Doinița Mariana Chircu

„53 de ani de la un tratat istoric”

Tentative de unificare a națiunilor europene au existat încă dinainte de apariția statelor naționale moderne. Ideea unei Europe unite a fost susținută, de-a lungul secolelor, de suverani sau intelectuali deopotrivă, dar numai după cel de Al Doilea Război Mondial statele europene au instituționalizat anumite organizații care au pus bazele unei solidarități mai strânse între aceste state.

Prima intenție de creare a marii familii europene a fost concretizată în Planul Marshall, ulterior fiind urmată de constituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului.

Întrucât se dorea realizarea unui proiect de relansare a integrării europene care să urmărească dezvoltarea instituțională, crearea unei piețe comune și armonizarea politicilor sociale, la 25 martie 1957 s-a semnat Tratatul de la Roma prin care s-a instituit Comunitatea Economică Europeană (CEE), tratat semnat de Franța, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia și Luxemburg. Tot în aceeași zi a mai fost semnat și un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Tratatele privind instituirea CEE, pe de o parte, și CEEA, pe de altă parte, au fost încheiate pe o durată nedeterminată și au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Astăzi se împlinesc 53 de ani de la semnarea acestui tratat, care avea ca obiective instituirea unei piețe comune și apropierea progresivă a politicilor economice ale statelor membre, extinderea continuă și echilibrată, stabilitate,

creșterea nivelului de trai, relații mai strânse între statele membre.

Se dorea crearea unei piețe comune menite să permită dezvoltarea capacităților economice, a unei creșteri accelerate a standardelor de viață, a unor relații cât mai strânse între statele membre. Crearea acestei piețe nu însemna eliminarea tuturor barierelor existente, ci stabilirea clară a unor politici economice comune în domenii strategice (agricultură, comerț, transporturi, concurență) pentru crearea unor condiții omogene în vederea creșterii performanței activităților economice.

Deși România nu s-a numărat printre fondatorii acestui proiect, apartenența sa la cel mai avansat proiect de integrare de pe glob ne-a adus nenumărate beneficii, cele mai însemnate traducându-se în accelerarea ritmurilor de reformă din perioada de preaderare și după aceasta.