Pavel Popescu

„28 de ani de la Proclamația de la Timișoara – un prilej de reflecție”

Se împlinesc 28 ani de când, de la balconul Operei, în fața a 15.000 de oameni, s-a citit Proclamația de la Timișoara, un document cu viziune, prin care se subliniau sacrificiile care s-au făcut ca România să aibă un altfel de viitor.

Prin cele 13 puncte ale Proclamației de la Timișoara se exprimau speranța nestrămutată de mai bine și dorința reîntoarcerii la valorile autentice ale democrației și ale civilizației europene. Vorbim de un document cu valori de dreapta, care erau văzute și atunci ca soluții pentru dezvoltare.

Proclamația de la Timișoara ar trebui să fie și pentru noi, astăzi, mai ales în anul Centenarului, un moment de reflecție, o șansă de a privi spre trecut, pentru a nu repeta greșelile.

În acest document extrem de important se declara tranșant că la Revoluția de la Timișoara s-a militat pentru abolirea unui sistem totalitar și falimentar. Pentru acest scop au luptat oameni de toate vârstele, de etnii diferite, care și-au dorit pluralism, o democrație autentică și abandonarea ideilor și a propagandei comuniste.

Tot în Proclamația de la Timișoara s-a subliniat faptul că sacrificiile făcute la Revoluție nu trebuie să fie exploatate de cei care își doresc o ascensiune rapidă, lucru care ar trebui să fie valabil și astăzi.

S-a militat pentru investiții urgente în sănătate, în educație și în infrastructură, domenii esențiale în care statul nostru urma să se dezvolte. Din păcate, cele trei suferă enorm și astăzi.

Însă unul dintre cele mai importante puncte a fost punctul 8: „Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate.

Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și a suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară.

Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui.

Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji Partidul Comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un președinte.

Propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, după modelul multor țări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vieții culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită.