile diferitelor publicații sau să discut cu alegătorii din colegiu ca să-mi dau seama că românii obișnuiți încep să analizeze evoluțiile din ultimii douăzeci de ani în cauzalitatea și efectele lor.

Românii încep să înțeleagă că certurile și învinuirile reciproce dintre politicieni, atât de popularizate de către mass-media și de la tribuna Parlamentului, nu promovează soluții eficiente pentru preluarea puterii în stat, ci doar falși combatanți care, dincolo de platourile unde se consumă confruntările, sunt profund uniți de interese economice și privilegii comune.

Românii încep să gândească că tipul de capitalism neoliberal, promovat de unele partide politice în acești douăzeci de ani de după revoluție, a avut ca scop subordonarea politică, economică, financiară și militară a țării noastre unor interese străine.

Românii au început să priceapă că _boom_ -ul economic înregistrat în România până către sfârșitul anului 2008 a fost o minciună și că facilitarea de către băncile străine din România a accesului lor la bani a avut ca unic scop să creeze, pe termen scurt, o piață de desfacere importantă pentru produsele străine, iar pe termen lung îndatorarea peste posibilitățile de rambursare a populației și a statului român.

## „Deșteaptă-te, române, din hipnoza cea portocalie!”

În urmă cu două săptămâni făceam de la tribuna Parlamentului o declarație politică în care vă povesteam despre faptul că avusesem o discuție despre steagul României și patriotism cu mai mulți cetățeni din județul Vrancea. Cetățenii respectivi mă întrebau ce simt despre România, iar eu le-am mărturisit că sunt patriot și că sunt mândru că sunt român. În replică, ei mi-au spus că nu sunt la fel de mândri ca mine de faptul că sunt români și mi-au explicat că acest lucru este ca urmare a faptului că statul român i-a umilit de multe ori și că atunci când merg în excursii în străinătate se simt prost că sunt români.

Această discuție o avusesem cu câteva săptămâni înainte de Ziua Națională a României. Am realizat că ușor, ușor sentimentul național dispare, iar locul acestor sentimente este umplut, până la refuz, cu indiferență, silă, frustrare.

Acum, la două săptămâni de la acea discuție și la tot atâtea săptămâni distanță de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, am înțeles motivul pentru care românilor le este lehamite de politicieni, de reprezentanții statului.

Am înțeles acest lucru grație primarului municipiului Alba Iulia, Mircea Hava – prezentat pe site-ul oficial al primăriei drept președintele filialei județene Alba a Partidului Democrat – care și-a bătut joc de tricolor, de simbolul nostru suprem! Acest domn, reprezentant al PDL, a arborat pe bisericasimbol al Unirii din Alba Iulia – Catedrala Reîntregirii – steagul României cu „valuri” portocalii în care culoarea roșie a drapelului național a fost astfel înlocuită cu o combinație de portocaliu și vișiniu.

Faptul că un reprezentant al PDL și-a permis chiar și batjocorirea tricolorului și că a încercat să subjuge acest simbol intereselor de partid, intereselor electorale ale partidului pe care îl reprezintă, i-a revoltat pe mulți cetățeni care și-au exprimat opinia pe forumurile ziarelor care au tratat acest subiect.

Semnificativ este faptul că majoritatea celor care și-au spus părerea consideră că această acțiune reprezintă un act de trădare majoră a PDL în favoarea UDMR. Cetățenii acestei țări vorbesc, la 92 ani de la desăvârșirea unității naționale, despre vânzarea țării UDMR-iștilor, ceea ce mi se pare de o gravitate maximă!

„O rectificare bugetară fără legătură cu poporul! O rectificare bugetară pentru clientela politică: Elena Udrea”

Știm că, de regulă, atunci când se apropie sfârșitul anului, Guvernul face corecții în fondurile publice în funcție de banii încasați și de cheltuielile efectuate sau care mai trebuie făcute obligatoriu!

Știm cu toții că anul 2010, la fel ca 2009, a fost tot un an prost, cu recesiune economică, cu pierderi de salarii, cu micșorări de pensii, cu scăderea veniturilor personale și, prin majorarea TVA de la 19% la 24%, toate afectând viața majorității cetățenilor români.

Știm, de asemenea, că atunci când țara este săracă, bugetul trebuie drămuit, fiecare cheltuială trebuie făcută cu multă chibzuială, așa cum face fiecare dintre noi, așa cum fac mai ales pensionarii și cei cu lefuri mici sau cu venituri sociale.

Știm cu toții că anul acesta s-au dat oameni afară atât din sectorul privat, cât și din cel public, că multe societăți comerciale au intrat în insolvență și, probabil, alți oameni vor fi dați afară, că sunt tot mai mulți șomeri, deci vor fi aduse la buget tot mai puține fonduri din impozite și taxe.

Știm că banii puțini pe care-i mai adună la buget acest Guvern incompetent, incoerent și inconsecvent nu se dirijează acolo unde ar fi nevoie și că se urmărește atribuirea banului public către sectoare care nu sunt cele mai afectate.

Știm astăzi că, de câteva zile, Guvernul a efectuat ultima rectificare din acest an, fără să acorde atenția normală educației sau sănătății, acolo unde durerile sunt cele mai mari, unde lipsurile sunt clare, unde absența banilor înseamnă punerea în pericol a vieții oamenilor.

Știm că în sănătate mai rău ca acum nu a fost niciodată, că lipsurile sunt atât de mari încât majoritatea spitalelor din România anului 2010 sunt falimentare, că unele au rămas fără niciun medicament, fără fașe și vată, fără mâncare pentru bolnavi, fără seringi și calmante elementare pentru oamenii care suferă, suferă și fără nicio speranță!

Știm că la „marea rectificare” banii s-au dus către drumuri, șanțuri și canale din mediul rural, acolo unde primarii PDL trebuie sprijiniți ca să arate că ei fac ceva pentru locuitori, pentru oamenii pe care ar trebui să îi reprezinte, dar care vor merge flămânzi pe acele drumuri. De fapt, asistăm cu toții la un spectacol în care clientela politică a PDL își împarte și ultimul leu din banii publici economisiți de la gura românului.

Inconsecvența președintelui-jucător cu propriile-i decizii nu mai este o surpriză pentru nimeni. Totuși, decizia dumnealui de a retrimite Legea pensiilor în Parlament, motivul fiind oportunitatea modificarea legii în sensul stabilirii vârstei de pensionare pentru femei la 63 de ani, ne lasă cu gura căscată, căci tot el declara acum ceva timp de la tribuna Parlamentului: „Măsura de creștere progresivă, până în 2030, a vârstei de pensionare până la 65 de ani, precum și egalizarea acesteia la femei și la bărbați este necesară, având în vedere tendințele demografice îngrijorătoare din România și nu numai, inclusiv din UE. Îmbătrânirea populației și scăderea ratei natalității ne pot aduce în situația în care un număr foarte mic de salariați trebuie să susțină o populație majoritar îmbătrânită”.

Ce s-a schimbat între timp? Probabil că, înduioșat de soarta „balerinelor și artistelor”, așa cum a sugerat ulterior, Băsescu s-a făcut că uită faptul că și-a însușit încă de acum un an concluziile unui raport prezidențial care susținea că egalizarea vârstei de pensionare între femei și bărbați este imperativă.

Iată că acum legea a trecut de reexaminarea Senatului și va veni la Camera Deputaților, unde vom avea ocazia să susținem cu toții propunerea președintelui, deși acțiunile domnului Băsescu ne duc cu gândul că acestea nu sunt altceva decât un exercițiu de imagine prin care șeful statului încearcă să pozeze în apărătorul pensionarilor, de parcă problema vârstei de pensionare este singura chestiune incorectă din această lege. Prevederi precum modul de calcul al punctului de pensie sau afectarea drastică a pensiilor militarilor sunt mult mai importante, iar președintele se face că nu le observă.

Ei bine, noi, liberalii, atunci când Legea sistemului unitar de pensii se va rediscuta în comisii și în plenul Camerei Deputaților, vom susține în continuare modificarea acesteia în toate punctele pe care le-am susținut și data trecută în Parlament și care au fost respinse prin fraudă.

Având în vedere ultimele reacții din presă și din societatea civilă în ceea ce privește evenimentele care țin de criminalitatea din România și de posibilele legături între clanurile mafiote și anumiți șefi ai inspectoratelor județene de poliție, de neintervenția eficientă a Ministerului Administrației și Internelor în crima organizată și de posibila corupție la vârf din același minister, precum și de bănuiala, cu titlu de certitudine, că numirile inspectorilor de poliție se fac pe criterii politice, și nu profesionale, solicit demisia domnului ministru Traian Igaș.

Este de necontestat faptul că în perioadele de criză economică indicele criminogen este în creștere, iar societatea trebuie să fie apărată. În România,

infracționalitatea a atins cote alarmante, iar efortul oficialităților în a reda încrederea cetățeanului în lege și ordine este foarte puțin vizibil. Românii au nevoie ca instituțiile statului care asigură liniștea și ordinea publică să funcționeze perfect, pentru a preveni și combate orice încălcare a legii, fără ca asupra lor să planeze bănuieli de corupție și neîncredere.

„Majorarea salariilor ascunde minciuni”

Majorarea salariilor ascunde două minciuni. Unu: nu este vorba despre majorări de salarii, ci despre eventuale reduceri ale tăierilor – folosirea termenului de majorare este o încercare ieftină a puterii de a manipula – și doi: procentul de reducere a tăierilor se aplică asupra salariului redus, nu asupra salariului din iunie 2010. Cu alte cuvinte, în termeni reali, este mai puțin decât spune Guvernul.

Se elimină foarte multe sporuri și, cel mai probabil, cel de al treisprezecelea salariu. Atunci rezultă că toate categoriile de bugetari din România vor avea veniturile diminuate prin proiectul propus de Guvern.

Ideea amânării aplicării grilei de salarizare este o șmecherie, o păcăleală menită să închidă gura sindicatelor și a opoziției. Guvernul speră că oamenii nu vor mai protesta, cu gândul că grila de salarizare se va aplica din 2012. Este inacceptabil faptul că în stabilirea grilei de salarizare se pleacă de la nivelul salariilor tăiate cu 25%. O astfel de măsură poate fi și neconstituțională, pentru că Guvernul și-a luat angajamentul că aceste reduceri de salarii sunt temporare.

Premierul Boc a refuzat să mărească salariile în mod diferențiat: 25% pentru cei cu salarii mici și 14-15% sau chiar mai puțin pentru cei cu salarii mari, invocând o serie de principii constituționale. În realitate, nu dorește să facă acest lucru. Are la îndemână sistemul impozitării diferențiate, care îi permite să realizeze o ierarhie justă și echitabilă a salariilor bugetarilor. Practic, refuză să împartă costurile economice și sociale ale crizei în mod echitabil.

Ca de atâtea ori până acum, Băsescu și Guvernul se dovedesc a fi niște mincinoși. Au promis că salariile și pensiile nu vor fi diminuate, dar au tăiat în cele din urmă salariile și amenință cu impozitarea pensiilor. Au promis că diminuarea salariilor este temporară, până la finalul lui 2011, și se dovedește acum dorința lor de a permanentiza aceste reduceri.

Tot greul este lăsat în continuare pe spatele oamenilor simpli, al celor săraci, în timp ce clientela politică prosperă.

„Măsuri de austeritate și în 2011”

„Lupta împotriva etnobotanicelor continuă”

## „Guvernul Boc – groparul mediului de afaceri”

Actualii guvernanți au devenit groparii mediului de afaceri, cioclii a căror imagine ne oripilează. Ca și în acest an, și anul viitor vom gusta din veninul măsurilor de austeritate impuse. Ei își etalează programele, uitând însă, în urma eșecurilor, să-și asume și responsabilitățile. Drept urmare, vom culege roadele acestei guvernări.

Se vorbește foarte mult despre gravele probleme din sectorul bugetar și foarte puțin despre sectorul privat al economiei, unde problemele sunt poate mai grave decât cele din sectorul bugetar, pentru că sectorul privat alimentează și

Încep această declarație prin a readuce în atenție o problemă cotidiană care afectează sănătatea a tot mai mulți tineri, și anume, consumul de etnobotanice. Acest fenomen care a luat amploare în ultimul an este atât de greu de stăpânit, încât un întreg cadru legislativ nu reușește să-l stopeze.

În urmă cu o săptămână am semnat, în calitate de coinițiator, un proiect de lege pentru modificarea Legii nr. 339 din 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope. Acest proiect este necesar întrucât, după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, magazinele în care până atunci se comercializau produse ce aveau în componență plante și substanțe cu proprietăți psihoactive, dovedite ca fiind deosebit de periculoase pentru sănătatea umană, s-au orientat către alte produse la fel de periculoase pentru sănătatea populației, și în special a tinerilor. Întrucât plantele și substanțele conținute de aceste produse nu se regăsesc în anexele celor două legi care stabilesc regimul juridic al substanțelor stupefiante și psihotrope, fapt ce favorizează un acces facil al consumatorilor la aceste produse, este necesară reglementarea interzicerii comercializării sau distribuirii produselor obținute din plante vegetale, precum și a substanțelor, altele decât cele aflate sub controlul național, a căror utilizare, indiferent de procedeul de administrare, are efecte similare utilizării substanțelor stupefiante și psihotrope.

Legea nr. 155/2010 privind poliția locală, un act normativ de o importanță deosebită atât pentru administrația publică românească, cât și pentru sistemul național de ordine publică, a fost adoptată de Parlamentul României.

Această lege extrem de mult așteptată de oamenii din administrație a suscitat vii dezbateri în cadrul comisiilor de specialitate, cât și în plenul celor două Camere.

La dezbaterile din cadrul Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a participat și reprezentantul Ministerului Administrației și Internelor, secretarul de stat Dan Fătuloiu.

Cu această ocazie, domnul Fătuloiu a afirmat că odată cu preluarea personalului din cadrul ministerului în cadrul poliției locale se va asigura și finanțarea necesară pentru salarizarea acestora. Mai mult, secretarul de stat a spus că aceste aspecte vor fi reglementate printr-o hotărâre de guvern ce urma să fie adoptată de Guvern.

După cum bine știm, până la acest moment nu a apărut niciun fel de hotărâre de guvern pe această temă, iar până la înființarea Poliției locale, în conformitate cu prevederile acestei legi, mai este foarte puțin timp.

În perioada scursă de la afirmațiile domnului secretar de stat Fătuloiu din comisie și momentul actual a mai intervenit un eveniment important în materialul finanțelor publice locale din România, și anume apariția OUG nr. 63/2010, act normativ care a făcut foarte mult rău autorităților locale. Din păcate, chiar poliția comunitară, adică baza viitoarei poliții locale, a avut enorm de suferit în urma aplicării acestui act normativ.

Așadar, Guvernul se joacă cu legile, se joacă cu siguranța cetățeanului și nu înțelege importanța acestui domeniu pentru oameni.

Solicit, așadar, adoptarea de urgență de către Guvern a hotărârii de guvern care să reglementeze problema, pentru că, altfel, aplicarea Legii nr. 155/2010, pe care cu toții am votat-o și am considerat-o ca fiind extrem de importantă, este imposibilă.

„România, flancul de sud-est al NATO”

După ani buni de așteptare, încă după cel de Al Doilea Război Mondial, am sperat ca țara noastră să beneficieze de garanții de securitate din partea Europei Occidentale și a Statelor Unite. După decenii de așteptare, a venit momentul în care ne bucurăm de beneficiile poziționării noastre geografice.

Astăzi, pe fondul realităților cotidiene dintr-o lume tot mai dezbinată, încărcate pe alocuri de ură și conflict, România are o misiune importantă în asigurarea securității în Balcani și în Regiunea Mării Negre și un cuvânt de spus în problemele cu care se confruntă comunitatea internațională.

Integrarea în NATO a însemnat, încă de la început, declanșarea unui proces complex în toate domeniile vieții politice, economice, sociale și militare. Acest efort colectiv a schimbat radical statutul României și i-a asigurat un loc în comunitatea euroatlantică. Poziționată strategic în zona de frontieră a NATO, România rămâne un avanpost al Alianței Nord-Atlantice, pe fondul unei perpetue negocieri mondiale între SUA, Rusia și Europa.

Deschiderea către colaborarea lărgită, statuată în urmă cu câteva zile la Lisabona, oferă țării noastre posibilitatea de a se afla în avangarda schimbărilor strategice care prefigurează următorul deceniu.

România, Bulgaria și Turcia – considerate flancul vulnerabil al NATO în privința rachetelor care ar putea veni dinspre Orientul Apropiat – intră acum sub protecția unui nou sistem defensiv. Țara noastră, în noua structură de amplasare a scutului antirachetă, beneficiază de acoperirea integrală a teritoriului pentru eventuale lovituri cu rachete balistice sau cu rachete cu rază medie de acțiune.

Totodată, invitarea Rusiei la efortul de realizare a scutului antirachetă înseamnă detensionarea unei situații manifeste la nivel european, stare de fapt ce poate constitui începutul unei colaborări Vest-Est de lungă durată. De asemenea, este de salutat planul de retragere a trupelor NATO din Afganistan, fapt ce relevă, dacă mai era necesar, vocația democratică a Alianței, dorința statelor membre de a sprijini autodeterminarea în condiții de libertate a poporului afgan.

„A venit și rândul mămicilor să plătească pentru incompetența Guvernului Boc”

„Doresc să le mulțumesc și eu tuturor celor care au votat această lege, ținând cont că am și eu o inițiativă, și această înțelepciune de care au dat dovadă parlamentarii, în sensul comasării tuturor legilor pentru a obține acest ajutor în plus la venitul acordat mamelor și obținut de mame – pentru că așa e în proiectul de lege –, celor care cresc copiii în perioada de doi ani, constituie un prim pas pentru a crește natalitatea în România.

Mi-aș fi dorit ca această lege să fi fost adoptată mai de mult, nu în pragul campaniei electorale, iar dacă preocuparea dumneavoastră este într-adevăr pentru creșterea natalității, v-aș ruga să vă concentrați și pe celelalte inițiative legislative care urmăresc ajutorul dat copiilor și familiilor care au nevoie de aceste venituri.”

Vă aduceți aminte de această declarație? A fost făcută pe 15 octombrie 2008, la orele 12.45, de către doamna deputat Raluca Turcan, la câteva minute după ce, cu 171 de voturi pentru și două abțineri, Camera Deputaților a adoptat, în calitate de Cameră decizională, Pl-x 254/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148 din 3 noiembrie 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Dacă vă aduceți aminte de această declarație rostită de la microfonul Camerei, vă întreb, acum, stimate colege și stimați colegi din PDL, dacă o susțineți în continuare.

De ce pun această întrebare? Pentru simplul fapt că Guvernul României, care se bazează în special pe partidul din care faceți parte, intenționează să înjumătățească concediul postnatal plătit.

Da, acum a venit și rândul proaspetelor mămici să plătească pentru incompetența actualului Guvern. Este scandalos că urmează să se umble la drepturile mămicilor. A reduce la jumătate perioada de plată pentru concediile postnatale reprezintă o lovitură grea aplicată părinților. Nu vor avea de suferit acei părinți care au o stare materială bună, dar, se știe, în România, numărul acestora este destul de redus. Dacă mai adaug faptul că și indemnizațiile parentale vor fi mai mici, pentru că salariile, atât cele din mediul privat, cât și cele de la stat, au scăzut în ultimul an, avem un tablou de coșmar pentru cei care vor să aibă un copil/copii sau deja urmează să devină părinți.

Drama petrecută duminica trecută la Piatra-Neamț, în urma căreia și-a pierdut viața un om și un altul a fost rănit, readuce în prim-plan lipsa siguranței din această țară și, totodată, legăturile mult prea inadecvate dintre lumea interlopă și autoritățile statului. Legăturile acestea pun în pericol siguranța cetățeanului obișnuit, care crede în sistemul de apărare românesc, în poliția care în ultima vreme nu ne-a demonstrat decât că suferă de o incapacitate la nivelul principal de funcționare.

Rezultă că cetățeanul nu mai este apărat în fața agresiunilor interlopilor, deoarece unii șefi de poliție au dat mâna cu infractorii, dând frâu liber infracționalității și insecurității. Nu de mult, presa a exemplificat un alt caz asemănător de prietenie între lege și lumea interlopă, fiind vorba atunci despre șeful Poliției Municipale Slobozia, Iosif Chirică.

Mulți au fost românii surprinși și indignați în urma declarației comisarului Șoric, care întreba și se întreba totodată, accentuând, culmea ironiei și a nepăsării, „De ce este Mararu atât de interlop? Pentru că a dat bani și a luat camătă?! Sunt procurori care dau bani...” Aceste cuvinte au lansat un val de critici, controverse, acuzații spre actualul Guvern. Stupefiați am fost cu toții, deoarece această declarație a venit din partea unui șef de poliție, un șef de poliție care nu consideră camăta drept infracțiune, chiar dacă aceasta este condamnată prin lege. Dacă am privi din alt punct de vedere, declarația lui Șoric ar putea fi considerată normală și realistă cu privire la situația actuală din țară. Spun asta pentru că, în România, granița dintre legal și ilegal, dintre corect și incorect este inexistentă și ilizibilă pentru cei care trebuie să o cunoască foarte bine.

Pateticul a pus și el stăpânire pe declarația lui Șoric, acesta completându-și declarația și cu un val de lacrimi și de nemulțumiri cu privire la modul în care este perceput.

Nu de lacrimi avem nevoie când e vorba de siguranța cetățeanului, avem nevoie de acțiune, de mobilizare, de interes în a anihila această lume a infracționalității, ca să nu mai avem de-a face pe viitor cu șefi de poliție vecini cu capii de mafie.

„Summitul Dunării”

„Atunci când cineva o lua pe Dunăre în sus spre Viena, oamenii spuneau că merge în Europa”, povestea Elias Canetti, scriitorul de Nobel născut la Ruse. Astăzi, Viena dorește să coboare pe Dunăre în jos, spre București, încercând să aducă cu ea și Europa.

Unu din zece europeni trăiește pe malurile Dunării, fluviul care curge prin patru capitale europene și a cărui semnificație se dorește a fi metamorfozată din graniță despărțitoare în cale de comunicare. Cel puțin aceasta a fost intenția participanților la Summitul Dunării care are loc astăzi la București, reunind reprezentanții celor 14 state din bazinul dunărean.

Importanța adunării este evidentă, măsura fiind dată de prezența prim-miniștrilor Ungariei, Bulgariei, Croației, Republicii Moldova, dar și a președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barosso, sau a ministrului austriac de externe, Michael Spindelegger. Acesta din urmă semnează în cotidianul „România Liberă”, alături de ministrul român de externe Teodor Baconschi, o declarație în care speră că „binele comun al locuitorilor întregii regiuni va fi pus înaintea binelui unei țări individuale”. Dar care este catalizatorul acestei dorințe zămislite într-o regiune cu o istorie zbuciumată și conflictuală?

În 2009, Austria și România au cerut Comisiei Europene să elaboreze o strategie transnațională pentru bazinul dunărean. Prioritățile stabilite oficial au fost îmbunătățirea infrastructurii de transport în regiune, cooperarea în domeniul energetic și protejarea mediului, punct care devine prioritar în urma accidentului ecologic din Ungaria. În fapt, ținta principală sunt banii europeni care pot fi accesați prin intermediul proiectelor interregionale, dezvoltate pe scheletul parteneriatului dunărean.

Interesul părților implicate este limpede. România sau Bulgaria vor beneficia de expertiza și influența specialiștilor germani și austrieci, sperând că-și vor îmbunătăți gradul de absorbție al fondurilor europene.

Țări candidate, precum Croația sau Republica Moldova, vor putea accesa fondurile europene cu mult înainte de primirea _de facto_ în UE. Avantajul Austriei este dublu: asumarea rolului de lider regional aduce creșterea influenței sale în corul european, dar și un plus de investiții într-o zonă de prim interes economic pentru Viena.

„Autostrăzile în România: prioritate sau nu?”

De la începutul lui 2009, de două ori pe an, mai precis toamna și primăvara, aflăm cum rețeaua de autostrăzi a

României se va extinde și cum aceasta este prioritatea Guvernului Boc. Ulterior declarațiilor optimiste, se revine însă la un mesaj mai sumbru, prin care ni se comunică imposibilitatea construirii unor noi kilometri de autostradă, din cauza lipsei de fonduri în această perioadă de criză economică neîncetată. Și așa se face că, an de an, rețeaua de autostrăzi a României avansează în pași de melc.

Premierul Boc să grăbește să inaugureze câte 10 kilometri de autostradă ici-colo, probabil din nevoia de a arăta că ceva se mișcă totuși în acest sector. Rezultatele prezentate sunt însă la ani-lumină distanță de cuantumul promis prin Programul de guvernare.

Astfel, dacă la începutul mandatului anunța construirea a 1.505 kilometri de autostradă, în primăvara anului trecut, odată cu primele măsuri așa-zise anticriză, premierul decreta că 20% din produsul intern brut, adică peste 20 de miliarde de euro, vor fi alocate dezvoltării infrastructurii. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Pentru 2010, același premier anunța alocarea a peste 6% din PIB pentru infrastructură, chestiune din nou uitată. Iar pentru faptul că România nu a atras mai nimic din cele 4,5 miliarde de euro pe care UE ni le-a pus la dispoziție pentru construirea de autostrăzi, vinovatul este, în opinia premierului Boc, fostul ministru liberal al transporturilor, Ludovic Orban. Despre fostul ministru PDList, Radu Berceanu, Emil Boc nu suflă însă nicio vorbă.

Aparent, ministrul Berceanu a fost un ministru ultracompetent, bilanțul activității sale la conducerea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii fiind, după criteriile premierului, unul foarte pozitiv. Să ne amintim însă un exemplu din primăvara lui 2009 când, la scurt timp de la preluarea funcției de ministru, Radu Berceanu a ținut să contrazică un aspect-cheie al programului de guvernare pe sectorul infrastructură, anunțând că „autostrăzile nu au fost niciodată o prioritate”. Și așa a rămas. În doi ani de mandat, fostul ministru Berceanu a reușit performanța de a inaugura 40 kilometri de autostradă, din care o mare parte fusese construită pe timpul predecesorului său liberal. Cifra rămâne însă insignifiantă, dacă o raportăm la cei 836 de kilometri de autostradă promiși în timpul campaniei electorale.

„România, izolată pe scena politică internațională”

Atât eu, cât și colegii mei, am atras de nenumărate ori atenția asupra incapacității autorităților române de a ne reprezenta cu onoare și profesionalism pe scena politică internațională și europeană. De curând, am adus în discuție motivele care au dus la un eșec al autorităților în plasarea diplomaților români în Serviciul Extern nou-format al Europei. Spuneam cu acea ocazie că principala cauză a acestei nereușite, pe lângă lipsa de pregătire, este slaba prestație a liderilor români pe scena internațională, care, se pare, nu a fost niciodată până acum atât de evidentă, dar și hotărâtoare pentru interesele României.

Vorbesc despre acest subiect, desigur, în lumina imaginilor care au făcut înconjurul UE, care surprind o relație absolut halucinantă între președintele Băsescu, pe de o parte, și liderii Europei, de cealaltă, mai precis cu liderul Franței. Mai mult decât o mie de cuvinte, fotografiile respective ne arată o realitate sumbră: România de azi, reprezentată la nivel înalt de președintele Traian Băsescu, este ignorată pe scena politică europeană. Mai mult, se pare că pentru membrii europeni mai vechi România a devenit o piatră de moară, un copil teribil, care nu respectă regulile și creează destule probleme de ordin social marii familii europene.

Motivele care au adus România în această situație pe scena europeană sunt serioase și țin, în primul rând, de superficialitatea cu care autoritățile române au tratat, nu de puține ori, subiectele arzătoare pentru Europa, cum este, de exemplu, tema expulzării cetățenilor de etnie romă, îndeplinirea cerințelor UE, securizarea frontierelor și așa mai departe. Este vorba, desigur, și de o lipsă a abilităților de negociere din partea autorităților române, care, pur și simplu, nu reușesc să se impună puternic pe scena diplomației internaționale. Și, dacă mai adăugăm eterna nepăsare a celor care ne conduc țara și lipsa priceperii economice, care mențin România într-o profundă criză economică ce influențează negativ economia Europei, putem ajunge cu ușurință la motivele pentru care suntem priviți ca niște cetățeni de mâna a doua de către liderii europeni.

„Averile liderilor de sindicat, între imoralitate și ilegalitate” Am adresat ieri o interpelare domnului ministru Cătălin Predoiu prin care îi solicit să ia toate măsurile pentru a cerceta legalitatea averilor și a afacerilor făcute de unii lideri

sindicali, care, după obligativitatea depunerii declarațiilor de avere, ne apar nu ca luptători pentru cauza celor mulți, ci ca adevărați nababi care și-au creat avantaje de pe urma funcțiilor pe care le dețin. Dacă de aspectul legal se vor ocupa, sper, organele abilitate ale statului, eu mă voi referi în cele ce urmează la moralitatea de care dau dovadă aceste trompete care, avide de îmbogățire, s-au pus în slujba unor interese de partid! Plângând amarul celor care și-au pus încrederea în ei și i-au trimis să-i reprezinte, noii ciocoi nu s-au mulțumit doar cu mierea oferită pentru a răspunde la comanda politică, ci s-au dedulcit și la prăjiturelele lui Vântu, care i-a băgat la buzunar oferindu-le simbrie și de la Realitatea Media! Au ajuns astfel să încaseze salarii cât directorii de bănci străine și, cu un tupeu ieșit din comun, înjură Guvernul pentru reducerile salariale. Cum nu le crapă obrazul de rușine să apară în fața oamenilor care văd în ei apărători ai drepturilor lor, când ei, cu sacii în căruță și cu conturile doldora de valută, se gândesc mai degrabă la destinații exotice unde să-și înmoaie oasele și să mai deschidă vreun _off shore_ pentru a-și sustrage afacerile și de la plata taxelor către statul român?! De aceea nu au vrut liderii sindicatelor să-și publice averile, pentru a ține ascunsă ipocrizia lor, pentru a nu-și dezvălui adevărata identitate, aceea de lupi hulpavi, puși paznici la oi! Ei speră că cei care le-au promis protecție și care prin ei folosesc sindicatele ca masă de manevră să îi apere acum! Speră ca proiectul de lege pe care PSD-ul vrea să-l promoveze să îi bage din nou în umbră, după cortină, de unde, ca niște păpușari ce sunt, să tragă din nou sforile, făcând servicii politice pe interes! Așa se explică și prezența liderilor social-democrați în stradă alături de sindicate, de fapt alături de nababii pe care îi folosesc și pe care, iată, îi răsplătesc pe măsură și încearcă să-i protejeze acum.

„Zilele culturii ruse”

Centrul Cultural Multietnic din Tulcea a fost gazda evenimentului „Zilele culturii ruse”. Această manifestare a fost realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României și în colaborare cu Ambasada Federației Ruse în România.

În acest an, evenimentul a fost dedicat marelui prozator și dramaturg rus Anton P. Cehov și celebrului poet liric rus Serghei A. Esenin.

Iubitorii culturii ruse au avut parte de proiecții de film, simpozioane pe teme științifice, lansări de carte și expoziții etnografice.

Dintre filmele ce au fost proiectate, amintim: „Dramă la vânătoare”, „Unchiul Vanea”, „Zvăpăiata”, ecranizări după opere semnate de Anton P. Cehov.

Cultura rusă are specificul ei propriu, generat de cadrul geografic și istoric al evoluției sale. Astfel, cultura rusă este un punct de mândrie pentru noi și reprezintă un mijloc de a accede la tradițiile fiecărui popor, constituind un cadru de păstrare și dezvoltare a diversității lingvistice.

Acest eveniment a urmărit să reunească rușii lipoveni prin cultură și să încurajeze tinerele generații să descopere bogăția artistică și literară a clasicilor ruși.

„Festivalul elenismului din România”

Uniunea Elenă din România este instituția de utilitate publică ce reunește cetățeni români de origine greacă și mulți filoeleni, organizați în comunități grecești teritoriale, care promovează elenismul în scopul cultivării valorilor comune europene.

În acest context, se încadrează și proiectele inițiate de Uniunea Elenă din România.

Dintre acestea, se remarcă proiectul cu titlul „Dialog cu timpul și lumea”, ale cărui manifestări s-au desfășurat la Iași și Piatra-Neamț în perioada 23–25 iulie anul curent. Proiectul a fost cofinanțat de Guvernul României – Departamentul pentru Relații Interetnice și s-a bucurat de participarea unui număr de peste 130 de persoane.

„Festivalul elenismului din România – Jubileu 20 de ani” este un alt proiect major al Uniunii Elene din România.

Manifestările festivalului, aflat sub înaltul patronaj al Ambasadei Republicii Elene în România, se vor desfășura în zilele de 26, 27 și 28 noiembrie 2010, la Cercul Militar Național din București.

Festivalul, cofinanțat de Guvernul României – Departamentul pentru Relații Interetnice și Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, va fi susținut de către ansamblurile artistice ale comunităților elene teritoriale, membre ale Uniunii Elene din România, cărora li se vor alătura ansambluri artistice invitate din România și Grecia. Proiectul va implica activ peste 350 de persoane.

Îmi revine deosebita plăcere și onoare să vă lansez invitația de a participa la cea de-a IX-a ediție a „Festivalului elenismului – Jubileu 20 de ani”, manifestare de marcă a Uniunii Elene din România.

„Declarație politică privind disponibilizările din sistemul de stat”

De când a fost numit premier Emil Boc și până astăzi, din economia națională au dispărut peste o jumătate de milion de angajați. Dintre aceștia, peste 80.000 reprezintă foștii angajați la stat. Practic, unu din opt români care avea loc de muncă în 2008 este acum șomer!

De parcă n-ar fi fost de ajuns, Guvernul s-a angajat în fața Fondului Monetar Internațional să mai disponibilizeze anul viitor încă 15.000 de bugetari. Mai mult, Executivul a adoptat în această lună o hotărâre de guvern care prevede reorganizarea Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și a instituțiilor aflate în subordinea acestuia.

Criza și-a înfipt adânc colții în acest domeniu, iar efectele au generat adevărate drame. Disponibilizările au făcut ravagii în rândurile celor afectați: unii rămân fără case, pentru că nu au cu ce să-și achite creditele, alții intră în depresie, iar alții – ați văzut în acest weekend un caz cutremurător – își pun capăt zilelor!

Ministrul culturii, Kelemen Hunor, a declarat că vor fi reduse în total 638 de posturi. Din păcate, Guvernul Boc nu știe decât să arunce oameni în stradă, să anunțe sec că îi dă afară, dar nu le oferă nicio soluție, nicio măsură!

Domnule ministru Hunor, v-ați uitat de curiozitate să vedeți ce anunțuri de muncă sunt prin ziare: instalator, sudor, video-chat?

De dialog social, de întâlniri cu managerii teatrelor, muzeelor și cu sindicatele se pare că n-a auzit niciun membru din Cabinetul Boc. Toți ies la televizor, se laudă cu recorduri de disponibilizări, dar nu suflă o vorbă despre criteriile care stau la baza acestor decizii, despre banii pe care ar fi trebuit să-i obțină de la UE pentru reconversie profesională sau despre programele sociale. Nici bietele mămici n-au scăpat de securea lui Boc, care vrea să le lase doar un an în concediu de maternitate. Din păcate, autosuficiența portocalie nu a luat în calcul ce au făcut alte state în vreme de criză ca să diminueze aceste măsuri, cum au avut grijă de propriii cetățeni. Pentru actuala putere, românii sunt dușmani, nu oameni de a căror soartă sunt direct răspunzători.

## „România – o țară fără drumuri”

320 de kilometri de autostradă, o cifră dezolantă după 21 de ani de democrație. O țară europeană cu pretenții de integrare în Spațiul Schengen, România este sinonim pentru lipsa infrastructurii și în special a infrastructurii de transporturi.

Cu toate acestea, guvernanții plătesc scump fiecare kilometru de drum, de trei, patru ori mai scump ca Germania, Franța sau alte țări a căror economie este net superioară țării

noastre. Un exemplu este cel al mult trâmbițatei autostrăzi Transilvania. O autostradă despre care mai mult se vorbește, pentru că nimeni nu poate ști când vor reuși PDL-iștii să o termine. În acest caz, un kilometru construit ajunge să coste și 18 milioane de euro.

În timpul de când se află la putere, guvernanții s-au plâns public de lipsa banilor pentru realizarea de drumuri sau întreținerea celor existente, fără a menționa ineficiența de care dau dovadă în accesarea fondurilor de la Uniunea Europeană pentru infrastructură. 30 de milioane de euro accesate, din totalul de peste 4 miliarde puse la dispoziție de UE. O nouă dovadă a incompetenței și a nepăsării. Cu toate acestea, puterea nu dă înapoi de la a impune noi taxe șoferilor români, care plătesc deja roviniete. O nouă taxă pe autostradă, aceasta este ideea șefilor de la transporturi. Care autostradă, nu spun. În 2010, vor fi finalizați 9 kilometri de autostradă.

În România, criza a afectat foarte tare populația și veniturile. Mulți români și-au pierdut locul de muncă, și mai mulți trăiesc din ajutoare sociale. Un guvern cu viziune ar ști să transforme această situație într-una în beneficiul țării. Acești oameni ar trebui implicați în reabilitarea și construcția statului prin angajarea lor în proiecte de infrastructură: de la sădit copaci și flori și până la construcția de drumuri și căi ferate.

Criza din 1929 a avut efecte similare, foarte mulți oameni rămânând fără locuri de muncă. Mai multe guverne au știut atunci să reabiliteze economia prin angajarea celor rămași fără un loc de muncă. Prin astfel de inițiative au fost demarate și finalizate multe construcții europene.

La noi, Guvernul nu face altceva decât să se plângă, să conducă haotic, fără planuri de reabilitare, iar în final să se laude cu 9 kilometri de autostradă sau cu taxe și impozite mărite. PDL-iștii au transformat România într-o țară tristă, fără șanse, al cărei loc este mereu printre ultimele țări din UE, sigur, exceptând corupția, numărul de impozite, crima organizată sau evaziunea.

## „Reforma ieșirilor din sistem”

Când credeam că am auzit tot ce se putea auzi de la acest Guvern, ne-a fost dat să auzim miercuri, la ședința de guvern, că Executivul Boc se gândește să dimensioneze bugetul pe 2011 în funcție de ieșirile din sistem ale pensionarilor, planificând ca unu din șapte pensionari să dea ortu’ popii!

Cinismul Executivului a depășit orice închipuire! S-a reformat însuși sensul cuvântului „executiv”, transformându-se înțelesul acestuia din cel de „guvern” în cel de „cel ce te execută”! Am mai atras atenția, nu cu multă vreme în urmă, că acest Guvern a făcut din România un mare Auschwitz, un mare lagăr de milioane de suflete în care dictatura guvernamentală a ajuns să planifice exterminarea acestui popor la modul propriu. Acum, guvernanții își numără „succesele”: unu din șapte suflete de români este planificat a fi victima creșterii taxelor, impozitelor, prețurilor, tăierilor de venituri, subfinanțării sănătății, lipsei medicamentelor, tuturor mizeriilor pe care acest Guvern le experimentează pe populația României cu un sadism feroce care l-ar face pe doctorul Mengele să fie un mic copil pe lângă actualii executivi!

Acesta este rezultatul interesului guvernanților de a fi o țară de asistați social, cum clamează toată ziua bună ziua Băsescu și Boc. Și de ce ar dori asta? Păi, pentru că e criză și trebuie făcută economie: de ce să câștigi un vot cu o găleată portocalie plină cu faină, ulei, zahăr etc. atunci când poți câștiga un vot doar cu o găleată goală? Dar, pentru a se putea ajunge aici, e nevoie ca să li se netezească în primul rând drumurile prin Legislativ, așa că portocaliii au pus de-o găselniță – trecerea oricărei aberații prin Camera Deputaților doar cu majoritatea simplă a celor prezenți! Deci, dacă vine miss Alma cu Oltean pe furiș la serviciu, supun orice prostie la vot și devine lege, că Băsescu promulgă orice atâta vreme cât poate să mai sărăcească sau să mai ucidă vreun român!

Dar, până și Dumnezeu, la întâlnirea pentru votul modificării regulamentului, s-a uitat în altă parte: deși era cvorum, s-a stricat sistemul electronic de vot! Poate Dumnezeu, până la urmă, îi va decupla cu forța și de la actuala guvernare, pentru a nu ne trezi cu o Românie vândută pe bucățele! Dar, pentru aceasta mai e nevoie și de un tsunami social sănătos, încât să bage frica-n oase până și nevertebratelor portocalii, trădătorilor și țucălarilor! Sau, poate, și mai bine, ar trebui să reintroducem pedepse masive pentru sperjur și să extindem înțelesul noțiunii de trădare de țară...

„În opoziție și la putere”

Ca de fiecare dată când lucrurile nu merg bine în țară, președintele și partidul de guvernământ trebuie să găsească pe cineva vinovat.

După ce a ieșit președinte, criticând comuniștii și mogulii, Traian Băsescu a luat la rost activitățile mai tuturor categoriilor profesionale, a învățat dascălii cum să predea, pe medici cum să pună diagnostice, pe procurori cum să dea soluții, a anunțat deciziile importante în locul miniștrilor și chiar al prim-ministrului. După categoriile sociale au început și instituțiile statului să intre în vizorul președintelui. Una dintre aceste instituții este Curtea Constituțională.

Curtea Constituțională a devenit în ultimii ani o instituție cu rol de arbitraj în conflictele tot mai dese dintre diversele puteri ale statului. Această instituție a tranșat numeroase

neînțelegeri dintre Parlament și Președinție, dintre Guvern și Parlament, a judecat situații și reglementări strict în spiritul și litera Constituției, a luat hotărâri de oportunitate și chiar politice.

Decizia acesteia în privința scăderii pensiilor – fapt ce a dus la creșterea TVA, afectând grav mediul de afaceri și creșterea prețurilor – a făcut ca președintele să considere această instituție „penibilă”, iar pe consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu să declare: „Curtea Constituțională a dat impresia, prin deciziile sale, că stabilește bugetul țării, iar în unele intervenții ale sale pare că adaugă la Constituție, deși funcția sa este doar să interpreteze”.

Dacă instituția este penibilă pentru decizia luată, Guvernul Boc care a adus țara în asemenea situație și care este nevoit acum să ia aceste măsuri de austeritate oare cum poate fi?

Chiar Banca Mondială consideră într-un raport că România are un buget cu venituri și cheltuieli nerealist, care duce lipsă de credibilitate, are cea mai mică absorbție a fondurilor europene dintre țările UE. Acestea nu sunt lucruri care să facă Guvernul României penibil?

Nu lipsa de încredere și predictibilitate transmise de acțiunile Guvernului – cel care astăzi stabilește impozitul minim, mâine îl scoate după ce a falimentat zeci de mii de societăți – este problema României, ci deciziile CCR care nu convin politicii haotice și tot mai iraționale a Guvernului, dar mai ales președintelui Traian Băsescu.

De mai bine de zece ani fac tot ce-mi permite statutul pentru rezolvarea unei probleme vitale a municipiului Fălticeni, loc ce înseamnă pentru mine un al doilea acasă după Oniceniul natal.

Cu riscul de a fi considerat bătător de apă în piuă, cum se mai spune când cineva repetă un discurs mereu și mereu în speranța că va fi auzit și ascultat de cine trebuie, am vorbit și am vorbit despre Spitalul din Fălticeni, început a se construi în urmă cu douăzeci de ani și aflat în așteptarea fondurilor necesare pentru finalizarea lucrărilor și în ziua de azi.

Am interpelat ministru după ministru, am făcut declarații politice pe subiect măcar o dată pe sesiune, am ținut conferințe de presă, am dat interviu!

Și, vorba unei glume proaste, la ce mi-a folosit?

Față de lucrurile pe care eu le-am strigat încercând să conving miniștri și, rând pe rând, potentați ai vremilor, printre care și actualul ministru al sănătății, ce s-a aflat nou în vizita pe care a făcut-o Domnia Sa la Suceava?

Că dă foarte bine să-ți primești ministrul cu pâine, sare și lalele în ghiveci, că în spital se pot muta rapid perdeluțele de la o secție la alta pentru a se crea impresia că toate geamurile au perdele, că n-avem medici, nici medicamente pentru bolnavi, dar avem saună.

Ca să fiu drept, asta s-a petrecut la Suceava.

La Fălticeni, domnul ministru trebuia impresionat altfel, motiv pentru care n-a primit decât o plachetă și o insignă comemorativă rămase de la aniversarea a 150 de ani de viață a edificiului căruia, cu mândrie locală neobosită, îi spunem „spital municipal”.

Dar las la o parte toate aceste festivisme jenante. Până la urmă, dacă așa se pot căpăta banii necesari pentru terminarea spitalului, sunt gata să fac și eu frumos la domnul

ministru. Sigur, vocea mea de PSD-ist notoriu nu are rezonanța glasului primarului PDL-ist de Fălticeni, și nici a managerului PDL-ist al spitalului din Fălticeni, și nici a vicepreședintelui PDL, președinte al Consiliului Județean Suceava. Că doar nu era să asculte domnul ministru de mine! Ce dacă îi spuneam aceleași lucruri pe care i le-au spus cei care i-au oferit placheta și medalia, dar cu măcar un an înainte! Adevărul e că n-aveam bască! Portocalie!

„Gândurile unui necunoscut călătorind prin România”

1. Nu există o singură Românie.

Trăim cu impresia falsă că suntem un singur popor, cu identitate națională clară și cu o istorie similară. Nimic mai fals. Citind despre istoria locurilor prin care am trecut, ne-am reamintit de zecile de războaie duse de români contra românilor, de jafurile, violurile și uciderile în masă făcute de moldoveni contra ardelenilor și viceversa, dar și de frumusețea tradițiilor diferite ale unor populații locale despărțite de multe ori doar de un munte, precum și de greutățile enorme la care au fost supuși înaintașii noștri într-o zonă tampon între marile imperii.

A trece în doar 5 zile prin 6 mari regiuni istorice: Bucovina, Maramureș, Țara Oașului (Sătmar), Crișana, Banat și Oltenia te răvășește fie și numai prin faptul că îți sar în ochi diferențele de port, de construcții și de gândire dintre zone pe care, altminteri, le numești cu aroganța unui bucureștean: provincie.

Există mai multe Românii, evident cu linii comune și cu o limbă comună, însă traiul în fiecare zonă este diferit și încă mai curge într-o cu totul altă viteză decât la oraș. Chiar și orașele mari din provincie sunt mult rămase în urma Bucureștiului ca viteză de dezvoltare, chiar dacă de multe ori sunt de 2-3 ori mai frumoase, cu centrul lor istoric redat pietonilor. Suntem o țară cu mai multe viteze, asta este clar.

## 2. Avem o țară de o frumusețe inexprimabilă.

Natura este foarte bogată în România. Odată ieșit din praful Bărăganului mergi sute de kilometri pe dealuri și prin văi mărginite de munți, dând peste tot cu ochii de verdeață, de păduri, de fânețe verzi, de râuri nenumărate.

Plimbarea pe Riviera României de la Cazanele Dunării îți lasă un șanț adânc în minte și inimă, trebuind să te ciupești ca să îți dai seama că nu visezi și că ești în România. Doar starea jalnică a asfaltului te trezește la realitate.

Chiar și casele din aceste zone sunt mari, îngrijite, renovate și pline de oameni gospodari. Și, într-un an de secetă cum a fost acesta, fructele tot s-au făcut, porumbul și grânele tot au crescut și apă e tot din belșug.

4. Nu ne cunoaștem istoria.

Din această cauză suntem condamnați să repetăm greșelile trecutului. Habar n-aveam de mărimea și splendoarea Cetății Neamțului. Îl țineam minte pe Ștefan cel Mare doar ca pe un om mic de stat și iute la mânie care mai trântea câte o mănăstire imediat după ce mai omora niște turci sau iubea o ibovnică. Un general de oști priceput și cam atât. Știu mai bine istoria occidentală decât pe cea a României, și asta dintr-un protest subconștient la adresa îndoctrinării naționalist-comuniste practicate în școală.

Dar, înainte de a practica grimasa și de a da cu flegme la adresa propriului popor, ar trebui să știm cât mai precis ce am fost, ca să știm ce suntem și ce vom fi. Fără a face acest exercițiu, vom continua să fim duși de colo-colo de orice vânt venit din afară.

Am rămas impresionat de complexitatea statului moldovean sub conducerea lui Ștefan, de construcțiile masive întinse pe o arie extrem de mare, de bogăția traiului din Țara de Sus, ca și de ingeniozitatea militară de care a dat dovadă în fortificațiile realizate în urmă cu secole, cu nimic mai prejos de cele similare din Occidentul acelei vremi.

Dar am rămas și mai impresionat de cum s-a ales praful de tot ce a făcut din cauza unor urmași nedemni și de cum conflictele care aruncau români contra români au fost mai dese și mai sângeroase uneori decât invaziile ruse, austriece, ungurești, poloneze sau turcești în zonă.

Am citit mai multă istorie românească în 5 zile decât am făcut-o în ultimii 20 de ani și încă mă mândream că știu destulă. E păcat, căci, lăsând la o parte filmele și istoria prefabricată, predată în școli, trecutul nostru ca popor are toate elementele unei adevărate saga, care poate fi foarte ușor ecranizată, într-un mod modern și la un nivel profund uman. Subliniez: uman, nu naționalist-decorativ, cum însă se practică! În fine, nu ne cunoaștem nici măcar înaintașii personali. Câți dintre noi știu măcar numele străbunicilor lor, ca să nu mai vorbesc de ocupația lor, de istoria lor sau de frământările și traiul lor? Câți dintre noi se interesează de așa ceva? Să mai spun că în Anglia sau în alte țări europene își pot trasa linia genealogică uneori mergând până pe la 1200? Un popor, o populație fără istorie este condamnată să fie asimilată de cultura mai puternică, și asta pentru că îi lipsește o identitate reală, iar din această cauză cădem într-o imitație ieftină. Până când?!

De ce să nu insistăm pe lucrurile care ne definesc și care sunt unice în Europa, de ce să nu le scoatem în față nu pentru străini, ci mai întâi de toate pentru noi înșine, nu pentru a vedea ce cred alții despre noi, ci pentru a ne convinge să nu mai credem atât de rău noi înșine despre noi!

## **Domnul Liviu Bogdan Ciucă:**

„Reducerea perioadei de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului”

Doresc să îmi exprim punctul de vedere referitor la intenția Guvernului de a reduce perioada de acordare a

indemnizației pentru creșterea copilului de la 24 de luni la 12, 14 sau 18 luni. În contextul în care Partidul Conservator a susținut, inclusiv în plan legislativ, prelungirea concediului pentru creșterea copilului de la doi la trei ani, consider că reducerea acestuia reprezintă o nouă aberație împotriva mamelor. Consider că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale trebuie să reanalizeze serios propunerea respectivă și să adopte soluții care să vină în sprijinul mamelor și al natalității, nu împotriva acestora. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale trebuie să țină cont de argumentele conform cărora în România nu există alternative corespunzătoare pentru îngrijirea copilului până la doi sau chiar trei ani și nici un sistem de creșe care să permită asigurarea liniștii mamelor.

Avertizarea Fondului ONU pentru Populație este extrem de serioasă, atrăgându-se atenția în special pe faptul că îmbătrânirea populației este o realitate cu multiple implicații negative, care afectează toate sferele societății – structura familiei, tipurile de consum, sistemele de educație, medicale, de pensii etc. Dacă fenomenul va continua, peste 50 de ani va trebui să reconsiderăm toate segmentele societății românești, în condițiile în care o persoană trebuie să asigure fondurile financiare pentru plata pensiilor a nouă oameni.

Consider că este foarte important ca un copil să crească nu numai până la doi ani, ci chiar până la trei ani în cadrul afectiv și emoțional unic oferit de familie, care să-i permită ulterior o dezvoltare sănătoasă și armonioasă.

Doamnelor și domnilor deputați, vă invit să luați loc în sală.

Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm lucrările de azi ale Camerei Deputaților și anunț că din totalul celor 333 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 174, sunt absenți 151, dintre care 31 participă la alte acțiuni parlamentare.

Intrăm în ordinea de zi și dați-mi voie, pentru început, să-i dau cuvântul doamnei Cristina Pocora, președintele Comisiei pentru egalitate de șanse.

## **Doamna Cristina Ancuța Pocora:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Mulțumesc, domnule Toader. Stimați colegi, Stimați invitați,

În urmă cu 11 ani, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat ziua de 25 noiembrie ca Zi Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor, recunoscând și promovând astfel ideea că drepturile femeii sunt drepturi ale omului și că violența de gen reprezintă o încălcare a drepturilor omului, care necesită intervenția fermă a statelor.

În întreaga lume au loc anual, în perioada 25 noiembrie – 10 decembrie, manifestări consacrate luptei împotriva violenței asupra femeilor, derulate deopotrivă de instituții și autorități publice și societatea civilă.

Violența împotriva femeilor constituie o violare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale femeilor, care nu trebuie și nu poate fi ignorată, pusă sub tăcere sau tolerată.

Actele de violență asupra femeii reprezintă o violare a drepturilor garantate prin Declarația universală a drepturilor omului și, în principal, dreptul la viață, la libertate și la siguranța propriei persoane, dreptul de a nu fi supus torturii, pedepselor și relelor tratamente inumane și degradante, dreptul la egală protecție din partea legii, dreptul de a fi protejat prin lege împotriva atingerilor aduse onoarei și reputației, dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie, dreptul la libertate de opinie și de exprimare.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, violența se definește ca fiind amenințarea sau utilizarea intenționată a forței fizice sau a puterii împotriva propriei persoane, împotriva altei persoane sau împotriva unui grup sau unei comunități care provoacă sau riscă să provoace un traumatism, un deces, prejudicii de natură psihologică, o dezvoltare necorespunzătoare sau privațiuni.

Declarația privind eliminarea oricăror forme de discriminare împotriva femeii, de la a cărei adoptare au trecut 31 de ani, definește acest tip de violență ca fiind orice act de violență îndreptat împotriva persoanelor de sex feminin care cauzează sau care poate cauza femeilor un prejudiciu sau suferințe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă aceasta este manifestată în viața publică sau în viața privată.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Doamnă președinte,

Vă mulțumesc pentru această inițiativă.

O să îi rog pe colegi să aștepte două minute, este un gest foarte frumos pe care doamnele din Parlament astăzi îl fac și vă rog să acceptați, dragi colegi, florile din partea doamnelor.

Mai așteptăm un minut, să termine doamnele cu împărțitul florilor.

## Doamnelor și domnilor,

După momentul foarte frumos, pentru care vreau să-i mulțumesc doamnei președinte Cristina Pocora și întregii Comisii pentru egalitatea de șanse și domnului ambasador, prezent aici în sală la acest moment, aș vrea acum să încheiem și să intrăm în procedurile noastre de zi cu zi.

Avem patru intervenții.

O să dau cuvântul în ordine.

Domnul Mircea Toader.

## **Domnul Mircea Nicu Toader:**

Mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

O iau înaintea colegilor mei și cred că sunt în asentimentul tuturor bărbaților să mulțumim doamnelor pentru această frumoasă inițiativă.

Să fie convinse că noi vom susține întotdeauna legea care a trecut prin Parlament și ar fi bine ca și între noi, bărbații, să găsim o lege de nonviolență.

Revenind la procedură, doamna președinte, vă rog să fiți de acord să introducem pe ordinea de zi o inițiativă legislativă, de fapt raportul, privind reglementarea situației juridice a unor imobile situate în județul Iași, pentru a putea definitiva proiectul și, până la urmă, execuția aeroportului din Iași. Știți că această inițiativă am solicitat-o odată cu celelalte două, prin plen, până s-a reunit Biroul permanent, și am rugămintea să fie introdusă pe ordinea de zi, imediat după ce discutăm exproprierea să fie discutat acest raport.

Vă mulțumesc.

Exproprierile fiind la punctul...? Deci este practic primul punct pe ordinea de zi.

O să vă rog să pregătiți cartelele, până când ceilalți colegi iau cuvântul.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat + PC, vicelider.

Vă mulțumesc frumos, doamna președinte.

Vă rog să-mi permiteți să mulțumesc și eu pentru această inițiativă – nu numai lăudabilă, ci extrem de potrivită cu momentul și cu ceea ce trăim în Parlament – a colegelor noastre de la Comisia pentru egalitatea de șanse. Este un gest frumos, un gest care evident că ne înduioșează și ne face să ne simțim și mai toleranți, și mai apropiați de sexul frumos, de partenerele noastre de viață și de partenerele noastre de politică, doamna președinte, și mulțumirile sunt în numele meu și al Grupului parlamentar PSD+PC.

Aș vrea să înțelegeți de la bun început că noi, Grupul parlamentar PSD+PC, nu avem absolut nimic cu femeia Roberta Anastase. Toată stima! Chiar dacă la dumneavoastră în partid se poartă elogiul doamnelor, poate că nu este un lucru rău, poate că și noi trebuie să mai învățăm câte ceva de aici, dar nu putem să nu avem nimic cu președintele Camerei Deputaților, care a comis o greșeală și nu o recunoaște. Acesta este lucrul pentru care, dincolo de intoleranță, de discriminare, de toleranță sau de acceptare, și de această dată vom rămâne consecvenți cu punctul nostru de vedere și vă anunțăm, chiar dacă suntem în săptămâna în care se sărbătorește și Ziua Mondială a Toleranței, că noi vom părăsi lucrările Camerei Deputaților, până în momentul în care cred că nici dumneavoastră nu v-ar veni foarte greu să recunoașteți că ați făcut o greșeală.

Vă mulțumim frumos.

Și vom merge la Grupul parlamentar PSD și la celelalte activități pe care le avem de făcut în Parlament.

Vă mulțumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu, vă rog.

## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:**

Doamnă deputat Roberta Anastase,

## Stimați colegi,

„Fără violență!” este semnalul care a însemnat o schimbare importantă în viața României.

Florile pe care ni le-au adus astăzi colegele noastre ar trebui să ne fie un semnal, de asemenea, fără violență și în Parlament. Sigur, dacă înțelegem violența ca fiind încălcarea votului reprezentanților poporului, putem să discutăm altfel.

Având în vedere că astăzi încercăm să realizăm o armonie, să spunem, între noi, ca oameni în primul rând, între noi, ca cetățeni, poate mai puțin între noi ca politicieni, vă anunțăm, doamnă deputat Roberta Anastase, că pretenția Grupului parlamentar PNL ca dumneavoastră să demisionați din fruntea Camerei Deputaților sau pretenția la Grupul parlamentar PDL să vă retragă sprijinul politic pentru această funcție, această pretenție a Grupului parlamentar PNL rămâne. Ea este în continuare, din punctul nostru de vedere, un aspect al respectării regulilor democrației în țara noastră. În consecință, atâta timp cât nu se petrec aceste două lucruri, ori demisia, ori demiterea, Grupul parlamentar PNL nu va participa la lucrările în plen ale Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc și eu.

Vă rog să pregătiți cartelele de vot pentru a supune la vot propunerea făcută de domnul deputat Mircea Toader. Este vorba de înscrierea pe ordinea de zi a proiectului de lege privind reglementarea situației juridice a unor imobile situate în județul Iași.

Votul este deschis.

## Doamna președinte,

## Stimați colegi,

Aseară am parcurs până la punctul 27. Era momentul în care trebuia să răspundem unei solicitări a colegilor noștri de la UDMR de retrimitere la comisie a acestei propuneri legislative. S-au adus argumente de ce nu ar mai fi necesară retrimiterea la Comisia pentru agricultură.

Eu nu sunt la guvernare, dar vă spun că această propunere legislativă are nevoie de cel puțin 500 de milioane de euro. Faceți dumneavoastră calculele, dacă Guvernul are acești bani, pentru că nu aș vrea să ne întoarcem, să le facem intabularea la cei care au câte 3, 4, 5.000 de hectare și să-i facem gospodari pe toată viața.

Deci părerea mea este că nu este un moment prea fericit pentru bugetul național să retrimitem această propunere la comisie. Sunt membru al comisiei și vă spun că și data viitoare va veni cu același raport.

Am înțeles, dar înțeleg că era o propunere de retrimitere la comisie.

Domnule Toader, vă rog.

## Retrimiterea la comisie...

Ideea este să fie o discuție cu Guvernul, poate găsim o altă soluție, nu de acoperire, poate de micșorare a taxelor, poate vom vedea o modalitate de negociere în așa fel încât să putem să rezolvăm problema intabulării, fiindcă o să vedeți și la Legea exproprierii una dintre problemele pe care le avem, 19, aproape 20% din suprafața României este intabulată. Și atunci poate acolo, la comisie, vom găsi o soluție împreună cu Guvernul. De aceea și noi suntem de acord să se reîntoarcă.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

## Vă mulțumesc mult.

Atunci, înainte de a intra pe ordinea de zi, v-aș propune să încheiem cu acest subiect. Înțeleg că era o propunere din partea Grupului parlamentar al UDMR, de retrimitere la comisie a propunerii legislative privind sprijinul acordat de statul român pentru intabularea terenurilor agricole și forestiere, aflate în extravilanul localităților, restituite vechilor proprietari prin legile de retrocedare a proprietăților.

Votul este deschis.

- Termen două săptămâni. Vă mulțumesc.

Revenim acum la ordinea noastră de zi.

Modificări în componența nominală a unor comisii permanente.

Grupurile parlamentare au făcut o serie de solicitări.

Au avut și o serie de discuții și am să vă citesc.

Este Hotărârea privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.

Are articol unic: Încetează calitatea de membru al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a domnului deputat Nicolae Bănicioiu, aparținând Grupului parlamentar al PSD+PC. Domnul deputat Bogdan Radu Țîmpău, aparținând Grupului parlamentar al PNL, trece de la Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic la Comisia pentru industrii și servicii, în calitate de membru.

Dacă sunt observații în legătură cu acest proiect de hotărâre?

Nu sunt.

Atunci, rămâne pentru vot final.

De asemenea, rămăsesem datori, de data trecută, cu completarea Comisiei pentru muncă și protecție socială, la nivelul aprobat de plenul Camerei Deputaților, și am să-l rog pe domnul Mircea Toader să facă propunerile din partea Grupului parlamentar al PDL și UDMR-ul la fel și celelalte grupuri parlamentare, comunicându-vă în același timp că din partea Grupului parlamentar al PSD+PC a fost desemnat domnul Nicolae Bănicioiu.

Este vorba de cea de a doua hotărâre.

Articol unic: Domnul deputat Mihai Cosmin Popescu, aparținând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională la Comisia pentru muncă și protecție socială.

Domnul deputat Nicolae Lucian Bode, aparținând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru industrii și servicii la Comisia pentru muncă și protecție socială. Domnul deputat Gelu Vișan, aparținând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru politică externă la Comisia pentru muncă și protecție socială.

Domnul deputat Samoil Vîlcu, aparținând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru sănătate și familie la Comisia pentru muncă și protecție socială, în calitate de membru.

Doamna deputat Cornelia Brîndușa Novac, aparținând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă la Comisia pentru muncă și protecție socială, în calitate de membru.

Domnul deputat Tinel Gheorghe, aparținând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice la Comisia pentru muncă și protecție socială, în calitate de membru.

Domnul deputat Pál Árpád, aparținând Grupului parlamentar al UDMR, trece de la Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare la Comisia pentru muncă și protecție socială, în calitate de membru.

Adăugăm la aceasta și Grupul parlamentar al PSD, care-l desemnează, în calitate de membru, pe domnul Nicolae Bănicioiu.

Dacă sunt observații la acest proiect de hotărâre?

Nu sunt observații.

Atunci, rămâne și acest proiect de hotărâre la votul final.

Următoarele două puncte pe ordinea de zi: eliberarea din funcție a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaților și numirea celor doi secretari generali adjuncți ai Camerei Deputaților.

Eliberarea din funcție se face prin demisia, înregistrată astăzi, a doamnei Ileana Maria Luncan. Dânsa și-a înregistrat demisia din funcția de secretar general adjunct.

În conformitate cu prevederile art. 223 alin. (2) din regulament, Biroul permanent al Camerei Deputaților, în ședința din ziua de 22 noiembrie 2010, cu consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, a hotărât să propună eliberarea doamnei Ileana Maria Luncan din funcția de secretar general adjunct al Camerei Deputaților. Repet, dumneaei și-a înaintat demisia.

Vă mulțumesc și eu. Raportul comisiei. Vă rog.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de lege privind unele măsuri de expropriere în vederea realizării unor obiective de interes național, local și județean.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a avizat favorabil, cu amendamente, acest proiect de lege.

Comisia pentru industrii și servicii a transmis un aviz favorabil. Camera Deputaților, în temeiul prevederilor constituționale, este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat, de asemenea, favorabil această inițiativă.

Obiectul de reglementare al proiectului de lege v-a fost prezentat de domnul secretar de stat.

În urma dezbaterii și a opiniilor exprimate în cadrul comisiei, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaților adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise care sunt redactate în anexa nr. 1 la proiectul de lege.

Amendamentele respinse sunt redate în anexa nr. 2. În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Doamna președinte, vă rog să-i permiteți domnului președinte Buda să facă câteva observații de tehnică legislativă cu privire la conținutul amendamentelor din acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule președinte Buda, faceți corecturile necesare din punct de vedere al procedurii legislative.

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

La punctul doi din raport, v-aș ruga să fiți de acord cu eliminarea cuvântului „linii”, astfel încât să rămână doar „lucrări de dezvoltare, transport, producere și distribuție a energiei electrice”.

Și, de asemenea, tot pentru acuratețe și să nu mai intervin, v-aș ruga, doamnă președinte, să-mi dați voie să mai fac o precizare vizavi de punctul 45 din prezentul raport, astfel încât art. 35 să sune în felul următor: „Dispozițiile de mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi”.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Stenograma reține.

Domnul deputat Mircea Toader, intervenție în cadrul dezbaterilor generale.

Vă rog.

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Grupul nostru susține în totalitate această inițiativă legislativă a Guvernului, care rezolvă una dintre marile probleme din România privind construcția de autostrăzi, drumuri sau chiar alte investiții publice, având în vedere că problema numărul unu în realizarea acestor investiții era problema exproprierii, exproprierea neputând fi finalizată din

cauza lipsei intabulării și, până la urmă, a determinării corecte și clare a proprietarului de teren sau de imobil.

Fiind într-o situație cu totul excepțională, România n-are intabulat decât maximum 20% din suprafețele de teren și au fost zone... și nici acum nu poate fi finalizată, de exemplu, autostrada București – Constanța, din cauză că mai sunt încă nerezolvate circa vreo 28 de parcele de teren pentru care nu se cunosc încă proprietarii sau, practic, nu știm care este moștenitorul, iar această lege presupune, cum este în toată Europa, dreptul Guvernului sau al celui care răspunde de lucrarea respectivă să realizeze exproprierea, așa cum se prevede exproprierea în această lege, pe Codul fiscal, cum este prevederea pentru notarii publici, iar cel care este în drept să obțină suma respectivă, chiar dacă nu se cunoaște încă, suma respectivă se depune într-un cont și dreptul acestuia, dacă nu este mulțumit de valoarea stabilită, să fie obținută în instanța de drept civil și, dacă instanța îi acordă, bineînțeles că statul român este obligat să-i acorde acea sumă.

Deci trecerea acestei inițiative legislative va reprezenta un impuls categoric și la anul putem să declarăm că am pornit cu dreptul pentru realizarea investițiilor publice în domeniul autostrăzilor, sau chiar și pentru domeniile de interes public național.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Ovidiu Ganț, viceliderul Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Bineînțeles că vom susține acest demers al Executivului, nu pentru că-i aparține Executivului, ci pentru că este foarte bun pe fondul problemei. De ani de zile, procedurile de expropriere pentru utilitate publică reprezintă o problemă și este unul dintre motivele principale de încetineală în ce privește realizarea acestor proiecte de infrastructură.

Domnul Toader a amintit aici un aspect extrem de important, și anume o chestiune legată de cadastru. Evident că problema nu este atât de acută în Banat, Ardeal sau Bucovina, unde există carte funciară, ci, mai degrabă, în afara arcului carpatic unde, așa cum spunea, la Autostrada București – Constanța, un exemplu foarte bun, dar în „n” astfel de situații, chestiunea intabulărilor și a cadastrului sunt de importanță vitală pentru România. În contextul acesta, am să revin și asupra proiectului cerut înapoi la comisie de către colegii din UDMR. Demersul este justificat și este o chestiune de principiu, pe care trebuie s-o înțelegem atunci când, cu foarte multă lejeritate, trecem peste aceste aspecte.

Atunci când statul a luat abuziv proprietățile, în anii ’40, și s-a intabulat în mod incorect ca proprietar, a fost una, iar acum, când eu, proprietar de drept, le primesc înapoi, trebuie să plătesc taxe ca să-mi recâștig dreptul meu. Deci nu e bine să fim foarte lejeri, să trecem foarte lejer peste acest aspect, pentru că este o chestiune de principiu și de corectitudine. În fine, legat de proiectul în discuție, așa cum spuneam, trebuie să avem în vedere atunci, însă, când legea respectivă se va pune în aplicare ca aceasta să se facă în mod corect, cu respectarea dreptului de proprietate, și ori de câte ori organe executive, primării sau alte organisme, consilii județene, vor avea tendința – se întâmplă, din păcate – să comită abuzuri, Guvernul să fie acela care să intervină energic pentru a stopa orice abuz la adresa proprietarilor de drept.

Vă mulțumesc frumos.

Vă mulțumesc și eu. Alte intervenții din partea grupurilor parlamentare, în cadrul dezbaterilor generale?

Nu sunt.

Atunci, intrăm în dezbaterea pe articole.

„Lege privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local”

Este titlul legii.

La punctul 2, dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 3, dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 4, dacă sunt observații? Este vorba de modificările la art. 2. Dacă sunt observații? Articol modificat de comisie. Nu sunt. Adoptat. Punctul 5. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. La punctul 6, dacă sunt observații? Un amendament nemodificat de comisie. Nu sunt. Punctul 7. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 8. Observații? Nu sunt. Punctul 9. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 10. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 11. Observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 12. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 13. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 14. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 15. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 16. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 17. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 18. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 19. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 20. Nu sunt observații. Adoptat.

La punctele 21, 22 și 23 nu sunt modificări operate de comisie.

Dacă din partea dumneavoastră sunt observații? Nu sunt. Adoptate. Punctele 24, 25, 26 și 27. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptate. Punctele 28 și 29. Nu sunt observații. Adoptate. Punctul 30. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 31. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 32. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctele 33, 34, 35 și 36, nemodificate de comisie. Dacă dumneavoastră aveți observații? Nu.

Adoptate. Punctul 37. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 38. Nu sunt observații. Adoptat. Punctul 39. Nu sunt observații. Adoptat. Punctele 40, 41, 42, 43, 44 sunt puncte nemodificate de comisie.

Dacă dumneavoastră aveți observații? Nu.

Adoptate. Punctul 45. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 46. Dacă aveți observații? Nu. Adoptat.

Vă mulțumesc. Raportul comisiei? Domnul secretar Andronache.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată, spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu Proiectul de lege privind reglementarea situației juridice a unor imobile situate în județul Iași.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Comisia pentru industrii și servicii a avizat favorabil proiectul de lege.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de către reprezentantul Guvernului.

Comisia, întrunită în ședință, a hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaților adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise care sunt redate în anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Doamnă președinte, vă adresez aceeași rugăminte, de a-i permite domnului președinte Buda să vă expună o eroare materială cuprinsă în amendamentele admise. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Domnul deputat Buda. Vă rog, domnule președinte.

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Se pare că astăzi este ziua erorilor. Sperăm că nu și a ororilor.

La punctul 6, în mod greșit a fost trecut „și în administrarea Ministerului Apărării Naționale”, când, în mod normal, trebuia să fi fost „și în administrarea Consiliului Județean Iași” și, de aceea, v-aș ruga să se rețină cuvenita rectificare.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. A reținut stenograma această corectură.

Doamna președinte,

E departe de a fi o eroare materială ceea ce ne-a explicat domnul președinte. E o schimbare fundamentală. E o altă instituție despre care discutăm. În niciun caz nu se poate pune problema că e o eroare materială.

Adică, haideți, facem o treabă civilizată. Retrimitem la comisie și ne întoarcem peste o săptămână, pentru că schimbați total o instituție, sub pretextul că este eroare materială și-i departe de a fi adevărat.

Haideți, să fim serioși!

Vă mulțumesc. Domnul președinte Buda. Vă rog.

Domnule secretar, vă mulțumesc că sunteți foarte atent cu tot ce discutăm aici.

Pot să vă confirm faptul că este o eroare materială, pentru că știu ce a fost în comisie, astfel încât acolo s-a discutat de Consiliul Județean Iași. De altfel, dacă urmăriți parcursul întregii legii, o să vedeți că acest teren se transferă la Consiliul Județean Iași, care face toate investițiile necesare pentru aeroport și e normal ca acest teren, cu investițiile aferente, să rămână în administrarea Consiliului Județean Iași, nicidecum la Ministerul Apărării Naționale, cum în mod greșit apare trecut în raport. Nu avem niciun motiv să trimitem înapoi la comisie acest raport pentru că, repet, din întreg parcursul legii, veți observa că este vorba despre o eroare materială. Dacă aveți bunăvoința și cu siguranță aveți aplecarea cu care vă cunosc, veți observa, din cuprinsul legii, că reiese acest lucru.

Înțeleg că domnul secretar a spus că este o eroare, că plenul decide în astfel de situații. Sperăm ca dumnealor să se clarifice.

După precizarea făcută de domnul președinte Buda, dacă sunt alte puncte de vedere?

Încă o intervenție, domnul președinte Buda.

## Doamna președinte,

În mod greșit ați specificat faptul că discutăm de o lege organică, pentru că ea este lege ordinară, și nu lege organică. Deci, repet, lege ordinară, și nu lege organică.

N-am făcut astfel de precizări, domnule deputat.

Așa mi s-a spus, doamnă președinte.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă rog să fiți mai atenți.

Dragi colegi,

Pentru ca să spunem că a fost o dezbatere, eu cred că ați avut ambele puncte de vedere, și cel al domnului secretar, și punctul de vedere al președintelui Comisiei juridice, de disciplină și imunități, o să vă rog să vă exprimați prin vot asupra luării în considerare ca eroare materială a modificării anunțate de domnul președinte Buda.

Votul este deschis.

## Stimați colegi,

Vă mulțumesc pentru acest vot și, în același timp, o să vă rog ca la votul final să fiți de acord cu această lege. Este extrem de importantă pentru Iași. Sunt aici atât ca ieșean, cât și ca să prezint poziția Grupului PDL, care va vota această lege.

Iașiul are nevoie de această lege. Din păcate, Aeroportul de la Iași a avut nenumărate momente delicate din punct de vedere juridic și noi sperăm că, prin această lege, închidem acest cerc al unor erori.

Mulțumesc, de asemenea, domnului secretar pentru atenția pe care a avut-o pentru aceste erori. Trebuie să recunosc că s-a născut greu această lege și s-a mișcat greu, în același timp, și este foarte bine până la urmă pentru toată regiunea Moldovei că există o oportunitate pe care Iașiul trebuie s-o folosească.

Noi vom vota pentru această lege, iar eu, ca ieșean, cu atât mai mult, alături de colegii mei de acolo.

Vă mulțumesc.

Sunt o groază de deputați ieșeni care vor să intervină în cadrul dezbaterilor generale.

Dați-mi voie să-i dau cuvântul domnului deputat Anghel Stanciu. Dânsul s-a înscris de mult timp pentru a lua cuvântul. Vă rog.

## **Domnul Anghel Stanciu:**

Distinsă doamnă președinte, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

Înainte de a privi de la înălțimea aeronavei care ne va aduce totuși cu picioarele pe pământ, dați-mi voie ca după un lung interval de timp de când nu m-ați mai văzut la acest microfon, să mulțumesc echipei profesorului Tinică, cei care m-au privit și pe dinăuntru, nu numai pe dinafară, cum mă priviți dumneavoastră acum, pentru succesul operației pe care au făcut-o – și acest succes îl vedeți în fața dumneavoastră –, să mulțumesc tuturor colegilor mei din Iași care m-au susținut direct atunci când am fost în perioadă critică, să mulțumesc tuturor celor care, prin telefoane, care prin interesul manifestat m-au susținut moral să trec printr-o zonă în care succesul – pe care-l spunea domnul profesor Drăgulescu aici, de față, specialist – se cifrează între 10 și 20%.

Sper ca eu să fiu peste 20% în acest procentaj.

Mulțumesc foarte mult școlii românești de medicină, care – vedeți – exportă medici, deși spunem că învățământul este prost. Cred totuși că este bun, că altfel nu mai aveam posibilitatea să vă vorbesc.

Acum, dați-mi voie, după aceste mulțumiri, cu toată sinceritatea, când am ajuns la porțile raiului și a zis: „Mergi jos, Stanciu, că mai ai ceva de rezolvat, inclusiv cu PDL-ul.”

Și acum să intrăm în subiectul pe care avem plăcerea să-l discutăm.

Problema Aeroportului Iași este o problemă veche. S-a discutat odată cu Aeroportul din Cluj, care a devenit operațional din punct de vedere internațional. Cred că dezbinarea noastră a făcut să-l amânăm până aici.

Trebuie să mulțumim și celor care au aprobat schimbul de teren, printr-o inițiativă legislativă, cu Academia de Științe Agricole și Silvice, trebuie să mulțumim și celor care, acum, au avut inițiativa de a impulsiona această trecere și schimb de administrare și să sperăm că s-a reușit să se scoată din călcâiul lui Ahile acel cui care a împiedicat ca acest aeroport să fie – ca să spunem – internațional nu numai prin firmă – deocamdată are firmă de aeroport internațional.

Domnul deputat Movilă.

## Doamnelor și domnilor colegi,

Ceea ce se întâmplă azi se putea întâmpla cu câțiva ani mai devreme, măcar cu trei-patru ani mai devreme, dacă administrația locală de la Iași s-ar fi priceput să facă lucrurile cum trebuie și dacă guvernele României, indiferent care au fost acestea, ar fi luat în calcul, dincolo de celebrele declarații politice despre Aeroportul Iași, faptul că Iașiul este cel mai

mare oraș estic al Comunității Europene și că un aeroport – nu știu dacă neapărat național sau internațional, dar un aeroport bine așezat, dezvoltat și cu mulți operatori – este o necesitate.

Este important ceea ce se întâmplă astăzi, este o etapă în proiectul care se numește Aeroportul Iași. Sigur, unii dintre oamenii politici ieșeni, care și-au hrănit mandate întregi cu acest proiect – Aeroportul Iași –, vor trebui să se reorienteze spre alte proiecte. Dar, sigur îmi doresc ca Guvernul României să se orienteze pentru alocarea unor sume de bani serioase, pentru că acest proiect trebuie finalizat cât mai repede.

Mulțumesc tuturor colegilor care s-au implicat. Chiar Guvernul, pentru prima oară, a avut o atitudine clară, pur tehnică, de a soluționa problema schimbului de terenuri și sunt convins că toată lumea va vota acest proiect de lege. Vă mulțumesc.

Era domnul deputat Ciuhodaru, dar o te rog să-l lăsăm pe domnul deputat Vainer și după aceea domnul deputat Ciuhodaru, și după aceea domnul deputat Marian Săniuță și domnul Spînu.

Doamnă președinte, Stimate colege deputate, Stimați colegi deputați,

Revin la tribună pentru a susține acest proiect de mare importanță națională și internațională, care este Aeroportul din Iași.

Aș dori doar atât să spun: că acest proiect – și vreau să-l completez pe domnul profesor Stanciu – poate să fie numit că aparține și minorităților naționale. Nu uitați, zona Moldovei a fost foarte bine dotată cu minorități naționale. Din păcate, o parte dintre ele s-au subțiat în timp, dar un aeroport internațional la Iași va deschide mult fluxurile din afară spre nordul Moldovei, spre Moldova.

De altfel, eu cred că a susține dezvoltarea Moldovei trebuie să fie un obiectiv central, pentru că vrem, nu vrem, există un decalaj important sub aspectul dezvoltării economice și sociale față de celelalte zone ale țării.

Ca atare, în nume personal și mai cu seamă al grupului minorităților naționale, susțin întru totul acest proiect de lege care grăbește, în sfârșit, nașterea Aeroportului Internațional Iași.

Și doar o observație în plus: m-am reîntors de curând de la aeroportul din Cluj. Aeroportul din Cluj este acum un aeroport internațional, are altă față și altă viață.

Să ne dorim ca și la Iași să se întâmple acest lucru. Mulțumesc foarte mult.

Vă mulțumesc mult.

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

## Bună ziua!

## Stimați colegi,

Cred că n-ați ajuns prea mulți dintre dumneavoastră în ultimul timp la Iași, pentru că ați fi strigat „Banzai!” atunci când ați fi aterizat.

Eu cred că lucrurile importante nu au nevoie de timp atunci când vorbim despre Iași și cred că Iașiul are nevoie și de aeroport, și de spital de urgență, și de institut de oncologie.

Mi-aș dori ca în momentul votului să fie în sală și ceilalți parlamentari ai Iașiului, pentru că aceste obiective trebuie să fie dincolo de culoarea politică.

Și mulțumesc astăzi Parlamentului României pentru că a grăbit, în sfârșit, lucrurile.

Eu vin din sfera medicinii de urgență și știu că este nevoie de toate aceste lucruri și sper să-i văd în sală pe toți cei 17 parlamentari de Iași, că va fi nevoie să susținem acest lucru extrem de important.

Nu mai este timp, lucrurile nu mai au nevoie de timp, pentru că fără aceste lucruri Iașiul va rămâne iar în urma țării. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu pentru această intervenție și acest apel făcut.

Domnul deputat Marian Săniuță, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

## **Domnul Marian Florian Săniuță:**

Vă mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

Am să vă rog să-mi permiteți, în câteva cuvinte, să vă spun și gândurile mele.

Felicit grupul parlamentarilor ieșeni pentru această realizare. Veți avea și votul meu la votul final.

Pot spune că îmi doresc și vă doresc ca Aeroportul Iași să fie al cincilea aeroport operațional Schengen, după Timișoara, Cluj, Sibiu și Otopeni, pentru că în spațiul Schengen vom intra deopotrivă și transilvăneni, și munteni, și moldoveni.

Și, dați-mi voie, stimați colegi din Moldova, să vă aduc aminte că, în urmă cu exact 410 ani, Mihai Viteazul înfăptuia prima mare unire a românilor.

Fie ca acest mic gest de astăzi să fie, dacă vreți, dedicat celor 410 ani de când, pentru prima dată, un român ne-a unit sub sceptrul său!

Vă mulțumesc.

Îi mulțumesc domnului deputat pentru cuvintele frumoase și, fără îndoială, experiența de ministru își spune cuvântul în această intervenție.

Mulțumesc.

Domnul deputat Marius Spînu, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă rog.

## Stimați colegi,

Am să repet acest apel nu acum, pentru că nu cred că o să fie nicio problemă să ne susținem la acest vot, mai ales că inclusiv Guvernul ne-a ajutat, am să reiterez acest apel când vom discuta despre buget.

Pentru că, dacă dorința mea de a vedea Camera Deputaților la Iași, cu prilejul celebrării a 150 de ani de la înființarea Universității Alexandru Ioan Cuza, nu s-a putut face, poate o mică părere de rău este că toți cei care ar fi venit cu avionul, la fel ca și colegul meu Răzvan Mustea, care a venit la Iași și s-a declarat un suporter al modernizării pistei de aeroport, datorită aterizării neobișnuite pe care a avut-o la Iași...

Deci am să vă rog pe dumneavoastră toți, la fel ca pe toți colegii mei parlamentari de Iași, pentru că Moldova are nevoie de dezvoltare și dacă până acum n-a reușit o strategie a țării pentru a dezvolta zonele foarte sărace cum sunt Moldova, Oltenia sau altele, măcar pentru dezvoltarea aeroportului, care va produce foarte rapid o transformare economică la nivel nu al județului Iași, ci la nivel regional, am să vă rog să vă dați votul pe proiectul de buget, prin care, sperăm noi, Guvernul va ajuta autoritățile locale județene din Iași, din Moldova, pentru a putea moderniza acest aeroport, deci va putea ajuta printr-o alocare substanțială – spunem noi – de fonduri, dacă nu prin votarea unor amendamente sau a unui amendament la bugetul de stat, care să prevadă această alocare.

Știți că și în 2008, și în 2009, și în 2010 tot s-a cerut acest lucru. Dacă va fi nevoie, noi, colegii de la Iași, o să punem mână de la mână, o să vă aducem pe toți cu avionul înaintea proiectului de buget să aterizați odată la Iași și ne veți înțelege de ce avem nevoie de această pistă a aeroportului.

Vă mulțumesc încă o dată pentru votul dumneavoastră de astăzi, de la ora 13.00.

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Domnul Daniel Oajdea, după care domnul Petru Călian.

## Domnilor colegi,

Sigur că modernizarea aeroportului din Iași va duce la dezvoltarea economică a regiunii de nord a Moldovei.

Probabil sunt oameni care nu au venituri mari și nu înțeleg în mod direct acest lucru. Nu înțeleg cum viața lor se va îmbunătăți, având în vedere că ei nu prea circulă cu avionul. Dar în scurt timp se va îmbunătăți cel puțin situația economică a zonei de nord a Moldovei. Mi-aș dori ca politizarea acestui subiect să fie cât mai mică. Mi-aș dori ca cei care încearcă sau vor încerca să-și asume paternitatea acestui proiect să nu fie atât de vizibili.

Cert este că Aeroportul Iași, modernizarea lui, este un obiectiv foarte important pentru noi toți și de aceea sper că va fi susținut de către toată lumea.

Pe de altă parte, îmi exprim convingerea că cei din Guvern vor aloca în viitorul proiect de buget toate sumele necesare pentru finalizarea acestui obiectiv.

Mulțumesc și sper ca toți să susțină acest proiect.

Vă mulțumesc și eu. Domnul Călian, vă rog.

Mulțumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

Nu sunt deputat de Iași, dar am avut ocazia să aterizez de câteva ori pe acel aeroport și vreau să vă spun că diferența dintre aeroportul din Iași și un aeroport internațional modernizat e ca diferența dintre o haltă feroviară și o gară bine făcută.

Eu cred că fiecare dintre noi înțelegem importanța unei astfel de investiții strategice și vreau să-i asigur pe colegii mei din Iași și din zona Moldovei că vor beneficia de tot sprijinul celor care înțeleg un astfel de deziderat.

Mulțumesc frumos.

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Apreciez în mod deosebit unitatea parlamentarilor de Iași, în general a parlamentarilor moldoveni. Indiferent de partidul politic din care fac parte, ei știu foarte bine și procedează corect, astfel încât să ajute județele din care provin.

Vreau să-i asigur de faptul că parlamentarii ardeleni sprijină parlamentarii moldoveni, sprijină acest proiect extrem de important și, pentru că s-a vorbit despre Aeroportul Internațional din Cluj, vreau să fac precizarea că deși infrastructura, în mare parte, este pusă la punct așa cum trebuie, și la Cluj sunt probleme mari cu pista de aterizare.

Din momentul în care nu ai o pistă de aterizare care să aibă o lungime de cel puțin 3.000 de metri, sunt probleme extrem de grave din cauza faptului că nu orice avion poate să aterizeze pe o asemenea pistă.

Tocmai de aceea, fac un demers și un apel la unitate, astfel încât să găsim soluții bugetare în Parlamentul României și să sprijinim toate acele aeroporturi care doresc să-și extindă pistele de aterizare, astfel încât să ne ridicăm și din acest punct de vedere la nivel european.

În altă ordine de idei, foarte pe scurt, în câteva secunde, vreau să fiu puțin critic la adresa Ministerului Transporturilor de această dată, și să spun că deși lucrurile funcționează bine la Aeroportul din Cluj există, în prezent, o tentativă de a diminua controlul traficului aerian la nivelul mediu al zborului, astfel încât să fie desființate 20 de locuri de muncă, locuri de muncă ce ar urma să fie transferate la București. Mi se pare anormal ca acolo unde un sistem funcționează să venim și să inventăm ceva și cel puțin să-l dereglăm.

## Mulțumesc și eu.

Dacă mai sunt alte intervenții în cadrul dezbaterilor generale?

Nu sunt.

Prin urmare, intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

„Lege privind reglementarea situației juridice a unor imobile situate în județul Iași”

Dacă sunt observații? Nu sunt.

Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 3. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 4. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 5. Observații? Nu sunt. Adoptat. Punctul 6? Vă rog, domnul deputat Spînu.

## Stimați colegi,

Aș dori să îndreptăm o eroare materială apărută la punctul 6, în speță art. 5. S-a strecurat o eroare materială din cauza Secretariatului tehnic, care a fost discutată și cu cei de la Comisia juridică, cu domnul deputat Buda, și vrem eliminarea din text a cuvintelor „în administrarea Ministerului Apărării Naționale”, care au apărut dintr-o eroare materială. Vă mulțumesc.

Bun! Dacă sunt observații? Pe procedură, domnul Păduraru. Vă rog.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Am formulat o serie de amendamente și, în urma discuțiilor pe care le-am avut cu confederațiile sindicale, au intervenit elemente noi. De aceea, propun retrimiterea la comisie pentru două săptămâni.

Vă mulțumesc.

Am înțeles.

Domnul deputat Iorguș, vă rog.

Da, e pe procedură.

Probabil, întâmplător, colegul nostru nu a fost atunci când colegii noștri au făcut deja această îndreptare a erorii materiale. Din acest motiv, vreau să fie menționat în stenogramă că această eroare materială și forma îndreptării erorii materiale au fost deja anunțate la momentul respectiv.

Da, corectă intervenția. Vă mulțumesc. La punctul 6 deci observații nu sunt. Adoptat. Anexa. Dacă sunt observații la anexă? Nu sunt. Adoptată. Rămâne la votul final.

Avem Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Dacă inițiatorul dorește să ia cuvântul? Nu.

Înțeleg că prin raport se solicită respingerea acestei inițiative legislative.

Dacă sunt intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci rămâne pentru votul final.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție.

Prin raport se propune respingerea proiectului de lege. Inițiatorul dorește să ia cuvântul? Nu.

Dacă sunt intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci rămâne la vot final.

Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea spațiilor necesare desfășurării activității confederațiilor sindicale reprezentative la nivel național.

Comisia propune respingerea.

Doamna deputat dorește să intervină în calitate de inițiator sau în cadrul dezbaterilor generale?

În cadrul dezbaterilor generale, nu?

Vă rog.

Doamnă președinte, și comisia este de acord cu retrimiterea pentru două săptămâni. Mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Mulțumesc și eu.

Atunci, eu vă supun la vot propunerea de retrimitere la comisie cu termen două săptămâni.

Votul este deschis.

Termen: două săptămâni.

Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii zootehniei nr. 72/2002.

Comisia, de asemenea, propune respingerea. Inițiatorul dorește să intervină? Nu.

Domnul Mircia Giurgiu.

Mulțumesc, doamna președinte.

Am inițiat acest proiect de lege în speranța că vom reuși să ajutăm ANARZ-ul – agenția care se ocupă de bovine și taurine. N-am reușit fiindcă deocamdată nu am găsit înțelegere, în sensul că au fost efectuate mai multe disponibilizări, și am convenit cu domnul ministru să respingem acest proiect de lege până când se clarifică situația acolo.

Mulțumesc frumos.

Mulțumesc și eu. Dacă sunt alte intervenții? Nu.

Atunci rămâne pentru votul final.

Repet, raportul este de respingere.

Proiectul de lege pentru aprobarea unor măsuri de reducere a taxelor, impozitelor și contribuțiilor sociale în vederea creării de noi locuri de muncă, creșterii economice și a menținerii puterii de cumpărare. Raportul este de respingere din partea comisiei.

Dacă inițiatorul dorește să intervină?

Nu există solicitări.

În cadrul dezbaterilor generale sunt intervenții? Nu.

Atunci rămâne la votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 82 din

24 decembrie 1991, Legea contabilității.

Comisia, de asemenea, propune respingerea.

Dacă din partea dumneavoastră sunt intervenții în cadrul dezbaterilor generale?

Nu sunt.

Inițiatorii?

Nu doresc să ia cuvântul.

Rămâne la votul final.

Propunerea legislativă pentru prevenirea cruzimii față de animale și protecția acestora.

Dacă sunt intervenții din partea inițiatorilor. Vă rog, domnule Mircia Giurgiu?

Dacă în cadrul dezbaterilor generale sunt intervenții? Nu sunt.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor.

Observații din partea inițiatorilor?

Nu sunt.

Adoptat.

Intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea și modificarea Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare.

Dacă sunt intervenții din partea inițiatorilor? Nu avem.

Intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Propunerea comisiei este de respingere.

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Stimați colegi,

Am inițiat acest proiect de lege împreună cu asociații și fundații pentru protecția animalelor. Din păcate, nu am găsit o înțelegere între aceste asociații și fundații. Fiecare au venit cu propunerile lor. Până la urmă, am hotărât să respingem proiectul până când se vor înțelege. Este un proiect bun și este nevoie totuși de o înțelegere din partea acestor asociații. Am văzut și zilele trecute ce s-a întâmplat cu niște cai în apropierea Bucureștiului. Așadar, trebuie să avem grijă și să vedem cum protejăm absolut toate animalele.

Pe această cale fac un apel către toți cei care se ocupă de protecția animalelor să găsească un punct de vedere comun pentru a putea veni cu o soluție acceptată de toți. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc mult.

Dacă sunt intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci rămâne la vot final.

Propunerea legislativă pentru abrogarea alin. (3) al art. 61 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Dacă sunt observații din partea dumneavoastră? Nu sunt.

Comisia propune respingerea și, dacă nu sunt intervenții nici în cadrul dezbaterilor generale, rămâne la votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea alin. (1) al art. 34 din Codul fiscal.

Comisia propune, de asemenea, respingerea.

Dacă sunt intervenții din partea inițiatorilor? Nu sunt.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/1997 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei „Delta Dunării”.

Dacă sunt observații?

Vă rog, domnule Mircia Giurgiu, din partea inițiatorilor, nu? Vă rog.

## Mulțumesc, doamna președinte.

Într-adevăr, împreună cu mai mulți colegi parlamentari, inclusiv cu foști primari, am încercat să ajutăm primarii din localitățile izolate din Munții Apuseni și din Delta Dunării. Nu am reușit să găsim fondurile necesare, fiindcă, cu toate că avem cadrul legal, nu există fonduri pentru a putea fi pusă în aplicare atât Legea moților, cât și alte prevederi legale care sprijină locuitorii din acele zone.

Sperăm ca în anul viitor să putem găsi o soluție în buget. Mulțumim frumos.

Mulțumesc și eu.

Alte intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Propunerea comisiei este de respingere.

Propunerea legislativă pentru completarea art. 11 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.

Dacă sunt intervenții din partea inițiatorilor? Nu avem.

Comisia propune respingerea.

Dacă sunt intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Urmează votul final.

Propunerea legislativă cu încălzirea locuinței este amânată din aceleași rațiuni la cererea Comisiei de muncă.

Proiectul de lege pentru completarea art. 14 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000.

Inițiatorii nu doresc să intervină.

Comisia propune respingerea.

Dacă sunt intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu avem.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind aprobarea Programului național pentru modernizarea terenurilor de sport din cadrul unităților de învățământ.

Dacă sunt observații din partea dumneavoastră?

Din partea inițiatorilor?

Nu sunt.

În cadrul dezbaterilor generale, dacă sunt intervenții? Nu avem, nu.

Domnule deputat Mihai Apostolache, vă rog, intervenție în cadrul dezbaterilor generale, da?

Vă rog.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Scopul acestei inițiative este acela de a realiza un Program național de modernizare a tot ce înseamnă baze sportive din școlile din România, cunoscându-se foarte bine faptul că foarte multe dintre aceste baze sportive se află într-un stadiu avansat de degradare, iar copiii nu întotdeauna pot să practice educația fizică la standardele pe care le așteaptă atât ei, cât și părinții.

Aceasta a fost ideea de la care am pornit. Sigur că, în acest moment, resursele bugetare nu permit susținerea unui astfel de program, dar aș vrea să se țină seama pe viitor că există o problemă în această direcție și trebuie rezolvată. Vă mulțumesc.

Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 2, alineatul 2 al Legii nr. 213 din 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România.

Comisia propune respingerea.

Dacă sunt intervenții din partea inițiatorilor sau din partea Grupurilor parlamentare?

Nu sunt.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind măsuri de stimulare a producției și valorificării legumelor și fructelor în România. Domnul Mircia Giurgiu, vă rog.

Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

Împreună cu colegii din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice am inițiat acest proiect de lege, tocmai pentru a veni în sprijinul producătorilor de legume și fructe. Noi am sperat și am propus ca în fiecare județ să fie cel puțin un depozit care să poată prelua produsele de la toți cei care se ocupă de legume și fructe.

Din păcate, nu am găsit resursele bugetare necesare, sperăm ca, împreună cu domnul ministru, pentru anul viitor, să avem prevăzut în buget, măcar pentru o parte din județe, în anii următori și peste doi ani, să completăm restul, fiindcă este nevoie de sprijin pentru producători, pentru a putea fi siguri că producția acestora ajunge și pe mesele cetățenilor români.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Și eu vă mulțumesc.

Dacă sunt intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea art. 59 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Inițiatorul?

Nu dorește să intervină.

De asemenea, nu sunt intervenții în cadrul dezbaterilor generale. Propunerea comisiei este de respingere.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Dacă sunt intervenții din partea inițiatorului?

Nu avem.

Comisia propune respingerea.

Intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

Și următoarea propunere legislativă este pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului privind circulația pe drumurile publice.

Nu avem intervenții în cadrul dezbaterilor generale.

Comisia propune respingerea, nici inițiatorii nu doresc să intervină.

La aceeași lege se referă și următoarea propunere legislativă.

Dacă sunt intervenții din partea inițiatorilor? Nu avem.

Din partea grupurilor parlamentare? Nu.

Comisia propune, de asemenea, respingerea.

Iată o propunere legislativă care... de fapt, o lege care a suscitat foarte multe propuneri de modificare, pentru că și următorul proiect de lege

vizează, de asemenea, modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului, de asemenea, o propunere care este respinsă de comisia de specialitate, și nu sunt solicitări de intervenții din partea grupurilor parlamentare și nici din partea inițiatorilor.

Propunerea legislativă pentru reglementarea unor măsuri privind exercitarea unor măsuri privind exercitarea comerțului în zonele publice.

Comisia, de asemenea, propune respingerea.

Dacă sunt intervenții din partea dumneavoastră? Nu.

Atunci, urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii minelor. Inițiatorii?

Nu doresc să intervină.

Comisia propune, de asemenea, respingerea. Intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci, urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.

Observații?

Nu sunt.

Intervenții din partea dumneavoastră. Nu sunt.

Comisia propune respingerea.

Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru desfășurarea în condiții de legalitate alegerilor locale, parlamentare, europarlamentare, precum și a referendumului.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenții din partea grupurilor parlamentare.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea art. 49 din Legea nr. 230.

Intervenții din partea inițiatorilor.

Comisia propune, de asemenea, respingerea.

Nu sunt solicitări din partea parlamentarilor pentru intervenții.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de plăți.

Comisia propune respingerea.

Domnul Mircia Giurgiu dorește să intervină. Vă rog.

Mulțumesc, doamna președinte de ședință. Stimați colegi,

Am inițiat această propunere legislativă, împreună cu mai mulți colegi, pentru a veni în sprijinul producătorilor. Până când am încercat să luăm legătura și să ne înțelegem cu ei, a venit Guvernul cu altă ordonanță, care este pe masa comisiei, și o să mergem cu ea în acea variantă, așa că acest proiect l-am trecut la respingere.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Alte intervenții nu sunt în cadrul dezbaterilor generale. Urmează votul final.

Proiectul de lege pentru completarea și modificarea Legii nr. 35 din 2008.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenții din partea parlamentarilor. Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 85 din 2006 privind procedura insolvenței.

Comisia propune, de asemenea, respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenții din partea dumneavoastră. Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea

Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural. Dacă sunt intervenții din partea dumneavoastră? Nu avem.

Comisia propune respingerea.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind transmiterea cazărmilor dezafectate din administrarea MApN în administrarea consiliilor locale.

Comisia propune respingerea.

Domnule Mircia Giurgiu, vă rog.

Nu sunt.

Comisia propune respingerea. Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea și modificarea Legii nr. 422 din 2001, protejarea monumentelor istorice, la asta se referă.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Acest proiect de lege l-am inițiat încă de la începutul anului 2009, după ce am discutat cu colegii din comisiile care au făcut raportul. Am înțeles, la mijlocul anului trecut, că ar fi totul în regulă. Până la urmă nu știu de ce Ministerul Apărării a venit cu un punct de vedere negativ și s-a propus respingerea. Oricum, eu cred că ar fi bine să le trimitem la comisie, fiindcă este vorba de niște cazărmi dezafectate care în acest moment nu sunt folosite, și acestea ar putea fi folosite pentru școli, grădinițe, cămine pentru bătrâni și în alte scopuri sociale. Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Propunerea domnului deputat este de retrimitere la comisie.

Liderul de grup o susține.

Vă

Vă mulțumesc și eu.

Domnul Eugen Nicolăescu.

Între timp, o să-i rog pe colegii de la coaliție să pregătească cartelele de vot pentru a avea un vot text.

Vă rog, domnule Eugen Nicolăescu.

Doamnă deputat Roberta Anastase,

V-am spus și azi-dimineață, vă spun și acum: cât timp dumneavoastră veți conduce lucrările Camerei Deputaților, Grupul parlamentar al PNL nu va participa la lucrările în plen ale Camerei.

În consecință, 50 din cei 52 de deputați PNL sunt prezenți în sală, dar nu vor participa la vot.

S-a încheiat votul.

12 voturi pentru, 68 împotrivă și două abțineri.

A fost respinsă această propunere.

Propunerea legislativă privind combaterea plăților întârziate de către autoritățile și instituțiile publice.

Comisia propune respingerea.

Intervenții în cadrul dezbaterilor generale nu sunt. Urmează votul final.

Acum, că am epuizat ordinea de zi, vreau să vă anunț că la ora 13.00 începe sesiunea de vot final.

Ne revedem în plen la ora 13.00

Vă mulțumesc.

## PAUZĂ

* * * DUPĂ PAUZĂ

Rog secretarii să vină la prezidiu și pe dumneavoastră vă invit să luați loc în sală.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să luați loc în sală, să pregătiți cartelele de vot pentru a începe sesiunea de vot final.

Vă rog să luați loc în sală pentru a începe sesiunea de vot final.

Vă rog.

Până începem, domnule deputat, vă rog.

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Aș vrea să observați că în sală sunt prezenți 90 din cei 95 de parlamentari ai Grupului parlamentar al PSD și PC și, consecvenți principiilor pe care le-am enunțat în aceste două luni și jumătate, de la data de 15 septembrie, atâta vreme cât lucrările de plen sau de vot final vor fi conduse de dumneavoastră vom părăsi lucrările.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Bot.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Problema mea este, dacă vreți, o problemă personală, dar poate că este problema fiecăruia dintre noi. Deja ne-am plictisit și m-am plictisit să aud aceeași formulă cu retragerea din Parlament pe motivul înlocuirii președintelui Camerei Deputaților.

Zilele trecute, era să fiu invidios pe opoziția socialistă, pentru că din rândurile opoziției socialiste se părea că s-au descoperit două sex-simboluri. Când m-am lămurit despre cine este vorba, m-am liniștit. Pentru că sex-simbolurile din cadrul opoziției socialiste erau palide caricaturi ale lui Cassanova.

Și acum să intru la problema de natură personală care este tot atât de regulamentară, pe cât este cererea de înlocuire a președintelui Camerei Deputaților.

Eu cred că prin contrapartidă ar trebui să fac propunerea, și vă dau ca subiect de meditație, ca opoziția socialistă să și-i retragă pe cei doi lupi moraliști, pentru că sunt doi micuți lupi moraliști care ne dau lecții de morală de fiecare dată, dar care s-au dovedit, după cum v-am spus, a fi palide caricaturi ale lui Cassanova.

Vă mulțumesc.

Vă rog să luați loc în sală și să pregătiți cartelele de vot. Doamnelor și domnilor deputați, Domnul Clement.

Și, după aceea, o să vă rog să facem votul test, astfel încât să putem verifica ce cartele funcționează și care sunt cartelele care nu funcționează.

Domnule deputat, vă rog.

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Profit încă de faptul că stimații noștri colegi din opoziție mai sunt încă în sală pentru a face un anunț.

Am văzut astăzi că spiritul de solidaritate al românilor nu a dispărut, am văzut cum colegi din tot arcul parlamentar au fost de acord cu această investiție de la Iași, moldoveni, bănățeni, ardeleni. Fac un anunț și, totodată, o invitație, în numele parlamentarilor de Alba, de a vă invita de 1 Decembrie la Alba-Iulia să sărbătorim împreună Ziua Națională și poate ziua în care să ne dăm seama că suntem români, că suntem în slujba poporului român. Toți, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga.

Vă mulțumesc.

Vă așteptăm cu drag la Alba-Iulia pe 1 Decembrie.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc și eu.

Dragi colegi, sper să răspundeți pozitiv acestei invitații. Acum o să vă rog să luați loc în sală.

Începem votul final.

Domnul deputat Chirilă și domnul deputat Surpățeanu, luați loc în sală, vă rog.

Domnule ministru, știu că e o perioadă în care se discută bugetul, da?

Dragi colegi,

Este lege organică.

Comisia pentru administrație publică propune adoptarea. Punctul de vedere al Guvernului: susține cu amendamente.

Votul este deschis.

Proiectul de lege privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.

Este lege organică.

Comisia juridică propune adoptarea.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Vă rog să constatați și să consemnați că Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților, poate funcționa și cu număr redus de parlamentari, conform rezultatului de la referendum.

Vă mulțumesc.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc. Bun.

Liderii de grup, domnule Toader?

Vă rog să mergeți la Secretariatul tehnic pentru a lua lista cu prezența.

Punctul de vedere al Guvernului este că susține această inițiativă.

Votul este deschis.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii

- nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecție. Este lege organică.

Punctul de vedere al Guvernului: susține cu amendamente.

Votul este deschis.

Nu a îndeplinit numărul de voturi, votul fiind împotriva acestei propuneri.

Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii zootehniei nr. 72/2002.

Punctul de vedere al Guvernului nu există.

Propunerea Comisiei pentru agricultură de respingere a inițiativei nu a întrunit numărul necesar de voturi și ca urmare s-a hotărât dezbaterea pe articole. În urma dezbaterilor, se supune votului final adoptarea proiectului de lege.

Votul este deschis.

A fost respinsă.

Avem acum propuneri pentru legile organice de respingere.

Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (3[1] ) și (3[2] ) ale art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Lege organică.

Comisia pentru agricultură și cea juridică propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susține.

Este lege organică. Comisia juridică și cea de politică economică propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: susține cu amendamente.

Vă supun la vot propunerea de respingere, așa cum apare ea în raportul celor două comisii.

Votul este deschis.

Proiectul de lege pentru aprobarea unor măsuri de reducere a taxelor, impozitelor și contribuțiilor sociale în vederea creării de noi locuri de muncă, creșterii economice și a menținerii puterii de cumpărare.

- Este lege organică.

Comisia pentru buget propune respingerea.

Guvernul nu susține această inițiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Deci se supune la vot respingerea proiectului.

Votul este deschis.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Este lege organică.

Cele două comisii, de sănătate și juridică, propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susține această inițiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

Solicit cinci minute de pauză de consultări între liderii de grup.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă rog.

Vă rog să nu părăsiți plenul pentru ca să putem să reluăm imediat votul.

PAUZĂ * * * DUPĂ PAUZĂ

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesar acest raport.

Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Este lege organică.

Aceleași două comisii propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susține această inițiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Înțeleg că s-a încheiat consultarea liderilor de grup. O să vă rog să luați loc în sală și...

Domnule Spînu, dacă tot ieșiți, vă rog să-i invitați și pe colegii care sunt la țigară să intre în sală.

Vă rog să luați loc în sală.

Vă rog să luați loc în sală pentru a relua votul final.

Doamna deputat Stavrositu, vă rog să luați loc în sală. Și domnul deputat Oajdea. În regulă.

Reluăm votul.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor. Este lege organică. Comisia pentru agricultură propune respingerea. Guvernul nu susține propunerea. Vă supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Este lege organică. Comisia pentru agricultură propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susține. Vă supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesar.

Propunerea legislativă pentru abrogarea alin. (3) al art. 61 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Este lege organică.

Comisia juridică propune respingerea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului este că nu susține această inițiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

A îndeplinit numărul de voturi necesar.

Propunerea legislativă pentru completarea art. 11 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.

Lege organică.

Comisia propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susține această inițiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

Propunerea legislativă privind modificarea art. 59 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Comisia juridică și cea de industrii propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susține această inițiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Comisia juridică și cea de industrii propun respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susține. Vă supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Comisiile propun respingerea. Guvernul nu susține această inițiativă. Vă supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Aceleași comisii propun din nou respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susține. Vă supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Aceleași comisii propun din nou respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: susține cu amendamente.

Vă supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii minelor nr. 85/2003.

Comisia pentru industrii propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susține această inițiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Este lege organică.

Comisia de agricultură și cea juridică propun respingerea. Punctul de vedere al Guvernului este că nu susține această inițiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

A trecut.

Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru desfășurarea în condiții de legalitate a alegerilor locale, parlamentare, europarlamentare sau prezidențiale, precum și a referendumului.

Este lege organică.

Comisia juridică propune respingerea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susține.

Supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

Propunerea legislativă privind modificarea art. 49 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea organizațiilor de proprietari.

Comisia juridică propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susține.

Vă supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Proiectul de lege pentru completarea și modificarea Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Comisia juridică și cea pentru administrație propun respingerea.

Guvernul nu susține.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Este lege organică.

Comisia pentru politică economică și Comisia juridică propun respingerea.

Guvernul nu susține.

Supun la vot propunerea de respingere. Votul este deschis.

Intrăm în proiecte de hotărâri înainte de legi ordinare.

Proiectul de hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.

Votul este deschis.

Proiectul de hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților. Cu o precizare: fără doamna Brîndușa Novac.

Votul este deschis.

Proiectul de hotărâre privind eliberarea din funcție a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaților, ca urmare a cererii de demisie.

Votul este deschis.

Pentru aceasta, va fi apel nominal.

Votul se face cu buletine de vot.

Prin urmare, îl invit pe domnul secretar Pardău și, înainte de aceasta, am să rog liderii de grup să-și desemneze membrii în comisia de numărare a voturilor.

Domnule Mircea Toader, vă rog.

Voiam să vă întreb dacă nu continuăm cu legile ordinare?

Și după aceea facem și votul pe legile ordinare.

Domnule Toader, nu trebuie să întrebați nimic, trebuie să anunțați pe cel care face parte din comisia de numărare.

Da. Domnul Rogin Marius.

Vă rog, domnule Olosz. Domnul Pambuccian este prezent. Și pe urmă domnul Nicolicea. Este.

Mulțumesc, doamnă președinte.

Grupul nostru parlamentar îl propune pe domnul Béres István.

Mulțumesc.

Vă rog, domnule Pambuccian.

## Doamnă președinte,

Grupul nostru parlamentar îl propune cu mândrie pe cel mai longeviv membru al Comisiei de numărare a voturilor, domnul Mihai Radan.

Și domnul Eugen Nicolicea.

Din partea Grupului nostru, membrii UNPR, o propunem pe doamna Luminița Iordache.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Bun.

Grupul Partidului Național Liberal propune un membru în comisia de numărare?

Nu.

PSD, de asemenea, nu.

Vă supun la vot comisia așa cum a fost ea propusă de liderii grupurilor parlamentare.

Votul este deschis.

Cu majoritate de voturi a fost aprobată comisia.

Urmează procedura de exprimare a votului.

Vreau să vă precizez că după acest vot intrăm în votul

pentru legile ordinare care au raport de adoptare.

Domnule Pardău, vă rog să citiți lista. Chestorii îi invit să distribuie buletinele de vot.

Domnule Albu, vă rog.

Și domnul Seres Dénes.

Bun.

Cele două proiecte de hotărâre sunt în felul următor: Proiectul de hotărâre privind numirea în funcție a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaților. Numirea în funcția de secretar general adjunct a domnului Gáspár István.

Și cea de-a doua hotărâre îl vizează pe domnul Marian Enache pentru numirea în funcția de secretar general adjunct.

În momentul în care susțineți aceste candidaturi, atunci lăsați nebarate numele. Dacă sunteți împotrivă, atunci barați numele.

Se aleg doi secretari generali adjuncți. Domnule Pardău, vă rog.

Adomniței Cristian Mihai absent Albu Gheorghe prezent

## Numai o secundă!

Domnule Dumitru Pardău, am să-mi permit să fac același anunț ca și data trecută.

Domnule Adomniței, dacă sunteți în sală, sunteți prezent. Puteți să nu votați, dar sunteți prezent.

|**Domnul Dumitru Pardău:**|| |---|---| |Adomniței Cristian Mihai|prezent,<br>nu votează| |Albu Gheorghe|prezent| |Alecu Valeriu|prezent| |Almăjanu Marin|absent| |Amet Aledin|prezent| |Ana Gheorghe|absent| |Anastase Roberta Alma|prezentă| |Andon Sergiu|absent| |Andronache Gabriel<br>Anghel Florin Serghei<br>Antal István<br>Antochi Gheorghe|prezent<br>prezent<br>prezent<br>absent| |Apostolache Mihai Cristian<br>Ardeleanu Sanda Maria<br>Arion Viorel|prezent<br>prezentă<br>prezent| |Atanasiu Teodor|absent| |Avram Marian|prezent| |Axenie Carmen|prezentă| |Balan Ioan|prezent| |Balcan Viorel|prezent| |Banu Mihai|prezent| |Barbu Sulfina|prezentă| |Barna Maria Eugenia|prezentă| |Bădălan Eugen|prezent| |Bădulescu Adrian|prezent| |Bănicioiu Nicolae|absent| |Bărbulescu Daniel Ionuț<br>Bejinariu Eugen<br>Berci Vasile|prezent<br>absent<br>absent| |Béres Ștefan Vasile<br>Blaga Iosif Veniamin|prezent<br>prezent| |Bleotu Vasile<br>Boabeș Dumitru<br>Bobeș Marin|absent<br>absent<br>prezent| |Bode Lucian Nicolae|prezent| |Boghicevici Claudia|prezentă| |Boiangiu Victor|prezent| |Boldea Mihail|prezent| |Borbély László|prezent|

## 74 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 177/3.XII.2010

Bordeianu Dan prezent Bostan Emil prezent Bot Octavian prezent Botiș Ioan Nelu prezent Boureanu Cristian Alexandru prezent Brătianu Matei Radu absent Brînză William Gabriel prezent Buciuta Ștefan prezent Bud Nicolae prezent Buda Daniel prezent Buda Viorel Vasile absent Budurescu Daniel Stamate absent Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu prezent Buican Cristian absent Burcău Doina absentă Burlacu Cristian Ion prezent Burnei Ion absent Buta Sorin Gheorghe prezent Calimente Mihăiță absent Canacheu Costică prezent Cantaragiu Bogdan prezent Cazan Mircea Vasile absent Călian Petru prezent Călin Ion absent Cărare Viorel prezent Cherecheș Cătălin prezent Chircu Doinița Mariana prezentă Chirilă Constantin prezent Chiriță Dumitru absent Chisăliță Ioan Narcis absent Chițoiu Daniel absent Chiuariu Tudor Alexandru absent Cindrea Ioan absent Ciobanu Gheorghe prezent Ciocan Gheorghe absent Cionca-Arghir Iustin Marinel prezent Ciucă Liviu Bogdan absent Ciuhodaru Tudor prezent Coclici Radu Eugeniu absent Coroamă Gheorghe prezent Covaci Dorel absent Cristea Victor absent Cristian Horia absent Croitoru Cătălin prezent Damian Ioan prezent, nu votează Dascălu Constantin prezent Derzsi Ákos prezent Dobre Ciprian Minodor absent Dobre Cristina Elena prezentă Dobre Victor Paul absent Dolineaschi Andrei absent Donțu Mihai Aurel absent Dragomir Gheorghe absent

Domnule secretar, câți deputați au fost prezenți?

În urma apelului nominal, 181 de deputați au fost prezenți.

Vă mulțumesc mult. Dragi colegi, Invit Comisia de numărare să ridice urna.

Până la primirea rezultatului, am să-i dau cuvântul domnului deputat Marian Săniuță, pentru a face o explicare a unui vot.

Până atunci, vreau să fac următoarele precizări: conform art. 212: „Niciun deputat nu poate lipsi de la ședințele Camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obținut aprobarea unui concediu”, și acesta trebuia prezentat la Biroul permanent.

Evident, nu vorbim de deputații care se află în misiuni, trimiși de Camera Deputaților.

„Deputatului care nu-și poate motiva absența – conform art. 141 – i se reține din indemnizația lunară, pentru fiecare zi de absență, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizația lunară, la care se adaugă diurna de deplasare.”

Domnule secretar general, la art. 211 se spune că se prezintă Biroului permanent examinarea lunară a situației prezenței deputaților. DUPĂ PAUZĂ

O să cer Secretariatului general să facă această prezentare, mâine, în Biroul permanent, astfel încât să putem pune în aplicare și sancțiunile.

Domnule deputat Marian Săniuță, vă rog, aveți cuvântul. În trei minute reluăm votul.

## **Domnul Marian Florian Săniuță:**

Vă foarte mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Am să vă rog să-mi permiteți să vă rețin atenția doar pentru câteva secunde.

Am considerat normal, și cred că trebuie să milităm cu toții pentru normalitate, ca astăzi să-mi exprim votul, poziția și opiniile în special pentru acel punct de pe ordinea de zi care prevedea o nouă aprobare din partea noastră pentru accederea României în Spațiul Schengen.

Am făcut-o din respect pentru munca mea și a colectivului pe care l-am coordonat în 2004, cu ocazia încheierii negocierilor pe Capitolul 24 – „Justiție și Afaceri Interne”, din respect pentru munca, încordarea și responsabilitatea pe care ne-am asumat-o cu ocazia încheierii acestor negocieri. Chiar dacă atunci, în 2004, opoziția de atunci cerea oprirea negocierilor cu Uniunea Europeană, am continuat, deși a trebuit să facem față la sute de restanțe, și doar la momentul când eu am preluat acest minister erau 258 de restanțe, dar, printr-o încordare extraordinară, printr-o muncă pe care o salut de la această tribună, am reușit. România este membră a Uniunii Europene, iar la acest moment discutăm de spațiul Schengen. Or, nu puteam să mă dezic de ceea ce eu am semnat cu mâna mea pe actele din 2004, și am să vă citez din actele pe care le-am semnat și au apărut în Monitorul Oficial, respectiv ne-am propus atunci „să îndeplinim condițiile de aderare la Uniunea Europeană și demararea din timp a acțiunilor pentru satisfacerea, cât mai curând posibil după aderare, a condițiilor preliminare pentru aplicarea prevederilor acquis-ului Schengen și accederea în acest spațiu în 2009.”

Este drept, ne aflăm la sfârșitul lui 2010. Accederea în Spațiul Schengen pare a fi o problemă. Mi s-a părut firesc să vin și eu astăzi, alături de dumneavoastră, să putem să dăm impulsul necesar pentru ca România să fie membră a Spațiului Schengen, cetățenii României să se miște liberi și, nu în ultimul rând, în felul acesta încerc să dau un semn de normalitate într-o vreme anormală.

Vă mulțumesc.

Îl invit pe domnul Marius Rogin să dea citire procesuluiverbal de numărare, timp în care o să vă rog să luați loc în sală, pentru a relua votul.

Domnule deputat, vă rog.

Proces-verbal privind numirea celor doi secretari generali adjuncți ai Camerei Deputaților.

Procedând la verificarea și numărarea voturilor exprimate de deputați, prin vot secret cu buletine de vot, asupra propunerii Biroului permanent, cu consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, privind numirea domnilor Gáspár István și Marian Enache în funcția de secretar general adjunct al Camerei Deputaților, Comisia de numărare și validare a voturilor a constatat următoarele:

- numărul total de deputați: 333;

- numărul deputaților prezenți: 181;

- numărul total de voturi exprimate: 181;

- numărul total de voturi anulate: 0;

- numărul de voturi valabil exprimate: 181.

Din verificarea și numărarea voturilor, rezultă următoarele:

- voturi pentru domnul Gáspár István: 177;

- voturi contra: 4;

- voturi pentru domnul Marian Enache: 180;

- voturi contra: 1.

Secretarii generali adjuncți ai Camerei Deputaților se numesc cu votul majorității deputaților prezenți, potrivit art. 129 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările ulterioare.

Având în vedere rezultatul votului, comisia constată că ambii candidați au întrunit majoritatea voturilor cerută de regulament pentru numirea în funcție.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Potrivit rezultatului votului, Camera Deputaților a hotărât numirea domnului Gáspár István și a domnului Marian Enache în funcția de secretar general adjunct al Camerei Deputaților.

Mulțumesc, domnule deputat.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Îi mulțumesc domnului deputat Săniuță pentru acest discurs, dar și pentru gestul de responsabilitate de astăzi.

În două minute reluăm votul, pentru a permite și colegilor noștri de la Comisia de numărare să revină în sală.

Vă rog să luați loc în sală.

Reluăm votul pentru legi ordinare cu propunere de adoptare.

Domnule Rogin, domnule Cionca, vă rog, luați loc. Reluăm votul.

Domnule Ialomițianu, domnule președinte Canacheu, luați loc, reluăm votul.

PAUZĂ Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2010 privind unele măsuri financiare în domeniul sănătății.

Comisia pentru buget și Comisia pentru sănătate propun adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului este unul favorabil, fiind și inițiator.

Votul este deschis.

Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Cehe privind protecția reciprocă a informațiilor clasificate schimbate, semnat la București la 31 martie 2010.

Este lege ordinară.

Comisia pentru apărare propune adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: susține.

Votul este deschis.

Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de securitate dintre România și Regatul Spaniei privind protecția reciprocă a informațiilor clasificate, semnat la Madrid la 14 mai 2010.

Comisia pentru apărare propune adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: este inițiator și susține. Votul este deschis.

Doamna președinte, Doamnelor și domnilor,

Pentru a nu exista discuții, vă rog să luați în considerare că la primul vot anumiți colegi care rezultă din votul următor că au fost prezenți în sală nu și-au exprimat votul, dar erau prezenți, deci se consideră un vot dat în cvorum.

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

Vă mulțumesc mult pentru această precizare.

Trecem la Proiectul de lege pentru abrogarea Legii nr. 98/1994 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale de igienă și sănătate publică.

Comisia pentru sănătate propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susține.

Votul este deschis.

Proiectul de lege pentru abrogarea art. 8 din Legea nr. 178/2000 privind produsele cosmetice.

Adoptare. Inițiator: Guvernul. Votul este deschis.

Comisia pentru drepturile omului propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susține cu amendamente.

Votul este deschis.

Proiectul de lege pentru completarea art. 16 din Legea nr. 282/2005 privind organizarea activității de transfuzie sanguină, donarea de sânge și componente sanguine de origine umană, precum și asigurarea calității și securității sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice.

Comisia pentru sănătate propune adoptarea, Guvernul nu susține. Deci, repet, Guvernul nu susține. Votul este deschis.

Proiectul de lege privind reglementarea situației juridice a unor imobile situate în județul Iași.

Comisia juridică, de disciplină și imunități propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susține și văd ieșenii deja cu mâna pe sus.

Votul este deschis.

Trecem la următorul capitol și ultimul de pe ordinea de zi de astăzi, cel de respingeri.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Comisia pentru sănătate propune respingerea. Guvernul nu susține. Supunem la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 82 din 24 decembrie 1991 – Legea contabilității. Comisia pentru buget propune respingerea. Guvernul nu susține această inițiativă. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

A fost adoptat raportul.

Propunerea legislativă privind modificarea alineatului (1) al articolului 34 din Codul fiscal.

Comisia pentru buget propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului: nu susține această inițiativă.

Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Comisia pentru buget propune respingerea. Guvernul nu susține. Vă supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis. 164 de voturi pentru, 4 împotrivă și două abțineri.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/1997, republicată, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei „Delta Dunării”.

Comisia pentru buget propune respingerea. Guvernul nu susține. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Comisia pentru învățământ propune respingerea. Guvernul nu susține această inițiativă. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Propunerea legislativă privind aprobarea Programului național pentru modernizarea terenurilor de sport din cadrul unităților de învățământ.

Comisia pentru învățământ propune respingerea. Guvernul nu susține această inițiativă. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 2, aliniatul (2) al Legii nr. 213 din 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România.

Comisia pentru învățământ propune respingerea. Guvernul susține cu amendamente. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Comisia pentru agricultură propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului este că nu susține această inițiativă legislativă.

Supun la vot raportul de respingere.

Comisia pentru agricultură și Comisia pentru industrii propun respingerea.

Guvernul nu susține această inițiativă. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Propunerea legislativă pentru completarea și modificarea Legii nr. 422/2001, republicată, privind protejarea monumentelor istorice.

Comisia pentru cultură propune respingerea. Guvernul nu susține această inițiativă legislativă. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Comisia pentru agricultură propune respingerea. Punctul de vedere al Guvernului este acela că nu susține inițiativa legislativă.

Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, republicată.

Comisia pentru cultură propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului este că nu susține această inițiativă legislativă.

Supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

Propunerea legislativă privind transmiterea cazărmilor dezafectate din administrarea Ministerului Apărării Naționale în administrarea consiliilor locale, în scopul transformării acestora în obiective de utilitate publică, cu caracter social.

Comisia pentru administrație publică și Comisia pentru apărare propun respingerea.

Guvernul nu susține această inițiativă. Supun la vot raportul de respingere. Votul este deschis.

150 de voturi pentru, 6 abțineri și 15 voturi împotrivă. Raportul de respingere a fost adoptat.

Propunerea legislativă privind combaterea plăților întârziate de către autoritățile și instituțiile publice.

Comisia pentru buget și Comisia juridică propun respingerea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului este că nu susține această inițiativă legislativă.

Supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

Ne revedem în plen săptămâna viitoare. Mult succes la comisii!

O zi bună!

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|519848]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 177/3.XII.2010 conține 80 de pagini.**

Prețul: 16,00 lei