George Ionescu

„501 ani de la tipărirea primei cărți pe pământ românesc” În 2009 se împlinesc 321 de ani de la prima tipărire integrală a Bibliei în limba română, dar și 501 ani de la tipărirea primei cărți pe pământ românesc – Liturghierul de la 1508.

„Liturghierul lui Macarie” a fost realizat prin strădania Ieromonahului Macarie, din porunca domnului Țării Românești, Radu cel Mare, la 10 noiembrie 1508. Liturghierul tipărit la Târgoviște este primul Liturghier ortodox tipărit din lume. Cu doar 17 ani înaintea apariției acestuia, a fost tipărită pentru prima dată în lume o carte de cult ortodoxă, Octoih, în 1491, la Cracovia, după care urmează încă două cărți: un Ceaslov, în 1493, la Veneția, și un Octoih, în 1494, la Cetinye (Macedonia).

Cartea a apărut în limba slavonă, limba oficială a țării în acea vreme, și cuprindea rânduiala slujbei bisericești ortodoxe. „Liturghierul lui Macarie” din 1508 (ca și Tetravanghelul din 1512, cartea fundamentală a bisericii) a stat la baza slujbei religioase în Țara Românească și în Transilvania, până la introducerea limbii române în biserici.

180 de ani mai târziu, în 1688, s-a terminat tipărirea Bibliei în limba română. Această lucrare este prima traducere integrală a Bibliei în limba română și a fost inițiată de domnitorul Șerban Cantacuzino. După moartea acestuia, în 1688, domnitorul Constantin Brâncoveanu, care i-a succedat

la tron, a finalizat editarea ei. Tipărirea a început la 5 noiembrie 1687 și s-a încheiat la 10 noiembrie 1688.

Cunoscută și sub numele de „Biblia de la București” sau „Biblia lui Șerban Cantacuzino”, această lucrare reprezintă prima ediție integrală în limba română a textului Sfintei Scripturi.

Biblia de la 1688 va contribui la cristalizarea limbii române literare în toate provinciile românești, fiind considerată ca o expresie a unității românilor de pretutindeni. Biblia de la București a contribuit la formarea limbii române, prin impunerea graiului muntenesc ca limbă literară și prin eliminarea termenilor slavoni.

Pentru vremea în care a fost tipărită Biblia de la București, tehnica redacțională și tipografică sunt remarcabile: are 944 de pagini în format mare, iar textul este imprimat cu litere chirilice mici, cu cerneală în două culori, negru și roșu, dispus pe două coloane. Excepție fac cele două prefețe scrise pe o singură coloană. Titlul este încadrat în chenar floral și arată că s-a tradus „dupre limba elinească, spre înțelegerea limbii românești”. Pe verso-ul foii de titlu se găsește stema țării (corbul cu crucea în cioc), într-un mare medalion oval. Cea dintâi prefață, semnată de Șerban Cantacuzino, este dedicată „celor care se află lăcuitori supt stăpânirea noastră, presfințitului mitropolit Chir Theodosie, iubitorilor de Dumnezău episcopi, preacuveoșilor egumeni, smeriților preoți, blagorodnicilor boiari și tuturor celoralalți, pravoslavnicilor creștini”. Cea de-a doua prefață este semnată de Dositei, patriarhul Ierusalimului, și este închinată domnitorului Șerban Cantacuzino.