Ervin Molnar

„27 martie 1918 – unirea Basarabiei cu România”

27 martie reprezintă o dată importantă pentru istoria noastră, o zi cu semnificație aparte pentru construcția noastră statală. La 27 martie 1918 Basarabia se unea cu România, după mai mult de un secol de când rușii au rupt din corpul vechii Moldove o bucată de teritoriu stăpânită de români, teritoriu căruia Imperiul Țarist a încercat, cu toată puterea sa administrativă și coercitivă, să îi șteargă identitatea sa culturală și națională.

Anul 1918 reprezintă un moment de dreptate pentru România. Însemnătatea momentului este cu atât mai mare cu cât aruncăm o privire și pe contextul în care s-a realizat. În 1918, armata și administrația românească se aflau în refugiu în Moldova, trupele germano-bulgaro-turce nu păreau să își oprească avansul, făcându-se inclusiv planuri pentru refugiul familiei regale și al administrației în ceea ce astăzi este Ucraina sau chiar mai departe.

Când totul părea fără speranță, când toate obiectivele cu care am plecat la luptă și pentru care tinerii români se

sacrificaseră, păreau niște idealuri apuse, basarabenii, într-un gest de mare curaj, decid unirea cu Vechiul Regat. Din nefericire, vicisitudinile istoriei au făcut ca, din vara lui 1940, românii basarabeni să fie din nou separați de frații lor, această realitate persistând până astăzi.

De la căderea comunismului, România a fost țara cea mai apropiată de Republica Moldova. Ori de câte ori a fost nevoie, din puținul nostru, cum spune o vorbă populară, statul român a căutat să vină în sprijinul administrației de peste Prut.

Astăzi, mai mult ca niciodată, Republica Moldova are nevoie de ajutorul nostru în lupta contra mașinațiilor Moscovei*, care caută cu orice preț destabilizarea statului moldovean și înlocuirea conducerii politice proatlantice și proeuropene.