Stenogramă plen

Bună dimineața, stimați colegi!

Deschid lucrările ședinței dedicate declarațiilor politice. Astăzi începem cu Grupul parlamentar al PDL.

Are cuvântul doamna deputat Sanda Maria Ardeleanu.

Bună dimineața! Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Pentru că luna martie este și luna sărbătoririi francofoniei, mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi „Francofonia românească, încotro?”.

În martie 2010, sărbătoarea francofoniei în întreaga lume este pusă sub semnul aniversării a 40 de ani de existență a Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF). Pentru aceasta, ca în fiecare an, de altfel, Abdou Diouf, secretarul general al OIF, a propus ca temă generală de dezbatere: „Préparer la Francophonie de demain” („Să pregătim Francofonia de mâine”).

În opinia noastră, pentru noi, românii, să te gândești la ce va deveni francofonia ca mișcare culturală, socială și politică ce pornește de la ideea cultivării limbii franceze ca limbă de comunicare în plan internațional înseamnă, mai întâi, să recunoști parcursul acestei limbi în spațiul românesc, mai apoi să continui să cultivi limba franceză în contextul relațiilor economice, sociale, politice și culturale cu statele membre ale lumii francofone, în fine, să crezi în plurilingvismul european ca unică șansă de dezvoltare a entităților care formează Noua Europă. Și toate acestea se pot întâmpla pentru că mișcarea francofonă promovează acele valori umane ce conduc la toleranță, solidaritate, respectul și dezvoltarea identității naționale, diversitatea și varietatea culturilor și tradițiilor în interiorul spațiului francofon, în întreaga lume.

„Istoria României a devenit modernă atunci când românii au descoperit Franța și Revoluția franceză”, spunea Nicolae Manolescu, ambasadorul țării noastre la UNESCO. În secolul al XVIII-lea, odată cu traducerea lui Voltaire sau Fénelon în limba romană, franceza a devenit limba diplomatică, primul Consulat francez fiind înființat la București în 1795, sub conducerea lui Emile Gaudin. La numai un an distanță, la Iași, apare cel de-al doilea consulat, dar și primul ziar în limba franceză, „Le Courrier de Moldavie”. Paul Morand, în cartea sa „Bucarest”, avea să spună, la începutul secolului XX, că independența română s-a născut din naveta pe care românii o făceau între Paris și București („De ces navettes entre Paris et Bucarest est née l’indépendance roumaine”).

În 1838, profesorul Jean-Alexandre Vaillant publică primul dicționar francez-român. Franceza începe să fie predată în majoritatea școlilor din București și Iași, iar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, franceza devine obligatorie în toate școlile românești. Apar primele ziare în limba franceză: „La Voix de la Roumanie” („Vocea României”), „Le Moniteur

Roumain”, „Le Journal de Bucarest”. Aproape toți scriitorii generației 1848 au început prin a scrie în franceză: Alecsandri, Russo, Kogălniceanu. Odobescu și Hasdeu, la începutul secolului XX, își făceau corespondența privată în limba franceză.

Istoricii francezi Jules Michelet și Edgar Quinet susțin independența statului român obținută în 1877. Prima Constituție se inspiră profund din modelul francez. Este „epoca de aur” a francofoniei în România. Toate domeniile vieții românești sunt puternic influențate de cultura franceză.

De la Grupul parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Cornel Cristian Resmeriță.

Poftiți, domnule deputat, aveți cuvântul.

## Bună dimineața!

Declarația mea politică se numește „Restructurarea mineritului – un impact negativ pentru economia Văii Jiului”.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 95/2010 privind aprobarea Listei societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale aflate sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, la care se efectuează concedieri colective în anul 2010 și care vor beneficia de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și a regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale, s-a hotărât concedierea unui număr de 1.600 de persoane aparținând CNH – SA Petroșani.

Programul de restructurare care se aplică la Compania Națională a Huilei – Petroșani are ca rezultat disponibilizări semnificative de personal în cursul lunii aprilie a anului 2010, disponibilizări care vor continua și în anii următori.

Pentru atenuarea impactului social cauzat de acest proces, așa cum susține și conducerea Companiei Naționale a Huilei – Petroșani, este necesară coalizarea comunităților locale din Valea Jiului, pentru identificarea soluțiilor alternative și elaborarea, dar și aplicarea unui plan social, în acest sens.

Comunitățile locale din Valea Jiului, autoritățile publice din Vulcan, Lupeni, Uricani, Petrila, Petroșani și Aninoasa au foarte multe proiecte în derulare, care au nevoie de sprijin din partea Guvernului, proiecte care vor genera noi locuri de muncă, aceste locuri de muncă fiind principalul obiectiv pentru noi. Ar fi fost necesară o întâlnire a tuturor factorilor responsabili înainte de aplicarea acestui program de restructurare.

Consider că încă nu este totul pierdut și, din acest motiv, propun domnului prim-ministru Emil Boc o întâlnire comună autorități centrale, autorități locale, sindicate și reprezentanți ai Companiei Naționale a Huilei, în care să putem expune problemele cele mai importante ale zonei, și anume: problematica socială actuală și de perspectivă generată în special de restructurarea mineritului în Valea Jiului, deoarece foarte mulți cetățeni vor rămâne fără locuri de muncă; proiecte de acțiune posibil de aplicat, cu sprijin de la Guvern,

Mulțumim, domnule deputat. Poate îl invitați și pe domnul Niță.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Pavel Horj.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În timp ce Guvernul domnului Boc luptă împotriva „privilegiilor nesimțite”, ministrul educației, domnul Daniel Funeriu, pune și el un umăr, cum știe mai bine, la înfrângerea „dușmanului de clasă”, a se citi „din clasă”, și nu mai vrea ca în unitățile de învățământ preuniversitar să existe „tocilari”, nu mai dorește ca elevii școlii și liceenii să fie „roboței de rezolvat probleme”.

Psihanalitic vorbind, surprindem la domnul ministru anumite servituți față de trecutul filogenetic și istoric, însușiri specific omenești și tensiuni caracteristice în raport cu inhibițiile și constrângerile sociale, și, probabil, și un sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează, de obicei, în copilărie, când, elev fiind, cu Domnia Sa nu se juca nimeni. Și atunci stătea în casă și studia Abecedarul cu frenezie, cu urechea la hărmălaia de pe uliță sau din fața blocului.

De altfel, singura performanță a domnului Funeriu este că a văzut pixelul albastru al dosului de palmă prezidențial și a venit cu explicații științifice despre viteza mâinii, comparabilă cu cea a luminii. Și, uite-așa, a ajuns să influențeze destinele învățământului românesc, experimentând și un complex oedipian față de Legea învățământului 2010, aparținătoare, în procent de 90%, domnului Miclea.

Încercarea de a adopta acest proiect de lege în democrația noastră constituțională originală, fără să discute serios cu partenerii sociali, nu definește statul de drept în care trăim.

Aceeași lege a picat la Curtea Constituțională, care a decis că o astfel de lege nu poate fi adoptată prin angajarea răspunderii, ci numai prin dezbatere parlamentară.

Domnul prim-ministru Boc, după ce sub falsa denumire de reformă încearcă să-i lovească pe pensionari, acum, cu dibăcie, își pregătește coasa pentru elevi, studenți și profesori, negocierile cu actorii sociali însemnând manevre, de la bătaia cu pumnul în piept, la bătaia cu pumnul în masă.

Proiectul propus de Guvernul Boc este unul greoi, fără o viziune coerentă, cu lacune serioase. Un exemplu, în acest sens, este chestiunea manualelor multiple sau alternative. Proiectul prevede doar faptul că elevii vor avea manuale, dar nu este clar dacă se continuă sistemul de piață liberă, cu manuale diverse pentru aceeași disciplină, model instituit în anii 2000. La capitolul destinat definirii personalului didactic, nu se face referire la psihologul școlar.

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnule deputat Nicolae Păun.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

În data de 8 aprilie, la Cordoba, în Spania, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaționale a Romilor, este organizat cel de-al doilea Summit pentru problemele romilor, cu tema „Promovarea politicilor publice în spațiul Uniunii Europene în favoarea politicilor pentru romi”. Prin urmare, va fi prezentă și România cu o delegație.

Agenda reuniunii pare să fie interesantă, iar subiectele propuse spre dezbatere, de asemenea, sunt deosebit de importante pentru comunitățile de romi și, deci, sunt așteptate cu larg interes măsuri ferme pentru integrarea romilor în spațiul Uniunii Europene, după acest summit de la Cordoba.

În ceea ce mă privește, în calitate de reprezentant al romilor în Parlamentul României, am o altă opinie cu privire la Summitul de la Cordoba, și anume: în agenda reuniunii nu s-a avut în vedere discutarea eșecurilor de până în prezent a politicilor care vizează minoritatea romilor, precum și a tuturor așa-ziselor „experimente” de politică publică pentru romi, care – după cunoștințele mele – au costat enorm de mulți bani Uniunea Europeană, ca, de altfel, și România! La primul summit consacrat romilor de anul trecut, ca de altfel și la acest summit, de anul acesta, se va discuta despre integrarea romilor în societate, despre discriminare, politici pentru romi, segregare etnică și multe alte subiecte. Dar nu am văzut, în mod concret, în atâția ani de zile, ca statele membre ale Uniunii Europene să arate vreun interes adevărat în soluționarea problemelor cu care se confruntă această minoritate.

Au trecut deja două decenii din 1990 și până în prezent, și – dacă facem un bilanț realist – se observă că s-au cheltuit sute de milioane de euro pentru reuniuni, întâlniri de toate genurile și la toate nivelurile, s-au elaborat strategii, s-au înființat instituții pentru romi la toate nivelurile, în toate statele, prin urmare situația comunităților de romi, în opinia mea, rămâne în continuare neschimbată.

Se naște întrebarea firească, cred eu, în opinia mea: la ce folosesc oare asemenea reuniuni la nivel înalt, dacă tot nu au niciun efect ulterior?

Normal ar fi fost să aflăm unde s-a greșit în politica europeană pentru romi, care sunt îmbunătățirile pe care le putem aduce, astfel încât, în viitorul apropiat, s-avem niște rezultate palpabile.

Are cuvântul domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Apă curată pentru o lume sănătoasă”.

Începând cu anul 1992, în 22 martie, întreaga planetă sărbătorește Ziua Mondială a Apei, un motiv în plus pentru a reflecta și noi asupra importanței apei, pe de o parte, și puțina grijă manifestată pentru gospodărirea acesteia și păstrarea ei în stare curată, pe de alta.

Deși suntem conștienți că viața fără apă nu poate exista, nu reacționăm cum ar trebui și nu manifestăm grija pe care o merită această importantă resursă naturală.

Este și motivul pentru care Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat perioada 2005–2015 drept Deceniul Internațional „Apă pentru viață”.

Dacă e secetă, ne dovedim neputincioși, când sunt inundații, suntem nepregătiți, când poluarea crește prin activitățile industriei și omului, suferim. Ele se repetă ciclic, dar omul nu învață nimic.

Să nu uităm că aceste dezastre ecologice au la origine mentalitatea omului că poate învinge natura, iar această mentalitate a dus la situații prin care a pierdut și omul, și a pierdut și natura. Argumentez cu realitatea județului Maramureș și a municipiului Baia Mare, un municipiu care este străbătut de un râu mort, râul Săsar, iar moartea acestui râu este urmarea poluării.

De ani buni, în fiecare primăvară, în județul Maramureș au avut loc inundații, cu mari pierderi pentru gospodăriile populației și pentru economie: case și gospodării distruse, poduri și podețe luate de ape, drumuri distruse. Cu toate acestea, s-a făcut mult prea puțin, invocându-se lipsa fondurilor.

Apoi, cursurile de apă sunt adevărate depozite de gunoaie menajere și de rumeguș, care se transformă în stăvilare în calea apelor, de aici și dezastrul.

Din păcate, nici cei care gospodăresc apele nu au o abordare ecosistemică, mai ales în măsura în care schimbările climatice aduc viituri inimaginabile cu ceva vreme în urmă.

Lipsesc nu numai fondurile, dar și strategiile care să reducă riscurile de inundare a localităților, prin minimizarea factorilor care duc la formarea de viituri. Aproape nu există curs de apă care să nu necesite amenajarea și regularizarea malurilor.

Grupul parlamentar al PDL, domnul deputat Cornel Ghiță.

Bună dimineața, domnule președinte! Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea de astăzi se referă la măsurile adoptate de Guvern pentru stimularea forței de muncă, a protejării angajaților, dar și la cele ce trebuie să ducă spre creștere economică.

Principala prioritate a Guvernului actual o reprezintă crearea de noi locuri de muncă. Guvernul a intervenit deja pentru păstrarea locurilor actuale de muncă prin măsura acordării de facilități pentru șomajul tehnic, indiferent dacă un angajator își suspendă total sau parțial activitatea. Ordonanța de urgență nr. 4/2010 privind reglementarea unor măsuri de protecție socială pentru anul 2010 ce face referire directă la șomajul tehnic reglementează această zonă.

În această lună a mai apărut o măsură luată de Guvern pentru stimularea forței de muncă, și anume posibilitatea angajării din rândul șomerilor de personal calificat de către angajatori și beneficierea de către aceștia din urmă de unele măsuri speciale. Astfel, angajatorii beneficiază de scutire de la plata contribuțiilor sociale aferente.

Pentru susținerea creșterii economice și menținerea locurilor de muncă, Guvernul a negociat cu organismele internaționale majorarea plafonului garanțiilor guvernamentale cu 1 miliard euro. Acești bani vor fi folosiți ca parte de prefinanțare sau cofinanțare în atragerea de fonduri europene, dar și pentru alte domenii. Un exemplu ar putea fi programul „Prima casă”.

O altă măsură luată de Guvern se referă la revizuirea cadrului juridic existent cu privire la parteneriatul publicprivat. Extinderea parteneriatului public-privat reprezintă o soluție de dezvoltare a investițiilor de modernizare a infrastructurii și, nu în ultimul rând, o măsură de creștere economică. Astfel, stimați colegi, măsurile pentru stimularea locurilor de muncă oferă o bază legislativă pentru ca angajatorii să păstreze numărul de salariați și să-și desfășoare activitatea în condiții optime.

Personal apreciez aceste măsuri de relansare economică și conservare a locurilor de muncă, mai ales că în județul Mehedinți, județ pe care îl reprezint în Parlamentul României, șomajul a luat proporții de nedorit. Din nefericire, acest județ este în fruntea listei, din punctul de vedere al șomajului, iar oamenii de aici așteaptă cu speranță astfel de măsuri care să le aducă liniștea în case și un viitor mai sigur.

Grupul parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Victor Cristea.

Bună dimineața! Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația politică cu care vin în fața dumneavoastră se intitulează „Să nu obligăm apa să facă politică!”.

M-am inspirat din vizita pe care a avut-o în ziua de 18, luna aceasta, în zona Moldovei, premierul Emil Boc și o parte din colegii săi de guvern. A fost o vizită de imagine, s-au filmat, au dovedit aptitudini pentru recalificări în alte domenii, dar nu au discutat problemele zonei Moldovei.

Articolul 35 din Constituție vorbește despre dreptul la un mediu sănătos. Vă invit la Vaslui, domnule prim-ministru, să beți un pahar cu apă. Apoi, vom reciti, tot împreună, acest articol din Constituție... Tulburat, la propriu și la figurat, de ceea ce tocmai ați băut, vă asigur că îl veți interpreta altfel.

Suntem supraviețuitori într-o zonă clar defavorizată din punct de vedere economic, social și, iată, și din punct de vedere ecologic. Mai nou, ignorarea meritelor pe care le-am avut la construirea României, atât culturale, cât și istorice, au intrat într-o nouă fază. De aceea, stimați membri ai Guvernului, vă rog să vă reconsiderați poziția pe care ați adoptat-o față de Vaslui și de proiectele pe infrastructura de mediu din acest județ. Nu sunt atât de sadic, chiar nu îmi doresc să gustați din apa pe care o beau vasluienii în prezent și nu numai... Nu vreau nici să respirați aerul toxic emanat de stațiile de epurare. Să nu ne beți apa și să nu ne respirați aerul! Nu, până când, în virtutea angajamentelor semnate de România la integrarea în Uniunea Europeană, nu veți asigura, cu echidistanță și neutralitate politică, suportul financiar pentru derularea programului de îmbunătățire a calității mediului.

## Domnule prim-ministru,

## Domnilor miniștri,

Tot ce aveți de făcut este să nu ne mai pedepsiți, să nu ne mai corectați ideologic și să ne puneți note mici pe motive care nu au nimic de a face cu administrația, ci doar cu politica. Asigurați finanțarea acestui proiect! E mult? E imposibil? Un județ întreg vă asigură că nu. În județul Vaslui a început implementarea Programului „Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă, a sistemului de canalizare și a stațiilor de epurare a apei uzate din municipiile Vaslui, Bârlad și orașul Negrești”. Detaliile tehnice ale acestui proiect sunt impresionante, la fel fiind și suma alocată derulării lui: 67 de milioane de euro. Cu siguranță, aceste date vă sunt cunoscute, din vremea în care județul Vaslui era o prioritate a guvernării. Și atunci, ca și acum, de altfel, tot dumneavoastră erați la putere. Prin mai multe hotărâri și ordonanțe de guvern, s-au aprobat atât indicatorii tehnicoeconomici ai acestui obiectiv, cât și finanțarea și partea de cofinanțare a obiectivului. De asemenea, s-a stabilit și termenul pentru finalizarea proiectului. Este vorba despre anul 2009. Dacă ne uităm în calendar, termenul a fost depășit.

Grupul parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Aledin Amet.

## Vă mulțumesc. Bună dimineața!

Stimați colegi, declarația mea politică de astăzi se intitulează „Nevruzul, sărbătoarea începutului primăverii”.

În fiecare an, la data de 21 martie, se sărbătorește, în majoritatea țărilor din lumea turcă, Nevruzul. Tradiția, având o vechime de peste 5.000 de ani, și-a păstrat caracteristicile, astfel că, și în acest sens, identitatea este foarte clară.

Cuvântul „nevruz” are origine persană, însemnând „noua zi”, cu referire la venirea primăverii, anotimp al speranței, anotimp al luminii, bucuriei, culorii verzi.

Firesc, există particularități pentru fiecare comunitate, așa cum există și povestiri, unele fantastice, toate referindu-se, însă, la miracolul vieții.

Se fac numeroase pregătiri, gătindu-se peste șapte feluri de mâncare, deoarece se spune că această cifră aduce noroc. Sigur, se pregătesc și altfel de preparate, un loc aparte ocupându-l dulciurile.

Cei dornici să colinde, împodobesc crengi cu batiste brodate, cu flori și pornesc să ducă vestea venirii primăverii.

Și în România, în mod special în zona Dobrogei, unde se găsește o importantă comunitate de musulmani, sunt păstrate respectivele tradiții.

În fiecare an au loc manifestări specifice, dorindu-se să nu se risipească identitatea, element important al continuității istorice.

Nevruzul, ca sărbătoare, reprezintă, firesc, și un prilej de a face cunoscute și altor populații, având religii diferite, aspecte ale propriului mod de a trăi.

Iată de ce, astfel de tradiții trebuie păstrate, mai mult, promovate și transmise noilor generații. Vă mulțumesc.

Din partea Grupului independenților, domnul Mircea Irimescu.

Bună dimineața! Domnule președinte,

Declarația mea politică se intitulează „Neliniști publice”. Stimați colegi,

În ultima vreme, în societatea românească, pe lângă extinderea constantă a stării de nemulțumire a populației cauzată de scăderea continuă și sensibilă a nivelului de viață, își fac loc și neliniști izvorâte din evenimente, pentru mulți ușor previzibile, cu impact grav pentru viitorul statului nostru. Iată câteva.

Instaurarea _de facto_ , într-o regiune importantă de pe teritoriul României, fără o reglementare legislativă corespunzătoare, a unei a doua limbi oficiale și a unei alte zile naționale decât cea prevăzută în Constituția României sunt un fapt fără precedent în istoria statului nostru. Situația dificilă creată prin aceasta autorităților noastre nu justifică lipsa unei reacții oficiale a statului român la această chestiune. Oricât de greu i-ar fi, conducerea României nu poate eluda starea de fapt la care s-a ajuns și trebuie să găsească soluțiile adecvate de acțiune, inclusiv comunicarea către populația țării a acelora care, potrivit legii, pot fi făcute publice.

O atitudine potrivită a autorităților în această chestiune este necesară atât pentru rezolvarea problemei în sine, cât și pentru că nu este bine ca cetățenii României să trăiască cu impresia că statul din care fac parte ignoră realitățile cu care se confruntă și că nu este capabil să precizeze și să impună limitele legii. Ceea ce se poate dezvolta dintr-o astfel de percepție publică ar putea, nu peste multă vreme, să nu mai poată fi controlat, cu consecințele de rigoare.

Tolerarea acțiunii de folosire a modernizării statului român prin reorganizarea administrativă a teritoriului național – oricare ar fi aceasta – ca oportunitate pentru realizarea autonomiei unei comunități etnice distincte a țării poate conduce la acțiuni antistatale, cu urmări dintre cele mai rele asupra caracterului unitar al statului român. Deși chiar șeful statului a exprimat public cu fermitate acest lucru, sentimentul care domină în opinia publică preocupată de destinul național al țării este că lucrurile curg implacabil către un deznodământ legat, în primă fază, de viitorul unei posibile Românii federalizate. Neliniștea larg generalizată care decurge de aici nu este nici pe departe benefică pentru țară. Sperăm ca guvernanții țării să cunoască corespunzător situația și să adopte mijloacele adecvate de a păstra România așa cum au găsit-o și cum a trăit ea în inimile celor care au făurit-o în hotarele ei firești.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Prigoană Silviu.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Animalele fără stăpân – o problemă fără rezolvare?”.

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să aduc în atenția dumneavoastră o problemă ce s-a dovedit, de-a lungul timpului, pe cât de stringentă, pe atât de delicată, și anume rezolvarea situației animalelor fără stăpân din localități, problemă ce pare a fi mai dificil de

rezolvat decât intrarea noastră în Uniunea Europeană sau NATO.

Niciuna dintre țările Uniunii Europene nu se confruntă cu situații similare: un număr exagerat de mare de câini abandonați sau fără stăpân și frecvente cazuri de persoane mușcate.

Numărul celor care ajung în spitale din cauza rănilor provocate de câini este în continuă creștere. Potrivit statisticilor existente, numai în luna ianuarie a acestui an s-au prezentat la spitalele din București, cu plăgi provocate de câinii fără stăpân, 740 de persoane.

Din nefericire, rănile nu sunt singurul motiv de îngrijorare pe care îl au oamenii agresați, existând numeroase boli ce pot fi transmise de la animal la om pe această cale. Vaccinurile ulterioare mușcăturilor sunt dureroase pentru pacient și costisitoare pentru bugetele spitalelor.

Un recensământ efectuat anul trecut de către autorități și ONG-uri relevă un număr de aproximativ 80.000 de animale abandonate pe străzile Bucureștiului și peste 10.000 de persoane internate anual din cauza rănilor provocate de acestea. Situații similare se regăsesc în majoritatea localităților țării, indiferent de mărimea acestora.

Managementul populației canine constă în armonizarea acțiunilor de supraveghere și limitare a dezvoltării populației de câini, cu scopul obținerii de beneficii maxime din relația cu animalele preferate și reducerea până la anulare a riscurilor privind sănătatea publică.

În acest context, este evident că prevederile legislative în vigoare nu reușesc să ofere cadrul necesar gestionării corespunzătoare a situației, motiv pentru care voi înainta un proiect de lege care să modifice actuala stare de fapt. Vă mulțumesc.

Mulțumim.

Din partea Grupului parlamentar PSD+PC, domnul deputat Luca Florin Ciprian.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică este adresată președintelui Traian Băsescu, prim-ministrului Emil Boc și întregii clase politice, iar obiectul declarației politice este „Site-ul e-România, proiect de 500 milioane de euro, ce ar putea identifica, alături de regii asfaltului, un nou rege portocaliu al arterei: e-România”.

În această perioadă, când se anunță disponibilizări masive și aproape un milion de oameni vor îngroșa rândul șomerilor, Guvernul a aprobat alocarea a jumătate de miliard de euro pentru un site. Proiectul se numește „e-România” și a fost propus de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, astfel că Executivul a alocat o jumătate de miliard de euro pentru perioada 2010–2013, astfel: în 2010, vor fi alocați 245.100.000 lei, în 2011, 714.500.000 lei, în 2012, 575.800.000 lei, iar în 2013, 364.800.000 lei.

Sub sloganul „Țara, mai aproape de cetățeni”, „Strategia națională e-România urmărește modernizarea statului, prin informatizarea interacțiunii cu cetățenii și companiile. La nivelul PIB, contribuția și efectele informatizării serviciilor publice se vor cifra la 90 de milioane de euro în 2010 și 190 de milioane de euro în intervalul 2011–2013”.

Potrivit oficialilor Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, e-România va permite cetățenilor să se adreseze unei administrații unitare, aceasta găsind răspuns la toate întrebările și solicitările sale fără a mai fi nevoie să se deplaseze la vreun ghișeu, iar sub această viziune „statul se gândește și la contribuabil (cetățean), în special la timpul acestuia. Până la urmă, reducerea birocrației este un lucru bun, iar timpul costă bani pe ambele părți, stat și cetățean.

Fundamentarea necesarului de finanțare a obiectivului e-România este justificat de Guvernul Boc astfel:

Având în vedere complexitatea și diversitatea acțiunilor propuse, precum și gradul diferit de prioritizare, trebuie subliniat faptul că necesarul de finanțare calculat reprezintă o primă estimare grosieră. În fazele ulterioare de consultare, după definitivarea prioritizării măsurilor prevăzute în cadrul strategiei, vor fi necesare validarea și ajustarea estimărilor într-un grad mai ridicat de detaliu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Horia Cristian.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Înainte de a începe, aș vrea să salut inițiativa domnului deputat Prigoană și mă alătur acestei inițiative, pentru că, într-adevăr, este o problemă nu numai de sănătate publică, dar este o problemă socială.

Revin la declarația mea politică de astăzi, adresată domnului ministru al sănătății, Attila Csecke, și care are tot o legătură cu animalele.

## Domnule ministru,

Nu știu dacă știți, dar în mod sigur ar trebui să știți, „șobolanii încep să părăsească corabia”. Și bineînțeles că e vorba doar de o figură de stil, și nu de o realitate, dar cei mai fideli furnizori de servicii ai spitalelor din România – și mă refer aici la furnizorii de mâncare și furnizorii de spălătorie – încep să abandoneze aceste spitale, pentru că ei

înregistrează facturi neplătite de peste un an de zile, unii chiar și de doi ani de zile și, în aceste condiții, pe lângă faptul că calitatea serviciilor pe care le furnizează este deplorabilă, ei au refuzat să mai susțină aceste spitale.

La Spitalul din Timișoara, firma care face spălătoria lenjeriei a abandonat spitalul și din acest moment spitalul se află într-o mare problemă. Dar managementul nu e în totalitate de vină, pentru că din cele 6,2 milioane lei pe care le primește lunar de la casa de asigurări, 5,9 milioane reprezintă doar salariile. Dacă mai punem încă o jumătate de milion de lei curentul, apa și încălzirea, constatăm că banii sunt deja terminați și unde mai vorbim de restul de servicii care trebuie plătite, inclusiv medicamente în valoare de 1,5 milioane de lei. Așa că datoriile se acumulează fără număr și într-un mod vertiginos.

Sunt fără cuvinte – și aceasta este din nou o figură de stil – pentru că, într-adevăr, avem foarte multe cuvinte de spus.

Cred că a venit momentul să vă consultați nu numai cu onorabilii colegi ai puterii, dar și cu umilii reprezentanți ai opoziției.

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar PDL, domnul deputat Mircea Lubanovici.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi deputați,

Fiind un român din diaspora, am locuit mulți ani în Statele Unite ale Americii – care constituie și rămân un model de toleranță în domeniul respectării drepturilor omului și de respectare a libertăților religioase ale cetățenilor –, am fost inspirat să promovez două inițiative legislative. Una dintre acestea declară ca sărbătoare legală și zi nelucrătoare Ziua Românilor de Pretutindeni, instituită prin Legea nr. 299/2007, și conferă importanța cuvenită milioanelor de români din afara României în conștiința românilor din interiorul granițelor țării.

Se acordă, astfel, recunoașterea legislativă corespunzătoare rolului însemnat al românilor din diaspora la progresul României, atât prin contribuția lor la păstrarea și dezvoltarea tradițiilor culturale, dar și prin banii trimiși rudelor din țară‚ care stabilizează de ani buni balanța de plăți a țăriimamă!

Promovarea celei de-a doua inițiative legislative, care instituie „Ziua Națională a Rugăciunii” ca sărbătoare legală nelucrătoare, este menită să consacre o zi specială din an apropierii de Dumnezeu prin rugăciune, reamintind tuturor că, prin însăși etnogeneza sa, poporul român se declară un popor creștin, primind mesajul Evangheliei de la Sfântul Apostol Andrei – „Cel dintâi chemat dintre Apostoli”.

În această zi dedicată lui Dumnezeu, toți credincioșii români se vor putea uni prin puterea rugăciunii înaintea lui Dumnezeu, indiferent de religia, confesiunea sau denominația creștină căreia îi aparțin, conform îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte lucruri vi se vor adăuga vouă!” – (Matei, VI, 33).

Trebuie să precizez că alte țări din Uniunea Europeană au mai multe sărbători legale libere decât România: astfel, Slovacia are 15, iar Malta și Spania 14. În același context, se cuvine menționat și faptul că-n cererea de reexaminare a primei forme a Legii nr. 202/2008, venită la promulgare, președintele Băsescu a subliniat că trebuie să țină cont de faptul că „românii beneficiază de cele mai puține zile de sărbătoare legală cu însemnătate spirituală”!

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Marian Avram.

„România – a fi sau a nu fi «Grânarul Europei»” Stimați colegi,

Agricultura din România a căzut pradă speculațiilor imobiliare, secetei și greutăților întâmpinate de producătorii locali la desfacere, printre altele, producția de cereale diminuându-se cu 25–30 de procente în acest an, comparativ cu anul precedent. În ultimii cinci ani, România nu a reușit să-și îmbunătățească productivitatea în termeni reali, iar suprafața cultivată a scăzut cu aproximativ zece procente în perioada 2003–2008, ca urmare a creșterii fenomenului de urbanizare, dar și a capacității limitate de exploatare.

De asemenea, agricultura a suferit și din cauza investitorilor străini, care au venit în România doar pentru a cumpăra teren arabil la prețuri de 3–7 ori mai mici decât în Occident ca apoi să-l vândă la prețuri mult mai ridicate.

Ar trebui să vedem ce măsuri să luăm pentru relansarea agriculturii? Cum pot banii europeni să ajute fermierii români care practică agricultură de subzistență?

România poate deveni una dintre puterile agricole ale Europei dacă vom reuși să atragem o mare parte dintre fondurile europene disponibile. Finanțarea externă este foarte importantă pentru agricultură, deoarece sprijinul guvernamental este destul de modest în următorii ani.

Dacă România va reuși să acceseze doar 80% din cele aproximativ 7,5 miliarde euro oferite de Uniunea Europeană, la care să se adauge în perioada 2007–2013 un nivel ridicat de investiții străine directe, producția medie de cereale la hectar se poate dubla până în 2013–2015.

Structura fragmentată a suprafeței agricole reprezintă un obstacol în atragerea de noi investitori străini, afectând în același timp productivitatea muncii. Aproximativ 50% din terenul agricol este utilizat în prezent de circa 4 milioane de ferme, adică de 98% din numărul total al fermelor din România. Aproximativ 80% din aceste ferme sunt clasificate ca exploatații de subzistență, iar 45% dețin sub un hectar și nu sunt eligibile pentru marea parte a programelor europene de sprijin.

Fluctuațiile mari de la un an la altul ale producției agricole au devenit cronice, evoluția fiind atribuită mai curând vremii nefavorabile decât câștigurilor de productivitate.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Popeangă Vasile.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează: „Salvăm bugetul – impozităm prostituția și vrăjitoria”.

Nu cu mult timp în urmă, de la înalta tribună a Parlamentului, Boc-cel-mic la stat (degeaba) da’ mare la sfat, că nu-l costă nimic să-și dea și el cu părerea, proclama victoria celor 28 de măsuri din totalul de 32 pentru salvarea economiei. „Un fleac! I-am ciuruit!”, susura Băsescu, imediat după alegeri. Cum să se lase Boc mai prejos? „28 de fleacuri! I-am sărăcit!”, chițăia Boc mai deunăzi, lăudându-se mai dihai decât un copil mic cu măsurile luate de Mugur Isărescu măcar pentru menținerea finanțelor românești pe linia de plutire.

N-a șoptit încă nimic de cea de-a 29-a și a 30-a măsură, pe care urmează a le implementa locțiitorul unui premier competent pentru înflorirea economiei românești, și pentru a căror înfăptuire a trimis în misiune sub acoperirea plăpumii înșiși parlamentari PDL, chiar din județu-i de baștină. Astfel, membrii marcanți ai PDL au ajuns cu cercu’ în documentare la sanctuaru’ sexului plătit, unde s-au desfătat studiind pe îndelete, ba pe față, ba pe spate, sfintele taine ale celei mai vechi meserii aducătoare de firfirei. Și, dacă tot e o activitate bănoasă, de ce să nu vină banii la buget? Că acuș-acuș vine rectificarea și o să fie probleme că unele genți s-au golit și parcă ar fi păcat să nu toace chiar nimic, că, deh, e ditamai ministeru’ care construiește!

Acum, nu se știe încă suficient de exact dacă documentarea celor portocalii avea doar caracter de documentare în vederea reglementării după mentalitatea PDL-istă și a impozitării prostituției sau documentarea era efectuată și pentru învățarea de noi metode de aplicat în partid, și mai ales poporului, știut fiind că politica e o femeie de moravuri ușoare...

După cum tot ascuns a rămas și faptul că bietele „profesoare” au rămas și „documentate” și cu banii neluați, exersându-se astfel prima țeapă din domeniul taxării prostituției.

Neșoptita măsură 30 se vrea a fi vrăjitoria, care înseamnă de fapt spălatul creierelor și minților prin vrăjitorie și multă culoare violet, modalitate sigură de aducere de purcoi în vistieria bietei țărișoare. Și uite-așa, ușor, ușor, cu-n impozit pe vrăjeală sau cu unul pe prostituție salvăm bietul bugețel, reușind să plătim acel salariu nesimțit al șefului Guvernului portocaliu și al găștii sale.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Blaga Iosif.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează „Delfinii, în pericol”.

După părerea cercetătorilor, în ultimele decenii impactul omului asupra ecosistemelor naturale s-a accentuat îngrijorător, specialiștii estimând că numărul speciilor cunoscute a scăzut cu 40% față de anul 1970.

De aceea, nu întâmplător, anul 2010 a fost declarat de către Națiunile Unite ca Anul Internațional al Biodiversității. Un motiv în plus pentru ca politicienii, oamenii de știință, lumea în general, să devină din ce în ce mai interesați de starea planetei, casa noastră a tuturor.

Pentru România, la ora actuală, o problemă legată de biodiversitate este și cea a delfinilor din Marea Neagră, delfini afectați în primul rând de poluare.

Privind în trecut, în anii ’40, efectivele populațiilor celor trei specii de delfini din Marea Neagră erau estimate la 1,5–2 milioane. Pescuitul industrial, pe de o parte (cu 62.000 capturi anuale), și reducerea stocurilor de pești cu care se hrănesc, pe de altă parte, au dus la scăderea numărului lor, ajungând în 1965 la doar 300.000 exemplare. Deși pescuitul industrial a fost interzis, din cauza poluării, numărul delfinilor a continuat să scadă. În anii ’83-’84, folosindu-se nave maritime și avioane, populațiile de delfini au fost estimate la 60.000–100.000 de exemplare. În prezent, mărimea efectivelor celor trei specii de delfini nu se cunoaște, deoarece metodele de evaluare folosite au fost considerate inadecvate.

În cei 20–25 de ani cât trăiește un delfin, substanțele poluante se acumulează în țesuturile corpului lui, făcându-l vulnerabil față de boli, paraziți și dăunători.

Astfel, potrivit reprezentanților mai multor organizații ecologiste, în ultimii ani au fost găsite peste 100 de exemplare moarte. Din cercetările efectuate asupra acestora s-a stabilit că mamiferele suferă, în primul rând, din cauza substanțelor chimice, tot mai multe și mai periculoase, care sunt deversate în mare. Este știut că Marea Neagră este una dintre mările cu cel mai aglomerat trafic marin din lume. Populațiile de pești din Marea Neagră sunt puternic afectate de poluarea marină și de deșeurile deversate din navele maritime care o tranzitează. La fel de dăunătoare este activitatea industrială poluatoare de la țărm prin care, voit sau accidental, se varsă în mare sute de tone de substanțe periculoase. Astfel, în zona litoralului românesc, eșuează anual aproximativ 20 de exemplare de delfini, vădit afectate de poluare.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților, domnul deputat Zisopol Dragoș.

## Bună dimineața!

Declarația mea politică de astăzi poartă titlul „Mesajul Excelenței Sale domnul Spyros Kouvelis, adresat grecilor de pretutindeni, cu ocazia Zilei Naționale a Greciei – 25 martie 1821”.

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi, am deosebita onoare și plăcere să pot citi, în cadrul Camerei Deputaților din România, mesajul Excelenței Sale domnul Spyros Kouvelis, ministru secretar de stat în cadrul Ministerului de Externe al Republicii Elene, prilejuit de împlinirea a 189 de ani de la începutul Revoluției Elene din 1821.

„Dragi compatrioți,

Cu ocazia evenimentelor majore din istoria noastră modernă, aniversarea Renașterii Naționale, este o mare bucurie pentru mine să împărtășesc din nou cu dumneavoastră aceleași sentimente de mândrie națională.

Dubla sărbătoare, a elenismului și a ortodoxiei, să fie pretextul pentru ca noi toți să reflectăm la moștenirea luptelor date de greci pentru libertate, democrație și independență națională.

În 1821, grecii înrobiți au început lupta lor pentru a scutura jugul otoman, cu puține șanse însă de a reuși. Au ridicat sus stindardul revoluției și, cu ajutorul conaționalilor lor din diaspora, au crezut în imposibil. Tot nu au reușit. Protagoniștii luptei pentru independență, mulți dintre ei provenind din comunitățile grecești din diasporă, s-au remarcat ca simboluri ale eroismului și patriotismului, numele lor devenind sinonim cu lupta grecilor. Ei s-au întipărit în memoria și inimile tuturor prin curajul și sacrificiul de sine.

Astăzi, la 189 de ani de la începutul Revoluției grecești din 1821, mesajul său rămâne actual. Timpul trece, dar obiectivul rămâne neschimbat: înfruntarea oricărei amenințări, demnitate și prosperitate pentru națiune și țară. În acest an, în cadrul mediului economic internațional nefavorabil, țara noastră se confruntă cu probleme și provocări. Dar sunt sigur că, inspirați de luptele strămoșilor noștri, vom câștiga și această luptă dificilă. În această bătălie, contribuția dumneavoastră va fi, ca întotdeauna, hotărâtoare. Este datoria fiecărui grec de a lupta cu toate forțele sale ca țara noastră să-și recâștige prestigiul și credibilitatea pe care le merită.

## **Domnul Mircea Dușa:**

## Mulțumim.

Au depus declarații scrise din partea Grupului parlamentar al PDL, următorii deputați: Marius Rogin, Samoil Vîlcu, Cătălin Buhăianu, Maria Stavrositu, Ioan Nelu Botiș, Claudia Boghicevici, Gheorghe Ciobanu, Petru Călian, Ioan Holdiș, Corneliu Olar, George Ionescu, Doru Leșe Brașoan, Constantin Chirilă, Daniel Florian Geantă, Doinița Chircu, Toader Stroian, Daniel Buda, Cristinel Marius Dugulescu, Daniel Ionuț Bărbulescu și Zanfir Iorguș.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Ion Dumitru, Mugurel Surupăceanu, Mircea Gheorghe Drăghici, Cristian Rizea, Liviu Bogdan Ciucă, Marian Neacșu, Neculai Rățoi, Vasile Gliga, Vasile Mocanu, Emil Radu Moldovan, Florin Iordache, Pâslaru Florin, Mitrea Manuela, Ion Călin și Itu Cornel.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, George Dumitrică, Radu Stroe, Gheorghe Eugen Nicolăescu, Virgil Pop, Horea Dorin Uioreanu, Mihai Cristian Adomniței, Titi Holban, Radu Bogdan Țîmpău, Adrian George Scutaru, Cristian Buican, Grațiela Gavrilescu, Viorel Palașcă și Alina Gorghiu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale: Miron Ignat și Mircea Grosaru.

Din partea independenților: Ioan Munteanu și Soporan Vasile.

Cu aceasta, declar ședința dedicată declarațiilor politice închisă.

Reluăm la ora 10.00, cu moțiunea simplă pe sănătate. Vă mulțumesc.

„N-am văzut profesori care să moară de foame”

Intens mediatizata declarație a ministrului educației m-a ajutat să înțeleg adevărata semnificație a politicii actualului Guvern: așteptăm să moară lumea de foame. Acesta este secretul și a fost în fața noastră atâta timp, iar noi ne-am tot întrebat de ce nu se iau adevăratele măsuri anticriză în loc să

se ciupească puțin câte puțin din bugetul pensionarilor, al salariaților la stat (dar numai al celor cu venituri modeste) și chiar din pușculița școlarilor, cărora nu le mai dăm burse și le recalculăm alocațiile.

Este inutil să mai spun faptul că într-o guvernare responsabilă, de bun-simț, un astfel de ministru, cu astfel de declarații, era demis și uitat în aceeași zi. Cu atât mai mult cu cât nu se află la prima gafă ministerială. Departe de mine intenția de a contabiliza greșelile de la Ministerul Educației. Încerc totuși să înțeleg de ce s-a lucrat pe ascuns la un proiect de lege a învățământului, de ce s-au decis în birourile din București comasarea școlilor și disponibilizarea profesorilor, fără să se cunoască ce presupune asta, la fața locului, de ce ministrul stă ascuns în spatele unui purtător de cuvânt gata de atac, în loc să discute cu sindicaliștii care au renunțat să mai predea de mai bine de o săptămână.

Iată, așadar, că nu vorbim despre un caz izolat referindu-ne la declarația cel puțin neinspirată a ministrului, ci despre un tipar, un model de ministru, mult prea depășit de situație, care este nedumerit în fața huiduielilor și a protestelor atât de vocale ale profesorilor aflați la limita existenței. Dar, vorba Domniei Sale, până nu mor, nu reprezintă o prioritate.

Mi-ar fi plăcut, recunosc, să aud și restul comentariilor ministrului Funeriu, de exemplu din ce crede Domnia Sa că mai trăiesc profesorii. Meditații, va spune, probabil, dar uită că este criză pentru toată lumea, ceea ce reduce veniturile familiilor în general, așa că meditațiile sunt mai puține și costă mai puțin. Plus de asta, nu ne medităm toți la educație fizică, la desen sau la limba latină, de exemplu. Învățătorii nu cred că sunt milionari din meditații, iar educatorii nici nu știu ce sunt acelea meditații. Poate ne spune, deci, Daniel Funeriu ce idei de afaceri are pentru cei de la catedră, în așa fel încât să nu moară de foame.

„Premierul Boc scade febra protestelor bătând cu pumnul în masă”

După ce a venit în Parlament, la începutul săptămânii trecute, ca să țină un discurs liniștitor, ce viza valurile de proteste anunțate și începute deja de mai toate categoriile socioprofesionale, premierul Boc și-a pierdut răbdarea spre sfârșitul acesteia și a recurs la amenințări furibunde la adresa sindicatelor.

„Acesta a trecut la amenințări, la bătăi cu pumnul în masă și ne-a spus că el este organizator și face ce vrea. Noi nu primim un pumn în gură de la niciun guvern și dacă este nevoie să reacționăm, pe fondul acesta, vom avea grijă ca și noi, mișcarea sindicală, să aplicăm loviturile care se cuvin actualului Guvern”, a declarat unul dintre sindicaliștii care a participat la discuțiile cu premierul Boc.

Astfel, sindicatele au refuzat să mai continue dialogul cu Guvernul pe acest fundal recalcitrant și s-au retras de la negocieri nemulțumite profund, anunțând declanșarea unor mitinguri de protest în toate județele țării și chiar declanșarea grevei generale la începutul lunii mai.

Premierul, campion al demagogiei și populismului ieftin, nu mai are resurse de imaginație, nu mai știe pe unde să scoată cămașa minciunii veșnice și a trecut deja la tratarea cu aroganță și dispreț a celor care vin să-i ceară soluții pentru situația critică în care se găsesc mai toate domeniile de activitate.

Economia românească se află încă pe toboganul recesiunii, șomajul nu poate fi stăvilit sub nicio formă din creșterea fulminantă, iar datoriile acumulate cu vrednicie de guvernele domnului Boc vor fi plătite de foarte multe generații viitoare.

Acestea sunt rezultatele guvernamentale ale PDL, obișnuit să promită, dar să nu îndeplinească, să ceară înțelegere permanentă, dar să nu ofere soluții pertinente, să arunce gunoiul sub preșul altora, dar să nu deconteze niciodată propriile rebuturi.

„Economia României a atins deja minimumul și acum traversează ultima fază a crizei, care se manifestă prin dificultăți «uriașe» privind bugetul public”, consideră vicepreședintele Băncii Europene pentru Investiții, Matthias Kollatz-Ahnen.

Grație stilului contorsionat de guvernare brevetat de premierul Boc, România riscă să intre într-un haos fără precedent, în cel mai scurt timp. Cui îi pasă! Poate mai stoarce domnul Boc imaginația vreunui consilier mai inventiv și mai găsește vreo resursă de aburit cetățenii printr-un alt discurs în fața națiunii. Dar asta după ce se va mai calma puțin. Până atunci, aproximativ 10.000 de reprezentanți ai CNSLR Frăția vor participa, pe 1 mai, la un miting de protest în Capitală, pentru a cere creșterea salariului minim,

„Violența domestică”

Astăzi, familia naturală, tradițională, se află în criză, în mutație spre un viitor confuz și incert. Violența în familie pare a fi un dat al civilizației, un fenomen pe care statele lumii încearcă să îl diminueze prin diverse politici instituționale. Violența domestică este o luptă greu de dus la noi în țară. Este un subiect delicat, considerat încă tabu, într-o societate în care victima este în continuare vinovată pentru ceea ce i se întâmplă.

Cazurile de violență în familie care ajung să fie reclamate polițiștilor din întreaga țară sunt de ordinul sutelor, anual, dar acesta este doar vârful icebergului, spun sociologii, deoarece foarte multe persoane agresate de cei ce ar trebui să le fie sprijin refuză să „își spele lucrurile” în public, fie din jenă, fie din pricina faptului că nu au certitudinea că societatea chiar poate să le protejeze de agresori. Cele mai multe fapte de acest fel se petrec între soți/soții, concubini/concubine, copii/părinți și între frați.

De multe ori se ajunge la crimă. Stau dovadă, din păcate, crimele inexplicabile, fără sens și inumane care se petrec între membrii aceleiași familii. Un frate l-a înjunghiat pe altul, un tată și-a omorât copilul de 7 ani, iar altul, bebelușul de numai 8 luni. Sunt doar câteva dintre atrocitățile petrecute în mijlocul celei care, conform definiției, ar trebui să fie celula de bază a societății. Atunci când faptele se reclamă la poliție, ele sunt încadrate la infracțiuni, la loviri și alte violențe, dar au fost și omoruri, majoritatea petrecute în mediul rural. O explicație, un factor favorizant ar putea fi și cercul vicios creat de lipsurile materiale și lipsa de educație. Consumul de alcool este, de asemenea, un alt factor favorizant, majoritatea acestor tipuri de agresiuni având loc în timp ce autorul era sub influența alcoolului.

În ceea ce privește victimele acestor fapte de violență în familie, de multe ori acestora li se spune sau ajung ele însele la concluzia că trebuie să se refugieze de agresor fie la rude, fie într-un centru specializat pus la dispoziție de comunitate. Acest tip de comportament este eronat. Nu victima este cea care ar trebui îndepărtată din mediul familial, ci agresorul, așa cum se întâmplă mult mai frecvent în alte țări.

„Ziua internațională a copiilor străzii”

Vin în fața dumneavoastră pentru a vă spune că data de 21 martie este dedicată, pe plan mondial, copiilor străzii. Este o zi a copiilor care trăiesc pe stradă, prin care se face apel la reflecție, la autocontrol, cel puțin al limbajului, prin care se promovează capacitatea de înțelegere umană că, dincolo de etichete („aurolac”, „boschetar”), acești copii sunt ființe cu traume, sentimente, speranțe asemănătoare cu ale tuturor oamenilor, ființe care au nevoie nu numai de ajutor material, medical, psihologic, dar și de acceptarea și dragostea semenilor lor.

Instituirea unei astfel de zile a apărut ca un demers necesar pentru a readuce, an de an, în conștiința comunității internaționale, responsabilitatea fiecărei națiuni și a fiecăruia dintre noi de a respecta și promova drepturile fundamentale ale copiilor și, mai ales, ale copiilor străzii.

Înainte de 1989, existența copiilor fără adăpost era total negată. Este adevărat că numărul copiilor străzii era mult mai mic decât în prezent. Putem vorbi doar de copiii care părăseau mediul familial, fără însă ca ei să fi putut da naștere la grupuri pentru care strada să le fi fost mediu permanent de viață.

În România, legislația care vizează direct copiii străzii a apărut abia în 1997, ea fiind adaptată și modificată ulterior. În prezent, protecția copiilor aflați în dificultate este reglementată de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Îndemnul meu este de a începe să alcătuim un lanț în care fiecare verigă să însemne o acțiune concretă îndreptată spre acești copii. Doar așa vom putea schimba o realitate care ne stigmatizează, care ne etichetează drept țara cu boschetari, țara cu aurolaci. Standardele europene spre care tindem cer o societate românească cu un sistem al protecției sociale solid, fluent, funcțional. Doresc ca ziua de 21 martie să nu însemne doar un moment de bifare a unui eveniment, ci punctul de plecare spre o societate fără persoane marginalizate.

„Educația națională – reformă continuă în vederea consolidării statului modern”

Principiul fundamental al oricărui sistem democratic constă în consolidarea sistemului educațional, care este liantul în stabilirea relațiilor sociale, în coeziunea socială și, evident, esența dezvoltării societății prin pregătirea și valorificarea capitalului uman, în condițiile respectului față de lege și față de lucrul bine făcut. Încurajarea educației permanente urmărește, în general, sprijinirea tinerilor pentru asumarea responsabilităților de cetățean și, în particular, rolul educației este acela de consolidare a unui set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justiția socială, bunăstarea, solidaritatea.

Viitorul unei țări, dar, în egală măsură, și valoarea cea mai de preț le reprezintă copiii, și numai de strategia și măsurile pe care, noi, politicienii, le adoptăm, depinde consolidarea unui stat democratic puternic.

România, ca stat cu drepturi depline în Uniunea Europeană, parcurge o etapă de schimbare politică, economică, socială, culturală profundă și complexă, într-un proces indisolubil legat de respectarea drepturilor omului, în mod particular în ceea ce privește drepturile copilului care, din punct de vedere al educației, trebuie să constituie o prioritate națională. Pe fondul acestor schimbări, școala are misiunea să îndeplinească un rol crucial în refacerea și valorificarea potențialului uman, educația devenind în acest sens un pașaport universal, un catalizator cu efect puternic asupra definirii ființei umane.

Sistemul educațional din România nu răspunde, încă, nevoilor societății și persistă în ineficiență, inechitate, slabă calitate și vulnerabilitate la asumarea unor viziuni și strategii naționale transpartinice. Mai mult decât atât, eșecul din anii anteriori în abordarea și poziționarea educației, ca vector de dezvoltare a unei societăți democratice privind pregătirea capitalului uman, ne plasează, astăzi, în rândul statelor care trebuie să aplice reforme profunde, astfel încât să ne aliniem în rândul statelor europene.

Deoarece axa directoare a civilizației occidentale este înaintarea persoanei spre mai multă libertate și educație, spre mai multă înțelegere și competență, elaborarea unei strategii pe termen lung și a unui cadru legislativ predictibil care să promoveze un învățământ de calitate, conform cu nevoile viitorului și standardele europene, necesitatea continuării demersurilor privind punerea în aplicare a Pactului Național pentru Educație este mai mult decât urgentă.

„53 de ani de la un tratat istoric”

Tentative de unificare a națiunilor europene au existat încă dinainte de apariția statelor naționale moderne. Ideea unei Europe unite a fost susținută, de-a lungul secolelor, de suverani sau intelectuali deopotrivă, dar numai după cel de Al Doilea Război Mondial statele europene au instituționalizat anumite organizații care au pus bazele unei solidarități mai strânse între aceste state.

Prima intenție de creare a marii familii europene a fost concretizată în Planul Marshall, ulterior fiind urmată de constituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului.

Întrucât se dorea realizarea unui proiect de relansare a integrării europene care să urmărească dezvoltarea instituțională, crearea unei piețe comune și armonizarea politicilor sociale, la 25 martie 1957 s-a semnat Tratatul de la Roma prin care s-a instituit Comunitatea Economică Europeană (CEE), tratat semnat de Franța, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia și Luxemburg. Tot în aceeași zi a mai fost semnat și un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Tratatele privind instituirea CEE, pe de o parte, și CEEA, pe de altă parte, au fost încheiate pe o durată nedeterminată și au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Astăzi se împlinesc 53 de ani de la semnarea acestui tratat, care avea ca obiective instituirea unei piețe comune și apropierea progresivă a politicilor economice ale statelor membre, extinderea continuă și echilibrată, stabilitate,

creșterea nivelului de trai, relații mai strânse între statele membre.

Se dorea crearea unei piețe comune menite să permită dezvoltarea capacităților economice, a unei creșteri accelerate a standardelor de viață, a unor relații cât mai strânse între statele membre. Crearea acestei piețe nu însemna eliminarea tuturor barierelor existente, ci stabilirea clară a unor politici economice comune în domenii strategice (agricultură, comerț, transporturi, concurență) pentru crearea unor condiții omogene în vederea creșterii performanței activităților economice.

Deși România nu s-a numărat printre fondatorii acestui proiect, apartenența sa la cel mai avansat proiect de integrare de pe glob ne-a adus nenumărate beneficii, cele mai însemnate traducându-se în accelerarea ritmurilor de reformă din perioada de preaderare și după aceasta.

„Reforma în administrația publică”

Societatea românească se află într-un proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condițiile prezente.

Un sistem democratic este funcțional atunci când economia înregistrează reușite și în măsura în care se dezvoltă un spirit democratic în mentalitatea socială.

În această transformare a societății românești nu se poate face abstracție de sistemul administrației publice, de necesitatea introducerii unei dimensiuni europene în acest domeniu, în conformitate cu valorile acestui spațiu administrativ.

Guvernul actual și-a propus să abordeze aceste aspecte ținând cont de impactul măsurilor de reformă de la nivelul administrației publice ce au fost întreprinse în ultima perioadă. În acest sens, s-a organizat o cercetare pe baza sondajului statistic la nivelul administrației publice centrale și locale folosind două eșantioane reprezentative la nivelul primarilor localităților și al rețelei naționale de modernizatori. Pe baza rezultatelor obținute s-a analizat impactul măsurilor de reformă asupra derulării procesului descentralizării și al reformei funcției politice. Prin derularea coerentă și continuă a procesului de descentralizare în perioada imediat următoare vom putea asista la creșterea calității și eficienței serviciilor publice, iar administrațiile locale vor răspunde într-o măsură îmbunătățită exigențelor cetățenilor și dezvoltării locale.

Administrațiile publice locale în perioada imediat următoare au ca priorități: ameliorarea furnizării de servicii locale de calitate, creșterea veniturilor la nivel local, sprijinirea dezvoltării capacității de valorificare a potențialului local și implementarea de măsuri pentru atragerea de investitori strategici în zona de competență. În acest scop, administrațiile publice locale sunt considerate ca unități primare ale politicii locale și ale procesului decizional.

Provocarea majoră pe termen scurt și mediu a administrațiilor publice locale este cea a creării mecanismelor din Uniunea Europeană, atât pentru a face față schimbărilor culturale, economice și pentru a putea gestiona fondurile europene, cât și pentru a pune în practică politicile publice. În acest sens, recomand dezvoltarea capacității administrațiilor publice locale și prin creșterea nivelului de pregătire a funcționarilor publici de la nivelul instituțiilor administrației publice locale. Un rol important revine în acest sens reformei funcției publice. Crearea unui corp de funcționari publici neutru din punct de vedere politic, profesionist și onest va asigura premisele unei transformări reale a administrației publice din țara noastră.

## „Despre agroturism”

Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice – artă populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice –, un cadru natural armonios, îmbinat cu un fond peisagistic variat și pitoresc. Toate acestea sunt valențe ale turismului rural românesc, în mod special.

Agroturismul românesc este un important mijloc de atracție turistică reprezentat printr-o gamă largă și diversificată: țesăturile decorative, costumele populare, sculpturile în lemn și piatră, pictura pe sticlă sau lemn, vopsitul ouălor, împletiturile din nuiele și, totodată, muzica populară și dansurile românești.

Agroturismul poate fi stimulent pentru dezvoltarea locală în multe zone rurale. Acest sector permite dinamizarea activităților economice tradiționale și valorificarea particularităților culturale locale, oferind în același timp locuri de muncă și stăvilind astfel exodul rural pe care societatea românească îl deține. Trebuie amintit faptul că, pentru a putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumită zonă, este necesar să se verifice existența unui flux de turiști care să viziteze zona respectivă. Pentru ca turiștii să vină, e nevoie mai întâi să existe posibilitatea de cazare. Dacă nu se procedează așa, vor exista numai fluxuri de turiști care nu vor contribui la dezvoltarea bogăției zonei, ci numai vor utiliza resursele fără altă posibilitate de a oferi beneficii importante pentru comunitate.

Spațiul rural, cealaltă componentă a produsului turistic, este mult mai dificil de definit. În general, putem aprecia că spațiul rural este un spațiu cultural rezultat din relația dintre natură și activitatea umană de-a lungul mai multor secole. Astfel, în zona rurală, urmele activității productive legate de sectorul primar, cum ar fi clădirile, modificările peisajului sau amenajarea și dezvoltarea teritoriului, sunt încă prezente și active.

La nivel comunitar există interes sporit pentru dezvoltarea turismului rural și pentru capacitatea acestuia de a diminua o parte dintre efectele dăunătoare ale politicii agrare ale Uniunii Europene, prin protejarea moștenirii din zonele rurale ale continentului și pentru a îmbunătății pretutindeni rezultatele turismului rural. Agroturismul nu s-a născut într-o formă spontană, ci a fost creat în urma cercetărilor și proiectat de guvernele și ministerele agriculturii și turismului din țările Comunității Europene, pentru a da răspunsuri la o serie de probleme create de situația zonelor rurale, și anume:

„Negocierile eșuate dintre Guvern și sindicate”

Țara noastră se află în impas, iar cei aflați la guvernare nu fac nimic pentru a depăși aceste momente dificile. Eșecul negocierilor dintre Guvern și sindicate dovedește încă o dată incompetența celor aflați la guvernare, care nu știu decât să reducă cheltuielile cu personalul și să dea oamenii afară, în loc să ia măsuri pentru dezvoltarea economiei private care ar putea fi singura modalitate de a atrage forța de muncă disponibilizată din sectorul bugetar și care poate aduce bani la bugetul statului, astfel încât să poată fi plătite pensiile și salariile.

Guvernații nu înțeleg că creșterea CAS, impozitul forfetar, plata anticipată a impozitului pe profit nu fac altceva decât să distrugă încet economia privată, singura care ar mai putea salva țara din criza economică. Folosirea unei poziții de forță în relația cu sindicatele nu va face decât să adâncească sărăcia și să amplifice tensiunile sociale.

Cei din Guvernul Boc par a nu înțelege că pentru depășirea crizei economice este nevoie de relaxare fiscală și de susținere reală a economiei private care să ducă la creșterea numărului de locuri de muncă, a producției și consumului, ceea ce ar duce la majorarea veniturilor bugetare.

Noi, liberalii, suntem adepții asigurării unei salarizări echitabile a personalului bugetar, precum și pentru respectarea legii care prevede că punctul de pensie trebuie să fie 45% din salariul mediu. Pensia reprezintă un contract ferm între stat și pensionar și este un drept câștigat prin contribuții sociale plătite în zeci de ani, iar Guvernul trebuie să înțeleagă că plata pensiei nu reprezintă o pomană, ci o obligație a statului, care nu poate fi ignorată.

În concluzie, Guvernul Boc nu are dreptul să își bată joc de cei care au muncit și au plătit o viață întreagă contribuțiile la stat și în același timp nu are dreptul să disponibilizeze oameni fără a le oferi o altă alternativă în aceste vremuri dificile doar pentru a mai face economie la bugetul statului pentru ca banii economisiți astfel să fie folosiți în diferite scopuri îndoielnice.

„Programul liberal de relansare a economiei românești pe termen mediu și lung”

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta poziția Partidului Național Liberal asupra măsurilor ce trebuie luate pentru ca pe termen mediu și lung România să se poată bucura de o creștere economică sănătoasă, de o economie competitivă care să asigure românilor atât locuri de muncă, cât și venituri decente. Bunăstarea cetățenilor ar trebui să stea la baza oricărui program de guvernare, fie că este de stânga sau de dreapta, însă această bunăstare trebuie să vizeze două paliere de dezvoltare: pe termen scurt și pe termen mediu și lung. Măsurile economice ce vizează relansarea economică de care România are atât de multă nevoie, măsuri ce vor sta la baza dezvoltării armonioase a economiei românești pe termen mediu și lung, trebuie luate acum. Altminteri, riscăm să prelungim starea de fapt în care suntem azi și care, conform tuturor studiilor, arată că din punct de vedere economic stăm foarte rău.

Poziția mea și a Partidului Național Liberal asupra prosperității românilor este clară: mai puțină politică și birocrație, mai multă economie. Astfel, deviza noastră este „transformarea statului birocratic, clientelar, costisitor și ineficient într-un stat suplu, eficient și drept, prin descentralizare, debirocratizare și de reglementare”.

Cele mai importante măsuri care să transforme actuala stare de fapt se referă la reforma fiscală, reformă pe care noi, liberalii, o vedem în beneficiul oamenilor liberi, astfel încât impozitele mici pentru prosperitatea românilor, planificarea și stabilitatea legislativă pentru mediul de afaceri să fie în centrul acestei reforme fiscale. Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică și fiscalitate prietenoasă pentru întreprinzători și forța de muncă, pentru angajator și angajați. Filozofia finanțelor publice este în prezent în flagrantă contradicție cu principiile dezvoltării economice sănătoase. În loc să acoperim găurile bugetare prin impozite tot mai mari, trebuie stimulată activitatea celor care sunt performanți și așteaptă de la stat un semnal pozitiv.

Pe lângă componenta anticriză, obiectivul strategic al reformei fiscale vizează, în același timp, transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal și al prosperității în Uniunea Europeană. Aceasta este singura cale prin care putem accelera acumularea de capital, creșterea investițiilor, crearea de noi locuri de muncă și ridicarea nivelului de trai al românilor.

„Centura ocolitoare a municipiului Slatina, pusă în pericol de orgoliul politic al conducerii locale a PSD”

În ședința de guvern din 15 ianuarie a fost adoptată hotărârea prin care au fost aprobați indicatorii tehnicoeconomici pentru centura ocolitoare a municipiului Slatina, obiectiv vital pentru dezvoltarea acestei comunități.

Slatina ar putea pierde investiția de 50 de milioane de euro pentru că autoritățile județene nu se înțeleg, iar CJ Olt, condus de PSD, a eliberat o autorizație de construcție care, în loc să ajute, blochează lucrările.

În timp ce primăria Slatina a făcut lobby la Guvern și a obținut finanțarea, Consiliul Județean Olt a dat o autorizație de construcție în care există însă o clauză: acordul de tranzit al teritoriului comunei Slătioara. Primăria Comunei Slătioara nu și-a dat acordul, chiar dacă această investiție ar fi fost benefică pentru întreaga comunitate locală.

Centura ar începe de la poarta 3 de la ALRO, ar ocoli Satu Nou, ar coborî pe la Curtișoara și se va construi un nou pod de 800 de metri peste Olt, după barajul de la Arcești, urmând să iasă din satul Salcia, al comunei Slătioara, în DN 65. Centura va avea 11,7 kilometri și este cea mai mare investiție desfășurată vreodată în Slatina. Avantaje sunt numeroase. Nu am mai asfalta din doi în doi ani străzile Pitești, Oituz și Ionașcu, iar Slatina ar scăpa de traficul greu. Se vor crea aproximativ 1.500 de locuri de muncă, iar orașul își poate crea o zonă de extindere. Locuitorii din Salcia nu sunt afectați.

Argumentele autorităților locale din Slatina îl lasă indiferent pe primarul din Slătioara, cât și pe președintele CJ Olt. Menționăm că atât președintele Consiliului Județean Olt, cât și edilul localității Slătioara sunt membrii PSD, iar încercarea blocării demarării lucrărilor la centura ocolitoare Slatina nu sunt decât expresia unei răzbunări politice și a unei frustrări legate de dorința ca această investiție să nu facă obiectul unui eventual bilanț pozitiv al guvernării PDL.

„Reorganizarea administrativă a țării, o necesitate” Integrarea României în Uniunea Europeană a deschis la nivel național discuția în jurul reorganizării administrative a statului, iar nevoile colectivităților locale nu mai permit amânarea abordării acestui subiect. De asemenea, integrarea în Uniunea Europeană aduce în prim-plan realitatea decalajului istoric dintre angajamentele asumate de statul român, pe de o parte, și maniera în care comunitățile locale au fost guvernate, pe de altă parte.

Apartenența la Uniunea Europeană ne oferă șansa istorică de a regândi modalitatea în care se va amenaja relația dintre centru și teritoriu, evitând pe cât posibil argumente legate de separatism și dezmembrare națională, care sunt irelevante în noul context politic și economic.

Eșecul regiunilor de dezvoltare, ce nu au fost concepute ca unități administrativ-teritoriale, au reflectat și punctul până la care soluționarea parțială a problemei guvernării locale poate fi abordată. La fel de semnificativă este și reforma electorală legată de desemnarea prin vot direct a președinților consiliilor județene, care, în anumite cazuri, a relegitimat stiluri de guvernare locală autoritară.

În contextul în care vorbim de demararea pe toate planurile a reformei statului, reforma administrativă a țării devine o componentă esențială. Guvernarea la nivel local nu va mai putea fi separată de atașamentul civic față de istoria și memoria locului și organizarea la nivel local a unui tip de instituții care să descurajeze concentrarea monopolistică a puterii. Atât reglementările Uniunii Europene, cât și Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, încurajează reorganizarea teritoriului de o manieră facilă pentru buna desfășurare a proiectelor de interes regional.

Nicio reformă a guvernării locale nu se va putea face fără a lua în considerare poziția cetățeanului în cadrul comunității sale, protecția identităților minoritare, acolo unde ponderea acestora acordă zonei o specificitate deosebită, precum și consolidarea pluralismului.

Semnificația principiului subsidiarității se cere raportată la aceste valori, fără de care solidaritatea și coeziunea națională nu pot fi imaginate.

„Cel mai scump portal nu este un portal de ieșire din criză”

Odată cu venirea primăverii s-a reanimat dinamismul social, protestele și grevele reprezentând o constantă a guvernelor Boc. Analiza superficială a deciziilor luate de factorii diriguitori ai acestei țări denotă impactul dezastruos pe care lipsa de viziune și profesionalism l-a reprezentat în rândul populației. Deplasarea contraproductivă a accentului dinspre nevoile reale ale cetățeanului către nevoi artificiale, virtuale, gonflate pecuniar în mod inexplicabil, ineficient și imoral ne îndreptățește să suspectăm actualul Executiv dacă nu de iresponsabilitate sau incapabilitate în gestionarea corectă a finanțelor acestei țări, cel puțin de o abordare marcusiană a unei „filozofii unidimensionale” a actului de guvernare: sacrificarea celor mulți pentru recompensarea generoasă a celor care au aderat la idealurile portocalii.

Presiunea exercitată de sindicate, de oamenii ieșiți în stradă sau care, de la locul de muncă, ar putea bloca în mod real funcționarea normală a societății nu face Guvernul Boc imun la contradicții. În mod surprinzător, în timp ce România paralizează, Executivul a aprobat strategia națională e-România, pentru care va aloca, în 2010, aproximativ o jumătate de miliard de euro (245,1 milioane lei), în 2011 se vor aloca 714,5 milioane lei, în 2012, 575,8 milioane lei, iar în 2013, 364,8 milioane lei.

În iunie 2009, când aplicația e-România a fost lansată drept concept, premierul Boc declara că „se face istorie”, iar câteva luni mai târziu, așa cum găsim într-un articol de pe HotNews.ro, în septembrie 2009, șefa departamentului e-learning în ICI, Dora Coardos, declara că „în forma respectivă site-ul a fost creat de cinci-șase copii din cadrul ICI, institut subordonat ministerului comunicațiilor, iar conținutul a fost luat de pe diverse site-uri, de unde au găsit”. De la Andrei Săvulescu, director în cadrul Ministerului Comunicațiilor, aflăm că acest proiect reprezintă o prioritate: „Aprobarea strategiei de către Guvern înseamnă că Executivul și-a însușit faptul că furnizarea serviciilor, de care s-a vorbit anul trecut că vor trebui implementate, reprezintă o prioritate. Asta înseamnă că atunci când vor exista disponibilități la buget or să fie alocați cu prioritate către acest domeniu”. Costisitoare prioritate!

Premierul Emil Boc: „Strada a fost scăpată de sub control și am avut mai multe situații de jaf armat”. Aceasta a fost declarația șefului Executivului de la București, în data de 28 septembrie 2009, și a fost motivația oficială pentru demiterea ministrului de interne Dan Nica. În aceeași notă a fost fundamentată și numirea noului ministru Vasile Blaga, în ideea în care acesta ar putea stăpâni mult mai bine fenomenul infracțional. Dar, la o succintă evaluare, vedem că cel puțin pentru lunile de mandat care au trecut, domnul Blaga nu și-a atins obiectivul. Jafurile armate și tâlhăriile țin în continuare capul de afiș la știrile din aproape fiecare seară:

– 23 ianuarie 2010 – jaf armat la o casă de amanet din Iași;

– 9 februarie 2010 – jaf armat la o casă de pariuri din Mangalia;

– 20 februarie 2010 – două jafuri la case de schimb valutar din județul Alba;

– 21 februarie 2010 – două jafuri armate într-o singură zi în Reșița.

Sunt doar câteva exemple, dar care configurează o hartă a jafurilor ce continuă să îngrozească România, iar ceea ce este mai grav este faptul că acestea au loc la instituții care beneficiază de pază și supraveghere organizată.

Domnule prim-ministru, care sunt măsurile pe care le veți lua împotriva actualului ministru de interne care dovedește că nu este capabil să stăpânească fenomenul care a condus la demiterea predecesorului său?

Nu am văzut nicio reacție de îngrijorare din partea ministrului de interne cu privire la acest subiect și nicio strategie de stopare a acestor incidente tot mai dese. În schimb, am beneficiat de luări de poziție mediatice și informări asupra noilor achiziții ale Ministerului Administrației și Internelor, desigur ocolit, precum se vede, de criza financiară din România: radarele de 33.000 euro bucata!

Putem spune că o concluzie ce derivă din modul de cheltuire a banului public de către ministrul administrației și internelor este aceea că șoferii ce încalcă limitele de viteză sunt considerați niște infractori mult mai periculoși decât autorii jafurilor armate și ai tâlhăriilor. Este singura explicație ce poate fi dată pentru inversarea unor priorități de bun-simț pentru orice stat civilizat.

Declarația mea politică de astăzi reprezintă o pledoarie în favoarea proiectului nou-lansat al Legii educației naționale.

Este datoria noastră să fim de partea lucrurilor cu adevărat bune atunci când este vorba de educația copiilor noștri. De departe, Legea educației naționale este un proiect ce dă șansa unui sistem aflat în suferință zeci de ani să se modernizeze și să se înscrie în sfera sistemelor educaționale funcționale, cu adevărat europene. Trebuie să înțelegem că de această dată timpul nu mai are răbdare. A venit vremea schimbării și a reformei educației. Stă în puterea noastră să dăm un act normativ bun celor ce așteaptă schimbarea educației românești de multă vreme. Educația reprezintă coloana vertebrală a unei societăți și influențează puternic evoluția acesteia. Indiferent sub ce umbrelă politică ne-am afla, este momentul să ne distanțăm de orgoliile și patimile politice care au determinat starea actuală a sistemului național de educație.

Aștept o atitudine responsabilă și consecventă din partea tuturor colegilor parlamentari, cu atât mai mult cu cât proiectul legii educației are ca punct de plecare Pactul Național pentru Educație, semnat de toate partidele parlamentare și de 22 de organizații nonguvernamentale reprezentative.

Deloc de neglijat va fi legislația secundară tradusă în hotărâri de guvern, ordine de ministru, metodologii, regulamente, pentru că de multe ori amănuntele de acest tip pot compromite un proiect legislativ. În plus, știm cu toții că reforma învățământului superior a fost finanțată ani de zile prin programe ale Băncii Mondiale și PHARE, însă, cu toate acestea, România este singura țară care nu și-a atins obiectivele din cauza managementului lipsit de realism și coerență. Rețelele de influență și clientelism politic au dus mereu la deturnarea deciziilor ministeriale spre folosul lor, atunci când nu le-au impus de-a dreptul. Păstrarea acelorași structuri de conducere la niveluri înalte de decizie, lipsa dorinței de devoalare a afacerilor veroase, absența unui audit extern, imparțial, au făcut ca orice progres să fie blocat de interese oculte, iar educația din România să ajungă într-o profundă criză. Educația a reprezentat o armă ale cărei efecte au depins mai întotdeauna de cine a ținut-o în mâini.

„Violența în școală – o problemă de interes european” Declarația mea politică de astăzi face referire la fenomenul violenței în școală.

Școala este locul de producere și transmitere a cunoașterii, de formare a competențelor cognitive, de înțelegere a sensului vieții și al lumii, de înțelegere a raporturilor cu ceilalți și cu noi înșine. Școala trebuie să profileze caractere și să-i educe tânărului plăcerea de a învăța. Acest lucru nu trebuie să treacă în subsidiar realele dificultăți pe care sistemele educaționale le întâmpină.

Una dintre problemele de dată relativ recentă cu care sistemul educațional din România se confruntă este reprezentată de fenomenul violenței în școală.

Complexitatea și diversitatea fenomenului violenței în școală sunt din ce în ce mai mult recunoscute în Europa, căutându-se soluții viabile comune pentru ameliorarea acestei probleme. Statisticile instituționale confirmă și ele existența violenței în școlile europene, ceea ce nu poate decât să mobilizeze serviciile și instituțiile în a gestiona cât mai optim acest fenomen.

În acest context, a vorbi despre violență acolo unde ne așteptăm să găsim cele mai bune condiții pentru formarea și dezvoltarea armonioasă a personalității poate părea un fapt cel puțin neverosimil.

Violența în școală reprezintă o problemă importantă pe agenda europeană. Abordările și dezbaterile pe marginea acestui subiect s-au intensificat în ultimii ani, fapt susținut de existența acestei problematici în tematica multor evenimente, conferințe sau întâlniri internaționale.

În data de 10 martie 2010, am participat la Adunarea Parlamentară de la Paris (Parliamentary Assembly). Pe ordinea de zi a Comisiei pentru cultură, știință și educație din cadrul acestui for s-a aflat și problematica violenței în școală, fenomen cu care se confruntă multe dintre statele europene.

Între temele abordate amintesc: Considerente privind dreptul la creativitate în era Internetului; Măsuri de consolidare a protecției și revigorării limbilor pe cale de dispariție; O abordare echilibrată față de salvarea descoperirilor arheologice prin proiecte de dezvoltare; Protejarea surselor jurnalistice; Dreptul fiecăruia de a participa la viața culturală; Convenția privind drepturile tinerilor; Confidențialitatea și gestionarea informațiilor on-line private; Protecția libertății de exprimare; Interzicerea comercializării și a utilizării dispozitivelor pentru țânțari cu dispersie etc.

„Planul Guvernului Boc – anticriza în vorbe multe și realizări puține”

Premierul Emil Boc a găsit soluția: combate criza prin vorbe și discursuri la televizor.

Conform raportului BERD, măsurile anticriză sunt imaginare, ele nu au efecte reale în economie. 80% din măsuri sunt cele propuse de PSD în 2009, când erau la guvernare. În programul de guvernare și în bugetul pentru 2010 nu există măsuri care să repornească în mod real economia și să creeze locuri de muncă, lucru recunoscut și de experții FMI la evaluarea Acordului cu România.

Ritmul de creștere a șomajului a fost de trei ori mai mare decât media țărilor UE. În anul 2008 erau 400.000 de șomeri, iar acum din cauza măsurilor anticriză sunt înregistrați 760.000 de șomeri.

România va intra în criza datoriilor, pentru simplul fapt că Ministerul Finanțelor Publice se împrumută puternic la băncile comerciale. Prin aplicarea Legii unitare de salarizare, profesorii pierd 40% din venituri, ei pierd toate drepturile câștigate din 1990 până azi.

Prin înghețarea pensiilor în 2010, corelată cu creșterea prețurilor, va scădea puterea de cumpărare cu 15%.

Toate aceste realități sunt evidente pentru toți, mai puțin pentru premierul Emil Boc, care ne anunță triumfal că are soluția-minune pentru rezolvarea crizei și reluarea creșterii economice.

„2010 – an crucial pentru punerea în aplicare a Proiectului Nabucco”

Prin prezenta declarație, doresc să salut și eu ratificarea de către Senatul României a Acordului privind Proiectul Nabucco, acord semnat la data de 13 iulie 2009 la Ankara de către cei cinci prim-miniștri din statele partenere la acest proiect, de altfel extrem de important și pentru țara noastră.

Acordul, semnat între Austria, Bulgaria, Ungaria, România și Turcia, prevede ca Guvernul României să sprijine Proiectul prin acordarea de garanții guvernamentale care să acopere atât partea ce revine Transgaz, aferentă împrumuturilor contractate de Compania Internațională Nabucco (circa 933 de milioane de euro), cât și partea aferentă capitalului propriu (circa 417 milioane euro), care va fi acoperită parțial prin credite.

Pentru Proiectul Nabucco, CE alocă 200 de milioane de euro, pentru interconectarea rețelelor de gaze dintre România și Ungaria, contribuția UE va fi de 16,6 milioane de euro, iar pentru interconectarea cu Bulgaria, suma ajunge la 8,9 milioane de euro. De asemenea, pentru proiectul de inversare a fluxului de gaze, în eventualitatea unei întreruperi de scurtă durată a aprovizionării, Transgaz va primi 1,5 milioane de euro.

Comisia alocă, în total, 2,3 miliarde de euro pentru 31 de proiecte europene din domeniul gazelor și 12 din domeniul energiei electrice. Este cea de-a doua decizie financiară din cadrul pachetului de redresare economică în valoare de aproape 4 miliarde de euro, este și cea mai mare sumă investită vreodată de UE în infrastructura energetică.

În urma acestui Acord, statele părți urmează să beneficieze de un regim juridic care să le permită să aibă drepturi de proprietate și de operare asupra secțiunilor respective ale Proiectului Nabucco, vor depune eforturi pentru a facilita fie concesiunea, fie acordarea sau achiziționarea drepturilor asupra terenurilor necesare și vor asigura un regim nediscriminatoriu pentru proprietarii de conducte sau operatorii conductelor de gaz natural la sistemul Nabucco.

Proiectul Nabucco prezintă o importanță deosebită pentru țara noastră datorită faptului că prin implementarea acestuia se realizează, practic, diversificarea surselor de aprovizionare cu energie și a rutelor de transport. Gândiți-vă că, în momentul de față, principalul risc la adresa securității aprovizionării cu hidrocarburi îl reprezintă faptul că aprovizionarea cu gaze naturale este realizată de către un singur furnizor extern – Federația Rusă. În momentul de față, comparativ cu țările din regiune, România este, totuși, mai puțin dependentă energetic de importurile de hidrocarburi (grad dependență circa 35%).

„Lăsați pământul să respire!”

Ceea ce a început la Sydney în luna martie 2007 s-a transformat deja într-o acțiune fără precedent în istoria omenirii, un semnal împotriva încălzirii globale.

Ora Pământului a devenit astăzi una dintre cele mai importante campanii pentru salvarea Pământului. Anual, tot mai mulți oameni se afiliază în lupta pentru această cauză, printr-un simplu gest, acela de a stinge lumina pentru o oră.

Anul acesta, pe 27 martie, între orele 20.30 și 21.30 trebuie să arătăm întregii planete că și noi, românii, suntem civilizați și dorim, dar totodată și putem, să economisim

energia electrică, pentru a preveni sau accentua supraîncălzirea planetei.

Prin acest gest simplu lăsăm Pământul să respire și răspundem strigătului omenirii în favoarea vieții, pentru că viața pe această planetă, existența noastră, dar și a generațiilor viitoare stă în mâinile fiecăruia dintre noi.

Acesta este, stimați români, momentul potrivit pentru ca, indiferent de domeniul de activitate, să dăm dovadă de responsabilitate socială, să nu ajungem să ne dorim să prețuim ceva atunci când nu mai avem ce.

Acest eveniment global transmite un semnal puternic tuturor, că oamenii din întreaga lume sunt îngrijorați și totodată pregătiți să ia atitudine împotriva poluării și a schimbărilor climatice până nu e prea târziu.

Adunați-vă familia, prietenii, colegii și spuneți tuturor ce înseamnă pentru Pământ o oră fără lumină, transmiteți un mesaj către fiecare că poate acționa împotriva poluării și a schimbărilor climatice.

Numai așa lăsăm Pământul să respire și arătăm că ne pasă de omenire pentru că până la urmă este responsabilitatea noastră, a tuturor.

„Poliția concediilor medicale, găselnița Guvernului Băsescu–Boc–Udrea”

Am trăit s-o vedem și pe asta!

Te îmbolnăvești, evident că mergi la medic, uneori te internezi în spital, iar medicul, de familie, din ambulatoriu sau din spital îți recomandă concediu medical, pe care ți-l și acordă.

Anunți, conform legii, angajatorul că ești în concediu medical potrivit certificatului eliberat de medicul X și începi să respecți indicațiile și să iei tratamentul prescris de medic.

Poți să apelezi la cineva sau să te duci singur la farmacie să-ți ridici medicamentele sau să te mai duci la un control ori la o analiză suplimentară, unde stai la cozi de cele mai multe ori până reușești să faci investigațiile indicate. Este posibil ca să nu aibă cine să-ți cumpere o pâine sau mâncare de regim și trebuie să te preocupi de acest lucru ca să supraviețuiești.

Între timp, poliția te caută acasă să vadă dacă stai în pat, dacă n-ai ieșit din casă, căci doar ai concediu medical și nu trebuie să te miști din așternuturi.

Ești consemnat la domiciliu, de parcă ai fi trimis la arest!

Poliția te caută acasă, nu te găsește și te reclamă că nu ești... bolnav, că te plimbi, și propune să-ți anuleze certificatul medical și să te dea afară de la serviciu pentru minciună, pentru absențe nemotivate, pentru că ești mână în mână cu medicul, care și el va fi sancționat....

Nu vi se pare o nebunie?

Nu credeți că intrăm în zodia statului polițienesc, statul care ne controlează viața și intimitatea?

Nu aveți sentimentul că sunteți urmărit, hăituit pentru că sunteți cinstit și corect, pentru că nu faceți decât să vă tratați problemele de sănătate?

Aceasta este soluția pe care au găsit-o oficialii Ministerului Sănătății în loc să se preocupe de starea dumneavoastră de sănătate.

Statul ar trebui să se asigure că beneficiați de programe de prevenție, de acces la servicii medicale la nevoie, de cumpărarea de medicamente compensate și gratuite, de programe de educație și să fiți informați de utilizarea corectă a banului public.

Ne ajung două săptămâni pentru a citi noua Lege a educației și ne mai rămâne ceva timp și pentru dezbatere, consideră domnul Funeriu.

Avem din nou finalizată o nouă Lege a educației: „Proiectul de lege nu este nou, este reluarea unui proces legislativ ca urmare a deciziei Curții Constituționale. Sunt suficiente două săptămâni”, ne precizează, indiferent, ministrul educației, domnul Funeriu.

Dar acesta omite să ne spună că în noul act normativ, aproape că nu se mai regăsesc deloc prevederile celui asumat anul trecut în Parlament, la vremea când doamna Andronescu era ministrul educației, iar guvernul respectiv era condus tot de premierul Boc. Probabil domnului Boc i se pare deja învechit un proiect pe care și l-a asumat în 2009 cu toată convingerea, după un adevărat slalom între doamna Andronescu și domnul Miclea. Astăzi, același proiect a fost uitat cu desăvârșire și nu mai prezintă niciun interes pentru actualul Guvern Boc – Udrea, care una își asumă și alta vrea să legifereze.

Tot în anul 2009 a depus și PNL în Parlament un pachet de legi privind reforma învățământului. Propunerile noastre legislative pentru acest domeniu reprezintă realmente cele mai bune soluții pentru educație, dar acest amănunt nu are nicio importanță pentru Guvernul Boc, care a refuzat să le adopte anul trecut, când susținea că ei, democrații, au găsit varianta corectă împreună cu PSD și pe care au și asumat-o atunci, în regim de urgență. Legile PNL au fost depuse și blocate în Parlament, nefiind nici până acum, unele dintre ele, trimise la comisiile de specialitate pentru avizare. Pachetul legislativ propus de PNL este eficient, asigurând predictibilitate și stabilitate pe o perioadă de 20 de ani (cât este un ciclu educațional pentru un copil – de la grădiniță până la terminarea studiilor universitare).

Domnul ministru Funeriu a ținut la sertar până în prezent acest nou proiect de lege pentru educație, ezitând să-l supună dezbaterii publice până în ultimul moment, riscând astfel să încalce legea transparenței, l-a conceput în secret, prin cotloanele ascunse ale Palatului Victoria, împreună cu vreo doi-trei angajați ai ministerului, fără să țină cont de părerile profesorilor, ale sindicatelor, părinților sau elevilor. Dumnealui vrea să ne demonstreze că le știe pe toate și nu mai are nevoie de alte sfaturi pentru că-i sunt de prisos. Îl întreb pe domnul ministru inovator, care vrea să implementeze sistemul finlandez de educație în România, dacă nivelul de trai din Finlanda și tradițiile de acolo au, oare, vreo legătură cu realitatea românească?

„Ziua Mondială a Apei”

Apa trebuie sărbătorită pentru multele beneficii și binefaceri pe care ni le aduce: hrană, igienă, confort, energie, agrement, viață, dezvoltare durabilă.

Această zi este un prilej de sărbătoare, dar și de reamintire a importanței pe care o au apele în viața noastră, atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ, dar și de a reitera rolul, obligațiile și responsabilitățile fiecărei persoane în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă.

Ziua Mondială a Apei a fost instituită în cadrul Conferinței Națiunilor Unite asupra Mediului Înconjurător de la Rio de Janeiro din 22 decembrie 1992, când a fost adoptată prin hotărâre. Ziua Mondială a Apei se sărbătorește și în România din 1993.

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat perioada 2005–2015 ca fiind Deceniul Internațional „Apa pentru viață”, care avea drept scop informarea populației globului asupra importanței economisirii și utilizării raționale a apei, dar și sporirea nivelului de informare referitor la problemele apei.

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) este instituția sub egida căreia sunt organizate în lumea întreagă acțiuni de marcare a Zilei Mondiale a Apei în anul 2010. În acest an, tema Zilei Mondiale a Apei este „Apă curată pentru o lume sănătoasă” și pune accentul pe creșterea informării publicului în ceea ce privește calitatea apelor și conservarea resurselor de apă.

Conștientizarea populației asupra pericolului pe care îl reprezintă utilizarea irațională a apei este cu atât mai importantă cu cât, în momentul de față, la nivel global, peste un miliard de oameni nu au acces la apă și nu beneficiază de servicii de salubritate adecvate. Comunitatea internațională a decis, cu ocazia Summitului Mondial pentru Dezvoltare Durabilă desfășurat în 2002 la Johannesburg, în Africa de Sud, ca până în anul 2015 numărul persoanelor lipsite de apă potabilă și a proporției persoanelor fără acces la utilități sanitare să fie redus la jumătate.

Cercetătorii susțin că peste 25.000 de oameni, în principal copii, mor, în fiecare zi, din cauza faptului că nu au acces la apă potabilă.

„Proiectul legii pensiilor – o jignire a Armatei Române” Doresc să vă aduc la cunoștință punctul de vedere al foștilor militari buzoieni privind Legea pensiilor.

La sfârșitul săptămânii trecute am avut o întrevedere cu reprezentanții Filialei Buzău a Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, tema principală fiind actuala Lege a pensiilor promovată de Guvernul Boc.

Liderii acestui organism de reprezentare a foștilor militari și-au arătat profunda nemulțumire față de deciziile Guvernului, care afectează veniturile pensionarilor, în primul rând prin distanțarea punctului de pensie față de valoarea salariului mediu brut pe economie. Totodată, foștii militari sunt revoltați de intenția actualilor guvernanți de a elimina în noua lege a pensiilor prevederile referitoare la pensiile militare.

În cadrul discuțiilor am afirmat totala deschidere pentru susținerea în Parlament a punctelor de vedere ale foștilor militari, a propunerilor acestora de amendare a proiectului aberant de lege a pensiilor propus de Guvernul Boc. Demagogia premierului este revoltătoare atunci când vine vorba de Armată. Pe de o parte, laudă eforturile făcute de această instituție pentru integrarea în NATO și sacrificiile din Irak și Afganistan, pe de altă parte, înfierează cu mânie de politruc „pensiile nesimțite” ale militarilor. În inconștiența sa, premierul Boc nu realizează ce efecte au declarațiile sale asupra moralului corpului de comandă al Armatei, care se vede stigmatizat de cei care ar trebui să-l susțină.

Existența unor pensii militare este justificată ținând cont de specificul și restricțiile carierei militare. Guvernanții uită constrângerile pentru militari pe care alte categorii de bugetari nu le au: limitarea drastică a exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, programul de muncă nenormat, mutările la ordin dintr-o garnizoană în alta, interdicția accesului la surse suplimentare de venit. În plus, nerecunoașterea situației distincte a militarilor ar fi o premieră la nivelul NATO. În SUA, Marea Britanie, Germania, Austria, Turcia, Lituania, situația pensiilor militare este reglementată printr-o lege specială, iar in Franța, Italia, Grecia, Portugalia, în Legea pensiilor este un capitol separat dedicat pensiilor militare. De reținut că în aceste țări pensia militară se stabilește în funcție de ultima soldă sau de media soldelor pe ultimele trei sau șase luni, precum și de vechimea în armată (35 sau 36 de ani).

„România fără medici”

Începând cu anul 2007, anul aderării României la UE, tot mai mulți medici români au început să plece în statele europene să lucreze!

Numai în Franța au plecat peste 1.000 de medici români, începând cu anul 2007, reprezentând, în prezent, potrivit statisticilor prezentate de ediția online a ziarului _La Croix_ , peste 12 la sută din doctorii străini care lucrează pe teritoriul francez.

Potrivit Ministerului român al Sănătății, după 1 ianuarie 2007 au fost depuse cel puțin 11.900 de cereri de recunoaștere a calificării de medic, asistent medical și farmacist, fiind emise 9.600 certificate de echivalare, în condițiile în care doar 2.500 de medici sunt formați anual în România.

Procentul medicilor valoroși care au părăsit România a crescut în ultimii ani foarte mult, ceea ce a făcut ca multe zone din țară să rămână fără personal medical. Dotarea tehnologică a centrelor medicale nu oferă un suport pentru afirmarea personalității unui medic, și aceasta reprezintă cea mai mare frustrare a celor care fac medicina cu pasiune! Este greu, pentru oricine ar fi în situația de a face școală timp de 9 până la 13 ani, perioadă în care, în alte situații, mulți ajung șefi de bănci sau manageri în diferite firme, iar medicii se trezesc la vârsta când ar trebui să-și întrețină familia și realizează că nu pot nici măcar să trăiască de azi pe mâine cu salariul respectiv!

Este foarte grav ceea ce se întâmplă actualmente în domeniul sănătății în general, și în cel al formării și păstrării medicilor în special, de aceea consider că fenomenul migrației medicilor ar trebui stopat prin legislație.

„M-am săturat să trăiesc din șpăgile pacienților!”, spune unul dintre medicii tineri, care a fost săptămâna trecută la un târg de job-uri pentru medici. Comparația cu ofertele din afară este uluitoare: în Anglia salariul este 5.000 de euro, în România 200 de euro. La acest târg au venit numai într-o zi aproape 2.000 de cadre medicale, majoritatea tineri care lucrează în spitalele bucureștene sau sunt în ultimii ani de studii. Ei au avut de unde alege, pentru că agențiile de recrutare oferă peste 3.000 de locuri disponibile în spitalele și clinicile din Marea Britanie, Irlanda, Franța, Belgia, Germania, Elveția, Danemarca, Suedia, Norvegia, Malta.

„S.O.S., românii din Serbia au nevoie de ajutor!”

În ultimii ani, s-a vorbit mai des despre diaspora. Din păcate însă, toată lumea și-a concentrat atenția asupra comunităților românești din Occident, mai ales din Italia și Spania, uitând în acest timp de românii care trăiesc în țările vecine nouă. Aici, comunitățile românești, nesusținute de țara-mamă, se degradează numeric, își pierd valorile și sfârșesc prin a fi asimilate. Este și cazul românilor din Ungaria, și al celor din Ucraina, dar și al celor din Serbia.

Mă adresez dumneavoastră astăzi din dorința de a vă face cunoscute problemele și nevoile comunității românești din Serbia. Săptămâna trecută am inițiat o întâlnirile între factorii politici locali din colegiul parlamentar pe care îl reprezint (Colegiul nr. 10 Timiș) și factorii politici sârbi din regiunea Vrsac a Banatului Sârbesc. Pot spune, deci, că vorbesc în cunoștință de cauză despre comunitatea românească pe care am găsit-o puțin tristă, dar nu lipsită de speranță.

Spun că am găsit-o puțin tristă din cauza faptului că minoritatea română nu este tratată în țara vecină de la sudest la fel cum este tratată minoritatea sârbă în România. Și vina, în mare parte, ne aparține.

Statul sârb le permite, cel puțin la nivel de discurs, românilor să-și păstreze limba, obiceiurile și chiar identitatea religioasă. Asemenea drepturi sunt însă de obicei pasive. Rolul încurajării comunității românești din Serbia să se dezvolte și să se afirme îi revine statului român, nu sârbilor. Din păcate însă, România și-a uitat obligațiile față de acești fii ai săi care, la o aruncătură de băț de granița de Vest, se simt din ce în ce mai departe de țara lor de obârșie.

Un demers lăudabil este acordarea de burse românilor din Serbia. Este însă mult prea puțin față de ce ar trebui să facă România și de ceea ce poate să facă. Cred că statul român este obligat să găsească soluții menite să consolideze identitatea românească.

Acolo unde statul sârb se achită oficial de datoriile față de minoritatea etnică românească, este datoria statului român să intervină și să sprijine acei oameni care poartă numele de români. Fără a aduce atingere bunelor relații diplomatice cu Serbia, mai ales că sunt președintele Grupului de prietenie

„Legea învățământului – un nou proiect făcut de mântuială de Guvernul Boc”

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, condus de „ultracompetentul” domn Funeriu, a propus spre dezbatere publică noul proiect al Legii învățământului, care cuprinde o serie de modificări privind evaluarea școlilor și a profesorilor, evaluarea competențelor elevilor, numărul orelor de studiu, cel al normelor didactice și cifra de școlarizare. Astfel, școlile vor fi evaluate pe baza a două mari criterii: incluziune și performanță. După evaluare, ele vor fi clasificate pe cinci niveluri: „Excelent”, „Foarte bun”, „Bun”, „Satisfăcător” și „Nesatisfăcător”. Instituțiile de învățământ performante vor fi premiate, iar cele „nesatisfăcătoare” vor putea fi desființate, potrivit proiectului Legii educației naționale. Avem cumva prea multe școli? De ce am deja impresia că cele mai multe școli desființate vor fi în mediul rural?

De asemenea, finanțarea acordată unităților de învățământ se va face după numărul de elevi școlarizați, în baza căruia alocația bugetară aferentă unui elev sau preșcolar se transferă la unitatea de învățământ la care acesta învață. În momentul în care un elev părăsește o unitate de învățământ în favoarea alteia, prima școală pierde și finanțarea. Mai mult, domnul Funeriu ne spune că elevii vor fi mult mai des evaluați. De la începutul clasei pregătitoare și până la finalul liceului, elevii vor fi evaluați de șase ori. La finalul clasei a XII-a/a XIII-a, se va susține examenul național de bacalaureat care va consta din două probe scrise (una transdisciplinară la limba și literatura română și o limbă de circulație internațională și o probă transdisciplinară în funcție de profil), la care se adăugă proba orală de comunicare în limba română, probă de evaluare a competențelor lingvistice și cea de evaluare a competențelor digitale.

Lăsând la o parte teoria propusă de ministrul Funeriu, consider că educația nu a fost și nu este o prioritate pentru guvernarea Boc. Modul în care este gestionat acest domeniu reprezintă o altă dovadă a incompetenței actualei guvernări. O dovedește acest nou proiect al Legii educației – un proiect peticit, la fel de diletant ca cele care îl precedă și lipsit de viziune. Părinții și cadrele didactice așteaptă de mai mult timp o lege care să asigure stabilitatea, predictibilitatea și eficiența actului educațional și a sistemului de învățământ românesc. Acest proiect este cu mult sub nivelul nevoilor României actuale și rămâne anacronic în raport cu abordările care se practică în Europa de astăzi.

„Agricultura, între «Da» și «Nu»”

Suntem la începutul campaniei agricole de primăvară. A nins și a plouat mult în ultima perioadă și acest lucru ne dă speranțe că Dumnezeu ne ajută. Ziua a început să fie mai lungă și vom avea lumină suficientă pentru multă fotosinteză și enormă acumulare de materie organică, favorizată de umiditate și de temperaturile neobișnuit de mari, tropicale, obositoare pentru oamenii aproape leșinați, care, în mod cu totul nefiresc, utilizând sapa pe cea mai mare suprafață a țării, se luptă cu buruienile, se luptă deci cu acea materie organică de care nu avem nevoie, cea care concurează recoltele.

Disprețul pe care-l arată astăzi Guvernul agriculturii și slujitorilor ei ne va lovi în moalele capului foarte curând, lipindu-ne de pământ ca pe niște lipitori. Toți acești oameni ai soarelui și ai pământului, care către sfârșitul campaniilor din agricultură se împuținează prin moarte și boală cauzată de mizerie, ar fi meritat o soartă mai bună.

Dorind să formeze o economie de piață, fără instituții și instrumente, fără legi specifice, care și așa nu se aplică, și rușinea neputinței, fără pic de voință politică, nu putem să devenim decât niște jalnice dobitoace, bune de muncă, ale celor care știu să facă cu adevărat economie de piață. Căci unde s-a văzut să faci economie de piață fără sistem bancar, fără guvern în stare să gândească și fără gospodari care să gospodărească inteligent țara.

Dacă agricultura nu interesează pe nimeni și deci nimeni nu-și bate capul pentru ea, atunci, domnilor guvernanți, de ce vă așezați de trei ori pe zi la masă?

În durerile nașterii capitalismului în România, cei care conduc astăzi țara omit cel mai elementar lucru, și anume că nu poți fi stăpân în țara ta fără a avea grijă de pământul și oamenii ei.

Iar dacă nu se face acum acest lucru, atunci când?

Nimic din ceea ce trebuia a se face pentru agricultură și agricultori în acest an nu s-a reușit sau nu s-a dorit a se reuși. Câteva hotărâri de guvern și ordonanțe, emise și publicate, s-au dovedit a fi moarte înainte de naștere.

Nimeni nu știe cine conduce agricultura în țara asta.

„În vizită la ședința Consiliului Local Rădăuți”

Joi, 18 martie anul curent, parte din miniștrii actuali, însoțiți de prim-ministrul Emil Boc au venit la Suceava să semneze o parte dintre proiectele de finanțare pentru județul nostru, dar și pentru a repeta ceea ce se știa deja, că Suceava se află pe o poziție fruntașă în ceea ce privește accesarea de fonduri europene, iar proiectele sale sunt pe cale de a se și finaliza. După această vizită, delegația de miniștri s-a deplasat în direcții diferite, unii în județ, alții la Iași, alții la Neamț, tot din aceleași motive, fiind o soluție eficientă de verificare a modului în care sunt cheltuite fondurile destinate proiectelor, dar și al altor solicitări în curs.

După ședința festivă de la Consiliul județean, m-am deplasat la Rădăuți, municipiu renumit în județul Suceava prin vechimea și frumusețea sa, care de altfel primește, pe merit, de ani buni și titlul de cel mai curat oraș din județ.

Se mai spune despre Rădăuți, ca și despre Cernăuți sau Suceava, că acolo Bucovina este la ea acasă, iar clădirile vechi, construite pe timpul Imperiului austro-ungar, vin să completeze tabloul unui minunat peisaj vienez.

Asta s-a văzut din exterior, pentru că din interiorul Consiliului local, acolo unde am făcut timp de 4 ore radiografia tuturor evenimentelor locale, lucrurile se văd altfel, și anume:

- primarul actual nu deține majoritatea în Consiliul local;

- proiectele importante din oraș sunt respinse la vot;

- stările conflictuale din ședințele de consiliu au devenit o

- obișnuință;

- majoritatea hotărârilor sunt respinse prin neparticipare

- la vot, adică abținere.

Personal, am participat la mai multe ședințe de Consiliu local, însă este pentru prima dată când sunt surprins de numărul mare de independenți la vot, adică circa 12–14 din cei 19 consilieri locali, care nu votează nici „pentru” și nici „împotrivă” și consider că este de nepermis așa ceva, mai ales pentru cetățenii care i-au ales a reprezenta comunitatea locală, adică a avea o opinie, fie ea chiar și împotriva primarului.

Poate că orgoliul bucovinean este foarte important pentru reprezentanții partidelor politice, manifestându-l din plin, dar ceea ce vor cetățenii ar fi și mai important.

Premierul Emil Boc s-a prezentat săptămâna trecută în plenul Camerei Deputaților pentru a ține un discurs pe tema măsurilor noi anticriză propuse de Guvern, nici nu mai știm a câta variantă, de parcă până acum vreuna dintre măsurile propuse ar fi ajutat măcar în mică măsură cetățenii acestei țări.

Probabil că Domnia Sa a sperat că-i poate păcăli din nou pe cei afectați de situația gravă economică și că-i poate manipula, etalându-și așa-zisele realizări și făcând alte promisiuni fără acoperire.

Domnul Boc nu a înțeles până la acest moment că aceste simple exerciții de imagine nu pot ține loc unui program de reformă și nu țin de foame celor 800.000 de șomeri sau pensionarilor care se află într-un alt exercițiu: de supraviețuire.

Până acum, rezultatele măsurilor anunțate de Guvernul Boc, în toate desemnările și formele lui, sunt: falimentarea a peste 100.000 de firme mici și mijlocii, creșterea șomajului, creșterea fără precedent a datoriei publice a statului, dezastrul din sistemul salarizării bugetarilor, dezastru determinat de lipsa de profesionalism și viziune managerială în ce privește administrarea țării.

După cum bine se observă, aceste măsuri adâncesc criza, nu o atenuează, provocând, pe bună dreptate, nemulțumirea diverselor categorii sociale și chiar mitinguri, singurele acțiuni disperate ale unor oameni exasperați de opacitatea propriilor guvernanți.

Guvernul Boc este foarte încăpățânat, nu ascultă mai de nimeni (poate doar de Traian Băsescu), nici măcar de Peter Sanfey, economistul-șef pentru Europa de Sud-Est al BERD, care aprecia recent că România a împrumutat 13 miliarde euro de la FMI, dar a implementat puține proiecte, „stimulii” incluși în programul anunțat de Guvern în februarie 2009 pentru sprijinirea economiei fiind „mai mult imaginari decât reali”. În aceste condiții, impactul programului guvernamental anticriză asupra creșterii economice a țării a fost neglijabil, finalitatea fiind aproape egală cu zero.

Această declarație a oficialului european și modul de trai al românilor în ultima perioadă demonstrează clar că Guvernul Boc–Udrea nu a făcut o reformă reală, ci „una din vorbe”, care nu a făcut decât să trimită oamenii în șomaj, în loc să ajute economia reală să depășească această criză. Deși declara răspicat că: „Misiunea de bază a acestui Guvern e salvarea și crearea locurilor de muncă pentru români”, Boc nu a fost în stare să spună nici câte noi locuri de muncă vor fi create în acest an prin aplicarea măsurilor anunțate de el și nici care sunt modalitățile de reducere a șomajului. Cu siguranță nu știe, în schimb, primul-ministru se pricepe la taxe și impozite, România fiind singurul stat din UE aflat în criză care a înăsprit fiscalitatea.

După o temeinică și științifică documentare, desfășurată pe parcursul mai multor luni de zile, am reușit să descoperim nesimțiții de România, de care ne tot vorbesc reprezentanții puterii. Aceștia se găsesc peste tot, pe stradă, în autobuz și în plimbare, prin magazine, și se mai numesc funcționari publici și pensionari.

Despre ei și nesimțirea lor auzim de câteva luni bune. Niciodată nu ni s-a explicat foarte clar de ce au ajuns aceste două categorii sociale să fie atât de urâte de Executiv. Care este marea vină a acestor oameni?

Pensionarii, spre exemplu, mai ales cei cu pensie de CAP, sunt cei mai nesimțiți. După ce ani de zile au fost obligați să lucreze în colectivă pe degeaba, au nesimțirea de a primi lunar o sumă de bani, în jur de 300 de lei, pe care guvernanții o consideră pensie. Tot nesimțiți sunt și cei care au lucrat în industrie 35 de ani și se lăfăiesc în pensii de câte 700 de lei. Și, culmea nesimțirii, cu toții au nevoie de medicamente, de tratamente, de îngrijire medicală și chiar să mănânce.

Nesimțiți sunt și cei care vor salarii decente. Salarii care să acopere facturile și prețul alimentelor de bază, că la concedii și credite românii au cam renunțat încă de anul trecut.

Ministerul Muncii tinde să devină Minister al Nemuncii. Protecția socială trebuie extinsă la întreaga populație, atât cea aptă de muncă, cât și la pensionari.

Actuala politică a Guvernului transformă România într-o țară de asistați social. În loc de oameni care să aibă nesimțirea să lucreze, vrea oameni care să depindă de ajutorul social, ajutor pe care nu se știe de unde vrea

Executivul să-l plătească, în condițiile în care auzim zilnic doar de concedieri, de oameni trimiși în șomaj. Nu se mai aud știri legate de investiții, de crearea de noi locuri de muncă.

E destul de greu să contabilizăm exact numărul nesimțiților care au venituri lunare egale cu economiile pe o săptămână ale unui membru al Guvernului. Știm că sunt câteva milioane și că veniturile lor sunt la mâna domnului Șeitan. Și, cum ar spune turcul, au cam dat de dracu’...

Cred că adevărata greșeală este în ograda noastră, a Parlamentului, pentru că am permis ca acest Guvern să existe și să aplice politici fără simț al măsurii. Acum avem un Guvern incapabil să scoată țara din criză, să creeze locuri de muncă. De aceea, avem nevoie urgentă de un alt Guvern, care să știe să facă și altceva decât să se împrumute la nesfârșit. Pentru că în ritmul acesta, pensiile actuale și chiar ale copiilor noștri nu vor fi doar nesimțite. Nici măcar nu vor avea șansa să existe.

„Prioritizarea măsurilor anticriză”

Ne aflăm în plină criză economică, nu este o ipoteză, este un fapt real. Cu toții ne dorim ieșirea cât mai repede din criză, și în acest sens facem propuneri și măsuri anticriză. Măsuri cu aplicabilitate imediată, pe termen scurt, mediu și lung. Sunt mai multe tipuri de măsuri sau direcții majore de acțiune: încurajarea investițiilor, stimularea pieței muncii, prin crearea de noi locuri de muncă, raționalizarea cheltuielilor bugetare, accesarea și utilizarea eficientă a fondurilor europene, subvenții pentru agricultură, facilități fiscale și cred că lista ar putea continua.

Toate programele enumerate sunt bine-venite și sunt foarte bine gândite pentru ieșirea din criză, însă ceea ce consider esențial este prioritizarea lor. Veți spune că toate sunt esențiale. Așa este, însă, ca și în viață, unele sunt primordiale, iar altele vor succeda celor din linia întâi.

Sunt programe cuantificate puternic, însă trebuie să ne stabilim foarte corect ordinea, și aș dori să propun să ne orientăm în primul rând spre infrastructură și spre agricultură. Sunt două măsuri din două domenii economice diferite, dar care au menirea de a crea noi locuri de muncă, de a atrage investitorii și de a dezvolta atât sectorul agricol, alimentar, dar și alte sectoare din domeniul industrial (de exemplu, obținerea materialelor pentru irigații).

Pe toți ne îngrijorează coșul zilnic, statisticile ne arată că banii destinați sunt din ce în ce mai puțini, fără a ține cont de rata inflației și de creșterea prețului produselor alimentare. Un accent mai mare destinat agriculturii, prin acordarea de vauchere agricole producătorilor agricoli, ar relansa acest sector economic. Nu am auzit nimic despre organizarea burselor produselor agricole, este o altă inițiativă pe care o propun reprezentanților instituțiilor deconcentrate din domeniul agricol. Bursa este un loc în care se întâlnește cererea cu oferta, va fi un punct de plecare în stabilirea prețurilor de către producători, am elimina intermediarii, am încuraja, prin publicitatea care se va face, consumul produselor românești și am încuraja până la urmă exportul produselor noastre, și nu importul. Îmi doresc să aud cât mai repede de bursa legumelor, bursa fructelor, bursa cerealelor, bursa zootehniei și, de ce nu, de burse specializate, spre exemplu: bursa căpșunilor, bursa merelor.

„Greva cataloagelor”

Am început săptămâna cu un nou protest, și anume cel al sindicatelor din educație. Ca o primă acțiune, aceștia nu vor mai trece notele și calificativele în cataloage, deși se vor ține orele și elevii vor fi ascultați. După spusele acestora, acțiunea va fi urmată de un miting în data de 25 martie, în fața Guvernului, iar pe 22 aprilie se va organiza o zi de proteste la nivel național.

Nemulțumirile dascălilor fac referire la reducerea posturilor a 15.000 din cei 300.000 de angajați, soluțiile anticriză prin care s-au înghețat salariile și pierderea unei părți din salariu odată cu aplicarea Legii unice de salarizare.

Cele patru sindicate din învățământ amenință cu greva generală și boicotarea examenelor naționale dacă revendicările lor nu vor fi respectate.

Vă reamintesc că proiectul Legii educației naționale a fost elaborat în 2009 și a fost semnat de toate sindicatele și de mai multe ONG-uri, respectând întru totul Pactul Național pentru Educație și Strategia de dezvoltare a acesteia. Totodată, proiectul Legii educației naționale se găsește pe site-ul ministerului din data de 18 martie, pentru a putea fi dezbătut public, ba, mai mult, domnul ministru are în proiect un forum și un chat pe care chiar dânsul va sta de vorbă cu cei interesați.

Acesta vine cu elemente de noutate de la ciclul primar, până la cel universitar. Învățământul preuniversitar va include grupa pregătitoare, care va deveni obligatorie, astfel, învățământul obligatoriu va avea 10 clase, iar intrarea la liceu se va face la finalul clasei a IX-a, având în vedere combaterea abandonului școlar. Programa școlară va fi redusă și adaptată la cele opt competențe-cheie recunoscute la nivelul Uniunii Europene. O altă noutate ar fi finanțarea școlii în funcție de performanțele unității de învățământ, prin trei forme de finanțare: de bază, complementară și suplimentară. De asemenea, această lege conține un capitol în ceea ce privește Legea educației permanente, România având un procent de doar 1,7% din cetățeni ce sunt implicați în procesul de educare permanentă, față de media UE, ce ajunge la 11%.

Noua Lege a educației încercă să rezolve o parte dintre problemele cu care ne confruntăm și schimbarea sistemului comunist de pe urma căruia încă se face școală. Prin această lege ne apropiem de Europa, pentru că introduce noțiunea de evaluare și predare transcurriculară și evaluare internațională.

„Niște țărani!”

Meseria mea de agricultor, dar și faptul că sunt membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților mă obligă să citesc, să înțeleg mai bine cum evoluează lucrurile în agricultură.

Așa am făcut de ani de zile.

Revista „Agrimedia” a publicat în februarie 2010 o poezie a unui poet: „de o inegalabilă melancolie, un cântăreț al

viselor intangibile, un ultim romantic de mileniu II, Damian Ureche”.

Declarația mea politică de astăzi este cea mai frumoasă dintre cele pe care timp de cinci ani le-am prezentat în Camera Deputaților. Le mulțumesc celor de la „Agrimedia”!

Ne trebuie țărani!

Dinspre câmpia țării se-aude o chemare, Chiar când arăm hârtia, și-o semănăm cu soare, Ca meseria gliei la daci și la romani, Și astăzi, după veacuri, ne trebuie ȚĂRANI! La țară vă lipsește câte ceva și vouă, Dar împărțiți frățește câte-un necaz sau două, Când nu-s cireșe-n piață, nici pepeni dolofani, Ca miezul fructei coapte, ne trebuie ȚĂRANI! Civilizați cum suntem, mecanizăm țărâna, Dar piersica și mărul tot le culegi cu mâna. Culegi cu mâna struguri la Iași sau Drăgășani, Și pentru mâini de-acestea ne trebuie ȚĂRANI! Visăm belșug și totuși belșugul nu ne-mpunge, Pământ avem cât este, atâta ne ajunge Cu o recoltă nouă să fim contemporani, Industriei de spice îi trebuie ȚĂRANI! De ce când arde vara cu spicul la un loc, De ce când naște glia și prunele se coc, Feciorii de la sate vin la oraș vatmani, Când nouă-n jurul holdei ne trebuie ȚĂRANI? Îmbătrânesc părinții, de sat copiii scapă, Ce singură rămâne la țară doamna sapă, Ea care ne-a dat pâine de mii și mii de ani Și-acum ne spune totuși că-i trebuie ȚĂRANI!...

Le cer oamenilor politici să mediteze și să procedeze în consecință.

Nu am avut acceptul celor de la „Agrimedia”, dar sunt sigur că redactorul-șef, doamna Simona Munteanu (nicio legătură între numele doamnei redactor-șef și al meu), va înțelege că nu am făcut altceva decât să mă raliez disperării că nu mai avem țărani!

„Aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a abandonului școlar, soluția pentru perceperea educației ca valoare în sine”

Potrivit unui raport european recent realizat și dat publicității, România și Bulgaria sunt printre primele țări europene în ceea ce privește rata abandonului școlar. Înaintea noastră se mai află doar Malta și Portugalia, state care înregistrează cea mai înaltă rată a abandonului școlar.

Odată cu intrarea țării noastre în Uniunea Europeană, România trebuie să îndeplinească cu strictețe normele occidentale, conform cărora este absolut obligatoriu ca abandonul școlar să se situeze sub procentul de 10%.

Se știe că implicațiile eșecului școlar sunt multiple. Pe termen lung, efectele eșecului școlar se regăsesc în eșecul social. Randamentul economic este scăzut în fapt din cauza incompetenței profesionale a indivizilor.

Slaba pregătire a forței de muncă induce efecte în plan social, precum: marginalizarea, șomajul, delincvența etc. Eșecul școlar are în vedere și efecte psihologice, cum ar fi: dificultăți de adaptare, neîncrederea în forțele proprii, stres, anxietate. Pe de altă parte, eșecul școlar este indicatorul lipsei de randament pedagogic și al insuficiențelor întâlnite în sistemul educațional.

În plan social, pot fi considerate forme ale eșecului școlar, abandonul școlar, excluderea socială și profesională, analfabetismul. Abandonul școlar se caracterizează, la o primă vedere, prin părăsirea prematură a școlii. De multe ori abandonul se asociază cu delincvența juvenilă, cu recurgerea la droguri, cu viața de familie dezorganizată. Analfabetismul trebuie înțeles nu doar ca incapacitatea persoanei de a citi și a scrie, ci în sens de incapacitate de a folosi instrucția și educația primite în școală, astfel încât să se adapteze cerințelor sociale și profesionale. Pentru eliminarea efectelor negative ale eșecului școlar este necesară în primul rând cunoașterea cauzelor care l-au produs.

Pe de altă parte, raportul privind starea învățământului, prezentat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, abordează mai multe probleme importante referitoare la educație, precum reușita școlară, abandonul, promovabilitatea la examene, nivelul de acoperire cu personal didactic calificat, fondurile alocate învățământului etc. Raportul arată că educația în România, comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană, nu merge chiar pe drumul dorit, la destule capitole fiind nevoie în continuare de eforturi susținute. Iată de ce a fost nevoie de o nouă lege a învățământului. O educație adevărată, reală, se fundamentează în familie, iar apoi ea se continuă în grădiniță și în școală. În primul rând ea se realizează prin puterea exemplului și apoi prin cea a cuvântului. O bună intervenție a cadrului didactic prin însuși procesul educativ pe care-l desfășoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului școlar, prin intervenția acestuia la nivelul factorilor de risc. Pentru un rezultat mai bun se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea competențelor cadrelor didactice. Factorii de risc, cum ar fi cei comportamentali, sunt cei care reprezintă ansamblul încălcărilor și abaterilor tinerilor de la normele de conviețuire socială. Delincvența juvenilă se referă la violarea normelor legale de către cei care sunt sub vârsta la care legea tratează oamenii ca adulți.

„Cercetarea în România”

Cercetarea în România a ajuns ca fantomele: le vezi și nu le vezi! Și în perioada interbelică, dar și înainte de 1989 cercetarea a fost bine pusă la punct. Or, în ultimii 20 de ani, cercetarea a fost realmente demolată. Aceasta s-a produs și pe fundalul „demolării” consumatorilor de cercetare.

În toți acești ani, domeniul cercetării nu a avut niște reguli bine definite, clare, în funcție de care să fie structurat, organizat. S-au neglijat cercetarea aplicativă, dar mai ales cea fundamentală. Practic, asistăm la desființarea acesteia din urmă, unde românii au excelat dintotdeauna. Cercetarea în matematică, fizică și genetică este în mare suferință. Îmi amintesc cât de mândri suntem de succesele românilor, în domeniile menționate, pe plan internațional. Este rău că nu vom mai avea creatori de știință, vom deveni consumatori ai acesteia, și sursa se află în altă parte decât în țară! Cercetătorii au ajuns un fel de oameni de prisos.

Solicit Guvernului, prin această declarație politică, să nu treacă la „resturi” savanții români care sunt bine angrenați în circuitul științific mondial. Este foarte necesară inițierea unui statut al cercetătorului. Apoi rămâne marea problemă a tuturor, lipsa acută a banilor, ceea ce face ca cercetarea să fie o Cenușăreasă.

În agricultură, situația unităților de cercetare este foarte grea. Unitățile de cercetare din domeniu au în portofoliu foarte multe soiuri și hibrizi, sunt deținătoare ale unor baze genetice solide și, din păcate, au ajuns în situația să nu mai poată continua activitatea.

Din rezultatele economice ale ultimilor ani se constată că nu se poate asigura finanțarea activității de cercetare. Astfel, au ajuns în imposibilitatea de a mai plăti muncitorii și personalul de cercetare. În aceste condiții, sunt obligați să încalce alte legi și să funcționeze la mica întâmplare, situație anormală pentru desfășurarea unei activități de cercetare.

Din cele relatate în această declarație politică, deduc că nu putem intra în postura de câștigători dacă nu vom acorda importanța cuvenită cercetării, științei și tehnologiilor de vârf ca principală sursă de putere în structurarea ierarhiei statelor și riscăm, astfel, să fim condamnați pe vecie la statutul de periferie a lumii capitaliste dezvoltate.

„Demisia, domnule Funeriu!”

Cadrele didactice cer mărirea promisă a salariilor. Începând de ieri, așa cum au anunțat, nu mai trec notele elevilor în catalog și amenință că vor declanșa grevă generală pe 22 aprilie.

În orice țară civilizată, ministrul de resort ar avea cel puțin insomnii, dacă nu care cumva și-ar depune demisia de onoare, din respect și solidaritate cu breasla binecuvântată să ne dea, tuturor, lumina cărții.

Nu și în România, nu și domnul ministru Funeriu!

Dumnealui, mulțumit, probabil, de faptul că Guvernul i-a aprobat în primă lectură, în cadrul recentei ședințe de la Iași, Proiectul legii educației naționale, apare la un post TV și ne liniștește: „Știu că salariile profesorilor nu sunt unele grozave, dar să nu mai spunem că profesorii mor de foame. Cunoașteți vreun cadru didactic sau vreun angajat al statului care moare de foame în România? Eu nu cunosc”.

Ei bine, eu cunosc destui: nu au murit de foame și probabil că nu vor muri. Îi recunoști ușor: sunt demni, curați, decenți și triști. Unii se tem îngrozitor de ziua de mâine, pentru că tocmai au aflat că școala în care predau de 20 de ani se va închide. Sunt și doamne care deja se gândesc dacă vor apuca pensia promisă la... 65 de ani. Mulți sunt oameni de vârsta mea, căliți cu tacâmuri de pui și ulei la rație. Unii au fost poate la distanță de-un glonte să moară în decembrie ’89, doar ca să scape de îmbuibații analfabeți care conduceau țara asta...

Domnule Funeriu, nu morții prin inaniție sunt barometrul „succesurilor” guvernării, chiar dacă șeful vă este supranumit „Omul care cosește mai bine ca moartea”!

Deschideți ochii și uitați-vă la cei vii! Ascultați-i! Rușinați-vă! Dați-vă demisia, domnule ministru!

„Situația Grădiniței nr. 14 din Timișoara cu program prelungit”

Nota de plată a unei societăți care-și asumă în mod direct modernitatea, democrația și respectarea drepturilor omului trebuie să includă investiția inerentă în sistemul de

învățământ. Din această perspectivă, se cuvine a identifica în mod concret cazurile în care investiția în educație își revendică eficiența și puterea de a da un curs nou realităților din „tranșeele” învățământului românesc.

Grădinița cu program prelungit nr. 14 din Timișoara, situată în Colegiul nr. 3, pe care îl reprezint în calitate de deputat în Parlamentul României, este una dintre grădinițele cu prestigiu din oraș, frecventată de peste 160 de copii, care au ales, prin îndrumarea părinților, să fie educați la înalte standarde pedagogice, grupele de predare în limbile minorităților, respectiv, germană și sârbă, reprezentând un drum deschis către școlile Nikolaus Lenau (germană) și Dositei Obradovici (sârbă).

Dar, după acest _laudatio_ pe deplin justificat la adresa acestei instituții, trebuie punctate și problemele cu care se confruntă această unitate de învățământ. Astfel, începând din anul 2008, clădirea instituției este supusă unor lucrări de reabilitare, procesul educațional desfășurându-se în clădirea Grădiniței nr. 17, care urmează a fi retrocedată foștilor proprietari, dar și în spațiile inadecvate ale Colegiului Tehnic de Vest. Acordarea cu prioritate de fonduri financiare pentru finalizarea lucrărilor în curs la clădirea Grădiniței nr. 14 a rămas la nivelul unei așteptări susținute de speranță.

La începutul anului școlar 2009–2010, în județul Timiș, din cele 40 de unități aflate pe lista de investiții, doar în trei instituții lucrările erau finalizate, celelalte figurând ca lucrări în curs, 35 de unități de învățământ aflându-se în programul reabilitărilor. La mijlocul anului 2008, respectiv în luna iulie, a fost atribuită pentru reabilitarea clădirii Grădiniței nr. 14 din Timișoara suma de 500.000 lei, dar suma necesară pentru finalizarea lucrărilor este de peste un milion de lei, din cei 1,5 milioane lei, totalul stabilit inițial prin proiectul de execuție. Dar aceste fonduri întârzie, din cauza crizei financiare, a fi furnizate de ordonatorul principal de credite, Inspectoratul Școlar Județean Timiș.

„Cinematografele nimănui”

Cinematografele din România au din ce în ce mai puțini spectatori, implicit și încasările au fost mult sub așteptări, în timp ce multiplexurile au înregistrat încasări record.

Raportul este dat de calitatea filmelor care rulează în cinematografe și de condițiile din săli. Una dintre soluțiile pentru salvarea sălilor de cinematograf este transformarea acestora în centre culturale, potrivite pentru diferite evenimente de gen.

Numărul de cinematografe din România s-a înjumătățit în ultimii patru ani, a scăzut și numărul de spectatori, dar prețul mediu al unui bilet s-a dublat.

Din aceste motive, se impune modificarea legislației în vigoare, prin completarea Legii nr. 303 din 3 decembrie 2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.

„Ziua Internațională a Poeziei”

Ziua Internațională a Poeziei a fost sărbătorită pe data de 21 martie. Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a decretat din anul 1999 ziua de 21 martie drept Zi Mondială a Poeziei.

Această zi a fost constituită cu scopul de a promova cititul, scrisul, publicarea și predarea poeziei în lume.

Cu ocazia Zilei Internaționale a Poeziei aș dori să fac referire la importanța poeziei ruse, atât pentru minoritatea noastră, cât și pentru iubitorii culturii ruse.

Poezia rusă reprezintă în sine unul dintre fenomenele artistice originale și complexe în literatura universală, de la origini și până în prezent. Esența unei poezii, sonoritatea, ritmul și imaginile prezentate pot fi cu adevărat înțelese doar atunci când sunt citite în varianta sa originală. Prin poezie dăinuie cultura și limba din generație în generație.

Poezia rusă reprezintă un mijloc de a accede la cultura și la tradițiile fiecărui popor, constituind un cadru de păstrare și dezvoltare a diversității lingvistice, ceea ce reprezintă una dintre valorile fundamentale.

Poezia rusă are capacitatea de a educa și de a crea bună dispoziție în același timp, indiferent de vârsta, statutul sau naționalitatea cititorului. Cunoașterea patrimoniului literar rusesc exprimă frumusețea naturii, deschizătoare de noi pagini ale frumuseții sufletești, ale prieteniei între oameni.

Prin recitarea poeziilor putem înțelege o evoluție a mentalității și a culturii, abordate dintr-un unghi apropiat al literaturii. Multe dintre acestea sunt legate de datinile și obiceiurile unei comunități (tradiții, folclor, succesiunea muncii, a petrecerilor) și de viața de zi cu zi, ceea ce relevă desfășurarea vieții cotidiene.

Această sărbătoare îmi oferă prilejul să susțin promovarea culturii ruse, să încurajez tinerele generații să descopere bogăția artistică și literară a clasicilor ruși. Totodată, încercăm, prin diferite proiecte, să-i oferim culturii ruse locul de cinste pe care îl merită în rândul marilor culturi.

„Obezitatea este un pericol pentru copiii români”

Rezultatele unui studiu la nivel european indică faptul că un băiat din trei și o fată din cinci, cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani, sunt prea grași, iar în fiecare an numărul tinerilor cu probleme de greutate crește cu 400.000. 40% din băieți și 70% din fete fac prea puțină mișcare și mănâncă prea puține legume. Numai 13% din copiii cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani mănâncă mai mult de 200 de grame de legume pe zi și doar 16% din ei consumă cel puțin două porții de fructe pe zi. Fiecare al doilea tânăr își satisface însă necesarul caloric pe zi prin grăsimi: cele mai apreciate feluri de mâncare sunt cele gata preparate, în special pizza congelată.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), un român din patru este obez, iar fiecare al doilea român are probleme cu greutatea. Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte este însă obezitatea la copii, România clasându-se pe un loc fruntaș în Europa din punct de vedere al numărului de copii obezi.

Obezitatea apare la copii și adolescenți când aceștia au prea multe grăsimi în corp și este de obicei cauzată atât de consumul în exces de alimente, cât și de lipsa de mișcare. Funcționarea anormală a glandei endocrine sau factorii genetici sunt considerate cele mai frecvente cauze, dar nu singurele. Se consideră că genele sunt răspunzătoare pentru 25%–40% din cazurile de obezitate, în timp ce restul sunt determinate într-o mare măsură de factorii de mediu. Totuși, deoarece atât factorii genetici, cât și cei de mediu joacă un rol important în instalarea obezității, este dificil ca aceasta să fie atribuită doar unui singur factor.

Cu cât un copil se menține obez odată cu înaintarea în vârstă, cu atât mai mari sunt șansele ca el să devină un adult obez. Adolescența în mod special pare să fie o perioadă sensibilă pentru apariția obezității. În jur de 80% din adolescenții obezi devin adulți obezi. Totuși riscul ca un copil obez să devină un adult obez este mai puțin evident. Există destul de puține studii despre efectele pe termen lung ale obezității din copilărie asupra stării de sănătate a adultului.

Totuși, se pare că obezitatea în copilărie sau adolescență mărește riscul unei sănătăți precare la maturitate, indiferent

„În Gorj, tinerii suferă în continuare din cauza substanțelor etnobotanice”

Un tânăr de numai 23 de ani a ajuns ieri în stare gravă la Spitalul de Urgență din Târgu-Jiu după ce a consumat substanțe etnobotanice. Se pare că ordonanța de urgență a premierului Boc nu este eficientă în ceea ce privește stoparea comercializării de substanțe etnobotanice. Am arătat în mai multe rânduri care sunt marile lipsuri ale acestui act normativ. Am arătat, de asemenea, nevoia urgentă de măsuri pentru a stopa comercializarea și consumul de astfel de substanțe. Din păcate, guvernanții par ocupați cu lucruri mult mai importante pentru ei decât viața tinerilor din România.

Pericolul pe care îl reprezintă aceste substanțe poate fi ușor asimilat pericolului drogurilor grele. Dacă îl luăm ca exemplu pe tânărul din Gorj, aflăm, din declarațiile familiei acestuia, că se comporta exact ca un toxicoman: lipsea de acasă, avea un anturaj ciudat, rămânea fără bani. Dincolo de problemele grave de sănătate, iată că drogurile așa-zise ușoare au efecte la nivel de socializare și de integrare socială a tinerilor.

Mă întreb: dacă Guvernul nu se preocupă de protejarea dreptului la viață al românilor, atunci care sunt preocupările miniștrilor? Tânărul aflat în stare gravă în spitalul din TârguJiu are o familie. Copilul acestuia va crește într-un mediu familial în care tatăl dispare de acasă cu zilele. Drogurile ușoare nu-i afectează numai pe cei care le consumă, le afectează familiile, iar numărul celor care suferă de pe urma incompetenței Guvernului, numai în ceea ce privește această problemă, este unul foarte mare. În acest timp, miniștrii Cabinetului Boc dau ordonanțe lipsite de putere de reglementare eficientă.

Dincolo de nesiguranțele la care în numai câteva luni acest Guvern i-a expus pe români, nesiguranțe care privesc lipsa unui loc de muncă și imposibilitatea de a-și asigura un trai decent, intervine un alt tip de insecuritate care, în ceea ce mă privește, există doar în statele cu un grad minim de dezvoltare. Este vorba despre nesiguranța privind puterea statului de a interveni urgent și eficient în probleme sociale care afectează comunitatea pe termen lung. Un raționament logic ne poate arăta că dependența de droguri ușoare a unui tânăr va afecta atât viitorul acestuia, cât și viitorul copiilor și familiei acestuia. Vorbim de generații care vor avea de suferit din punct de vedere psihic și social. Acest lucru poate că nu se vede acum, de la înălțimea fotoliilor ministeriale, dar se va vedea mai târziu, când vor interveni anomalii sociale grave.

„Astăzi, problema cea mai stringentă mi se pare sănătatea”

Avem peste 3 milioane de români care suferă de afecțiuni cronice.

Durata de viață a românilor a ajuns printre cele mai scăzute din Europa. Suntem pe primul loc pe continent la mortalitatea provocată de cancerul de col uterin și de sân, iar sifilisul și tuberculoza, boli extrem de rare în vest, ne lovesc cu putere. Bolile cardiovasculare reprezintă în România 61% din cauzele morții, în timp ce în Europa incidența morților cauzate de aceste boli a scăzut la 31%. Aceste date sunt gestionate de Centrul Național pentru Organizarea și Asigurarea Sistemului Informatic în Domeniul Sănătății.

În urmă cu doi ani, Comisia prezidențială pentru sănătate anunța că, în fiecare an, 60.000 de români mor din cauza problemelor din sistemul sanitar.

O să vă enunț câteva precizări făcute atunci de această comisie, în raportul prezentat publicului.

Un copil care se naște în România are șanse de șase ori mai mari să moară în primul an de existență, față de unul născut în Suedia.

Bolile infecțioase au o incidență mult mai mare la noi fața de media europeană. Hepatita B este de două ori mai răspândită, iar incidența tuberculozei este cea mai mare din Europa.

Aproape jumătate din decesele la bărbați și peste o treime din cele la femei ar putea fi evitate dacă sistemul sanitar ar oferi condiții mai bune.

Comisia prezidențială pentru sănătate propunea la acea vreme ca printre soluțiile pentru remedierea acestei situații să se afle suplimentarea resurselor pentru sănătate, mai precis 6 procente din PIB alocate acestui sector, precum și situarea pacientului în centrul sistemului sanitar.

Unde ne aflăm azi? Vin și întreb partidul aflat la putere, partidul domnului președinte Băsescu, a cărui comisie ne sesiza acum doi ani despre deficiențele sistemului sanitar. De ce nu pune acum în aplicare sugestiile pe care i le făcea la acea vreme propria comisie prezidențială? Situația îmbolnăvirilor este la fel de gravă, dacă nu chiar mai rea. Toți responsabilii sistemului sanitar de azi se plâng că banii alocați pentru sănătate le vor ajunge doar până în iunie. După această dată se anunță colapsul.

„Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei” În fiecare an pe data de 24 martie este celebrată, conform calendarului Organizației Mondiale a Sănătății, Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei.

În urmă cu exact 127 de ani, doctorul Robert Koch descoperă agentul patogen al acestei boli, bacilul care îi poartă numele. Această afecțiune îmbolnăvește și ucide milioane de persoane anual. Caracterizată printr-o rată de mortalitate înaltă și prin costuri economico-sociale ridicate, tuberculoza, alături de malarie și de infecția HIV, constituie unul dintre obiectivele principale de combatere pe plan mondial și o problemă primordială de sănătate publică.

Organizația Mondială a Sănătății a declarat tuberculoza o „urgență medicală”, întrucât o singură persoană bolnavă poate infecta alte 10–15 persoane într-un an.

Dacă în statele lumii civilizate tuberculoza a fost eradicată, în România această boală face mii de victime. Tuberculoza, „boala sărăciei”, cum mai este ea cunoscută, afectează, deopotrivă, atât populația adultă, cât și copiii.

De tuberculoză se pot îmbolnăvi atât bogații, cât și săracii, dar cele mai frecvente cazuri se înregistrează în rândul populației sărace. Atâta timp cât nu se va combate sărăcia, nici în lupta împotriva tuberculozei nu se vor obține rezultate spectaculoase.

Tuberculoza omoară în fiecare an aproape 1,6 milioane de persoane din întreaga lume. Statisticile arată că în România sunt înregistrați 27.000 de pacienți bolnavi, aproximativ 2.000 mor anual.

Această boală poate fi tratată dacă este descoperită la timp, dar mulți bolnavi ajung la medic abia atunci când este prea târziu, când boala nu mai poate fi oprită din evoluție și tratată. În lupta cu această boală, principala problemă o constituie tocmai depistarea cazurilor. Bolnavii se tem de medic, se tem de diagnostic, se tem că își vor pierde locul de muncă dacă se află că au o asemenea afecțiune.

Dacă se dorește cu adevărat eradicarea tuberculozei, statul ar trebui să aloce fonduri suficiente pentru acest domeniu și să investească mai mult în educarea populației. *

## „Băncile de celule stem”

„Modernizarea «arhitecturii» administrative”

De-a lungul istoriei, țara noastră a suferit numeroase modificări ale structurii administrativ-teritoriale. Până în 1990, România a avut una dintre cele mai centralizate forme de administrație publică. Deciziile fundamentale ce vizau evoluția comunităților locale erau în totalitate apanajul administrației centrale. Constituția României, adoptată în 1991, vorbește pentru prima dată despre descentralizare, iar modificările aduse în 2003 introduc și deconcentrarea între principiile de bază ale organizării și eficientizării administrației publice locale. Pe acest fond a început procesul de modernizare administrativă românească.

Modificarea Constituției și reorganizarea administrativă trebuie să ducă și la modificarea substanțială a regulilor politice. Consolidarea rolului Parlamentului, trecerea la Parlament unicameral, redefinirea unor instituții precum Curtea Constituțională și Consiliul Superior al Magistraturii sunt modificări preconizate extrem de importante pentru calitatea de membru UE.

Referendumul din toamna anului trecut, prin care 70% din cetățenii prezenți la vot s-au pronunțat pentru desființarea Senatului, are o valoare socială care poate fi considerată una dintre pietrele de temelie ale revizuirii Constituției.

Pledez pentru o republică semiprezidențială, cu un Parlament unicameral și vot uninominal. Mult discutata problemă a desființării județelor și contrele apărute între UDMR și o parte a clasei politice și sociale reprezintă doar un subiect teoretic nerealizabil: legislația europeană în materie și obligațiile asumate de România, ca stat membru al UE, sunt aspecte care contravin unei regionalizări pe criterii etnice.

Clasificarea actuală a teritoriului României pe cele 8 regiuni de dezvoltare este realizată în conformitate cu negocierile de aderare încheiate în baza angajamentului asumat de statul român de a menține actuala împărțire teritorială internă până în 2013, orice modificare putând aduce probleme semnificative în implementarea Programului Operațional Regional 2007–2013. Actualele regiuni de dezvoltare ale României sunt stabilite de regulamente ale CE, iar o eventuală modificare a acestora poate fi realizată doar la propunerea Comisiei Europene, o dată la trei ani, în urma notificării inițiate de autoritățile naționale.

„Site-ul și jumătatea de miliard de euro!”

Într-unul dintre cele mai grele momente cu care societatea românească s-a confruntat vreodată din punct de vedere financiar, suntem pe cale să investim o sumă colosală pe un proiect fantezist. Deși oamenii trăiesc din ce în ce mai greu, deși protestele se întețesc și statul nu mai are bani, se pare că Guvernul găsește resurse pentru a construi un site care înghite 500 de milioane de euro. Este o sfidare la adresa tuturor cetățenilor care trăiesc de azi pe mâine, sub pretextul evoluției. În principiu, nu pot să nu fiu de acord cu facilitarea contactului dintre cetățeni și administrațiile locale și cea centrală. Există deja o serie de servicii on line care descurajează birocrația. Dar nu pot să nu atrag atenția asupra faptului că mai puțin de 40% din români au acces la internet, iar în unele dintre satele sau comunele României se trăiește încă fără canalizare sau electricitate.

La nivelul Uniunii Europene suntem pe penultimul loc privind procentul celor care sunt conectați la internet. Care va fi deci eficiența unui astfel de proiect? Cerința UE de a reuni serviciile publice într-un serviciu on line este o cerință mai veche, iar Uniunea a alocat bani din bugetul său pentru realizarea unui proiect de acest tip în România, mai exact 4 milioane de euro, bani pe care i-am pierdut din cauza incompetenței celor din Executiv.

Urmărind declarațiile directorului IT din cadrul Ministerului Comunicațiilor, veți auzi cu stupefacție că acel proiect al UE nu era simplu din punct de vedere tehnic și din acest motiv am ratat termenul pentru accesarea banilor europeni. Fără să am prea multe cunoștințe de IT, pot să apreciez că era mult mai simplu decât noul proiect al Guvernului. Și atunci mă întreb și vă întreb, doamnelor și domnilor deputați, cum pot acești oameni să creadă că vor fi capabili să dezvolte acest nou proiect care să nu uităm că va înghiți banii noștri și va lua de la gura pensionarilor, profesorilor, muncitorilor, agricultorilor?!

Concluzia este una tristă: nu avem autostrăzi, nu avem bani de pensii, nu avem bani de salarii, dar avem bani de site-uri. Acestea sunt prioritățile în România condusă de Guvernul Boc. Aceasta este România condusă spre declin.

„Apropierea de Republica Moldova”

După mulți ani în care acest subiect s-a discutat doar în spatele ușilor închise și cu teama de a nu genera probleme politice sau sociale, iată că este posibil ca în Constituția Republicii Moldova, limba română să fie trecută ca limbă oficială. Pe lângă alte prevederi deosebit de importante, proiectul noii legi fundamentale înaintat de către Comisia Parlamentară pentru Reformă Constituțională prevede concret care va fi limba oficială a acestui stat, înlocuindu-se sintagma folosită în ultimii ani, cea de „limba moldovenească”.

Regimul lui Voronin și-a propus să adâncească ruptura survenită în 1944 între teritoriul a ceea ce numim astăzi România și Basarabia, astfel că în acea perioadă s-a încercat impunerea alfabetului chirilic și a influențelor rusești. Cu toate acestea, limba română nu a murit niciodată în Republica Moldova și mă bucură să văd că după toate aceste presiuni, istoria care ne leagă nu a fost dată uitării și încă există dorința de a restabili prin lege ceea ce a fost întotdeauna o realitate.

Eu cred în această măsură și sper să nu genereze o divizare a societății din Republica Moldova, căci independența pe care acest stat și-a câștigat-o în 1991 nu poate fi contestată și nici nu ar putea fi periclitată de oficializarea limbii române.

Libertatea și suveranitatea pe care Republica Moldova și le-a câștigat, atât ca stat, cât și pentru fiecare cetățean al său, sunt respectate și susținute de România. Ca om politic, dar și ca cetățean al României, îmi doresc ca legătura sutelor de ani de istorie comună să nu se piardă și să existe o strânsă colaborare între cele două state în continuare.

La Bruxelles a avut loc săptămâna trecută conferința pentru lansarea Parteneriatului de Mediu pentru Marea Neagră, în prezența comisarului european pentru mediu Janez Potocnik.

Acest eveniment a reunit miniștri ai mediului din statele membre și din statele partenere din cadrul Politicii Europene de Vecinătate, precum și reprezentanți ai Comisiei Europene și ai altor instituții cu activitate relevantă pentru această regiune, inclusiv ai unor instituții financiare (BERD, BEI).

Inițiativa, ce face parte din Sinergia Marea Neagră, va contribui la combaterea provocărilor comune din zonă în domeniul mediului. Sinergia Marea Neagră a fost propusă de Comisia Europeană în anul 2007 și a fost ulterior adoptată de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene.

Parteneriatul din domeniul mediului reflectă caracterul incluziv al inițiativei europene Sinergia Marea Neagră și va fi deschis tuturor țărilor partenere din regiunea extinsă a Mării Negre ce doresc să participe, dar va include și instituții active în regiune, precum Cooperarea Economică a Mării Negre (CEMN) și Comisia Mării Negre. Parteneriatele din sectoarele mediu, transport și energie pentru regiunea Mării Negre vor fi organizate de o manieră ce maximizează șansele de a conduce la proiecte concrete.

Investițiile vor viza pregătirea proiectelor și prezentarea acestora celor care sunt dispuși să investească în infrastructura din regiune. Această formulă a fost una pozitivă în cazurile altor inițiative, existând toate premisele să fie o reușită și în cazul Mării Negre.

România este gata să ofere unele resurse financiare pentru proiecte-pilot în domenii prioritare, în cadrul Parteneriatului de Mediu pentru Marea Neagră, a declarat la Bruxelles ministrul mediului și pădurilor László Borbély, care a participat la conferința pentru lansarea parteneriatului.

Subliniind interesul României față de acest parteneriat, ministrul a arătat în discursul său că lansarea acestuia nu va contribui doar la realizarea obiectivelor sale regionale, stabilite ca țară membră a Uniunii Europene, în momentul adoptării Sinergiei Mării Negre, ci și la succesul punerii în aplicare a politicii marine și maritime a Uniunii Europene.

„Depășirea crizei economice, scopul comun al clasei politice actuale”

Măsurile anticriză anunțate în plenul Camerei Deputaților de premierul Emil Boc sunt necesare mai mult ca oricând și cred că vor avea efectul scontat, acela de a stopa efectele crizei fără precedent prin care trece nu doar România, ci și importante state ale lumii. Nu putem neglija faptul că s-au făcut și se fac eforturi susținute pentru a trece cu bine de această perioadă.

Printre măsurile pe care Guvernul le-a adoptat și care s-au dovedit a fi bune se numără introducerea pensiei minime garantate, micșorarea salariilor șefilor agențiilor și ai companiilor de stat, reducerea veniturilor membrilor în cadrul consiliilor de administrație, dar și modificarea Legii achizițiilor publice pentru ca fondurile europene să fie absorbite mai ușor.

Situația economică actuală cere cumpătare și efort din partea noastră, a tuturor, trebuie să folosim resursele economice cu grijă. Păstrarea locurilor de muncă și sprijinirea mediului de afaceri trebuie să fie priorități, nu doar pentru Guvernul României, ci și pentru noi, ca parlamentari, fiecare având posibilitatea să facă acest lucru pentru cei pe care îi reprezintă. Dorim cu toții să ieșim din recesiunea economică, să avem creștere economică, iar noi, ca parlamentari, avem obligația morală față de cei care ne-au trimis aici să venim cu propuneri pentru a ieși din această situație dificilă.

Guvernul Boc a propus măsuri anticriză care au fost apreciate de cetățeni, și mă refer la Programul Prima Casă, Primul Siloz, casele din mediul rural pentru specialiști și, nu în ultimul rând, investițiile făcute în infrastructură.

Pentru prima dată un guvern a alocat cel mai mare procent din PIB pentru investiții, iar acest lucru a însemnat salvarea unui număr mare de locuri de muncă. Avem semnale că ne îndreptăm spre o direcție bună din punct de vedere economic, dar mai avem pași importanți de făcut până să putem spune că am depășit criza. Este adevărat, păstrarea locurilor de muncă, dar mai ales înființarea unora noi este preocuparea mea principală, întrucât este una dintre cele mai frecvente probleme semnalate de cetățenii din colegiul în care am fost ales.

„În Parlamentul României nu-i destul să nu se gate, nici puțin să nu s-ajungă”

Pot să spun că oarecum sunt unul dintre reprezentanții în Parlament ai ținutului Țării Moților, ale cărui pământuri, incapabile să producă necesarul de cereale pentru moți, au consacrat cronicari, raportori fiscali imperiali și literați. Toți aceștia au generalizat sărăcia Țării Moților pornind de la sărăcia pământului, de la incapacitatea de a produce cereale.

Privită din această perspectivă, sărăcia pământurilor moțești i-a ținut pe grofi, nobili și boieri departe de pământurile moțești. Pământurile moților de pe vremea lui Horea și Avram Iancu aparțineau Coroanei, adică împăratului habsburg. Potențialul pământului din Țara Moților a fost și este văzut numai din perspectiva producțiilor cerealiere, nesesizând că moții neproprietari au beneficiat, accesiunea menționată, cu sau fără drept, asupra celor unite și încorporate cu pământul.

Cronicile, rapoartele și literații îi descriu pe moți ca fiind cei mai mari vânători de urși și jderi pentru principii Transilvaniei și tot timpul ca fiind cei mai eficienți culegători de aur din râuri și din pământ, ca și cei mai pricepuți meșteri în lemn și, uneori, cultivatori de in și cânepă. Dacă ar fi ca moții să mai fie înregistrați cu o performanță, trecută și prezentă, ca locuitor al comunei Horea din județul Alba, vă mai pot spune că aici se obțin cele mai mari recolte de afine naturale. Deci moții au trăit mai bine în trecut – prin obținerea unor bunuri din accesiunea pământurilor asupra cărora erau sau nu proprietari – decât acum, când trăiesc ca proprietari din producția pământurilor, dar fără drept de accesiune.

În situații comparabile temporar, pot să vă spun că nici Fefeleaga lui Agârbiceanu și nici chiar moții lui Geo Bogza, care au trăit prea puțin din producțiile cerealiere, nu au fost atât de mizeri pe cât au fost țăranii exclusiv cerealieri din Amara văzută de ochiul uluit al ardeleanului Rebreanu. Fefeleaga măcar avea cal pe când Petre era un amărăștean, vizitiu la boier. Agârbiceanu s-a pus rău cu Fefeleaga pentru că a sărăcit-o făcând abuz de imaginație, în timp ce imaginația ardeleanului Rebreanu a fost depășită de mizeria țăranilor de pe câmpiile cerealiere. Moții proprietari de pământuri de acuma nu au dreptul de accesiune nici asupra aurului, argintului și mercurului care se află în subsolul pământurilor lor, dar nici asupra vânatului care se hrănește pe pământurile lor, căci: bogățiile subsolului pământurilor moțești constituie bogății de interes public [Constituția României, art. 136 alin. (3)], iar fauna de interes cinegetic este bun public de interes național și internațional (Legea nr. 407 din 2006, art. 2). Deci moții au dreptul doar asupra furajelor și cerealelor de pe aceste pământuri, consacrate așa cum am arătat prin sărăcie, căci Țara Moților sau Țara de Piatră nu poate fi un pământ roditor din punct de vedere cerealier. Dacă moții dispersați prin munți se luptă cu drepturi neconstituționalizate, așa cum am arătat, încă mai au a se lupta și cu legi neconstituționale sau cu legi care se bat cap în cap.

„Pericol în caz de cutremur”

Un seism puternic ar distruge o bună parte din Iași. Nu este vorba despre un scenariu al unui nou film-catastrofă, ci de o stare de fapt.

La peste 30 de ani de la marele cutremur din 1977, Iașiul a rămas exact la fel din punct de vedere al rezistenței clădirilor. Niciun bloc nu a fost consolidat. Deși, în municipiu, există 63 de imobile plasate în clasa I de risc seismic, în realitate, numărul clădirilor cu grave probleme la structura de

rezistență este mult mai mare, după cum afirmă specialiștii. Toate sunt în pericol de a se prăbuși la primul cutremur mare, făcând, probabil, mii de victime.

Cine-i vinovat?

Deși există un program guvernamental de expertizare și consolidare a blocurilor de locuințe, acesta nu a avut succes la Iași. Faptul că respectivul program impune eliberarea locuințelor pe timpul efectuării lucrărilor, ipotecarea proprietății, precum și – în majoritatea cazurilor – suportarea cheltuielilor de consolidare i-a făcut reticenți pe ieșeni.

Evident, cei mai mulți locatari ai blocurilor cu risc seismic nu vor să-și părăsească locuințele, deoarece nu au unde pleca și nici nu au bani pentru a suporta cheltuielile de consolidare. În aceste cazuri, se poate beneficia de credite fără dobândă, dar nu întotdeauna dobânda e cea care îi arde la buzunar pe ieșeni. În municipiu, există deja o mulțime de restanțieri pe relația cu băncile, așa încât un nou împrumut e departe de a fi pe placul oamenilor.

Ce-i de făcut?

De vreme ce această reticență față de programul guvernamental este vizibilă și în alte orașe, cea mai bună soluție ar fi o ameliorare grabnică a strategiei propuse de Guvern. Până când programul guvernamental nu va arăta clar unde pot fi cazați proprietarii pe perioada efectuării lucrărilor de consolidare și nu va acorda mai multe facilități în cazul creditelor pentru plata respectivelor lucrări, este greu de crezut că oamenii vor accepta propunerile Executivului.

Problema este că seismul cel mare nu așteaptă până când se vor pune de acord toate părțile implicate în acest program.

Iar dacă o clădire deteriorată o poți totuși reconstrui, o viață de om nu mai poate fi dată înapoi!

„«Acarul Păun era... contabilul» – despre cum umblă cu fofârlica ministrul Șeitan”

„Ars” pe dinlăuntru de focul dorinței de a face dreptate în salarizarea din sectorul bugetar (dar, de fapt, pârlit din spate de lipsa veniturilor la bugetul de stat), Guvernul PDL a recurs la introducerea în mare grabă a Legii salarizării unice de la 1 ianuarie 2010, fără să mai dea atenție pregătirilor pentru aplicarea acestui act normativ deosebit de important. În zbaterea sa permanentă de a comunica cu populația, primministrul a dat asigurări repetate că salariile angajaților de la stat vor fi la același nivel cu cele încasate în luna decembrie 2009.

Confruntat acum, în 2010, cu reproșurile angajaților bugetari care s-au trezit în prima lună a anului cu salariile diminuate cu 30-40%, Guvernul PDL nu a găsit altă scuză mai bună decât să spună că angajații cu salariile reduse față de anul 2009 nu sunt decât cazuri izolate a căror apariție se explică prin nepriceperea contabililor care nu au știut să calculeze salariile. Ministrul muncii, domnul Mihai Șeitan, a dat asigurări că erorile de calcul determinate de aplicarea greșită a Legii unice a salarizării sunt cauzele unor situații răzlețe de bugetari ale căror salarii sunt micșorate, promițând că ministerul îi va ajuta pe aceștia să-și recupereze pierderile.

Fără să recunoască faptul că brambureala actuală în domeniul salarizării bugetarilor se datorează modului neprofesionist în care a fost elaborată și introdusă noua legislație, tot Ministerul Muncii a mai îndrugat diverse alte scuze, invocând eliminarea unor sporuri ilegale ori nepriceperea ordonatorilor de credite. Am fi, în mod evident, de acord cu o legislație unitară, coerentă, rațională și echitabilă pentru angajații statului, dar nu asta ne oferă Guvernul PDL, ci, dimpotrivă, am primit de la actualul Executiv doar o înșiruire de minciuni, socoteli false și grăbit recitate pe de rost la EtnoTV de prim-ministrul unui Cabinet care guvernează lăutărește, după ureche. Acum se vede cu adevărat incapacitatea PDL de a guverna țara, el fiind – de ce să nu recunoaștem – un partid construit și antrenat pentru a sta în dreapta, care s-a trezit pus la volan.

Într-un mod revoltător, în timp ce liderii PDL, prietenii și simpatizantele lor parașutate la punct fix prin diverse agenții încasează salarii de zeci de mii de euro și completează cu aroganță în declarațiile de avere „salarii conform FF” și „venituri pe persoană fizică conform contractului” (vezi cazul unei drăgălașe președinte de la ANRP), Guvernul pretinde salariaților bugetari să stea cuminței și să accepte gogoșile debitate de miniștrii săi privind menținerea salariilor din 2009.

## „CFR – situație alarmantă”

E cunoscut faptul că Revoluția din 1989 găsește România cu una dintre cele mai mari și utilizate rețele de căi ferate din Europa, dar, în același timp, se știe că infrastructura feroviară nu era la standardele europene. Perioada de declin din anii următori accentuează starea de degradare, iar pentru modernizare și reparații se alocă din ce în ce mai puține fonduri.

În anul 1998, la 1 octombrie, se încearcă o reorganizare formându-se cinci instituții desprinse din vechiul SNCFR (Societatea Națională Căile Ferate Române), după cum urmează:

1. Compania Națională „CFR” – SA;

2. SNTFC = „CFR Călători” – SA;

3. SNTFM = „CFR Marfă” – SA;

4. SMF = „Societatea Management Feroviar”;

## „Reforma în justiție sau țara dosarelor penale”

După douăzeci de ani de capitalism postcomunist în România, am reușit să ajungem – grație atâtor legi făcute la normă, pe genunchi și cu colțul minții – poporul cu cele mai multe dosare penale pe cap de locuitor – nu mai puțin de 1,4 milioane dosare la aproximativ 17 milioane de justițiabili!

Dileala se maximizează dacă luăm în calcul și cele 140 de legi care reglementează activitatea justiției, și plecările din sistem fără reangajarea altui personal care să asigure celeritatea atât de legală și obligatorie în actul de justiție, și plictiseala judecătorilor cu state vechi, și angajarea de noi judecători, dar care nu știu carte, și corupția din sistem pentru care justiția românească a devenit notorie în Europa, și actele normative care se bat în cap unele cu altele, și presiunea politicului asupra actului de justiție, și lista ar putea continua până în ajunul Paștelui!

Și uite așa a devenit România țara cu cele mai multe infracțiuni pe cap de locuitor! Să asculți muzică e o infracțiune, că sigur se va găsi cineva care să demonstreze că ești un bandit de pirat mai dihai decât Barbă Neagră și că trebuie să înfunzi pușcăria! Să nu plătești taxele și impozitele din același motiv atât de invocat de puterea portocalie – Nu-s bani! – e iarăși un motiv să staționezi câțiva ani, pe cheltuiala statului (același stat care n-are bani!), într-o garsonieră prevăzută cu gratii.

Un stat care devine, pe zi ce trece, tot mai polițienesc, în care numărul celor cu bulanu-n mână și al celor cu ochi albaștri e de câteva ori mai mare decât pe vremea împușcatului, numai stat democratic nu se mai poate numi. Un stat care, pe zi ce trece, devine tot mai represiv, însă care n-are și pentru omul de rând o justiție accesibilă și competentă. Iar creșterea numărului de procurori nu este o soluție.

Sistemul actual nu mai funcționează, necesitând de urgență modificări legislative de substanță, inclusiv cu referire la canalizarea resurselor investigative spre dosarele de importanță deosebită, renunțându-se la metoda risipirii fondurilor pentru motivația NUP-urilor. Poate nici apariția Curții cu Juri n-ar fi o idee rea, ajutând astfel rapiditatea și corectitudinea proceselor. Poate unificarea și corelarea legislației ce coordonează activitatea în justiție ar fi o altă idee folositoare. Poate înăsprirea legilor punitive la adresa erorilor magistraților care se cred mici dumnezei ar fi o idee utilă cauzei justiției!

Poate că dacă justiția s-ar face în numele dreptății, și nu în numele legii ar duce societatea românească pe un drum mai bun, mai corect, mai de normalitate. Dar cine să îndeplinească aceste cerințe ale unei vieți normale, constituționalistul anticonstituțional Boc? Mai bine-și dă demisia decât să realizeze așa ceva...

Declarație politică privind certificatele de garanție pentru lucrările de reabilitare a drumurilor

Povestea e simplă: România, ca aproape toate țările din lumea asta, se bucură de patru anotimpuri. În două plouă, într-unul ninge, într-unul e cald. Asta de când lumea și pământul! Din cauza alternanței acestor păcătoase anotimpuri, mecanicii noștri sunt cei mai fericiți oameni din lume. Singurii pe care nu-i atinge criza. Dacă, prin absurd, de mâine n-am mai avea iarnă, trei sferturi din mecanici s-ar trezi disponibilizați, că n-ar mai avea nimic de lucru, dar, spre bucuria lor, iarna vine în fiecare an, ninge în fiecare an, iar fiecare fulg în plus înseamnă apariția unei noi gropi. În căutarea unui răspuns la dilema craterelor eram ferm convins că pot da vina fără probleme pe sarea și clorura care se aruncă pe străzi la deszăpezire.

Eram cu discursul pregătit. Dar nu, e mult mai simplu. Alternanța temperaturilor scăzute cu cele foarte ridicate și îmbătrânirea stratului de uzură duce la apariția gropilor. La acest aspect se adaugă și îmbătrânirea stratului de uzură, ceea ce înseamnă că aproape toate drumurile din Argeș sunt ieșite din garanție, deci nu mai pot fi refăcute pe banii constructorilor. Cratere în care ți-e teamă că o să cazi spre centrul pământului au răsărit ca ciupercile după ploaie. Șoferii și reprezentanții mass-media au făcut deja un recensământ al gropilor din județ, iar pe primul loc conduce detașat DN 73 Pitești–Câmpulung–Brașov.

Pentru reabilitarea drumurilor s-au cheltuit bani mulți de-a lungul timpului, dar rezultatele lasă de dorit, iar situația nu este specifică exclusiv Argeșului, ci vorbim despre o adevărată tragedie legată de „drumurile noastre” la nivel național.

Raportările din teren au postat județul Argeș pe un loc fruntaș al listei negre, întocmite pe infrastructură. Gropile au

devenit o problemă națională, afectând marii transportatori, proprietarii de mașini și nu în ultimul rând, buzunarele contribuabililor. Prin urmare, pornind de la aceste realități grave, consider că trebuie să se acorde o importanță sporită certificatului final de garanție și performanță pentru drumurile reabilitate, pentru a elimina lucrările de mântuială, contractele pe sprânceană și bătaia de joc la adresa cetățenilor.

„La bine și la greu”

Agențiile europene de știri afirmă despre România că este una dintre țările cele mai sărace din Uniunea Europeană, fără o clasă de mijloc, dar cu două mari clase sociale, bogații și săracii. După părerea mea, pe baza realităților manifestate în ultima perioadă, populația acestei țări se împarte în cei aflați la putere și cei din opoziție. De ce această împărțire, am să mă explic.

Majoritatea copiilor celor aflați la putere studiază în străinătate, copiii celor săraci stau acasă, deoarece profesorii noștri sunt în grevă, nu sunt mulțumiți de prevederile Legii salarizării unice, din cauza comasării școlilor elevii sunt câte 40 în clasă, iar posturile în învățământ sunt reduse prin ordonanță de urgență. Alocațiile copiilor vor fi reduse și, bineînțeles, vor fi atribuite în funcție de veniturile familiei. Studenților li s-au redus bursele, nu mai beneficiază de gratuitate pe mijloacele de transport în comun, locurile în taberele acordate gratuit sunt tot mai puține. Dacă termini un tip de învățământ superior îți găsești cu greu un loc de muncă conform pregătirii pe care o ai, iar cei care termină studiile în străinătate găsesc cu ușurință un loc de muncă dacă părinții au bani sau se află la putere. Nu contează studiile, experiența, competența, dacă nu ești membru PDL sau nu ai cunoștințe în PDL, doar pentru aceștia există posturi, și ce posturi, numai de directori, consilieri ai miniștrilor, numiți, și nu promovați prin concurs, doar sunt la putere.

Despre bugetarii puterii ce să mai zic, ei au prime de vacanță, sporuri, diurne pentru deplasări, concedii în străinătate, decontarea transportului între locuință și locul de muncă, bugetarilor opoziției, câți mai există aceștia, li s-au tăiat toate facilitățile, chiar dacă există hotărâri judecătorești definitive pentru plătirea acestora, nu sunt bani de punere în aplicare. Dacă ești în opoziție, neșansa ta, pleci primul atunci când se fac restructurările sau când nu-ți convin condițiile de muncă sau salariu. Și cum acestea se fac în toate domeniile începând cu CFR, SNLO și în administrația centrală, mai puțin în MApN, MAI și justiție – ei sunt la putere, ceilalți sunt în opoziție și ajung astfel șomeri, că ce contează, este criză și numărul șomerilor trebuie să crească.

„189 de ani de la începutul revoluției renașterii naționale a Eladei – 25 martie 1821”

Acum 189 de ani, în 1821, după îndelungate pregătiri, grecii au decis să scuture jugul otoman care îi apăsa de mai

bine de 350 de ani, ziua izbăvitoare avea să fie Buna Vestire, zi menită să anunțe că națiunea elenă este liberă.

Ideile revoluționare ale lui Rigas Ferreos și acțiunile societății secrete Eteria au contribuit în mod hotărâtor la închegarea conștiinței de neam a grecilor răspândiți în Elada, Asia Mică, Levant, Egipt și deopotrivă în Rusia și țările române.

S-a întâmplat atunci un fapt unic în istorie. Focul revoltei a fost aprins în afara hotarelor Eladei. Principele Alexandru Ipsilanti a trecut din Rusia pe pământul Moldovei, la 22 februarie 1821 cu cei 1.600 de viteji ai săi, animați de îndemnul „Luptă pentru credință și patrie”.

Binecuvântat de Mitropolitul Moldovei, Ipsilanti s-a îndreptat spre Țara Românească. Neînțelegerile cu revoluționarul Tudor Vladimirescu, destrămarea propriei armate, ca și dezavuarea țarului Alexandru I l-au copleșit pe principe.

Tinerii din Batalionul sacru au mers însă mai departe. În confruntarea de la Drăgășani cu otomanii, din 7 iunie 1824, 200 din cei 376 de luptători și-au dat viața pentru libertatea conaționalilor lor. Același sacrificiu de sine l-au făcut grecii la Sculeni, la 17 iunie, și la mănăstirea Secu, în septembrie același an.

Protagoniștii luptei pentru independență, mulți dintre ei provenind din comunitățile grecești din diasporă, s-au remarcat ca simboluri ale eroismului și patriotismului, numele lor devenind sinonim cu lupta grecilor. Ei s-au întipărit în memoria și inimile tuturor prin curajul și sacrificiu de sine.

Înfrântă în Principatele Române, revoluția grecească a izbucnit cu și mai mare vigoare pe pământul Eladei. După șapte ani, în 1828, statul grec, dotat cu o Constituție și avându-l în frunte pe Ioan Capodistria, devenise o realitate pe harta Europei.

Izbucnirea revoluției grecești pe teritoriul românesc a contribuit, o dată în plus, la fundamentarea legăturilor multiseculare greco-române.

„Guvernul decretează – românii, tolerați în propria țară” Dacă până săptămâna trecută prim-ministrul Boc susținea sus și tare că Guvernul pe care-l conduce nu face decât să îndeplinească dorințele românilor exprimate prin vot la prezidențiale și la referendum, la sfârșitul săptămânii primministrul le-a arătat sindicaliștilor și, implicit, românilor adevărata față spunându-le că el face regulile și că, dacă nu le convine, pot să plece, lucru pe care sindicaliștii l-au și făcut și au plecat de la consultările cu premierul pe care tot mai des par să-l indispună cerințele cetățenilor acestei țări care nu cer altceva decât să le fie respectate drepturile și Guvernul să își facă treaba pentru ca ei să poată trăi decent în țara lor.

Dar, domnule prim-ministru, dacă regulile pe care le faceți Domnia Voastră sunt total dezavantajoase pentru cetățenii acestei țări și nu le convin, ei unde să plece, să părăsească această țară sau să nu aibă pretenția de a se întâlni cu Luminăția Voastră care devine alergică la orice critică adusă efortului imens pe care-l depuneți pentru propășirea morală și materială a neamului?

Ce să facă profesorii care se văd cu un salariu sub cel minim pe economie, care văd că prioritățile și regulile impuse de dumneavoastră îi duc la sapă de lemn, punându-i efectiv în imposibilitatea de a supraviețui?

Unde să plece după ce o viață întreagă și-au petrecut-o la catedră și acum nu mai pot să plătească întreținerea și să-și cumpere de mâncare, nicidecum să mai cumpere și cărți pentru a se documenta și a avea performanță?

Cum să se descurce pensionarii care supraviețuiesc de pe o zi pe alta prin adevărate miracole și cărora vă pregătiți să le tăiați din pensiile nesimțite, deoarece ceea ce nu se adaptează propriilor reguli trebuie tăiat, redus. Unde să plece oamenii decenți din această țară care zi de zi își strică mașinile în gropile de pe drumurile patriei care arată ca după război și care petrec ore în șir în tren pentru o călătorie de câțiva kilometri, în timp ce miniștrii dau impasibili din umăr spunând că nu au bani pentru investiții și se plimbă pe drumurile patriei în mașinile lor cu girofar, feriți de traficul infernal.

„Premierul promisiunilor deșarte”

Speriat de valul de proteste anunțate începând cu această lună de mai multe categorii sociale, premierul Boc a găsit soluția stopării acestora, prin venirea în fața poporului cu un discurs bombastic, rostit de la tribuna Parlamentului.

Din păcate, acest discurs a fost atât de lung, cu atât de multe cifre amețitoare presărate la fiecare trei cuvinte, încât premierul ne-a dat senzația că are, mai nou, rolul de somnifer pentru întreg poporul român, nu numai pentru parlamentarii din sala de plen.

Premierul celor mai multe vorbe aruncate în vânt, al sacului de promisiuni făcute în fiecare campanie și uitate cu viteza luminii în momentele de decizie guvernamentală, a mai câștigat puțin răgaz din partea unor sindicate, promițându-le binele ce va să vină.

Domnul Boc ne-a vorbit despre ce a făcut anul trecut, despre cât de bine ne merge în prezent, deși, în realitate, ne merge din ce în ce mai prost, despre cele mai frumoase cifre obținute de guvernele Domniei Sale pe hârtie, despre niște măsuri anticriză pe care le-a mai luat și despre care BERD

i-a precizat zilele trecute că au fost neglijabile și fără niciun impact real asupra economiei.

Și ce dacă alții au cu totul altă părere despre faptele portocalii. Premierul tuturor posibilităților are soluții și de această dată! Are cifre istorice, dar altele decât cele ale INS sau BNR, are din nou un car de promisiuni amăgitoare, care au doar candida menire de a mai stinge puțin din vulcanul protestatar!

Domnul Boc ne-a demonstrat și cu această ocazie că nu deține la purtător biletul câștigător de intervenție rapidă al pompierului salvator ce știe să stingă focul crescând al nemulțumirilor cauzate de incapacitatea și iresponsabilitatea guvernamentală dovedită până în prezent.

Realitatea este cu totul alta: peste trei milioane de români se află la limita subzistenței. Aproape 800.000 de șomeri au ajuns pe culmile disperării, în inutila căutare a unui loc de muncă care să le permită să supraviețuiască și mâine. Peste 250.000 dintre aceștia sunt fără o slujbă de aproape doi ani. Peste 13.000 de firme și-au suspendat activitatea doar în ultimele două luni ale anului 2010. Justiția se află în așteptarea unui raport ce trebuie să vină de la Bruxelles, la fel de îngrijorător ca și precedentele. Reforma în sistemul juridic lipsește cu desăvârșire, în schimb corupția și interesele politice portocalii fac în continuare „legea banului public”. Profesorii amenință cu înghețarea anului școlar, în timp ce ministrul educației face o lege pe ascuns, fără să consulte pe nimeni din domeniu. Transportatorii au amânat cu o săptămână ieșirea în stradă, căzând, probabil pentru ultima oară, în plasa amăgirilor dumneavoastră. Peste 10.000 de ceferiști au fost trimiși pe drumuri, fără ca, totuși, cineva să se gândească și la soarta lor.

„Efectele crizei economice asupra șomajului”

Criza economică își face tot mai simțită prezența în România. De la giganții industriei până la întreprinderile mici și mijlocii, salariații își pun tot mai des întrebarea: cât de sigur e locul meu de muncă? România, sub presiunea organismelor financiare internaționale se afundă tot mai mult în tsunami-ul concedierilor. Pe acest fond, auzim în mod frecvent de la guvernanți că reducerea forței de muncă salariate din sectorul bugetar și de stat este factorul cel mai sigur și eficient de refacere a economiei țării. Cu toate că Guvernul s-a împrumutat 20 de miliarde de euro pentru ameliorarea și revenirea din criză a României, banii nu au fost cheltuiți judicios.

Investițiile în sectorul productiv au fost ignorate total, împrumuturile fiind îndreptate spre alte ramuri. Chiar experții Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare spun că deși Guvernul s-a împrumutat pentru investiții efectele acestora nu se văd, iar proiectele sunt ca și inexistente. Concomitent, se desfășoară și o susținută campanie de dezinformare a oamenilor. Se spune ca din acești bani „se susține” programul „Prima casă”, însă Guvernul nu plătește nimic, el doar garantează. Programul Rabla plătește prima de casare din fonduri pentru mediu, unde banii se adună din contribuția plătitorilor la fond, nu din împrumutul european. Aceste disfuncționalități și multe altele sunt posibile din cauza faptului că guvernanții nu cunosc realitatea amărâtă în care se află România.

În ceea ce privește nivelul de trai, sărăcia a cuprins mai mult de jumătate din populația țării. Peste toate aceste lucruri, FMI a decis ca România să își reducă numărul de angajați din sectorul public, dacă vrea să primească în totalitate împrumutul de aproximativ 20 de miliarde de euro.

În județul Mureș crește vertiginos șomajul, fiind județul cu cea mai ridicată rată a șomajului (8,4%), cu un procent peste media pe țară, în condițiile în care anul trecut, în aceeași perioadă, aveam 4,9%. După valul de disponibilizări din luna februarie, 290 de persoane au îngroșat numărul șomerilor, care a ajuns astfel la 20.000, în condițiile în care sunt numai 66 de locuri de muncă disponibile. Este ultima situație prezentată de Agenția de Ocupare a Forței de Muncă Mureș. Numai într-o singura zi, 92 de angajați ai CFR Marfă Mureș au rămas fără loc de muncă. Oamenii spun că nu vor mai avea cu ce să-și întrețină familiile. Numărul celor fără loc de muncă nu pare să se stabilizeze, în condițiile în care sunt deja anunțate disponibilizări masive pentru luna în curs. Criza mușcă tot mai mult și din bugetele primăriilor. Edilii au strâns cureaua cât au putut, însă acum au ajuns la fundul sacului. În timp ce unele administrații locale au decis să-și stopeze lucrările de infrastructură, altele au hotărât să rămână în beznă sau să taie din salariile angajaților.

„Fără vedenie de prooroc, poporul e fără stăpân”

Speranța și atitudinea pozitivă te ajută să realizezi o proiecție corectă asupra construcției pe care o ai de făcut pentru ca dorințele să poată să devină realitate. Transformarea dorințelor în realitate reprezintă un proces complex care trebuie să pornească de la viziune și să se oprească la evaluări asupra lucrărilor îndeplinite și asupra acțiunilor care trebuie întreprinse într-o ordine a priorităților stabilită de politicile publice și de confruntările partidelor politice, aș putea spune, ținând cont de una din pildele înțeleptului Solomon, aceea că „Fără vedenie de prooroc, poporul e fără stăpân”, că fără viziune, creație, programe și resurse, dorința, oricât de bună ar fi, nu poate să devină realitate și suport pentru bunăstare.

Pentru a demonstra valabilitatea acestei pilde, în acest moment în care confruntările politice trec în derizoriu, iar dezbaterile și acțiunile necesare pentru temperarea crizei economice cu care ne confruntăm par că nu generează soluții pertinente, voi face o prezentare în oglindă a unor

indicatori sintetici ai anului de reper 1990 și ai anului 2009. Cu ce scop? Acela de a arăta că în lipsa unei viziuni și a principiilor, orice este posibil.

În anul 1990, în economia românească erau 8,1 milioane salariați pentru ca la finele anului 2009 numărul acestora să scadă la 4,3 milioane. Dintre aceștia, majoritatea – adică 3,9 milioane – lucrau în industrie. În prezent, în această ramură, mai lucrează 1,3 milioane salariați.

În 1990, numărul pensionarilor reprezenta 2,5 milioane, iar la 31 decembrie 2009, acesta era de 5,7 milioane persoane. Deci, în 1990, un pensionar revenea la 3 salariați, iar astăzi raportul este de 13 pensionari la 10 salariați.

În anul 1990, industria contribuia cu 48,2% la crearea produsului intern brut, iar în 2009 această ramură a contribuit cu doar 26,4% la PIB-ul realizat, valoarea acestuia situându-se la circa 104 miliarde euro.

În agricultură, producțiile au scăzut drastic, atât cea vegetală, cât și cea animală, la aceasta din urmă s-au înjumătățit efectivele de animale la toate speciile.

„Politica actualului Guvern poate aduce România în incapacitate de plată”

Criza economică este un foarte bun pretext invocat de Guvernul Boc pentru toate problemele economico-sociale pe care nu reușește să le rezolve în niciun fel. Premierul a declarat că reducerea posturilor în sectorul public, plafonarea salariilor și reforma în sistemul de pensii sunt esențiale

pentru a micșora deficitul bugetar și a moderniza statul, care se luptă să ajungă iar la creștere economică.

Guvernul Boc a încheiat acorduri de finanțare cu FMI în valoare de aproximativ 20 de miliarde de euro, dar acești bani au fost prost gestionați, ținând cont că suntem în luna martie și deja sunt probleme la plata salariilor și pensiilor.

Guvernul ar putea face rost de bani pentru salarii și pensii prin combaterea evaziunii fiscale sau prin recuperarea datoriilor adunate de marii datornici. Oricât s-ar vorbi de necesitatea unei reforme a sistemului de salarizare din sistemul public, această măsură nu este suficientă pentru a echilibra veniturile și cheltuielile bugetului. Când vrei să reduci cu adevărat deficitul, nu este suficient să tai cheltuielile în stânga și în dreapta fără discernământ, cu un procent oarecare, ci trebuie adoptate și măsuri care să îmbunătățească gradul de colectare a taxelor și impozitelor prin scoaterea din zona gri sau chiar neagră a unor venituri. Proiectul bugetului pe 2010 nu susține economia și mai ales creșterea economică. Acesta a fost aspru criticat pentru că nu a fost construit „cu fața către mediul de afaceri”, pentru relansarea economică și atragerea unor venituri mai mari.

Toate deciziile proaste ale acestui Guvern, cumulate și cu lipsa unor măsuri corecte și eficiente, costă în fiecare zi locurile de muncă a mii de români, duc la neplata salariilor profesorilor și ale funcționarilor publici. Un exemplu concret am văzut zilele trecute, când profesorii au refuzat să mai intre la ore pentru că nu și-au primit salariile.

„Politica pumnului”

Cine ar fi crezut că, la douăzeci de ani de la Revoluție, libertatea de exprimare sau expresia majorității ar putea fi din nou niște sintagme goale de conținut, dar nelipsite din vocabularul puterii, pentru a păstra aparențele? Cum este posibil ca, în plină democrație, manipularea și amenințarea să fie metode de relaționare între Guvern și populație? Și cum se face că nu vedem deseori dincolo de perdelele de fum aruncate de cei interesați de deturnarea opiniei publice?

Este absolut uimitor cum aceste întrebări bântuie încă România anilor 2010. Și este și mai uluitor cum într-un an și ceva de guvernare PDL-istă și încă câțiva de președinție băsesciană s-au șters cu buretele ani și ani de evoluție democratică, cu scopul precis de a instaura o politică a pumnului în România.

Cele mai recente manifestări ale puterii și agenda publică a ultimelor luni ne arată că pericolul de instaurare a unui regim al fricii nu a fost niciodată mai real decât astăzi. Cei de la putere au lăsat deja deoparte bunele maniere și ne arată că nu mai sunt interesați nici măcar să păstreze aparențele. Sindicaliștii deranjează deja cu pretențiile lor „absurde”, iar dacă îndrăznesc să-i adreseze o întrebare premierului Emil Boc, primesc răspunsul sub forma unui pumn dat în masă. Când profesorii își cer drepturile câștigate prin lege, primesc amânări, că doar „nu a văzut nimeni un profesor care să moară din cauza salariului”, după cum afirma ministrul educației, Daniel Funeriu, cu dezinvoltură. Iar la Odobești, angajații primăriei primesc bătăi sistematice de la edilul PDL-ist, când îndrăznesc să i se opună. Și exemplele pot continua.

Politica pumnului s-a instaurat atât de insinuos în viețile românilor, încât nu mai miră pe nimeni. A început cu doze insesizabile de aroganță, nesimțire și nepricepere, dar a ajuns să ne afecteze calitatea vieții și dreptul la un trai decent. Iar acum ne aflăm în situația în care ni se administrează zilnic șocuri mediatice, pentru a ne distrage atenția de la problemele reale ale țării și pentru a acoperi toate neregulile actualului sistem. Societatea românească este într-atât de afectată, încât scara de valori democratice s-a întors cu capul în jos. Se vorbește fără întrerupere de trădări, se face justiție la televizor și se apreciază scandalul, circul mediatic și făcăturile. Inițiativele serioase, demersurile democratice și dezbaterile pe legi au ajuns în plan secund.

## **Domnul Zanfir Iorguș:**

„Vremea, clima și apa, între realitățile și provocările secolului 21”

În fiecare an, în luna martie, se sărbătoresc două dintre cele mai importante zile ale calendarului ecologic, respectiv, în data de 22 martie, Ziua Mondială a Apei, iar în 23 martie, Ziua Mondială a Meteorologiei.

Ziua Mondială a Apei a fost desemnată de Organizația Națiunilor Unite. În acest context, Organizația Internațională a Meteorologiei, pornind de la faptul că datele climatologice se pot utiliza cu succes în activitățile de gospodărire a resurselor de apă, a creat în anul 1946 o Comisie Internațională de Hidrologie. Însă, declararea zilei de 22 martie ca Ziua Mondială a Apei a survenit mai târziu, la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro din anul 1992. Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) este instituția sub egida căreia sunt organizate, în lumea întreagă, acțiuni de celebrare a acestui eveniment.

Ziua Mondială a Meteorologiei se marchează din anul 1961 și reprezintă intrarea în vigoare, la 23 martie 1950, a Convenției ONU care a transformat vechea Organizație Meteorologică Internațională într-o organizație interguvernamentală, cunoscută sub numele de Organizația Meteorologică Mondială.

În accepțiunea Organizației Mondiale a Meteorologiei, fenomenele legate de cele două elemente de mediu – apa și aerul – sunt atât de interdependente, încât în multe dintre țările lumii aniversarea celor două zile ecologice este cuplată. A devenit deja tradiție ca la dezbaterile din aceste zile să se fixeze ca temă centrală o problemă de interes major. Astfel, dacă ne referim doar la Ziua Meteorologiei, de-a lungul anilor au fost dezbătute: relația dintre meteorologie și agricultură, dintre meteorologie și producția de energie sau meteorologia în slujba vieții și a protecției bunurilor. Tot așa, cu ocazia Zilei Internaționale a Apei, se alege an de an un subiect, care se

leagă de obicei de o temă de cercetare din domeniul protecției mediului. În acest an, tema Zilei Mondiale a Apei „Apă curată pentru o lume sănătoasă” pune accentul pe creșterea conștientizării și a informării în ceea ce privește calitatea apelor și conservarea resurselor de apă.

Domnilor deputați,

Continuăm ședința de astăzi a Camerei și vă anunț că, până la această oră, din totalul de 333 de deputați și-au înregistrat prezența 186; sunt absenți 156, dintre care 17 participă la alte acțiuni parlamentare.

Pe ordinea de zi avem astăzi dezbaterea și votul asupra moțiunii simple inițiate de 54 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

În legătură cu prezentarea și dezbaterea acestei moțiuni simple, Biroul permanent și Comitetul liderilor grupurilor parlamentare propun următoarele: moțiunea simplă va fi prezentată de unul dintre semnatari. Guvernului i se alocă 50 de minute, pe care le poate folosi la începutul și la sfârșitul dezbaterilor.

Grupurile parlamentare au un timp alocat corespunzător numărului inițial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 15 secunde pentru fiecare deputat, după cum urmează: Grupul parlamentar al PDL, 29 de minute; Grupul parlamentar al PSD+PC, 28 de minute; Grupul parlamentar al PNL, 16 minute; Grupul parlamentar al UDMR, cinci minute; Grupul parlamentar al minorităților naționale, patru minute; Grupul deputaților independenți, cinci minute.

Dacă sunt obiecții?

Dacă nu sunt, vă supun la vot această desfășurare. Voturi pentru?

Voturi împotrivă?

Nu sunt.

Abțineri?

Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, propunerile au fost aprobate. Întreb, pentru început, dacă există semnatari care doresc să-și retragă semnătura de pe această moțiune?

Nu sunt.

Vă reamintesc că la moțiune nu se pot depune amendamente și îi dau cuvântul domnului deputat Eugen Nicolăescu pentru a da citire moțiunii.

Doamnelor și domnilor deputați,

Doamnelor și domnilor invitați, personal medical, medici și asistenți medicali,

Domnule ministru al sănătății,

Orice guvern normal, orice stat democratic își propune să aibă grijă de cetățenii săi, să le asigure acestora condiții firești de manifestare, inclusiv din punct de vedere al stării de sănătate.

Barack Obama a pus primul accent pe reforma sistemului sanitar american în cadrul campaniei electorale și a pregătit o lege în acest sens (care, după cum știți, ieri a fost aprobată), iar Statele Unite ale Americii au asistență medicală care nu se compară cu cea de la noi, dar problema sănătății oamenilor este una extrem de importantă și-i preocupă pe cetățeni, pe întreprinzători, dar și pe autorități.

O națiune sănătoasă ar trebui să fie obiectivul oricărui politician al acelei națiuni!

Din păcate, România face excepție și, din anul 2009, sănătatea nu mai este prioritate națională decât în vorbele guvernanților, în realitate, pe sănătate, Guvernul nu pune niciun preț, referindu-ne atât la pacienți, cât și la personalul medical – medici, asistenți medicali, alt personal auxiliar.

Situația reală din sistemul sanitar românesc este, cu siguranță, cea mai grea din ultimii 20 de ani, întrucât, de peste 15 luni, Guvernul PDL, Guvernul Băsescu–Boc–Udrea, a demonstrat că sănătatea nu mai reprezintă decât o lozincă utilizată în campania electorală.

Prin acțiuni de neînțeles și prin alocarea unor fonduri insuficiente, Guvernul a bulversat și cele câteva zone care începuseră să funcționeze bine.

Aș vrea să fac o remarcă încă de la început.

Pentru a justifica starea deplorabilă a sistemului românesc de sănătate s-a declarat de unii, chiar oficiali ai statului, că sumele alocate au crescut de câteva ori și că nu se vede nimic, că nu s-a schimbat nimic în acest sector.

Cei care fac asemenea afirmații ori nu știu ce spun, ori mint, pentru că se uită două lucruri: banii alocați sunt atât de puțini întrucât nu ajung nici pentru funcționarea curentă, iar fondurile repartizate până la sfârșitul anului 2008 au încercat să acopere unele zone de activitate uitate sau tratate cu nepăsare ori pentru anumite obiective considerate prioritare.

6. Politica de cadre

Aceasta a fost poate cea mai vizibilă măsură a guvernanților de la sănătate, în special în teritoriu, unde pe rând în deconcentrate, spitale și alte instituții subordonate sau în coordonare au fost plasați „favoriții” fiecărei guvernări, astfel încât avem spitale cu manageri și fără consiliu director aprobat, șefi de deconcentrate care sunt numiți doi sau trei pe același post, și chiar medici rezidenți directori de direcții sanitare... managementul ineficient promovat de noua conducere a ministerului, preocupată mai degrabă de vânătoarea de vrăjitoare din sistemul sanitar, și nu de calitatea actului medical; (exemple: schimbările de manageri de spitale, reorganizarea ASP-urilor în DSP-uri, pentru a putea numi politruci aparținând majorității guvernamentale, anulare licitații și programe de investiții etc.)

Dar poate că lovitura de grație a venit în momentul în care a fost aprobată Legea salarizării unice prin care personalul medical a fost încadrat într-o categorie neconformă cu importanța socială a muncii, cu durata foarte mare de pregătire profesională, cu categoriile de sporuri salariale specifice existente în sistemul sanitar, ca și dispariția din această lege a unor categorii de personal care efectuează activități conexe actului medical. Se înțelege limpede că guvernanții nu au întreprins nimic în sensul în care acest sistem are nevoie de un tratament aparte pentru a asigura condiții de dezvoltare resurselor umane de specialitate medicală.

7. Goana după aur: coplata și taxa pe fast-food Un alt cuvânt mare de care Guvernul Băsescu–Boc–Udrea s-a îndrăgostit a fost cel de coplată. Nu contează că nimeni nu a fost în stare până acum să prezinte avantajele concrete ale utilizării unui asemenea sistem în România, mai ales în forma brutală anunțată.

Am fost intoxicați cu exemple din statele vecine care folosesc coplata și care au sisteme de sănătate mai performante decât cel românesc, o altă manipulare guvernamentală deoarece s-au utilizat informații trunchiate.

Guvernul Boc uită un lucru esențial, însă toată lumea interesată se poate informa ușor pe internet, iar coplata este un mecanism de control al suprautilizării serviciilor medicale, nu o metodă de creștere a finanțării sistemului de sănătate.

În România, în prezent, nu se cunoaște nevoia reală de servicii medicale, nu există nici măcar un studiu, ci numai păreri politice, în consecință nu se poate spune că există un exces de consum și asta mai ales la nivelul medicului de familie, de exemplu.

Am fi putut avea pentru 11 milioane de români informații referitoare la riscurile de îmbolnăvire din Programul național de evaluare al stării de sănătate a populației, dar am aflat de la jurnaliști că atunci când au solicitat diverse date din acest program, ministerul a declarat în scris că nu le mai are, că le-a pierdut, deși în primăvara lui 2009 s-au făcut declarații de presă și aprecieri publice despre rezultatele programului.

Înțeleg că nu se dorește să fie făcute publice aceste informații pentru că ar impune anumite măsuri din partea autorităților.

Argumentul că serviciile spitalicești sunt folosite în exces poate fi valid, cu un singur amendament esențial însă. El este un mecanism de supraviețuire, unicul de altfel, în condițiile în care nu există un sistem de prevenție funcțional, o rețea de asistență medicală primară finanțată corespunzător și un ambulatoriu de specialitate prezent și eficient, o stimulare a spitalizării de zi și a îngrijirilor pentru cronici și cele de lungă durată, care au fost disprețuite, nefinanțate, deci nefuncționale din cauza statului.

Spitalul este un debușeu sau în anumite localități și regiuni este singura instituție care asigură servicii de sănătate și servicii medico-sociale pe o rază de 50–100 de kilometri.

Aceasta este România anului 2010 a cărei clasă politică de la putere consideră că investiția în turism este esențială și mai benefică decât cea în servicii și infrastructură de sănătate.

În loc să se asigure bani pentru construirea de spitale s-a luat decizia anulării acelor spitale care nu sunt interesante din punct de vedere politic.

O altă metodă ingenioasă de a crește finanțarea sistemului de sănătate a fost trâmbițarea introducerii unei așa-zise taxe pe alimentele nesănătoase, similară taxei pe viciu.

Încă o dată realizăm disprețul pentru cetățean al guvernării Boc care, în loc să gândească modalități de educație pentru o alimentație sănătoasă integrate într-o strategie de nutriție, încearcă să impoziteze hamburgerul și halvița.

Sănătatea se face numai pe banii cetățenilor, care vor suporta creșterile de preț, nu mai vorbesc de presiunea pe inflație care se va răsfrânge asupra întregii populații.

Oare nimeni nu se gândește la aceste corelații elementare?

Oare numai privitul la vârful nasului contează și restul se va vedea altădată?

8. Dezinformarea _versus_ informatizarea sistemului de sănătate

Informatizarea este un element esențial pentru funcționarea eficientă a sistemului de sănătate în general, așa cum se întâmplă în toate țările civilizate.

Cu toate acestea, Guvernul Boc a considerat că e mai corect să oprească niște proceduri de licitație pentru aplicații care acum ar fi ajutat decidenții politici să ia decizii informate și în cunoștință de cauză.

Guvernul Boc a anulat o licitație de 700.000 euro care era în evaluare la începutul anului 2009 și a propus alta, dar de 10 milioane euro. Și nici aceasta nu s-a mai realizat, pentru că ar fi absurd să se irosească atâția bani și deci nu avem posibilitatea să valorificăm informațiile din calculatoarele celor peste 11 mii de medici de familie, dar și de la 11 milioane de cetățeni.

Sistemul informatic al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, așa cum se dezvoltă azi, este un sistem depășit, extrem de scump și care a fost construit de unii informaticieni pentru ei înșiși sau poate, în cel mai bun caz, pentru economiștii instituției de asigurări, dar în niciun caz pentru utilizatorul principal, medicul sau farmacistul aflat în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Cu alte cuvinte, vedem cum se dezvoltă sistemele informatice degeaba, care nu folosesc decât birocrației statale. Întrebați-i pe cei pe care-i obligați să aplice absurditățile pe care le emanați și veți constata că medicii sunt nevoiți să cumpere diverse progrămele informatice de la furnizori recomandați de casele de asigurări de sănătate ca să poată face raportările către aceleași case. Promovați șpaga, promovați arbitrariul.

9. Cuvinte mari, acțiuni mici: acreditarea, raționalizarea descentralizarea.

9.a Acreditarea a rămas în continuare o formă fără fond pentru toate structurile sistemului sanitar, iar statul a știrbit din autonomia Comisiei de acreditare a spitalelor, mutând-o de la Guvern, evident, la minister.

De fapt, de frica unei obiectivități normale a procesului de acreditare s-a optat pentru propagandă și minciună, pentru ascunderea adevărului și nerealizarea unui proces necesar și obligatoriu pentru a face progrese în sistem.

9.b Raționalizarea serviciilor spitalicești ar fi trebuit să constituie un obiectiv major dacă ministerul ar fi încercat să continue să gândească într-o manieră fiziologică pentru un sistem de sănătate, și anume: promovarea sănătății și educație pentru sănătate, prevenție, asistență medicală primară, asistență medicală secundară, asistență medicală terțiară, asistență de recuperare, reabilitare, paleație și îngrijiri de lungă durată.

Din păcate, viziunea de ansamblu nu există, iar măsurile luate sunt pur cosmetice și, după cum se știe, fondul de ten dispare la fel de ușor cum se aplică.

9.c. Descentralizarea.

Dacă prin „accelerarea procesului de descentralizare în sistemul de sănătate” se înțelege elaborarea unui act normativ numit strategie de descentralizare și plan de acțiune nerealist, atunci această direcție de acțiune și-a atins scopul. Marea realizare a Guvernului se rezumă la vorbe, la principii, la promisiuni, la demagogie permanentă.

În continuare are cuvântul domnul Cseke Attila, ministrul sănătății.

## Stimat prezidiu,

Stimați colegi parlamentari, Doamnelor și domnilor,

La sfârșitul anului trecut am acceptat să preiau funcția de ministru al sănătății cu toată responsabilitatea și sunt conștient că astăzi coordonez un sector vital pentru oameni.

Din respect pentru cetățeni, voi fi prezent în fața Parlamentului ori de câte ori voi fi convocat, chiar dacă, așa cum se întâmplă și în prezent, nu am venit să răspund pentru faptele și deciziile mele, ci pentru ale altora.

În decembrie 2009 am obținut încrederea dumneavoastră, inclusiv a celor care astăzi semnează o moțiune simplă, consider eu, numai din rațiuni politice, nu pentru că ar fi îngrijorați de sănătatea românilor. Să știți că atât astăzi, cât și până la sfârșitul mandatului meu, veți avea în fața dumneavoastră același om direct și sincer, un partener de dialog căruia la audieri i-ați făcut onoarea de a-i acorda, poate pentru prima oară în ultimii 20 de ani, încrederea dumneavoastră prin unanimitate de voturi.

Când ai o moțiune introdusă pe domeniul pe care-l gestionezi la un moment dat, sigur că o citești și răscitești cu responsabilitatea pe care trebuie s-o avem cu toții față de un demers democratic al unui partid din opoziție. Și, desigur, de unde să începi, dacă nu de la titlul moțiunii, „La sănătate, nimic nu este sănătos”, ne spun semnatarii moțiunii. După 3 luni de mandat, ungurul de la sănătate vine și vă întreabă, domnilor colegi, cum de s-a ajuns aici. Cine a permis ca situația să degenereze astfel încât după 20 de ani de democrație să venim în fața poporului cu această constatare.

Vorbiți, domnilor colegi, de reforma sistemului sanitar din SUA și spuneți aici: „Barak Obama a pus primul accent pe reforma sistemului sanitar american în cadrul campaniei electorale și a pregătit o lege în acest sens, iar SUA au asistență medicală care nu se compară cu cea de la noi.”

Da, onorați colegi, într-adevăr, SUA nu se compară cu România. Acolo nu există 5 milioane de plătitori la Fondul unic de asigurări de sănătate și peste 21 de milioane de beneficiari. Mai mult, acolo nu au existat guvernări care au scăzut cu procente însemnate contribuția la asigurări într-o perioadă de creștere economică de 8%. Vreți să vă răspund eu ce nu este sănătos în acest sistem? Eu cred că cel mai în măsură să răspundeți sunteți chiar dumneavoastră.

Am avut curiozitatea de a mă uita pe lista miniștrilor sănătății din perioada menționată și am constatat cu surprindere că cel mai lung mandat de ministru al sănătății în ultimii 15 ani l-a avut unul dintre inițiatorii acestui document, care ne-a și citit textul moțiunii azi, în plenul Camerei Deputaților.

Domnule ex-ministru Nicolăescu, permiteți-mi să consider că astăzi ați dat singur un răspuns pentru situația sistemului sanitar. Mă gândesc și la cele întâmplate în mandatul dumneavoastră: 200 de milioane de euro cheltuiți pe niște analize fără rezultat; 23 de milioane de euro pe care cetățenii trebuie să-i achite anul acesta pentru vaccinul anti HPV care naște controverse chiar și printre specialiști; milioane de euro plătite pe studii de fezabilitate într-un proiect grandios, la care nici SUA, pe care le-ați amintit aici nu au îndrăznit să viseze; construcții a peste 30 de spitale din care nu s-a început nici măcar unul. Și exemplele ar putea continua.

După logica titlului moțiunii dumneavoastră, probabil că ar trebui să împărțiți vina faptului că în sănătate nu este nimic sănătos cu toți cei care au condus acest sistem, proporțional cu anii de mandat și în funcție de partid. Cred că dacă făceam un exercițiu democratic în acest sens, dumneavoastră, inițiatorii, nu ați fi ieșit tocmai bine. Dar eu nu-mi propun asemenea jocuri, pentru că însăși teza de la care s-a plecat ar fi greșită.

Consider că moțiunea simplă introdusă de către colegii parlamentari ai PNL nu îmi este adresată. Parcă este pregătită pentru altă perioadă la care inițiatorii fac frecvent trimitere, inclusiv prin citate, și aici citez și eu din textul moțiunii, ale unui „fost ministru al sănătății care știa numai ce culoare are Ferrari.” Sunt convins de faptul că nici colegii dumneavoastră din opoziție nu vor vota o moțiune care indirect critică mandatul fostului ministru Bazac.

Pentru a avea o structură logică a discursului, vă rog să-mi permiteți să subliniez aspectele cele mai importante în analiza situației sistemului sanitar, iar cu ocazia dezvoltării acestor idei voi atinge toate subiectele semnalate în moțiune.

Așa cum am precizat și la începutul mandatului, prioritățile mele și ale acestui Guvern în domeniul sănătății pentru anul 2010 sunt: descentralizarea; identificarea unor surse suplimentare de finanțare a sistemului; informatizarea și reforma structurală a sistemului medical cu punct de plecare medicina primară.

Să începem cu descentralizarea, măsura care va fi luată în cel mai scurt timp posibil. Tot vorbim despre această sintagmă de ani de zile și, cu toate acestea, s-a făcut mult prea puțin în acest domeniu. Chiar nu înțeleg care este problema unui partid de dreapta cu privire la o asemenea măsură. Ar trebui să fiți primii mei susținători, poate reușesc totuși astăzi să vă determin să susțineți o măsură de politică de dreapta, deoarece descentralizarea reprezintă, în acest moment, pentru România una dintre soluțiile de eficientizare, dar și de asigurare a transparenței decizionale.

Stimați colegi,

Niciun ministru al sănătății nu poate coordona eficient – nu a făcut-o nici până acum – activitatea a peste 430 de manageri de spital și pot să vă dau ca exemplu fosta echipă a domnului ministru Nicolăescu, unde managerii dumnealui nedescentralizați au lălăit mai mult de un an la aplicarea hotărârii de guvern cu privire la împărțirea Spitalului din Târgu Mureș. După împărțire, tot aceiași manageri au triplat

numărul funcțiilor de conducere în cele două spitale. Oare aceasta înseamnă coordonare, cost, eficiență și fezabilitate?

Eu pot să vă spun că, prin descentralizare, Ministerul Sănătății își consolidează rolul firesc, acela de strateg și formator de politici publice și, conform principiului subsidiarității, va ceda rolul de administrator comunităților care sunt mai aproape și cunosc nevoile cetățenilor pe care-i reprezintă.

Un alt obiectiv urmărit prin descentralizare este facilitarea atragerii în sistem a fondurilor externe suplimentare, fiindcă autoritățile locale sunt instituțiile care pot susține proiectele pentru atragerea de fonduri europene în vederea dezvoltării infrastructurii, creșterii calității serviciilor medicale, proiecte de care sistemul medical românesc are azi urgentă nevoie.

Noua reglementare pentru descentralizarea sistemului sanitar va include transferul unui număr de peste 370 de spitale în administrarea consiliilor locale și județene. Vor rămâne în administrarea Ministerului Sănătății 60 de institute naționale, spitale clinice județene și municipale de urgență în București și în țară și câteva spitale de monospecialitate. Astfel, Ministerul Sănătății își păstrează posibilitatea unei intervenții majore și coerente de sine stătătoare și de înalt nivel medical în caz de nevoie, forță majoră sau, Doamne ferește!, calamitate naturală.

Din punct de vedere financiar, descentralizarea trebuie să aibă în prim-plan cele mai importante două principii ale unei politici de sănătate: sustenabilitatea finanțării serviciilor medicale și echitatea, corectitudinea în finanțare.

Sustenabilitatea serviciilor medicale înseamnă că după descentralizare spitalele vor fi finanțate în continuare din Fondul național de asigurări de sănătate, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, în cazul programelor naționale de sănătate, achizițiilor de echipamente performante unităților de urgență și activităților de cercetare și doar în mai mică parte de la bugetele locale.

Echitatea, corectitudinea în finanțare trebuie să însemne pentru toți primarii, președinții de consilii și consilieri aceeași plată pentru o apendicită vindecată la fiecare spital descentralizat. Sunt sigur că și inițiatorii moțiunii erau conștienți, chiar în timpul mandatului lor, de importanța financiară a egalizării tarifelor, încercând și ei să facă acest demers într-o perioadă de creștere economică. Din păcate, s-a reușit numai în trei județe – Mureș, Tulcea și Teleorman.

Într-adevăr, ne va fi mai grea egalizarea tarifelor într-un an de austeritate, dar numai așa putem crea condițiile unei piețe libere a serviciilor spitalicești, condiții corecte și egale pentru colegii noștri din administrațiile locale, indiferent de culoarea lor politică.

Egalizarea nu trebuie făcută doar pentru unele județe, pe criterii neștiute sau prea bine știute de toți, ci se face pentru binele funcționării în condiții de corectitudine a majorității spitalelor. Mă miră să vă aud vorbind de clișee politice când vă referiți la egalizarea tarifului pe caz ponderat. Și îmi vine să vă întreb de unde au răsărit oare situațiile în care apendicita mea costă mai puțin la Salonta, la spitalul de la Salonta, decât la dumneavoastră la Lehliu-Gară? De unde aceeași intervenție costă mai mult la Sibiu decât la ClujNapoca, Târgu Mureș sau Iași? Eu chiar nu știu, pentru că așa am moștenit tarifele.

Susțin în continuare că medicina de familie constituie pilonul nr. 1 în sistemul sanitar, fiind poarta prin care pacientul ar trebui să intre în sistem. Eu vă îndemn și pe această cale să vă adresați medicilor de familie de câte ori vă îmbolnăviți. Cred în medicina primară românească, cred în posibilitatea dezvoltării ei, cred în capacitatea noastră de a înțelege că numai un sistem de medicină primară cu eficacitate sporită poate opri avalanșa de bolnavi către niveluri mai înalte de deservire, mult mai costisitoare.

Într-un document realizat de experții Băncii Mondiale se arată: „În contextul României există multe exemple de situații în care lipsa autonomiei manageriale și clarității în ceea ce privește responsabilitatea limitează performanța sistemului”. Un exemplu ar fi decizia din 2008 de a mări salariile personalului sanitar cu 40%. Conform experților internaționali, decizia nu a fost echilibrată cu alocări bugetare mărite pentru spitale și, astfel, conducerile spitalelor nu au putut ajusta costurile crescute cu salariile. Rezultatul este un vârtej de datorii, în continuă creștere, ale spitalelor care, în cele din urmă, pot destabiliza întregul sistem.

Stimați colegi,

Dacă vorbim de programele naționale de sănătate în 2010, Ministerul Sănătății are la dispoziție circa 110 milioane de euro, cu care trebuie să tratăm oameni bolnavi, să asigurăm tratamentul în străinătate al pacienților care nu pot fi tratați în țară și să facem în plus educație și prevenție.

În cadrul programelor naționale de sănătate pentru anul 2010 am alocat fonduri importante pentru profilaxie, am elaborat o schemă modernă de vaccinare a copiilor, conform celei europene aprobate în 2009, respectiv vaccinarea gratuită a tuturor. Am reușit să asigurăm obligația asumată de România, țară membră a Uniunii Europene, în privința controlului infecțiilor nozocomiale, mediului și securității transfuzionale.

De asemenea, continuăm finanțarea Programului de transplant, oncologie, diabet, dializă, boli rare, ortopedie, boli infecțioase, cardiovasculare, inclusiv tratament în străinătate. Dezvoltăm Programul de sănătate al mamei și copilului prin extinderea unor subprograme care abia acum devin cu adevărat naționale. Ne îngrijim și de sănătatea orală a copiilor prin tratamente stomatologice pentru copiii de clasa I, capitol la care am fost foarte deficitari. Consider că preocuparea pentru sănătatea mamei și copilului reprezintă o investiție însemnată în sănătatea viitoarelor generații din România.

În anul 2010 vom lansa un program nou de educare a viitoarelor mame cu privire la sănătatea în timpul sarcinii și la îngrijirea nou-născutului.

Stimați colegi, semnatari ai moțiunii,

Moțiunea formulată de dumneavoastră face referire la Programul național de evaluare a stării de sănătate a populației, început în 2007, continuat în 2008, program după care Guvernul a reușit să achite datoriile rezultate abia în 2009, costurile ridicându-se la aproape 200 de milioane de euro.

Conform datelor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și prelucrărilor statistice efectuate de Centrul de calcul al Ministerului Sănătății, în cele 18 luni de funcționare, programul menționat a luat în evidență peste 12 milioane de persoane, dintre care doar 10.778.868 de persoane apar cu evaluări validate. Peste un milion de cazuri au evaluări absente sau incomplete, dar plătite, și încă nu s-a justificat de ce aproximativ 450 de mii de CNP-uri apar evaluate de două ori.

Cele 892 de laboratoare de analiză incluse în program au efectuat peste 72 de milioane de analize, din care doar 67 de milioane au fost solicitate de medicii de familie. Ministerul

Sănătății a plătit 5 milioane de analize suplimentare. Laptopurile achiziționate pentru medicii de familie au costat 10 milioane de euro. Costurile administrative, tipărirea tichetelor, expedierea prin poștă ne-au mai luat de la bugetul sănătății încă 20 de milioane de euro. Nu aceasta este însă cea mai mare problemă.

Din nefericire, din punct de vedere științific, utilitatea datelor este discutabilă, nefiind posibilă interpretarea și evaluarea obiectivă a acestora din cauza metodologiei nepotrivite de organizare a acestui amplu studiu.

Fără a intra în detalii, merită de reținut că din fondurile cheltuite pentru Programul de evaluare al sănătății populației timp de peste un an, Ministerul Sănătății ar fi putut derula Programul de _screening_ și prevenție pentru cancerul de col uterin timp de 4 ani. Eu cred totuși că era mai bine dacă se întâmpla așa.

Să vorbim și despre serviciile de urgență. Dezvoltarea sistemului de urgență nu s-a sistat așa cum sugerați dumneavoastră în textul documentului citit azi. În cursul anului 2009 au fost achiziționate un număr de 102 ambulanțe tip B, din care 31 au fost predate SMURD-ului și 71 serviciilor de ambulanță, și 35 de ambulanțe de tip C, din care 6 predate SMURD-ului, 29 serviciilor de ambulanță.

Totodată, au fost achiziționate și 8 unități mobile de terapie intensivă neo-natală și 2 incubatoare pentru elicopterele SMURD. Tot în cursul anului 2009 au fost dotate 192 de compartimente de primiri urgențe și camere de gardă cu echipamente de resuscitare și de asistență medicală de urgență din programul finanțat prin Banca Mondială.

Planul Ministerului Sănătății în cursul anului 2010 este de a continua achizițiile ambulanțelor pentru serviciile de ambulanță și pentru SMURD, astfel încât să se păstreze standardul stabilit pe plan național.

Tot în cursul acestui an urmează să înceapă procedura de achiziție a 6 elicoptere destinate activității SMURD și care urmează a fi livrate în următorii 4 ani.

În cursul anului 2009 și la începutul anului 2010 au fost înființate mai multe structuri județene noi SMURD și echipaje noi SMURD în cadrul structurilor deja existente, astfel ajungând la un număr de 33 de județe împreună cu Bucureștiul.

Să continuăm cu medicamente și farmacii. În anul 2008, ministrul de atunci al sănătății a decis înghețarea prețului medicamentelor prin menținerea unei rate de schimb fixe pentru a calcula prețul reglementat al medicamentelor de import, rezultând astfel aproape un blocaj pe piața farmaceutică. Decizia de actualizare a prețului a fost amânată în mod repetat de-a lungul anului electoral 2008, menținându-se forțat cursul de schimb de 3,32 de RON/euro și actualizându-se la 3,63 doar din noiembrie și doar pentru programele naționale.

Criza și-a atins un maximum în octombrie 2008 cu proteste ale distribuitorilor de medicamente și decizia unanimă de a opri aprovizionarea pentru 2 săptămâni. Populația a avut mai puțin de suferit datorită stocurilor de medicamente existente în farmacii.

Tot în aceeași perioadă, eliminarea plafoanelor farmaciilor pentru eliberarea medicamentelor a dus la epuizarea fondurilor alocate sănătății pentru medicamente compensate și gratuite în mai puțin de un trimestru, precum și la creșterea consumului de medicamente în anul 2009 față de 2008 cu 40,6%, tendința fiind în creștere în continuare. Dificultățile economice cu care se confruntă întreaga Românie se răsfrâng asupra societăților comerciale și, inevitabil, și asupra farmaciilor. Dar, din evidența eliberării numărului de autorizații, anual se deschid în jur de 450-500 de farmacii, deci închiderea unora nu se va întâmpla la o scară care să afecteze ansamblul pieței de distribuție cu amănuntul de medicamente.

De asemenea, numărul medicamentelor noi care s-au pus pe piață este în continuă creștere. Astfel, în 2007, în jur de 600, în 2008, 900, iar în 2009, în jur de 1.100 de medicamente nou-introduse.

Pentru deblocarea situației financiare din sistemul sanitar, Ministerul Sănătății a introdus un mecanism financiar similar sistemelor de tip clawback... M-aș putea dezice de el foarte ușor, fiind promovat tot de către ministrul pe care tot îl invocați în moțiune și care nu cunoștea, cum spuneți dumneavoastră, decât culoarea acelei mașini sport italiene. Acesta este un sistem prin intermediul căruia toți producătorii de medicamente care desfac produse pe piața românească vor contribui la finanțarea sistemului public de sănătate de la 5 până la 11%.

Actul normativ e în dezbaterea Parlamentului, deci aveți la dispoziție materialul în Camera Deputaților.

Informatizarea sistemului. Salut și pe această cale ideea distribuirii laptopurilor către medicii de familie. Păcat că nu a fost precedat de informatizarea sistemului, conectarea lor în rețea, reguli mai clare de programare la consultații.

Sunt convins că bolnavul apreciază mai mult orice mică schimbare în bine la nivelul programării consultațiilor, îmbunătățirea actului medical, decât un laptop pe masa medicului. Nu le contest utilitatea, însă am senzația că s-a dat computerul de bord, dar nu s-au asigurat roțile.

Informatizarea este un element esențial pentru funcționarea eficientă a sistemului de sănătate. Tocmai de aceea unul dintre obiectivele mandatului meu este realizarea cadrului național de sănătate. Acesta presupune existența unei infrastructuri informatice naționale bine puse la punct. Doar menționez așa, șoptind oarecum, că, potrivit Legii nr. 95/2006, implementarea cadrului național de sănătate era prevăzută pentru data de 1 ianuarie 2008. De ce n-ați făcut-o, stimați colegi semnatari ai moțiunii, căci în mare măsură nu mai aveam problemele pe care le avem astăzi pe acest domeniu?

Astăzi suntem singura țară membră a Uniunii Europene în care cetățeanul este pus să stea la rând la casele județene de asigurări de sănătate pentru a scoate o adeverință cu privire la plata sau neplata, plata la zi a contribuției de sănătate.

În ceea ce privește sistemul informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate, a fost finalizat și lansat în anul 2008. Dacă credeți că sistemul este depășit, așa cum spuneți în moțiune, de ce le-ați plătit banii informaticienilor care nu și-au făcut treaba? Într-adevăr, au fost și sunt multe probleme cu acest sistem moștenit din 2008. Dar nu ne văităm continuu de ele, ci încercăm să le corectăm pe parcurs.

Susțineți faptul că Guvernul Boc a anulat o licitație de 700 de mii de euro care era în evaluare la începutul anului 2009 și a propus alta, dar de 10 milioane.

Vă pot informa că prima, cea de 700 de mii de euro, a fost o licitație pentru un soft pentru medicii de familie care a fost atacată în instanță încă în 2008, iar sentința dată în 2009 a anulat întreaga licitație din cauza unor nereguli de procedură.

## Să ne referim puțin și la buget.

Vă mulțumesc că ați adus în dezbatere acest subiect. Ar fi mult de discutat pe această temă și despre responsabilitatea tuturor pentru stadiul la care ne aflăm în prezent. Aș vrea să vă spun că eu aș fi fost foarte bucuros dacă era așa cum ne-ați spus dumneavoastră în moțiune. Din păcate, finanțarea sistemului sanitar în anul 2008 a fost de 3,8% din PIB, și nu 4,5%, așa cum greșit ați precizat în documentul citat.

În perioada 2008–2010, cheltuielile pentru sănătate au înregistrat un trend descendent, atât în sume absolute, cât și ca procent din PIB. Această situație se datorează în principal măsurilor luate în anul 2008, prin care s-au diminuat cotele de contribuție aferente asigurărilor sociale de sănătate la 5,5% pentru angajați, 5,2% pentru angajatori și 10,7% pentru persoanele care se asigură facultativ.

Stimați colegi,

Timp de 10 ani de zile, în România, contribuția a scăzut în mod constant, de la 7 plus 7%, 14 în total, la 10,7%, cât este în prezent. Ultima scădere, întâmplător sau nu, a avut loc la sfârșitul anului 2008. Aceste scăderi au dus desigur la resurse financiare mult diminuate pentru bugetul sănătății. S-ar putea spune că nu e bine să avem fiscalitate și contribuții mari. Da, doar că țări ca Germania cu 14,9%, Cehia 13,5%, Slovacia 14%, Franța 13,55% sau Slovenia 12,92% au un nivel de contribuții mult mai ridicat ca România, desigur și raportat la salariile din aceste țări.

În același timp, continuăm să fim un stat preponderent social. Există categorii largi de populație care beneficiază de servicii medicale, de medicamente, dar care sunt scutite de plata contribuției, fără ca în contrapartidă să fie asigurate resursele financiare aferente.

Numărul categoriilor aflate în această situație a crescut de repetate ori, poate nu întâmplător, în diverse perioade electorale, depășind în prezent 11 milioane de persoane. Practic, astăzi, în România, nici 5 milioane de persoane nu susțin un sistem sanitar pentru aproape 22 milioane de cetățeni români. Aici este marea problemă de care trebuie să vorbim și de răspunderea guvernelor care au luat măsuri populare, dar fără a se gândi la consecințele finanțării acestui sistem sanitar.

În privința coplății, sper că știați că este o noțiune prezentă în sistemul sanitar și în contractul-cadru de ani de zile, dar neimplementată până acum. Este o măsură impusă și de contractul de împrumut încheiat cu FMI, cu Banca Mondială și Comisia Europeană.

Coplățile există în multe sisteme de sănătate din țările dezvoltate, vezi Franța, Germania, și au fost introduse în ultimii ani în tot mai multe dintre statele în tranziție din Europa de Est: Estonia, Croația, Cehia.

Experiența internațională sugerează că datorită cuantumului modic al coplăților, beneficiile care pot fi așteptate sunt reprezentate, în primul rând, nu de suplimentarea resurselor financiare și nici de eradicarea completă a plăților informale neoficiale.

Mai degrabă, beneficiile vor fi legate de reducerea cererilor nejustificate pentru servicii medicale și de o reechilibrare a solicitărilor între diverse paliere de asistență. Un pacient va prefera o consultație la medicul de familie unde va plăti doar 5 lei sau la specialistul de ambulatoriu decât să se interneze la spital și să plătească mai mult.

Alt subiect evocat de dumneavoastră: alimentele nesănătoase. Sarmalele, brânza și mititeii, iar mai nou, hamburgherul și alvița, iată câteva dintre sperietoarele vieții noastre, aceste alimente despre care se spune că vor fi taxate. Dar eu vă întreb de unde aveți informațiile.

Ministerul Sănătății a lansat o idee de proiect la începutul anului 2010. Am supus dezbaterii prin pagina de internet a instituției propunerea privind măsura, ideea taxării alimentelor nesănătoase. Nu am lansat însă nicio cifră, nicio măsură concretă privind aceste planuri și totuși am aflat și noi cu stupoare că vor fi scumpiri de _n_ la sută, că oamenii își vor pierde locurile de muncă din cauza aceasta și așa mai departe.

Aici și de la acest microfon doresc să le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat cu idei pro sau contra acestei propuneri. Și vreau să-i rog pe această cale pe toți inventatorii de zvonuri de specialitate, să mai treacă și pe la noi, să ne întrebe măcar de sănătate, că de taxa alimentelor nesănătoase nu avem deocamdată de declarat nici procente, nici măsuri radicale.

Am spus un lucru și atunci la lansare și am repetat acest lucru de mai multe ori: dacă se va implementa această măsură, resursele financiare vor fi folosite pentru programe de educație a copiilor. Dorim să dezvoltăm programe de educație privind alimentația sănătoasă, în special programe pentru copii și tineret, pentru care suntem răspunzători tot noi, adulții.

Pentru această propunere de idei am fost atacat din foarte multe părți, nu doar din partea companiilor producătoare din industria alimentară, dar am fost și felicitat chiar de la dumneavoastră din partid, stimați semnatari ai moțiunii. Dacă nu vă amintiți, vă spun eu. M-a susținut public chiar domnul prim-ministru Tăriceanu, dar probabil dânsul nu reprezenta în acel moment punctul de vedere oficial al liberalilor. Oricum, eu îi mulțumesc pentru susținere. Pe lângă aceasta, am primit felicitări și invitații din străinătate pentru a prezenta această măsură preconizată.

## Stimați colegi,

Printre concluzii, doresc să vă spun că efectele unui management defectuos în orice domeniu, și deci și în sănătate, se văd în timp, și nu pe moment. Or, dacă în sănătate, la ora actuală, sunt probleme, acestea se datorează, în principal, unui management deficitar din trecut și care-și produce efectele acum.

Comparația cu perioada 2006–2008 făcută de dumneavoastră este neoportună, având în vedere diferențe semnificative ale situației economico-sociale și ale modului de abordare a priorităților declarate și asumate. Consider că este oportună continuarea unor proiecte care s-au dovedit a fi eficiente, chiar a unora inițiate sau propuse de predecesorii mei.

## Stimați colegi liberali,

Îmi cereți lucruri ce le-ați fi putut face dumneavoastră. Alocarea a 6% din PIB pentru sănătate se putea face și până acum și era indicat a se face pe perioadă de creștere economică. Nu știu ce credibilitate are această solicitare din moțiune, câtă vreme în perioada în care ați guvernat și ați deținut acest portofoliu, nu s-au alocat 6% din PIB pentru sănătate.

Îmi cereți recuperarea unor măsuri întârziate nu de ieri sau de luna trecută. Definirea pachetului de servicii de bază decontate din asigurările sociale de sănătate s-ar fi putut face de multă vreme. Să nu spun de multe mandate.

Revin cu precizarea că actuala conducere a Ministerului Sănătății nu a politizat funcțiile de conducere din unitățile sanitare și nici din deconcentratele sale. Nu au fost efectuate modificări în structura deconcentratelor decât ca urmare a unor sentințe judecătorești a căror ducere la îndeplinire este obligatorie.

Spre deosebire de toți predecesorii mei, eu nu mi-am început mandatul cu reorganizări inutile, cu demiterea sau schimbarea directorilor direcțiilor de sănătate publică sau a managerilor spitalelor publice și nici nu am propus modificarea legislației în sensul schimbării denumirii unor instituții sau a funcțiilor de conducere pentru a mima o reorganizare instituțională care să-mi permită acest lucru.

Printre managerii spitalelor publice care au ocupat funcția prin concurs în urma examenelor organizate în perioada 2006–2008, în total, peste 430 de manageri, azi sunt în funcție 233, dintre care 173 menținuți ca interimat după expirarea mandatului de trei ani, iar 60 de manageri încă au contracte de management în derulare.

Dați-mi voie să vă spun din nou: sunteți într-o oarecare întârziere cu această moțiune și atacați fără să aveți ținta în față. Vă rog să verificați. Stă în fața dumneavoastră singurul ministru al sănătății care nu a început prin a numi alți manageri în locul celor vechi, alți directori, alți șefi și adjuncți ai lor. Eu n-am redenumit inspectoratele în direcții, direcțiile în autorități și autoritățile iarăși în direcții, cum s-a întâmplat de patru ori în ultimii 13 ani, inclusiv în 2006.

De asemenea, funcțiile de conducere ale spitalelor au fost redenumite în ultimii 10 de ani de patru ori, evident, sub masca eficientizării lor. Nu s-a dorit, de fapt, decât politizarea acestora.

Noi ne dorim în anul 2010 un început de normalizare și în sistemul sanitar. Și nu vom propune nicio măsură de acest gen prin care să venim cu tăvălugul să schimbăm oameni doar de dragul de a-i înlocui cu alții.

Stimați semnatari ai moțiunii, îmi cereți imposibilul. Construirea de noi spitale nu poate fi susținută financiar în 2010, în condițiile economice mondiale și naționale actuale.

Domnule ministru, vă rog să vă apropiați de sfârșit. Ați depășit tot timpul alocat Guvernului.

## **Domnul Cseke Attila:**

Finalizăm, în schimb, anul acesta, zece construcții de clădiri de noi spitale, iar în 2011 și ultimele patru astfel de clădiri de spitale pentru a termina o dată pentru totdeauna ce s-a început de 15-20 de ani.

Îmi cereți ce făceam oricum. Descentralizarea sistemului de sănătate a fost și este parte integrantă a procesului de reformă în domeniul sanitar.

Stimați colegi parlamentari,

Poate nu sunt eu medic, nici psiholog, nici psihiatru. Poate nu am cunoscut la învestire îndeajuns de bine sistemul sanitar din România, dar pot să vă garantez că nu voi acționa niciodată cu rea-credință sau indiferență față de sănătatea cetățenilor României. Voi acționa cu responsabilitate, care include și măsuri dure și uneori nepopulare, dar absolut necesare pentru a mișca din inerție sistemul sanitar românesc.

Oricum, eu n-am să-mi permit niciodată să afirm că la sănătate nimic nu este sănătos, căci aceasta ar însemna că toți miniștrii sănătății de până acum nu au făcut nimic bun și că n-ar exista acei profesioniști în sănătate care ne dovedesc zilnic că se pot face lucruri extraordinare și în acest domeniu atât de delicat. Dacă dumneavoastră nu i-ați identificat în cei trei ani de mandat, eu se pare că am fost norocos și am găsit pe mulți dintre ei în nici trei luni. Și vreau să vă spun că sunt mândru de ei, de ceea ce fac zilnic la cabinetele lor medicale sau la masa de operații.

Numai pentru acești oameni minunați din sistemul sanitar nu aveți dreptul să spuneți că nu este nimic bun în sănătate. Dimpotrivă, sunt medici extraordinari care merită mult mai multă responsabilitate de la oameni care au condus destinele acestui domeniu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Începem dezbaterile asupra moțiunii și îl invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Petru Movilă.

Domnul Movilă am înțeles că nu e în sală. Domnul deputat Drăgulescu.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi deputați, Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor invitați,

Afirmația că situația reală din sistemul sanitar românesc este cu siguranță cea mai grea din ultimii ani este o afirmație cu un asemenea grad de generalitate, încât o puteți găsi ușor în fiecare mandat din ultimii 20 de ani, chiar și în mandatul domnului Nicolăescu, la debutul moțiunii simple depuse împotriva Domniei Sale.

De aceea, vreau să afirm de la început că sub nicio formă nu consider că situația sistemului sanitar din România este perfectă sau mulțumitoare. Trebuie însă să acceptăm că această stare de fapt se datorează mersului întregii societăți românești din ultimii 20 de ani, perioadă în care sănătatea a fost în permanență un sector în care statul și politicienii nu au reușit să finalizeze reforme începute. Probabil că ultimul moment de consens politic în acest domeniu a fost 1997, când, în calitate de ministru al sănătății, am reușit să promovez introducerea sistemului de asigurări sociale de sănătate cu unanimitate de voturi.

Din nefericire, ulterior, asemenea consens nu a mai fost realizat și rezultatele se văd în starea de sănătate a populației și în motivația personalului medical din România. Indiferent de guvernare, bugetul public alocat sănătății a variat între 3 și 4% din PIB. Chiar Guvernul Partidului Național Liberal a luat măsura de a reduce drastic cota primei de asigurări sociale de sănătate, ajungându-se de la 14% în 2000 la 10,7% din veniturile salariale, în prezent.

În aceste condiții, este cel puțin deplasată remarca Partidului Național Liberal referitoare la insuficiența fondurilor pentru sănătate, mai ales în condițiile crizei economice care a dus și la reducerea bazei de plătitori.

Tot referitor la fonduri, din păcate, o măsură care în principiu ar fi trebuit să ducă la rezultate bune, prin lipsă de competență în aplicare, a dus exact la contrariul ei, o dereglare masivă a sistemului. Mă refer aici la măsura menționată în moțiune de creștere a salariilor personalului medical în ultimele luni de mandat ale Partidului Național Liberal. Această măsură a fost făcută fără a se asigura

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Florian Popa.

## **Domnul Florian Popa:**

## Domnule președinte de ședință,

## Doamnelor și domnilor deputați, Domnule ministru,

Am ascultat cu interes textul moțiunii Grupului parlamentar al Partidul Național Liberal, cu un titlu care îmi amintește și de alte poziții asemănătoare ale unor lideri

actuali din Partidul Democrat Liberal, „La sănătate, nimic nu este sănătos.”

De la început trebuie să spun că nu sunt de acord cu textul în integralitatea lui, dar consider că ideea punerii în discuție a domeniului este de mare actualitate. Ar trebui să explic afirmația și aș rezuma ideea prin două observații: nu cel mai bine în domeniu a fost atunci când ministrul era cel care a citit moțiunea astăzi, și nu Partidul Social Democrat a creat dezastrul roșu-portocaliu pe care îl susține moțiunea.

Încercând să las deoparte textul moțiunii, fără a-l respinge, evident, aș încerca să vă rețin atenția cu câteva imagini ale stării actuale de sănătate din România. Că ar trebui ca sănătatea românilor să reprezinte o prioritate a guvernanților este nu numai o axiomă, ci este o obligație majoră, o responsabilitate, aș zice, unică; că s-au făcut eforturi în ultimii 20 de ani pentru ca sistemul să devină eficient și mulțumitor pentru toți actorii implicați, este o realitate, atât prin dezvoltarea platformelor tehnologice, cât și asigurarea unui nivel de trai mai bun pentru lucrătorii din domeniu. De ce? Este o întrebare la care se încearcă a se răspunde de către toți factorii implicați, dar cheia rămâne încă în cutia Pandorei, care, desfăcută, cred că nu ar fi plăcut să funcționeze pe sistemele sofisticate de închidere a realităților din sistem, și mă refer, în special, la banii injectați în el.

Nu aș vrea să mă refer la trecut, pentru că sunt adeptul ideii care spune că tot ce urmează a mai existat. Și nu noutățile trebuie să ne impresioneze, de fapt, și să ne inflameze până la un nivel de excludere a tot ceea ce se încearcă, spre binele națiunii, pe care ministrul sănătății este obligat să o privească integral și egal pentru toți.

Eu cred că ministrul sănătății nu este neapărat reprezentantul unei anume guvernări sau a unei anume etnii. El, în fapt, gestionează și organizează domeniul pentru întreaga populație a țării, de la nou-născuți la bătrâni, indiferent de orientarea lor politică sau de rasă.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Eugen Nicolăescu.

## **Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:**

Inițial, mă gândeam să nu mai iau cuvântul, pentru că textul moțiunii era suficient, dar, auzind cuvântul domnului ministru Cseke, îmi dau seama că trebuie să îi spun că sunt dezamăgit de faptul că s-a comportat ca un politicianist, și nu ca un politician.

Aș fi așteptat să-și asume guvernarea din care face parte, aș fi așteptat să-și asume toate lucrurile, și bune și rele, pe care le face această guvernare, și faptul că nu sunt bani la sănătate este „rodul”, pus în ghilimele, activității proaste pe care Guvernul o exercită, Guvernul Boc, de aproape 15 luni.

Recesiunea economică, într-adevăr, este cauza principală pentru care nu sunt bani la sănătate, cum nu sunt bani, dacă ați observat, nici în alte sectoare de activitate.

Aș fi așteptat ca domnul ministru Cseke să fie și mai modest și m-aș fi așteptat, de exemplu, să nu ne critice pe noi, cei care am mărit salariile medicilor, ci, dimpotrivă, să vină să recunoască că nu este capabil să mărească în continuare salariile medicilor și asistenților, să crească veniturile celor care lucrează în sănătate. Cred că acesta era un mod normal și firesc de abordare a problematicii. Dar, din păcate, dumnealui a venit, așa cum au făcut mulți alți miniștri ai Guvernului Boc, să se războiască, de fiecare dată, cu vechea guvernare.

Domnule ministru,

Vă anunțăm că suntem, într-adevăr, îngrijorați de soarta românilor, poate dumneavoastră în vorbe, că nu faceți nimic concret. Noi încercăm să vă obligăm pe dumneavoastră să faceți ceea ce trebuie, prin moțiunile pe care le facem. Aceasta este arma noastră. Opoziția nu are altă armă împotriva puterii, decât să o oblige să facă ce trebuie, prin instrumente parlamentare.

Suntem îngrijorați că, din păcate, din tot ceea ce ne-ați spus, nu ne-ați făcut să înțelegem și noi că dumneavoastră înțelegeți ceva din sistemul pe care îl conduceți. Am înțeles că sunteți pe deasupra, am înțeles că unii dintre consilierii dumneavoastră vă sfătuiesc prost. Și eu vă sfătuiesc pe dumneavoastră, dacă-mi permiteți, să-i dați afară, pentru că, într-adevăr, unii dintre ei au vârsta pensionării și, probabil, sunt prea uzați ca să mai stea lângă dumneavoastră, acolo, în minister.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Derzsi Ákos.

## **Domnul Derzsi Ákos:**

Domnule președinte, Domnule ministru, Doamnelor și domnilor deputați,

Dezbatem moțiunea simplă cu tema „La sănătate, nimic nu este sănătos”.

Dacă aș fi de acord cu titlul moțiunii, ar trebui să constat că nimic nu este sănătos de aproximativ 14 de ani. Cum s-ar explica altfel faptul că din 1996 până în prezent s-au înaintat în Parlamentul României 8 moțiuni simple și o moțiune de cenzură împotriva activității Ministerului Sănătății.

Să înțeleg că din anul 1996 acest sistem nu funcționează la parametrii normali? Sau doar opoziția avea sau are această părere referitoare la modul de gestionare a problemelor în domeniul sănătății? Curios este faptul că din 9 moțiuni, 5 s-au îndreptat împotriva ministrului liberal, domnul Nicolăescu, cu titluri din ce în ce mai sugestive:

2005 – „Copiii din România mor de rujeolă din cauza guvernului iresponsabil”,

2006 – „Antireforma sănătății”,

2006 – „Sistemul sanitar în viziunea Guvernului de dreapta – reforma sanitară, marea păcăleală!”

2007 - „Astăzi criza în sănătate are nume propriu: Eugen Nicolăescu”,

2007 – „Sănătatea publică este grav bolnavă. Ministerul Sănătății dăunează grav sănătății”.

După cum observați, într-un mandat 5 moțiuni. Probabil v-ați gândit că, dacă după trei luni de activitate a actualului ministru depuneți o moțiune, va fi în sfârșit un ministru care până la terminarea mandatului vă va egala în această performanță.

Dar știm cu toții că nu despre aceasta este vorba.

Participăm la un exercițiu democratic al opoziției, dar ar fi bine să facem o analiză: cum s-a ajuns la această situație. Cum a fost posibil ca la sfârșitul anului 2008 țara noastră să se claseze pe locul 27 din 31 în topul sistemelor de sănătate din Europa, top realizat de Indexul European de Sănătate.

Eu cred că având la dispoziție cel mai lung mandat în ultimii 15 ani ați avut timp suficient să însănătoșiți sistemul, astfel încât nerealizările enumerate de dumneavoastră să nu facă azi obiectul unei astfel de moțiuni.

Ați avut posibilitatea să realizați debirocratizarea sistemului sanitar prin transfer de atribuții și competențe, precum și transferarea prerogativelor administrației publice centrale către administrația publică locală.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Varujan Pambuccian.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Petru Movilă.

Nu este în sală?

Din partea Grupului independenților, domnul deputat Munteanu Ioan.

Domnule președinte, Stimați colegi, Domnule ministru,

Am să vorbesc mai mult în calitate de beneficiar al sistemului de sănătate.

Cred că, corect, în text ar fi trebuit scris nu că doar din 2009 sănătatea nu mai este o prioritate națională, ci că niciodată, după anul 1989, nu a fost o prioritate națională, decât în campaniile electorale, când toți politicienii o făceau prioritate națională.

Sigur, textul moțiunii, cred că – oricine știe cum a curs sănătatea de-a lungul anilor – este o dare de seamă asupra activității depuse de către fostul ministru Eugen Nicolăescu, ca de altfel și măsurile care au fost cuprinse în textul final.

Am sesizat că în alegerea cuvintelor, a vorbelor, s-a depus mult efort. Am să dau câteva exemple, probabil, nu ați fost atenți când domnul Nicolăescu citea moțiunea. Spune dânsul: „guvernarea a distrus cu o ură de nedescris medicina primară”, sau „a pregătit mișelește pentru 2010 închiderea în majoritate a cabinetelor medicale”, sau „în 2010, medicina românească va inova major, prin brevetarea...” și continuă.

Pune o serie întreagă de întrebări, pe care le-am mai auzit și cu alte ocazii: Mai departe ce se va întâmpla? Vom aloca bani? Câte farmacii se vor închide? Câți distribuitori vor mai exista? Vorbește permanent de 15 luni.

Domnul Cseke este doar de 3 luni ministru.

Cred că ar fi trebuit să ducă textul pe această întindere de timp. Mai spune dânsul, și aici chiar nu înțeleg, și cu siguranță în replica pe care o voi primi, voi primi și răspunsul: „acesta este sistemul monstruos pe care...”, atenție! „pe care l-ați bulversat și pe care-l patronați”. Care-i ăla?

Era ăla de pe vremea dumneavoastră și a fost bulversat și patronat acum?!

Mai am de spus doar câteva lucruri și închei. Aș spune doar așa: că sănătatea nu avea culoare politică la sfârșitul anului 2008?! Măi, al naibii să fie! Chiar așa să fi fost, domnule Nicolăescu? Chiar nu avea culoare? Nu știți dumneavoastră câți oameni de calitate, profesori universitari au fost schimbați din funcții și dați afară, și care s-au judecat cu dumneavoastră. Chiar așa, nu avea culoare politică?

Doamnelor și domnilor colegi,

Măsurile populiste luate de Guvernul PNL în 2007-2008 au avut o singură caracteristică: măsuri electorale care au creat cheltuieli ineficiente, care au determinat dezechilibrul financiar actual și au dezorganizat acordarea asistenței medicale.

Creșterea veniturilor cabinetelor de medicină de familie nu a fost însoțită și de măsuri de reorganizare a acestei activități, pentru că, deși se cheltuiesc de trei ori mai mulți bani pentru asistența medicală primară, rezultatele sunt aceleași.

În continuare, populația se plânge, mai ales în mediul rural, de absența medicilor la cabinete. Presiunea asupra spitalelor a crescut și mai mult, mai ales în zilele de sărbători legale, deoarece medicii de familie nu au mai fost interesați să asigure continuitatea asistenței medicale prin centrele de permanență ca urmare a faptului că veniturile realizate din această activitate erau nesemnificative, comparativ cu cele din încasarea sumelor plătite pentru lista de pacienți raportată la Casa de Asigurări de Sănătate.

Prin schimbarea modului de eliberare a medicamentelor în ambulatoriu s-a pierdut orice posibilitate de control a cheltuielilor din acest domeniu, având drept consecință faptul că acum Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu poate plăti în timp scurt farmaciilor medicamentele eliberate.

Programul de evaluare a stării de sănătate pentru care au fost alocați 1 miliard 400 de milioane de RON nu își ating scopul, deoarece rezultatele obținute despre starea de sănătate a populației sunt false și, prin urmare, inutilizabile pentru luarea deciziilor privind politicile de sănătate. Nu au fost consultați specialiști în domeniu și, ca urmare, datele obținute nu sunt valide deoarece nu au fost colectate corect.

Persoanele care s-au prezentat la aceste examene au fost în majoritate tot persoanele bolnave, care erau deja cunoscute în sistem. Acest fapt este ușor demonstrabil, dacă analizăm datele statistice de morbiditate, care nu arată că s-au identificat mai mulți bolnavi decât erau înainte de programul Nicolăescu, deși acesta a anunțat cu surle și trâmbițe cum a descoperit el milioane de diabetici și milioane de bolnavi de cancer. S-au risipit sume mari prin lipsa controlului privind gestionarea taloanelor în baza cărora se făceau decontările. Și acum sunt la casele de asigurări de sănătate saci întregi cu astfel de taloane, pentru care nu s-a putut ține o evidență corectă, din cauza unui contract defectuos încheiat cu Poșta Română, lipsei controlului privind realizarea efectivă a investigațiilor de laboratoare. În consecință, s-au raportat mai multe analize decât se puteau efectua.

Din partea Grupului parlamentar PSD+PC are cuvântul domnul deputat Ion Burnei.

Doamnelor și domnilor deputați, Domnule ministru al sănătății,

Lipsit de viziune și de politici coerente în domeniul sănătății, Guvernul Boc va rămâne în istoria României ca cel care a îngropat sănătatea. Acesta este, de altfel, singurul merit al unui Guvern de dreapta, care este întotdeauna insensibil la problemele reale de sănătate ale românilor, cât timp nu poate face din sănătate o afacere rentabilă. Tocmai de aceea susținem moțiunea simplă privind sănătatea, fără însă a fi de acord cu modul în care, timp de șase ani, guvernările de dreapta au făcut politică sanitară în România.

Promisiunile electorale au trecut și cu ce ne confruntăm? Cu incompetența factorilor de decizie din sistemul sanitar, cu lipsa de viziune și de politici sanitare coerente, cu faptul că viața și sănătatea omului sunt tratate ca o afacere, în care primează avantajele care ar putea fi obținute din eventuale privatizări ale spitalelor publice.

Problemele reale ale sistemului sanitar, la care guvernanții nu au răspuns pe termen scurt și mediu, dar cu

implicații majore în starea de sănătate a unei populații și așa lovite de politicile economice dezastruoase sunt:

1. Dezinteresul actualei guvernări față de exodul masiv de medici și cadre medicale cu care se confruntă România.

Nu vedem din partea ministrului sănătății nicio strategie credibilă care să poată opri acest exod și care în următorii trei-patru ani va atinge cote alarmante, ducând cu certitudine la apariția unor zone geografice în care populația va fi lipsită total de asistența medicală.

2. Specialități medicale deficitare, cum ar fi: anestezia și terapia intensivă, specialități chirurgicale de laborator etc., fac ca unele spitale publice să nu poată funcționa la întreaga lor capacitate. Deși se confruntă cu această problemă, Guvernul a interzis angajările în sistemul sanitar, menținând aceeași condiție ca pentru orice alt domeniu, și anume: pleacă șapte persoane, se angajează numai una. În aceste condiții, responsabil pentru fiecare caz medical care nu poate fi rezolvat în timp util este unul singur, și anume Guvernul Boc.

3. Lipsa unei analize și a unei dezbateri publice cu toți factorii din sistem ar fi trebuit inițiată de mult de Guvernul Boc, prin Ministerul Sănătății. Numai astfel s-ar fi putut determina necesarul real de servicii medicale, s-ar fi putut stabili un pachet de servicii de bază care să poată fi acordat asiguraților și, nu în ultimul rând, s-ar fi putut dezvolta un plan strategic privind organizarea și funcționarea rețelei sanitare.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Grațiela Gavrilescu.

Doamnelor și domnilor colegi,

Doamnelor și domnilor invitați, Domnule ministru,

Moțiunea simplă depusă de PNL privind politica falimentară a sănătății nu este primul și, din păcate, cred că nici ultimul demers pe care-l facem pentru trezirea la realitate a Guvernului Boc în legătură cu acest subiect.

Personal, în calitate de membru al Comisiei de specialitate, am avut câteva intervenții politice cu referire la coplată, la programarea obligatorie a consultului la medicul de familie, pe tema vaccinului BCG cu termen de valabilitate depășit, pe cea a medicamentelor compensate, pe cea a descentralizării, intervenții în urma cărora Ministerul Sănătății și-a continuat netulburat drumul în aceeași direcție: distrugerea sistemului sanitar și împiedicarea accesului liber la serviciile de sănătate pentru cât mai mulți dintre români.

Inițial, am suspectat Guvernul doar de lipsă de profesionalism. De câtva timp încoace, însă, încep să mă gândesc că este vorba despre ceva mai mult și mai grav decât atât. Încep să cred că, de fapt, noi avem un Guvern vizionar, cu un plan cinic bine pus la punct, de aparentă economisire a banilor pentru sănătate, un plan cu bătaie lungă, având ca orizont real cât mai puțini români pensionari, cât mai puține pensii încasate și, de ce nu, cât mai puțini români.

Încep să cred că nu lipsa de profesionalism, ci acesta este motivul real pentru care Guvernul Boc nu investește în programe de prevenție, nici în cele de depistare precoce a bolilor, programe care ar putea crește speranța de viață a românilor. Sau, dacă afișează câteva așa-zise programe de prevenție, ele sunt doar pe hârtie. Guvernul investește, doamnelor și domnilor, în schimb, în măsuri polițienești: verificarea medicilor de familie și a pacienților care își iau concedii medicale.

Cu alte cuvinte, domnul Boc dorește să ne sune noaptea la ușă, cu poliția, să vadă dacă avem sau nu gâtul umflat, dacă ne doare burta sau nu, dacă avem piciorul în gips sau nu. Mă întreb: de ce nu roagă Domnia Sa, domnul primministru, pe șeful Casei Naționale de Asigurări de Sănătate să elaboreze norme metodologice prin care să abiliteze poliția să efectueze și verificarea numărului de medicamente achiziționate? Și dacă săracul cetățean are mai mult de două cutii în casă, una să fie returnată fondului, conform principiului solidarității. Nu de alta, dar stimabilul președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate vede în cetățean și în doctor principalii fraudaci ai sistemului de sănătate românesc.

Din partea Grupului parlamentar PDL, domnul deputat Călin Potor și vă anunț că mai aveți nouă minute la dispoziție.

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați, Domnule ministru al sănătății,

Cuvântul ministrului sănătății, colegul senator Attila Csecke, cred că a dat răspunsurile cuvenite acestei moțiuni simple și de aceea mă voi opri doar la unele considerente de ordin general și politic.

Instituția moțiunii, fie ea simplă sau de cenzură, rămâne un instrument absolut democratic, aflat la îndemâna opoziției, cu condiția să reflecte fapte reale, adevărul spus în întregime, și nu parțial, și, nu în ultimul rând, să fie redactată de colegi având experiență și expertiză în domeniul respectiv.

Din păcate, trăim încă în țara unde hoțul strigă „hoții”, țara în care cei care la rândul lor nu au făcut nimic îi acuză pe cei care fac, tocmai de lipsa realizărilor lor.

Să mă explic. Răsfoind presa anilor 2005–2008, ca să nu fiu considerat excesiv de subiectiv, găsesc: „Cozi la farmacii pentru procurarea medicamentelor compensate și gratuite vor mai fi încă 3, 4, 5 luni, a anunțat ministrul sănătății” – sursa „Jurnalul Național” din 6 aprilie 2006; „Medicamentele compensate și gratuite este problema Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nu a Ministerului Sănătății. Mi-e greu să spun cât vor mai dura cozile, dar trei, patru, cinci luni va mai dura această stare grea de asigurare a medicamentelor” – îl citez pe ministrul sănătății din 2006, aici prezent.

„Cozi pentru medicamente” – în „Evenimentul Zilei”, vineri, 2 noiembrie 2007. „În Mehedinți, zeci de severineni au format cozi de câțiva metri la farmaciile din Drobeta-Turnu Severin pentru a-și ridica medicamentele gratuite și compensate, după ce în luna precedentă unele unități au epuizat fondurile în primele zile ale lunii”.

Nu pot să nu remarc faptul că, la peste 19 luni de la declarația ministrului sănătății de atunci, situația era aceeași, dacă nu chiar și mai gravă. De asemenea, în 2007 și după, „Realitatea TV”, 3 iulie 2006: „Cozile la farmacii au devenit la fiecare început de lună o tradiție la români. Sute de bolnavi așteaptă la nesfârșit, sperând să apuce să-și ia medicamentele gratuite sau compensate. Mărirea plafoanelor nu a rezolvat situația. Și ieri oamenii s-au așezat la coadă încă din zori”.

Grupul parlamentar PDL mai are la dispoziție trei minute. Din partea Grupului parlamentar PSD+PC, doamna deputat Lucreția Roșca.

Aveți cinci minute la dispoziție.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Domnilor miniștri,

Știm cu toții că sistemul sanitar românesc, aflat în reformare de peste 20 de ani, acum, cu ocazia noii guvernări, intră într-un alt prag sau pășește pe un alt prag, la o nouă reformare, și totul pentru un singur scop: vor să adapteze un buget aproape de nimic la o morbiditate crescândă a populației românești.

Unde ne aflăm știm, știm cam toți, avem cel mai mic buget, de 3,5, din PIB în 2010, spitale vechi, nedotate, murdare, fără medicamente, fără echipamente, fără hrană corespunzătoare, fără cadre medicale suficiente, fără autorizații de funcționare sanitare majoritatea, salarii mici și micșorate după aplicarea Legii unice a salarizării, pe care domnul Boc și-a asumat-o, și, mai rău, o lege care acum, de când se aplică, a născut multe inechități. Vă dau un singur exemplu: actual, după grila de salarizare, un farmacist primar

are același nivel de salariu cu un asistent medical cu studii medii.

Ce ne așteaptă după aplicarea măsurilor preconizate și tocmai amintite de dumneavoastră, domnule ministru al sănătății? Ne așteaptă, domnilor, stimați colegi, prăbușirea sistemului sanitar și haos. Susțin aceasta și vă voi prezenta un scenariu foarte posibil: doresc să ne ajute Dumnezeu ca ce vă spun eu acum să nu se întâmple. Azi, pe ordinea de zi, în plen, probabil se va vota cu majoritatea nou-creată o ordonanță de guvern care va legifera modalitatea prin care vor fi aleși noii manageri de spital, de fapt care sunt oricum numiți de noua guvernare. Prin legiferarea acestora continuăm politizarea în conducere a acestui sistem.

Domnule ministru, tocmai ne-ați spus mai devreme că în 2010 acest act nu se va petrece. Eu nu consider că ne-ați mințit, spun doar că poate nu cunoașteți realitatea dincolo de București.

Vreau să spun că după această lege se va permite ca managerul de spital să fie absolvent de studii superioare, dar nu numai cu cele medicale. Deși experiența de până acum a demonstrat că nu e bine să conducă cel ce gândește la bani, și nu la boală, se continuă, pentru că, bineînțeles, oamenii partidului aflat la putere trebuie răsplătiți.

Doamna deputat, vă rog să vă apropiați de final.

Vă rog să-mi permiteți încă un minut.

...înseamnă, până la capăt, scăderea numărului necesar de paturi din spital, înseamnă scăderea numărului necesar de angajați din sistemul sanitar, înseamnă o economie paradoxală pe seama sănătății unui popor care este tot mai bolnav, pentru că, bineînțeles, șomajul, sărăcia și lipsa de hrană duc la creșterea bolilor.

Eu vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Horia Cristian.

Aveți 5 minute la dispoziție.

Domnule președinte, Domnilor miniștri, Stimați colegi,

Domnule ministru, ați pus o întrebare, cum s-a ajuns aici? Întrebarea, bănuiesc că era retorică, dar această întrebare are un răspuns. S-a ajuns aici pentru că la ora actuală sistemul de sănătate din România are 3,2 miliarde de euro, în timp ce în 2008 avea 5,2 miliarde de euro. Cum s-a ajuns aici? Foarte simplu, prin devalorizarea leului. Dar asta este o altă discuție.

Problema pentru care ne aflăm cu toții aici, în această sală, și motivul pentru care s-a depus această moțiune sunt acelea nu de a atrage atenția asupra problemelor sistemului sanitar, pe care le știm cu toții, ci pentru a primi un răspuns din partea dumneavoastră, dar mai ales din partea domnului prim-ministru Boc despre modul în care înțelege să acopere cele 1,8 miliarde de euro de care sistemul sanitar are nevoie în acest an. Credem că este datoria morală și politică a acestui Guvern să acopere acest deficit de finanțare, pentru că, în mod evident, este clar că acești bani nu pot fi găsiți la cele 5 milioane de oameni care mai muncesc în România, dacă mai sunt 5 milioane.

Coplata este bună, nimic de zis, dar vă rog să fiți atenți la modul în care veți introduce această coplată, și vreau să vă atrag atenția asupra a două aspecte: în primul rând, propuneți un sistem în care medicii de urgență și medicii de salvare nu mai au dreptul să scrie rețete medicale și nu mai au dreptul să scrie concedii medicale, un drept care le este dat prin documentele medicale, prin studiile pe care le au și prin dreptul de liberă practică.

În al doilea rând, introducerea unei coplăți de 50 de lei pentru fiecare spitalizare, indiferent de lungimea ei, nu va reduce numărul de zile de spitalizare. Din contră, pacienții

vor solicita un număr mai mare de zile de spitalizare, pentru că ei deja au plătit aceste zile de spitalizare.

Vreau să vă atrag atenția asupra unui subiect care este definit în medicina modernă ca fiind standardul de aur. Ce înseamnă standardul de aur? Înseamnă că în medicina bazată pe dovezi avem standarde de tratament în diverse boli.

Din păcate, în România, medicina este bazată pe tradiții, superstiții și autoritate. Pe tradiții, pentru că așa se face la noi, pe superstiții, pentru că credem că este cel mai bun tratament pentru pacient, și pe autoritate, pentru că vine cineva să ne spună cum să tratăm pacienții.

Din partea Grupului parlamentar PD-L, domnul deputat Samoil Vîlcu.

Trei minute aveți la dispoziție.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru,

Domnilor miniștri secretari de stat, Doamnelor și domnilor deputați,

Când s-a propus un ministru liberal din afara sistemului la sănătate, lumea medicală a fost circumspectă. Iată ce spuneau profesioniștii din sistem: nu numai că înțelegea situația, dar a venit cu propuneri uimitoare, dezamăgire cruntă, nu numai că nu a acționat în interesul unor profesiuni liberale, promovând acte legislative care să contribuie la dezvoltarea acestuia și la crearea unei competiții constructive, dar i-a scos din cărți pe cei care puteau servi cu argumente susținute de realitatea din teren, în sprijinul unor măsuri logice. Ce am găsit în 2008? O stare de sănătate a populației nesatisfăcătoare, cu indicatori discutabili, cu fonduri alocate insuficiente, cu lipsa performanței, cu consum nejustificat.

Ministrul Nicolăescu nu a valorificat acele modele care s-au dovedit funcționale în alte sisteme din Europa și din lume, parteneriatul public privat în sănătate putea fi un model pentru România. Deși a avut câteva inițiative lăudabile, ministrul Bazac nu a reușit să finalizeze sau nu a fost lăsat să finalizeze pachetul minim de servicii, iar procedurile și dezbaterile și asigurările complementare au eșuat.

Reconstrucția sistemului de sănătate trebuie să plece, în primul rând, de la principii etice în interesul pacientului. Dialogul mai strâns între autorități, reprezentanți ai comunității profesionale și mediul de afaceri reprezintă o treaptă profesională în concretizarea unor soluții viabile pentru sistemul de sănătate.

Omul are dreptul la îngrijire medicală de care are nevoie să se facă bine. Aceasta este, de fapt, esența reformei în domeniul sănătății. Autoritățile ar trebui să aibă un singur target și să ajute sistemul să funcționeze eficient. Pentru că avem cheltuieli mari privind spitalele și consumul de medicamente, așteptăm de la actualul ministru al sănătății, în Cabinetul Boc, procesul de descentralizare, să definim pachetul minim de servicii pe care le poate oferi statul. Pentru aceasta, trebuie să vă preocupați, domnule ministru, de apariția ghidurilor de diagnostic și tratament, pe care niciun ministru al sănătății, nici măcar ministrul Nicolăescu, nu ni le-au oferit.

Mulțumim și noi pentru înțelegere.

Toate grupurile parlamentare și-au consumat timpii alocați pentru dezbateri, inclusiv reprezentantul Guvernului a depășit timpul alocat Guvernului. Totuși, pentru că a fost drăguț și ne-a promis că va răspunde invitației parlamentarilor ori de câte ori este nevoie, chiar și atunci când răspunde unei invitații prin moțiune simplă, a solicitat două minute, îi acordăm cinci.

## **Domnul Cseke Attila:**

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte. Stimați colegi,

Așa cum am spus și în alocuțiunea anterioară, eu vreau să vă mulțumesc pentru această dezbatere pe domeniul sănătății. Cred că s-au relevat problemele principale ale sistemului și, dacă putem să plecăm de aici cu niște idei care pot aduce ceva mai bun în sistemul sănătății, atunci, în mod sigur, a meritat să dezbatem acest subiect. Este un subiect important pentru societatea românească și, așa cum v-am promis, eu, ori de câte ori voi fi solicitat, voi veni în fața dumneavoastră, așa cum am venit și până acum în comisiile pentru sănătate ale celor două Camere, să dezbatem aceste probleme.

Pot să vă spun foarte sincer că minuni în domeniul sănătății, în 2010, probabil nu se vor putea face. Este un an 2010 foarte greu și pentru domeniul sanitar și eu nu-mi propun să fac promisiuni de care poate nu pot să mă țin. Dar, trebuie să facem tot ceea ce depinde de noi pentru a mișca acest sistem sanitar din inerție.

Permiteți-mi foarte pe scurt să mă aplec asupra a douătrei chestiuni care au fost semnalate în cuvântările colegilor parlamentari.

Domnul profesor Popa ne-a vorbit despre politica de cadre prezentă și în moțiunea simplă și pot să vă spun că sunt de acord cu afirmația de a ne ocupa, de a ne apleca asupra politicii de cadre, dacă vreți să o denumim așa. Noi o denumim plan național de resurse umane în domeniul sanitar. Este un proiect care este prevăzut în Programul de guvernare, pe care dorim să-l elaborăm până la sfârșitul anului și care să ofere o perspectivă personalului din sistemul medical, unde dorim noi, ca stat, să ajungem, ce avantaje, condiții, criterii dorim să oferim personalului medico-sanitar.

Sigur că ele sunt legate și de salarizare. Dar eu cred că pot fi aduse și implementate niște măsuri complementare. Putem să vorbim de acel program guvernamental de construire de case de serviciu în mediul rural, inclusiv pentru personal medical, medici și asistenți medicali. Vom încerca să reintroducem posibilitatea organizării rezidențiatului pe post, pentru că noi, ca gestionari ai sistemului sanitar, avem nevoie de medici nu numai în centrele universitare mari, ci și în spitalele mult mai mici, în județe, în toate județele țării.

Am încheiat dezbaterile pe moțiune.

Votul pe moțiune va avea loc la ora 15.30, atunci când se organizează sesiunea de vot final.

Luăm o pauză, până la ora 14.30. La 14.30 reluăm plenul pe dezbaterea proiectelor de lege aflate pe ordinea de zi.

Liderii de grup parlamentar sunt rugați, la ora 14.00, să se întrunească la Sala Biroului permanent, pentru întocmirea ordinii de zi și pregătirea ședinței reunite cu Senatul, de mâine.

Doamnelor și domnilor deputați, Reluăm lucrările ședinței.

Înainte de a trece la ordinea de zi, vreau să vă informez că s-a depus la secretarul general lista cu Legea pentru ratificarea Acordului de garanție dintre România și Banca Europeană de Investiții, semnat la București la 21 ianuarie 2010, privind garantarea în proporție de 80% a obligațiilor aferente Contractului de finanțare dintre Banca Europeană de Investiții și Societatea Comercială Ford România – SA, în valoare de 400 de milioane de euro, pentru modernizarea fabricii de automobile de la Craiova, pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curții Constituționale.

La punctul 4, de pe ordinea de zi, avem un proiect de hotărâre privind încuviințarea efectuării de către Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare a unei anchete cu privire la funcționarea și funcționabilitatea sistemului de asigurări din România.

Vă rugăm, președintele comisiei, să ne prezentați.

Domnule vicepreședinte, Stimați colegi,

Dați-mi voie să dau citire Proiectului de hotărâre privind încuviințarea efectuării de către Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare a unei anchete cu privire la funcționarea și funcționabilitatea sistemului de asigurări din România.

În conformitate cu prevederile art. 71, art. 73 alin. (2) și art. 79 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările ulterioare, Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. Se încuviințează efectuarea de către Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare a unei anchete cu privire la funcționarea și funcționabilitatea sistemului de asigurări din România, cu următoarele obiective: a) analizarea activității societăților comerciale de asiguratori, respectiv reasigurători, sau intermediari de pe piața asigurărilor din România; b) analiza impactului pe care taxele specifice și clauzele contractelor de asigurări, reasigurări le au asupra prețului final plătit de asigurat, precum și influența acestora asupra evoluției pieței de asigurări din România; c) stabilirea modului în care sunt apărate drepturile asiguraților în fața societăților de asigurători și este promovată stabilitatea activității de asigurare-reasigurare în România.

Art. 2. Comisia de anchetă cu privire la funcționarea și funcționabilitatea sistemului de asigurări din România, denumită în continuare comisie, este formată din toți membrii Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare...

Domnule secretar al comisiei, vă rugăm să ne prezentați. Proiectul de hotărâre îl dezbatem după aceea pe articole și este distribuit.

Păi, am prezentat în preambul care sunt obiectivele anchetei și scopul acestei hotărâri și al acestei anchete este modificarea cadrului legal existent prin elaborarea unor propuneri de îmbunătățire a reglementărilor privind piața asigurărilor și îmbunătățirea accesului populației la serviciile financiare. Mijloacele necesare sunt solicitarea de informații din partea Comisiei de supraveghere a asigurărilor, Consiliului Concurenței, Autorității pentru Protecția Consumatorilor, reprezentanților societăților comerciale de asigurători, precum și reprezentanților stațiilor de reparare a automobilelor service auto, precum și alte părți implicate, vizite de lucru și termenul propus de noi pentru finalizarea raportului și depunerea acestuia este 27 aprilie 2010.

Da. Cu privire la dezbateri generale.

Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole a proiectului. Dacă, la art. 1, sunt observații? La art. 2?

La art. 3? La art. 4? La art. 5? La art. 6? La art. 7? La art. 8? Dacă nu sunt, rămâne la vot final. Punctul 5, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgență.

Are cuvântul inițiatorul.

## **Domnul Cristian Anton Irimie** – _secretar de stat_

## _în Ministerul Sănătății_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate doamne și stimați domni deputați,

Prin proiectul de act normativ se urmărește modificarea condițiilor pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a ocupa funcția de manager în sistemul de sănătate, modificarea prevederilor Legii nr. 95/2006, prin introducerea posibilității pentru managerii spitalelor și ai stațiilor de ambulanță de a desfășura și activitate medicală și alte asemenea prevederi.

În cadrul comisiilor pentru sănătate și muncă ale Camerei, acestei inițiative legislative i-au fost aduse amendamente care au fost însușite și agreate de Ministerul Sănătății.

Având în vedere cele prezentate, vă adresez rugămintea de a aproba inițiativa legislativă în baza raportului comun de admitere prezentat de comisiile de fond.

Vă mulțumesc.

Are cuvântul președintele Comisiei pentru muncă și protecție socială.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În conformitate cu prevederile art. 95 și art. 115 din Regulamentul Camerei, Comisia pentru muncă și protecție socială și Comisia pentru sănătate și familie au fost sesizate cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgență, a Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2009 pentru completarea și modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

La întocmirea prezentului raport, comisiile au avut în vedere: avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, al Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, în sensul modificării condițiilor pentru ocuparea funcției de manager al spitalului, completării cauzelor pentru încetarea contractului de management și introducerea posibilității pentru managerii spitalelor care au pregătire medicală de a desfășura și activități medicale.

În conformitate cu prevederile art. 61 și 63 din regulament, comisiile au dezbătut proiectul de lege în ședințe separate.

Comisia pentru sănătate și familie a dezbătut proiectul în ședința din data de 23 februarie. Au fost prezenți 17 deputați din totalul de 18 și, în urma dezbaterilor, au hotărât, cu majoritate de voturi, un vot împotrivă și o abținere, aprobarea proiectului de lege cu amendamente.

Comisia pentru muncă și protecție socială a dezbătut proiectul de lege în ședința din 10 martie 2010. Au fost prezenți 20 de deputați din totalul de 20 și, în urma dezbaterilor, au hotărât, cu majoritate de voturi, trei voturi împotrivă și o abținere, aprobarea proiectului de lege, cu amendamente.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art. 73 alin. (3).

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în condițiile art. 111 alin. (5) teza trei din Constituție.

- Camera Deputaților este Cameră decizională. În urma dezbaterilor, cele două comisii propun adoptarea,

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, dorește cineva să ia cuvântul?

Doamna deputat.

## Bună ziua!

## Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege pe care-l dezbatem astăzi completează Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și țin să precizez că două aspecte, și ca fost manager de spital, și ca medic cu îndelungă practică medicală pe care o am, sunt utile pentru progresul și reformarea sistemului sanitar.

Un prim punct este calitatea managerială, adică atribuțiunea managerului sau competențele manageriale să fie satisfăcute la nivel de spitale doar de cei care au o anumită expertiză, adică în domeniul medical, administrativ, juridic.

A doua problemă se leagă de faptul ca managerii să poată să desfășoare și activitate medicală, pentru că, într-adevăr, niște medici de frunte și eminenți, care hotărăsc să se implice în actul de management, nu pot să se deprofesionalizeze și să părăsească atât de ușor câmpul de bătălie. Acest lucru mi se pare foarte semnificativ.

De asemenea, la nivelul spitalelor cu caracter universitar, faptul de a fi conduse de persoana cu cel mai înalt titlu științific, respectiv de un medic primar, conferă o credibilitate și un randament științific maxim, pe care-l poate da doar un cadru care cunoaște problemele atât manageriale, cât și cele de specialitate.

De aceea, Grupul PSD+PC va vota acest proiect de lege. Vă mulțumesc.

Domnul deputat Nicolăescu.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Aș fi salutat cu toată bucuria dacă prin acest act normativ chiar s-ar fi dorit să se rezolve problemele din sectorul sanitar în sensul de profesionalizare a managementului. Din păcate, este un act normativ clientelar și, dacă o să vă uitați cu atenție pe actul normativ, veți înțelege că am dreptate.

În primul și în primul rând, vreau să vă duceți la expunerea de motive și să vedeți cum se invocă caracterul de urgență al acestei ordonanțe. Dacă vă aplecați cu atenție, veți constata că este o înșiruire de dorințe și faptul că se vorbește de o funcționare optimă și de acreditarea spitalelor, suntem deja într-o epocă fantastică, pentru că nici până astăzi nu a început acreditarea spitalelor, iar noi vorbim de un act normativ emis cu mai multă vreme în urmă.

Dar m-aș referi numai la două aspecte din actul normativ. Primul: la introducerea arbitrariului sau, mai altfel spus, la lăsarea la îndemâna ministrului sănătății să schimbe directorii de spitale după cum îi convine.

Dacă vă uitați, de asemenea, în expunerea de motive, veți vedea că se introduce, în mod pervers, o prevedere prin care acei manageri care au arierate peste doi ani pot fi schimbați din funcție de ministru. Când noi știm – și doar am avut mai devreme dezbaterea unei moțiuni – că sistemul este subfinanțat, că nu se face o decontare normală și că se acumulează arierate cu bună știință, deci prin termene depășite, cu acordul tacit al autorităților se întâmplă asta, și totuși noi punem prevedere legală că putem să schimbăm managerul de spital că nu-și plătește datoriile la timp mi se pare mai mult decât perversitate.

Iar al doilea lucru se referă la faptul că managerii pot să presteze și activități medicale. Această prevedere există astăzi în lege, dar, sigur, la spitalele sub 400 de paturi, acolo unde un manager poate, în timpul multelor ore de program pe care le are ca manager, să desfășoare și activități medicale. Dar acolo unde spitalele sunt mai mari, peste 400 de paturi, dacă un manager vrea cu adevărat să fie manager, nu-i ajunge timpul nici pentru munca de manager, darămite să mai facă și alte activități, cum ar fi cele medicale, pe care, sigur, le poate desfășura, dar nu trebuie să fie neapărat manager.

Domnul Călian.

Vă mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,

Legea nr. 95/2006 și-a arătat, în sfârșit, falimentul, să spun așa, din foarte multe puncte de vedere.

Afirmațiile antevorbitorului meu sunt cel puțin nefondate, datorită faptului că un medic de spital, care este și manager, poate presta și acte medicale. Poate, nu este obligatoriu. Or, noi nu putem să punem la îndoială acest lucru și cred că fiecare medic profesionist va cântări și va considera de cuviință dacă va presta și act medical sau își va exercita doar atribuțiunile de manager al acelui spital.

Însă, vreau să mai spun doar atât: trebuie să știm, și știm cu toții, faptul că adevărații medici din România, prin tradiție, au condus multe spitale și, în special spitalele universitare pe parcursul timpului, și au făcut-o foarte bine.

Prin această ordonanță, așadar, lucrurile practic revin pe un făgaș normal.

Vă mulțumesc.

Dacă mai sunt intervenții? Domnul deputat Popa.

Sunt de discutat două probleme, înțeleg. Una: în ce condiții poate fi scos un manager de spital și, așa cum spunea și domnul Eugen Nicolăescu, eu cred că e o exagerare să punem o perioadă de timp până la a-l putea scoate din funcție pe un manager în această perioadă în care spitalele sunt într-o derivă îngrozitoare.

Eu vreau să-i amintesc domnului Nicolăescu că și eu am fost unul dintre cei scoși din activitatea de direcție a unui spital pentru o datorie la nivelul anului 2005, o datorie care astăzi este de cinci ori mai mare în același spital din cauza faptului că nu există fonduri să se plătească achizițiile unui spital. Și am spus și în cuvântul legat de moțiune că descentralizarea mi se pare o aventură acum, tocmai din acest punct de vedere.

Dar cea de-a doua parte a ordonanței mie mi se pare normală. Domnul deputat Călian vorbea de tradiție. Știu eu dacă mai putem vorbi de tradiție în România? Cred că sunteți un optimist, așa... Tradițiile le sfărâmăm pe zi ce trece și ne uniformizăm într-o situație care nu mi se pare prea comodă și nici elegantă.

Spitalele universitare din România au fost conduse foarte mult timp, ca și ministerul, de altfel, de profesioniști în România de mare valoare. Chiar și după revoluție și înainte de revoluție. Unul dintre colegii noștri, domnul rector Drăgulescu, a fost ministru al sănătății și nu într-o perioadă ușoară. Dar trebuie să ne amintim că aceleași funcții le-au ocupat profesorii Burghelea, profesorul Proca, profesorul Ciobanu și alte figuri ilustre ale școlii medicale românești și nu s-a întâmplat nimic rău în școală și mult mai puțin rău în Ministerul Sănătății.

Legat de acest lucru, eu sunt de acord cu propunerea Guvernului, care permite managerului de spital și activitate medicală. Și pot s-o și susțin și s-o justific. De ce? Managerul unui spital nu este, așa cum am putea crede, un om care să decidă totul într-un spital. Un spital e o uzină vie, în care bolnavul, când vede în fața lui un director profesionist, are mai multă încredere. El este ajutat de director financiarcontabil, este ajutat de director de cadre, de director de ce vreți dumneavoastră, acum s-a micșorat numărul și cred că-și poate face bine activitatea managerială chiar în condițiile posibilității de a face și activitate medicală.

Mulțumim.

Domnule președinte, vă rog să faceți propunerile de timp de dezbatere.

Două minute.

## **Domnul Mircea Dușa:**

## **Domnul Márton Árpád Francisc:**

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor, Onorată reprezentare a comisiei,

Am o întrebare legată de amendamentele admise. Ordonanța inițială, venită de la Guvern, cred eu, are pe undeva o prevedere justă. Acest manager trebuie să aibă o competență, adică studii superioare, mă rog, sunt înșiruite acolo câteva genuri de studii superioare, plus o altă calitate de a fi urmat o specializare în management sau management sanitar.

În locul acestuia, prin modificarea pe care au propus-o comisiile, pe lângă faptul că s-a deschis acea arie din care pot să provină persoanele care au studii superioare, s-a mai făcut și altceva. În loc „de cumulativ”... este doar o posibilitate, „să corespundă la una din cele trei posibilități”. Una este de ajuns să aibă studii superioare. Deci... vă rog să citiți raportul comisiei... „să corespundă uneia dintre următoarele” și sunt două puncte și sunt a), b), c). b) este studii superioare cu 180 de puncte, studii superioare de orice natură. Deci nu se mai cere să aibă cumulativ, ci această calificare în management, pentru că celelalte două posibilități să aibă un curs de management, deci chiar și cu studii medii sau postliceale sau superioare de scurtă durată sau un masterat în management superior. Evident, cel care are masterat trebuie să aibă studii superioare. Și nu înțeleg dacă s-a dorit asta la deschiderea acestor posibilități. Mi se pare că această deschidere ar fi normală...

...este „sau” acolo, vă rog să citiți... trebuie să corespundă uneia dintre cele trei... Nu citiți ordonanța, citiți raportul, amendament acceptat de comisie... „una din următoarele” și se pun două puncte. Și să îndeplinească una din următoarele condiții: una este să aibă studii superioare și cealaltă să aibă studii de management. Trebuie să corespundă uneia din trei.

Păi dacă s-a dorit altceva, e de reformulare, atunci, vă rog, în loc de „sau” să folosiți „și”.

Domnule deputat, eu am ajuns la punctul 6, la amendamente admise și nu există niciun amendament respins.

Sunt două, unul e al doamnei Varga și unul al domnului Dan Mircea Popescu. Nu știu pe ce interveniți. Eu mă refeream la amendamentele respinse. Ajung la punctul 7, amendamentele respinse sunt la punctul 6.

Nu vă supărați, amendamentele admise... Dacă există amendamente admise de către comisie, orice deputat poate să intervină la aceste amendamente. Și cu amendamente de formulare se poate interveni în orice moment, inclusiv la textul inițial al legii. Deci, folosind această situație, pentru că n-am înțeles ce s-a dorit, am solicitat o explicație din partea conducerii celor două comisii, dacă s-a dorit, într-adevăr, pentru că unii dintre colegii noștri din sală au dat din cap cum că s-ar fi dorit altceva. Și dacă da, atunci în loc de „sau” să se folosească „și”. E foarte ușor de rezolvat, dacă asta este opțiunea. Sau, dacă nu, să supuneți votului amendamentele comisiei și dacă nu se votează amendamentul comisiei, rămânem cu varianta venită de la Guvern.

Domnul Dobre.

Eu aș vrea, întâi și întâi, să-i precizez colegului, care este foarte riguros în respectarea regulamentului, că eram la punctul 7. Normal. Și asta este la punctul 2. Pentru rigoare.

Dar permiteți-i colegului, domnul deputat Horia Cristian, medic, să prezinte mai exact acest amendament și pentru înțelegerea domnului deputat.

Da, poftiți, domnule deputat.

Domnule președinte, Stimați colegi, Două precizări vreau să fac.

Una: amendamentul, așa cum este redactat, stipulează că managerul sau candidatul la manager trebuie să aibă studii superioare și una dintre cele patru variante: adică fie să aibă cursuri ale Ministerului Sănătății, fie să aibă un masterat în economie, un masterat în management sanitar sau un curs de 180 de credite, conform Procesului de la Bologna. Și, într-adevăr, domnul deputat a sesizat acolo o lipsă, este vorba de 180 de credite în management sanitar și este o greșeală de redactare și am să rog să avem în vedere acest lucru și să schimbăm acolo.

Vă mulțumesc.

Doamna deputat Aura Vasile.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Domnule președinte,

Vă propun retrimiterea la comisie pentru a se verifica acest punct, deoarece colegii mei din grupul parlamentar, membri ai Comisiei pentru sănătate, spun că, în cadrul ședinței de comisie, a fost altfel formulat decât așa cum este scris. Ceea ce colegii noștri au susținut este corect, iar din ceea ce mi-au spus colegii mei, la comisie a fost scris să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior și un curs de management, și nicidecum așa cum este scris.

Deci propunem retrimitere la comisie, pentru ca cei care sunt puși să analizeze să prezinte plenului Camerei varianta care trebuie adoptată de noi și analizată.

Domnul deputat Movilă.

Și Grupul parlamentar al PDL este de acord cu retrimiterea la comisie.

Mulțumesc.

Poftiți, domnul deputat Horia.

## Stimați colegi,

În varianta inițială a Ministerului Sănătății, a ordonanței acesteia, practic ministerul deținea monopolul pregătirii managerilor de spitale, printr-un curs organizat sub oblăduirea ministerului.

Acest curs de două săptămâni a dus sistemul sanitar românesc acolo unde se află el acum, adică, conform ordonanței, un domn stimat care avea un MBA nu putea să fie manager de spital decât dacă făcea cursul acela faimos de două săptămâni. Sau un cetățean care avea un masterat în management sanitar trebuia să facă cursul acela de două săptămâni. Și atunci comisia a stabilit că condițiile obligatorii pentru a fi manager de spital sunt să ai studii superioare și să ai unul din următoarele: fie cursul Ministerului Sănătății, fie un masterat în management, fie un masterat în management sanitar, fie un curs de 180 de credite, conform Procesului de la Bologna, în management sanitar. Toate acestea erau trecute în amendament „sau”... „sau”... „sau”... „sau”...

Consiliul Legislativ a făcut o observație de bun-simț, să punem a), b), c), d) și aceasta este singura modificare care s-a făcut.

Bineînțeles că în acest proces faimos s-a pierdut sintagma „management sanitar” după cele 180 de credite conform Procesului de la Bologna.

Ca atare, eu cred că retrimiterea la comisie a acestui text de lege nu face decât să îngreuneze activitatea comisiei. Vă mulțumesc.

Domnul Dobre.

Înțeleg că și domnul Márton Árpád e de acord. Deci propunerea este la punctul b), să fie absolvent al unor forme de învățământ universitar sau postuniversitar, conforme cu sistemul Bologna, având minim 180 de credite în management sanitar. Și cu asta se închide subiectul și cred că nu mai este nevoie să-l trimitem la comisie.

Sper să fie de acord toată lumea.

Domnule vicepreședinte, Stimați colegi,

Sunt de acord cu această variantă. Devine clară formularea în acest fel și atunci este OK, poate fi acceptat.

Doamna Aura Vasile.

Și noi suntem de acord cu propunerea președintelui comisiei, domnul Dobre, și-mi retrag propunerea de retrimitere la comisie.

Și Grupul parlamentar al PD-L își retrage propunerea de retrimitere la comisie?

Noi ne menținem propunerea de retrimitere la comisie.

## **Domnul Mircea Dușa:**

## Bun!

## **Doamna Irinel Cristu** _– secretar de stat_

_în Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Irinel Cristu, secretar de stat, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. În anul 2006, a fost adoptată Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile din cadrul pieței europene.

Directiva stabilește dispoziții generale pentru a facilita exercitarea libertății de stabilire pentru prestatorii de servicii care provin dintr-unul din statele membre ale Uniunii Europene, precum și libera circulație a serviciilor în spațiul intracomunitar.

Termenul de transpunere a directivei în legislația națională a fost 28.12.2009, dată până la care România, în calitate de stat membru, trebuia să adopte acte normative și să finalizeze demersurile administrative necesare pentru a fi în măsură să implementeze prevederile acestei directive.

În acest sens, prin memorandumul Adoptarea măsurilor necesare urgentării asumării transpunerii și implementării Directivei 2006/123/CE privind serviciile pe piața internă, s-a constituit Grupul de lucru special pentru elaborarea actului normativ-cadru pentru transpunerea directivei, din care au făcut parte reprezentanții tuturor ministerelor implicate și autorităților centrale.

Ordonanța de urgență instituie punctul de contact unic electronic PCU electronic, prin intermediul căruia furnizorii de servicii pot îndeplini cu ușurință, de la distanță și prin mijloace electronice, procedurile și formalitățile necesare pentru activitățile de servicii. Astfel, se creează premisele pentru eliminarea barierelor existente pe piața internă a serviciilor, care afectează atât prestatorii de servicii ce doresc să se stabilească în România, cât și pe cei care au în vedere prestarea transfrontalieră a serviciilor, astfel încât prestatorii de servicii să poată opta între exercitarea uneia dintre cele două libertăți în funcție de strategia de dezvoltare.

Astfel, având în vedere cele prezentate, propun plenului Camerei Deputaților adoptarea prezentului act normativ. Vă mulțumesc.

Din parte comisiei, domnul deputat Marin Mircea.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia pentru industrii și servicii a fost sesizată spre dezbatere și avizare în fond cu Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România, transmis cu Proiectul de lege nr. 383 din 7 septembrie 2009.

Senatul a adoptat proiectul de lege în ședința din 1 septembrie 2009.

Comisia juridică, de disciplină și imunități, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor au avizat favorabil proiectul de lege.

De asemenea, Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege, formulând observații și propuneri care au fost preluate de inițiator.

Proiectul de lege are ca obiect reglementarea libertății de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România. Proiectul transpune în legislația internă Directiva 2006/123 a Comunități Europene, a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind serviciile în cadrul pieței interne.

Directiva 2006/123 a Comisiei Europene se înscrie în strategia Lisabona și vizează îndeplinirea a patru obiective principale pentru realizarea unei piețe interne a serviciilor, și anume: facilitarea libertății de stabilire și a libertății prestării serviciilor, consolidarea drepturilor destinatarilor serviciilor, în calitatea acestora de utilizatori ai acestor servicii, promovarea calității serviciilor, stabilirea unei cooperări administrative efective între statele membre.

Comparând textul proiectului de lege cu dispozițiile de drept comunitar derivat reiese că inițiatorul a realizat o transpunere adecvată în legislația națională a principalelor reglementări comunitare conținute în directivele mai sus menționate, asigurându-se astfel compatibilitatea normelor interne cu prevederile acestor acte normative europene în vigoare.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât în unanimitate adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România, cu amendamente admise și respinse.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să intervină?

Doamna Aura Vasile.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Grupul parlamentar al PSD+PC va vota acest proiect de lege de aprobare a ordonanței, în condițiile în care credem că ceea ce Institutul European din România a prezentat corect Departamentului pentru Afaceri Europene, în condițiile în care au fost sesizați de aceștia să realizeze un studiu privind implementarea directivei.

Acest institut spune că: „În urma analizei pieței serviciilor și a impactului implementării directivei se constată înlăturarea barierelor din calea liberei circulații a serviciilor și a pieței interne și că va stimula creșterea economică și reducerea șomajului atât la nivelul țărilor dezvoltate, cât și al celor care au aderat recent la Uniunea Europeană.”

Îmi exprim dorința ca acest lucru să se întâmple nu doar pentru țările partenere din Europa, ci, teoretic, să se întâmple și în România, în condițiile în care setul de legi sau hotărâri care trebuie să completeze această inițiativă legislativă de aprobare a Ordonanței de urgență nr. 49, pentru implementarea Directivei Parlamentului European și a Consiliului Parlamentului European, să aducă și pentru România creșterea economică și reducerea șomajului. Vă mulțumesc.

Dacă mai dorește cineva să intervină din partea grupurilor? Domnul deputat Călian.

Vă mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,

Este o măsură și bine-venită, dar totodată și obligatorie, care nu face altceva decât să alinieze prevederile legislative din România cu cele din Uniunea Europeană. Însă, așa cum spunea și viceliderul Grupului PSD, cu siguranță că această lege va produce efectele așteptate și în România și, practic, prin acest demers nu facem altceva decât să ne integrăm mai bine în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

Dacă mai sunt și alte intervenții? Dacă nu, vă rog faceți propunerile pe timpi. La microfon, domnule...

Două minute.

## **Domnul Mircea Dușa:**

Domnule vicepreședinte, Doamnelor și domnilor deputați,

Ca să fiu înțeles corect, vorbesc despre numărul curent 2, punctul 1 din raport, alin. (3) propus de comisie. Probabil este o preluare cu o oarecare traducere din Directivă care, de obicei, are o prevedere – ce poate și ce nu poate să facă legislația internă. Pornește cu o idee destul de clară: „Prezenta ordonanță de urgență nu afectează dispozițiile penale în vigoare”, urmând să avem o frază a doua prin care se spune că: „Nicio decizie penală nu poate afecta libertatea acesteia”. Deci nu afectează dispozițiile în vigoare, dar dacă tu, judecător, aplici legislația în vigoare, iar nu se poate. Este o absurditate juridică, nu cred că poate fi acceptat acest alineat așa cum este el.

E mai ușor ori să renunțăm la el, pentru că este un amendament al comisiei, să îl supuneți votului, și dacă nu trece de votul Camerei să rămânem fără el, sau să supuneți votului eliminarea acestui alineat. Sau credeți că este atât de important acest alineat, numai acest alineat – pentru că legea este destul de stufoasă, alte probleme nu sunt cu ea – să fie retrimis, să găsiți o formulă aplicată României din cea generală, formulată în directivă.

Comisia?

## **Domnul Mircea Marin:**

Amendamentul a fost introdus la sugestia Departamentului de Afaceri Europene și rugăm inițiatorul, care este prezent, să explice...

Comisia, vă rog să ne faceți precizări... Poftiți? Doamna deputat Aura Vasile.

Domnule președinte de ședință,

Deoarece este o directivă foarte importantă și deja termenul de aplicare în România a fost depășit, ea având termen 31 decembrie, propun să lăsați acum comisia, împreună cu reprezentantul Guvernului, să rescrie punctul 3, pentru a putea pe urmă să mergem mai departe. În condițiile acestea, puteți merge mai departe pe proiect, rămânând ca punctul 3 la sfârșit, să fie repus în discuție.

Domnule, ați zis că vreți... doriți să lucrați, mergeți... am început cu alt proiect de lege.

Punctul 7, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali.

Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată în conformitate cu prevederilor art. 75 alin. (2) din Constituția României și ale art. 113 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Punctul 8, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii administrației publice, Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) din Constituție.

Punctul 9, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată, și a Legii nr. 383/2007 pentru modificarea și completarea art. 36 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată.

Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată.

Punctul 10, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 92 din 1996 privind organizarea și funcționarea serviciului de telecomunicații speciale, cu modificările și completările ulterioare.

Termenul pentru dezbatere și vot final este depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată.

Punctul 11, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea serviciului de protecție și pază.

Termenul de dezbatere și vot final este depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată.

Punctul 12, Propunerea legislativă privind înființarea satului Culmea, județul Constanța, privind organizarea orașului Ovidiu, județul Constanța.

Termenul de dezbatere și vot final este depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată.

Punctul 13, Proiectul de lege privind împădurirea terenurilor degradate.

Da. De acord.

De acord.

Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 393 din 2004 privind...

Propunem eliminarea părții a doua din text...

## _în Ministerul Mediului și Pădurilor_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

În cuvinte foarte puține, Proiectul de lege privind împădurirea terenurilor degradate creează cadrul legal pentru împădurirea acestei categorii de terenuri. Susținem raportul adoptat de comisia de specialitate, cu excepția unui singur amendament, asupra căruia solicităm să ne pronunțăm – amendamentul nr. 19. În rest, rugăm să fie adoptat în forma adoptată de comisie.

Domnul președinte Tabără.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia și-a dat acordul pentru acest proiect de lege și propune aprobarea lui.

Vă mulțumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să intervină?

Domnul deputat Tinel.

Acum eu trebuie să vă spun că sunt un pic nedumerit, pentru că am avut o discuție cu domnul ministru al mediului, domnul Borbély, care a venit ieri în plen și ne-a rugat să retrimitem la comisie această lege, tocmai pentru faptul că la modul de finanțare propus de noi era o problemă.

Văd că secretarul de stat de la mediu vine și spune astăzi, acum, în plen, că dânsul susține, cu motivarea că la amendamentul pe finanțare să-l discutăm, domnul președinte Tabără cred că tot la fel vine și spune: comisia a aprobat și noi susținem și, din acest motiv, aș solicita UDMR-ului să-și clarifice poziția, dacă noi mai facem propunerea să retrimitem sau nu, pentru că am avut o solicitare din partea domnului ministru Borbély la comisie.

Vă mulțumesc.

industrie alimentară și servicii specifice pentru a fi utilizată în acest an pentru împădurirea terenurilor degradate, urmează ca în vreo 400 de ani să rezolvăm chestiunea. Adică să realizăm ce, prin împădurirea terenurilor degradate? Să stopăm aproximativ 100 de milioane de tone de pământ fertil care, anual, din cauza ploilor torențiale și alunecărilor de teren se duc în emisari și în lacuri, colmatând lacurile, râurile, canalele principale de desecare, de irigații.

Al doilea aspect este legat de faptul că aceste terenuri nu sunt utilizate astăzi pentru aproape nimic. Înainte vreme mai erau câteva milioane de oi sau de capre care se cățărau pe aceste terenuri la așa-zisul pășunat, în prezent și astea au dispărut. Deci ar fi, în al treilea rând, în afară de punerea în valoare a acestor terenuri, o creștere importantă a masei lemnoase și, de ce nu, o reducere cantitativă a cantităților de dioxid de carbon care anual creează probleme la schimbările climatice. Cunoașteți Agenda de la Lisabona și Acordul de la Tratatul de la Kyoto.

Noi, Grupul parlamentar al PSD+PC, vă susținem să măriți, dacă se poate, procentul de 10% din Fondul de mediu pentru împădurire și, dacă s-ar putea, acest procent să fie mărit la dublu, pentru a putea realiza o altă lege care nu se pune în aplicare, înființarea perdelelor de protecție în zona în prag de deșertificare: Dobrogea, Călărași și Ialomița.

Domnul deputat Máté.

Doamna deputat Aura Vasile.

Domnule președinte de ședință, eu n-am înțeles ce a spus colegul meu. Cum adică, fiind un proiect al Guvernului, să cer punctul de vedere al UDMR-ului, dacă mă duc mai departe cu acest proiect de lege sau nu? Avem cumva două guverne? UDMR-ul nu este în Guvern?

Noi, teoretic, trebuie să așteptăm din altă parte ceea ce trebuie să facem? Mi-au explicat colegii din această comisie că suma care este alocată pentru a putea să se repare ceea ce alții au stricat este nesemnificativă, în condițiile în care specialiștii noștri o să vă explice.

Deci, vreau să știu: UDMR-ul este în Guvern sau este separat?

Domnul deputat Victor Surdu.

## Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

Legea asta este o lege deosebită, care trebuie adoptată, și noi apreciem – Grupul parlamentar al PSD+PC –, așa cum am discutat și în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice unde, de regulă, nu facem politica unui partid, facem politica pâinii sau încercăm s-o facem și s-o facem cât mai bine, de ce este necesară această lege. Pentru că sunt aproximativ două milioane și ceva de hectare de pământ în situația asta în România, în condițiile în care se pun în discuție suprafața și suma, trebuie să vă informez că la suma de 10% pe care am solicitat-o și am fost de acord în Comisia pentru agricultură, silvicultură,

## Domnule președinte,

Într-adevăr, solicităm retrimiterea la comisie pentru că la punctul 19, care se referă la art. 18 alin. (1) s-a introdus această lit. b), într-adevăr, unde se prevede alocarea din Fondul de mediu a minim 10%, dar prin acest amendament dăm peste cap și modificăm Legea bugetului de stat. Și, atunci, cred că ar merita discutarea în comisie a acestei teme, pentru că nu cred că printr-un simplu amendament am putea noi modifica Legea bugetului de stat.

Deci modificăm Legea bugetului de stat. Da? Printr-o lege ordinară, nu? Pentru că fiind vorba despre un proiect de lege care este lege ordinară, noi acum modificăm Legea bugetului de stat. Deci noi solicităm retrimiterea în comisie.

Doamna deputat Lucia Varga.

## Stimați colegi,

Grupul parlamentar al PNL apreciază că acest proiect de lege este un pas important pentru a începe aceste împăduriri ale terenurilor degradate, cu atât mai mult cu cât în România cunoaștem foarte bine situația privind deficitul de pădure.

Ceea ce cred însă că trebuie să luăm în considerare este faptul că, așa cum este legea inițiată de Guvern, ea nu se poate aplica. Nu există fonduri pentru împădurirea terenurilor degradate.

Dacă vă veți uita la sursele de finanțare conform cărora se pot realiza aceste împăduriri ale acestor terenuri, veți vedea că în expunerea de motive, la impactul financiar asupra bugetului general consolidat, anume fonduri de la bugetul de stat, atât în anul 2009 până în anul 2013 suma alocată este zero. În rest, sursele de finanțare sunt donații de la diverse persoane fizice sau sponsorizări.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia și-a dat acordul pentru acest proiect de lege și propune aprobarea lui.

Vă mulțumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să intervină?

Domnul deputat Tinel.

Acum eu trebuie să vă spun că sunt un pic nedumerit, pentru că am avut o discuție cu domnul ministru al mediului, domnul Borbély, care a venit ieri în plen și ne-a rugat să retrimitem la comisie această lege, tocmai pentru faptul că la modul de finanțare propus de noi era o problemă.

Văd că secretarul de stat de la mediu vine și spune astăzi, acum, în plen, că dânsul susține, cu motivarea că la amendamentul pe finanțare să-l discutăm, domnul președinte Tabără cred că tot la fel vine și spune: comisia a aprobat și noi susținem și, din acest motiv, aș solicita UDMR-ului să-și clarifice poziția, dacă noi mai facem propunerea să retrimitem sau nu, pentru că am avut o solicitare din partea domnului ministru Borbély la comisie.

Vă mulțumesc.

industrie alimentară și servicii specifice pentru a fi utilizată în acest an pentru împădurirea terenurilor degradate, urmează ca în vreo 400 de ani să rezolvăm chestiunea. Adică să realizăm ce, prin împădurirea terenurilor degradate? Să stopăm aproximativ 100 de milioane de tone de pământ fertil care, anual, din cauza ploilor torențiale și alunecărilor de teren se duc în emisari și în lacuri, colmatând lacurile, râurile, canalele principale de desecare, de irigații.

Al doilea aspect este legat de faptul că aceste terenuri nu sunt utilizate astăzi pentru aproape nimic. Înainte vreme mai erau câteva milioane de oi sau de capre care se cățărau pe aceste terenuri la așa-zisul pășunat, în prezent și astea au dispărut. Deci ar fi, în al treilea rând, în afară de punerea în valoare a acestor terenuri, o creștere importantă a masei lemnoase și, de ce nu, o reducere cantitativă a cantităților de dioxid de carbon care anual creează probleme la schimbările climatice. Cunoașteți Agenda de la Lisabona și Acordul de la Tratatul de la Kyoto.

Noi, Grupul parlamentar al PSD+PC, vă susținem să măriți, dacă se poate, procentul de 10% din Fondul de mediu pentru împădurire și, dacă s-ar putea, acest procent să fie mărit la dublu, pentru a putea realiza o altă lege care nu se pune în aplicare, înființarea perdelelor de protecție în zona în prag de deșertificare: Dobrogea, Călărași și Ialomița.

Domnul deputat Máté.

Doamna deputat Aura Vasile.

Domnule președinte de ședință, eu n-am înțeles ce a spus colegul meu. Cum adică, fiind un proiect al Guvernului, să cer punctul de vedere al UDMR-ului, dacă mă duc mai departe cu acest proiect de lege sau nu? Avem cumva două guverne? UDMR-ul nu este în Guvern?

Noi, teoretic, trebuie să așteptăm din altă parte ceea ce trebuie să facem? Mi-au explicat colegii din această comisie că suma care este alocată pentru a putea să se repare ceea ce alții au stricat este nesemnificativă, în condițiile în care specialiștii noștri o să vă explice.

Deci, vreau să știu: UDMR-ul este în Guvern sau este separat?

Domnul deputat Victor Surdu.

## Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

Legea asta este o lege deosebită, care trebuie adoptată, și noi apreciem – Grupul parlamentar al PSD+PC –, așa cum am discutat și în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice unde, de regulă, nu facem politica unui partid, facem politica pâinii sau încercăm s-o facem și s-o facem cât mai bine, de ce este necesară această lege. Pentru că sunt aproximativ două milioane și ceva de hectare de pământ în situația asta în România, în condițiile în care se pun în discuție suprafața și suma, trebuie să vă informez că la suma de 10% pe care am solicitat-o și am fost de acord în Comisia pentru agricultură, silvicultură,

## Domnule președinte,

Într-adevăr, solicităm retrimiterea la comisie pentru că la punctul 19, care se referă la art. 18 alin. (1) s-a introdus această lit. b), într-adevăr, unde se prevede alocarea din Fondul de mediu a minim 10%, dar prin acest amendament dăm peste cap și modificăm Legea bugetului de stat. Și, atunci, cred că ar merita discutarea în comisie a acestei teme, pentru că nu cred că printr-un simplu amendament am putea noi modifica Legea bugetului de stat.

Deci modificăm Legea bugetului de stat. Da? Printr-o lege ordinară, nu? Pentru că fiind vorba despre un proiect de lege care este lege ordinară, noi acum modificăm Legea bugetului de stat. Deci noi solicităm retrimiterea în comisie.

Doamna deputat Lucia Varga.

## **Doamna Lucia Ana Varga:**

## Stimați colegi,

Grupul parlamentar al PNL apreciază că acest proiect de lege este un pas important pentru a începe aceste împăduriri ale terenurilor degradate, cu atât mai mult cu cât în România cunoaștem foarte bine situația privind deficitul de pădure.

Ceea ce cred însă că trebuie să luăm în considerare este faptul că, așa cum este legea inițiată de Guvern, ea nu se poate aplica. Nu există fonduri pentru împădurirea terenurilor degradate.

Dacă vă veți uita la sursele de finanțare conform cărora se pot realiza aceste împăduriri ale acestor terenuri, veți vedea că în expunerea de motive, la impactul financiar asupra bugetului general consolidat, anume fonduri de la bugetul de stat, atât în anul 2009 până în anul 2013 suma alocată este zero. În rest, sursele de finanțare sunt donații de la diverse persoane fizice sau sponsorizări. Cred că subiectul este foarte important și nu putem lăsa la latitudinea unor simple sponsorizări sau donații împădurirea terenurilor degradate și, de aceea, s-a făcut în comisie un amendament foarte important, și anume dirijarea a 10% din Fondul pentru mediu, fond extrabugetar, pentru împădurirea terenurilor degradate. Deci, practic, am identificat sursa de finanțare pentru a putea realiza împădurirea acestor terenuri.

Grupul parlamentar al PNL va aproba acest act normativ numai dacă va fi aprobat și amendamentul privind alocarea a 10% din Fondul pentru mediu, pentru împădurirea terenurilor degradate.

Vă mulțumesc.

## Stimați colegi,

Urmează punctul 14 de pe ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 martie 1945 din motive etnice.

Dacă din partea inițiatorilor este cineva? Domnule deputat, vă rog, interveniți.

## **Domnul Mircea Dușa:**

Da. S-a făcut propunerea de retrimitere la comisie.

Propunem ca punctul să rămână în formularea: „Prezenta ordonanță de urgență a Guvernului nu afectează dispozițiile penale în vigoare” și eliminarea textului în continuare.

## **Domnul Mircea Dușa:**

Da.

Domnule președinte,

La punctul 24 s-a strecurat o eroare materială, propunem eliminarea ei. E vorba de sintagma „până la data de 30 septembrie 2009”, pentru că se intră în contradicție cu o serie de amendamente din textul proiectului de lege și, oricum, termenul nu mai este de actualitate. Este depășit.

Da.

Dacă sunteți de acord cu propunerea făcută? Votul este deschis.

Da.

S-a aprobat.

La punctele 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62?

Proiectul de lege rămâne la votul final.

Domnule președinte, Stimați colegi deputați,

Stimate colege deputate,

Sigur, am venit să susțin o lege importantă pentru cei care au avut de suferit în perioada 1940–1945 care beneficiază de drepturi, să spunem, de compensarea suferințelor materiale și spirituale prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 care stabilește mai multe categorii de îndreptățiți. Deși se numește „pentru motive etnice”, aș dori să vă spun că nu e vorba numai de beneficiari din cadrul populației evreiești, ci sunt foarte mulți români neaoși, vreau să precizez, care au suferit prin refugierea din teritoriile cedate sau ocupate. E vorba de Cadrilater, e vorba de Basarabia și Bucovina de Nord, e vorba de Transilvania, anumite porțiuni.

Ce s-a întâmplat? Există o Lege nr. 118 din 1990 care dă drepturi similare persoanelor persecutate de regimul comunist, de fapt, de regimul instaurat la 6 martie 1945 până în 1989. În timp, s-a creat un decalaj. Pentru motive similare, dacă ieși după Legea nr. 118, beneficiezi de un nivel, să spunem, de 200 de lei lunar; dacă ieși după Legea nr. 105, numai 100. La Legea nr. 118 s-a modificat din 2008, rețineți, s-a majorat această indemnizație.

La Legea nr. 105, aprobată prin Legea nr. 189, nu s-a mai majorat nimic, doar o indexare foarte simbolică. Și atunci, împreună cu alți doi colegi deputați de la minorități, domnul Miron Ignat și domnul Mircovici, am făcut această propunere legislativă de aducere la un numitor comun a persoanelor care au suferit de pe urma unui regim și după regimul celălalt. Din păcate, procesul legislativ e de durată și, în sfârșit, Comisia pentru muncă a Camerei Deputaților a dezbătut această lege în prezența noastră, am discutat amendamente, pe care eu le accept, poate că unul mai puțin, respectiv, noi am convenit la Senat, adică noi, eu în dezbateri am fost de acord să mergem cu aplicarea de la 1 decembrie 2010. Este de acum un decalaj de un an și jumătate față de Legea nr. 118.

Mulțumesc, domnule deputat Vainer.

Din partea Guvernului, doamna Doina Pârcălabu, președinta Casei Naționale de Pensii.

**Doamna Domnica Doina Pârcălabu** _– președintele Casei Naționale de Pensii_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați, Bună ziua!

Acest proiect de lege se referă la majorarea indemnizațiilor acordate persoanelor persecutate din motive etnice, în sensul dublării acestei indemnizații. Aceste drepturi se acordă din bugetul de stat pentru un an de zile, valoarea modificată a acestor indemnizații se ridică la suma 419,4 milioane de lei. Având în vedere textul actului normativ care prevede aplicarea acestuia începând cu data de 1 ianuarie 2010 și faptul că în bugetul de stat pentru anul în curs nu au fost prevăzute aceste sume, Guvernul nu susține adoptarea prezentului act normativ.

Mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Procedură? N-am ajuns încă, mai avem președintele comisiei sesizate, și vă dau cuvântul cu toată susținerea. Domnul președinte Paul Victor Dobre. Vă rog.

În conformitate cu prevederile art. 95, Comisia pentru muncă și protecție socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond a Proiectului de lege pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 martie, din motive etnice.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru buget, avizul negativ al Comisiei juridice, avizul favorabil al Comisiei pentru drepturile omului, punctul de vedere al Guvernului.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanței nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, în sensul majorării cuantumului indemnizațiilor acordate beneficiarilor acestui act normativ, de la 100 la 200 de lei.

Comisia propune plenului Camerei Deputaților aprobarea proiectului de lege cu amendamente.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, conform art. 73 alin. (1) din Constituție.

La lucrările comisiei au fost prezenți 19 deputați din totalul de 20. Raportul a fost adoptat cu majoritate, înregistrându-se o abținere.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în ședința din 23 septembrie 2009.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

Vizavi de precizarea făcută de reprezentantul Guvernului, probabil că doamna președinte citea din expunerea veche punctul de vedere al Guvernului. Prin proiectul de lege am corectat termenul de aplicare începând cu 1 ianuarie 2011, deci nu se pune problema alocării de resurse în acest an, urmând ca, bineînțeles, la construcția bugetului pe anul viitor să se țină cont de acest proiect de lege.

Încă o dată, este o reparație morală, materială, destul de modestă adusă unor oameni care au suferit și cred că convergența la care am ajuns în comisie va fi valabilă și în plenul Camerei.

Vă mulțumesc. Pentru timpi?

Nu, suntem în procedură normală de vot, deci nu suntem în procedură de urgență.

La dezbateri generale, doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Vă rog, stimată colegă.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Grupul parlamentar al PSD+PC va vota această inițiativă legislativă în condițiile în care spunem că aceste persoane care au fost persecutate în regimurile instaurate în România după data de 6 martie 1945, împreună cu cei care au fost în stradă la evenimentele din decembrie ’89, au făcut ca astăzi noi să fim în acest Parlament, să putem să spunem că suntem o țară democrată, să putem să ne exprimăm.

Cred că toți cei care suntem astăzi în plenul Camerei Deputaților trebuie să aducem recunoaștere acestor oameni. La fel și celor care, să spunem, au încununat eforturile lor și odată cu acțiunile din stradă ale Revoluției din ’89, în condițiile în care este o recunoaștere că, poate, mulți din cei care suntem astăzi în aceste bănci, mulți care sunt astăzi în funcții importante în România, demnități importante, în acele zile nu au ieșit din casă sau nu erau în țară.

Reparația morală despre care vorbea domnul președinte Dobre este corectă.

Vom vota acest proiect de lege.

Da.

Mulțumesc.

Domnul președinte al Comisiei pentru muncă dorește să facă o precizare.

Vă rog, domnule președinte.

## **Domnul Victor Paul Dobre:**

## Mulțumesc.

E o modificare importantă, inclusiv la textul legii. Este vorba despre persoanele persecutate cu începere...

## **Doamna Aurelia Vasile**

**:**

Știu. Am făcut doar o trimitere.

Da. E în regulă. Am înțeles.

## Da.

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor,

Și noi susținem ideea acestui proiect de lege, precum și esența care a dus la această lege. Nu știu dacă formula care s-a realizat în comisie este cea mai bună. Însă trebuie să atrag din nou atenția asupra unei, poate, erori materiale. Dar în raport ne aflăm în situația modificării unei legi care este aplicabilă persoanelor persecutate din motive etnice, după data de 6 martie ’45. S-a dorit să se vină mai în față, martie ’40. Corect. Numai că formularea propusă de comisie este în perioada martie ’40 – martie ’45, deci îi excludem pe cei care până acum au beneficiat de aceste sporuri, ca să zic așa. Ca atare, comunitatea germană este exclusă din cauza acestei legi.

Cred că ar trebui ca formularea să fie: „...începând cu data de...” și să lăsați „...până la...” Deci partea aceea din textul legii, adică titlul legii și alin. 1, să rămână fără acea parte de „...până la 6 martie ’45”, că doar așa va fi într-adevăr corectă legea.

De altfel, propunerea, inițiativa legislativă inițială nu avea această modificare, s-a realizat în comisie.

## Da.

Mulțumesc.

Domnul Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

În principiu, Grupul parlamentar al PDL susține această inițiativă legislativă, însă datele problemei s-au schimbat radical. Fac precizarea că sunt în discuție circa 200 de milioane de lei și cred eu că este necesar să retrimitem la comisie această inițiativă, astfel încât să obținem un nou punct de vedere al Guvernului, aducându-vă aminte doar faptul că urmează să aplicăm inclusiv Legea responsabilității fiscal-bancare.

În consecință, solicităm retrimiterea la comisie. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Cristian Dumitrescu. Procedură, bănuiesc.

Ne-am mai găsit, domnule președinte, în astfel de situații, în astfel de proiecte de lege reparatorii care se referă la persoane care au suferit anumite persecuții în urmă cu

foarte, foarte mult timp. Riscăm, dacă o mai împingem la comisie și așteptăm nu știu ce cu Legea responsabilității fiscale, s-o facem _post factum_ , adică să facem legea și să nu mai avem la cine să se refere această lege.

Nu cred că este cazul s-o mai trimitem. Dacă vor fi imperfecțiuni, ceea ce eu nu cred, acele imperfecțiuni se pot rezolva.

În opinia mea, orice astfel de lege are un caracter special, în sensul că are o trăsătură de urgență. O retrimitere la comisie și o tărăgănare nu sunt în favoarea acestui tip de lege și am văzut că de câte ori o trimitem la comisie și căutăm soluții, de tot atâtea ori nu facem altceva decât să tărăgănăm lucrurile.

Sunt împotrivă. Deci un punct de vedere pentru și un punct de vedere împotrivă. Așa cum este normal în orice parlament, va decide votul plenului.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Da.

Mulțumesc, domnule coleg.

Eu

Suntem în procedură de vot, vă rog frumos să aveți răbdare.

Cine este pentru retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Vă rog să votați.

Cu 109 voturi pentru, 107 voturi împotrivă și o abținere, propunerea de retrimitere la comisie a trecut.

Termen: două săptămâni.

Vă rugăm ca de îndată să se facă procedura de solicitare

a unui nou punct de vedere din partea Guvernului.

Deci două săptămâni, termen pentru un nou raport. Pe procedură, vă rog, domnule coleg.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor,

Problema de procedură este mai mult o problemă de bunsimț decât o problemă de procedură.

Eu îmi cer scuze față de dumneavoastră, domnule președinte de ședință, că nu ați fost sesizat de către cei doi secretari că eram cu mâna sus cu mult înainte de a începe procedura de vot și am făcut acest lucru dintr-un motiv foarte simplu: toți cei trei inițiatori au făcut parte din Grupul parlamentar al minorităților naționale. Dumneavoastră ați dat cuvântul grupurilor politice din Parlament și este foarte frumos că ați făcut acest lucru, dar este urât că nu ați dat cuvântul la dezbateri generale și unui reprezentant al Grupului parlamentar al minorităților naționale din care făceau parte cei trei inițiatori. Domnul Vainer a vorbit în calitate de inițiator, iar dumneavoastră, nedând cuvântul la dezbateri generale, ne-ați pus într-o situație foarte delicată pe noi, cei din Grupul parlamentar al minorităților naționale, care, în marea majoritate a cazurilor, am sprijinit inițiativele legislative ale dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Mulțumim și noi, domnule coleg.

Următorul proiect de lege este cel de la poziția 15: Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (3) al art. 12 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Dacă din partea inițiatorilor dorește cineva să ia cuvântul? Domnul Tabără, dar în calitate de inițiator.

O să vă rog să nu amestecăm cele două calități.

Deci vă rog, în calitate de inițiator, să vorbiți și pe urmă în calitate de președinte al Comisiei de agricultură.

În primul rând, proiectul de lege a fost discutat, în urmă cu două săptămâni a fost retrimis la comisie. Este vorba de o reglementare privind componența comisiilor pentru aplicarea legilor fondului funciar, în componența cărora se propune să fie și un reprezentant al unităților de cercetare, care nu de puține ori fac și obiectul retrocedărilor. Și cred că este normal să fie așa.

Da.

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Guvernului, dacă există un punct de vedere? Domnul secretar de stat Dănuț Apetrei.

**Domnul Dănuț Apetrei** _– secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Ținând cont de faptul că observațiile Guvernului au fost însușite de către inițiatori, Guvernul este pentru.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult.

Acum, punctul de vedere al comisiei sesizate în fond. Domnule președinte, aveți cuvântul.

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

## Doamnelor deputat,

Nu fac decât să prezint concluziile raportului suplimentar pe care l-am făcut după retrimiterea la comisie.

Plenul Camerei Deputaților a hotărât, în ședința din 1 martie 2010, retrimiterea la comisie a raportului asupra Propunerii legislative pentru modificarea alin. (3) al art. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în vederea întocmirii unui raport suplimentar.

În ședința din 9 martie 2010, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi, 25 pentru și două voturi împotrivă, menținerea raportului inițial.

Mulțumesc.

Da.

Mulțumesc.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Domnule deputat Victor Surdu, vă rog.

Grupul parlamentar al PSD susține această inițiativă legislativă, cel puțin din două motive: primul, că de-a lungul timpurilor, de la aproape jumătate de milion de hectare de teren pe care îl aveau în exploatare stațiunile de cercetări, s-a ajuns undeva la vreo 30 și ceva de mii de hectare.

Sigur că aici intervine și al doilea motiv, că e normal, e necesar, am susținut încă de prin anii ’90, să revină în proprietate terenul care a fost sub diferite forme confiscat, colectivizat de bunăvoie și nesilit de nimeni, dar sunt o serie de sesizări la comisie din care rezultă că anumite persoane, profitând de faptul că un reprezentant al stațiunilor de cercetări sau al institutelor de cercetări nu era prezent în această comisie, au căpătat drept de proprietate asupra unor suprafețe, deși nu aveau terenul pe suprafețele respective și nici nu au fost repartizate de vreo comisie locală sau județeană să reintre în drepturi pe terenul pe care stațiunea îl exploata.

Din dorința de a reveni la unul dintre marii... România fiind una dintre marile producătoare de semințe și având o bună bază de gene și o bună bază de cercetători, am fost de acord și vă supunem și dumneavoastră spre vot acest proiect de lege.

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tinel, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Domnul președinte Tabără v-a spus că acum două săptămâni am retrimis la comisie acest proiect de lege tocmai pentru că interveniseră acolo probleme pe cutumă, dacă directorii, șefii acestor stațiuni de cercetare să facă parte din comisiile de retrocedare sau să nu facă parte. Eu, din experiența mea proprie, vă spun că dacă i-am fi introdus în comisiile astea de retrocedare odată cu aplicarea Legii nr. 18/1991, deci acum aproape 20 de ani, poate că n-am fi avut parte de acele abuzuri care s-au petrecut în perioada aplicării legilor retrocedării.

A zis domnul profesor Surdu că de la 500 de mii de hectare, am ajuns pe la vreo 34 de mii de hectare acum în administrarea stațiunilor de cercetare. Cred că poziția asta nouă a directorilor, lăsând la o parte unele abuzuri și ilegalități pe care ei le-au comis, cred că poziția asta nouă pe care le-o conferă, de membru în comisiile de retrocedare, este de bun augur, în sensul că preîntâmpină eventuale abuzuri în comisiile locale și județene.

Grupul parlamentar al PDL susține proiectul de lege în forma prezentată.

Mulțumesc.

Da.

Mulțumesc, domnule deputat. Dacă mai sunt alte intervenții? Din partea Grupului parlamentar al UDMR. Domnule coleg, aveți cuvântul.

## Domnule președinte,

Și data trecută am solicitat retrimiterea la comisie. De data asta nu voi susține acest lucru. În schimb, voi spune că cel puțin pentru noi este inacceptabil să votăm această inițiativă și vă spun de ce. Atunci când cineva solicită retrocedarea dreptului de proprietate, și acest teren este chiar la vreun institut, să facă parte din comisie și cel care solicită și cel care ar trebui să dea la dispoziția comisiei în vederea retrocedării, înseamnă pentru mine că lângă judecătorul care trebuie să ia decizie va fi prezent și procurorul și avocatul care reprezintă partea tocmai pentru a lua o decizie bună.

Din acest punct de vedere, noi nu putem susține această inițiativă.

Mulțumesc foarte mult.

Dacă mai sunt și alte intervenții.

Dacă nu, stimați colegi, trecem la dezbaterea pe articole a raportului întocmit de comisia sesizată în fond.

Dacă la titlul legii, poziția 1 din raport, sunt observații? Nu sunt.

Poziția 2?

Nu sunt observații.

Poziția 3?

Nu sunt observații.

Neexistând alte intervenții, dezbaterea pe articole s-a finalizat, proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Poziția 16 din ordinea de zi: Proiectul de lege pentru completarea art. 18 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Dacă din partea inițiatorilor dorește cineva să intervină? Da.

Vă rog.

Domnul deputat Constantin Chirilă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Vă rog, stimate coleg, să susțineți proiectul.

## **Domnul Constantin Chirilă:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am dori completarea art. 18 din Legea fondului funciar din 1991 pentru a rezolva o problemă vizând terenurile situate în intravilanul localităților rămase la dispoziția organelor administrației publice locale de la persoanele care au decedat sau nu au moștenitori.

Trebuie să subliniem de la început că propunerea legislativă nu va aduce nicio tulburare situației juridice stabilite prin Legea fondului funciar, cei care au intrat deja în proprietate prin titlurile eliberate, sau numai prin punerea în posesie, neavând a suferi nicio atingere.

Prin această propunere legislativă, vrem să venim în sprijinul unităților administrativ-teritoriale care, prinse în procesul descentralizării și autonomiei, trebuie să facă față greutăților.

Vă mulțumesc și

Mulțumesc foarte mult.

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Dănuț Apetrei.

Mulțumesc, domnule președinte.

Guvernul nu susține adoptarea acestei inițiative legislative în forma prezentată.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Comisia sesizată în fond. Domnul președinte Valeriu Tabără.

## Domnule președinte,

Stimați colegi deputați și deputate,

Vă prezint raportul asupra Proiectului de lege pentru completarea art. 18 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de lege pentru completarea art. 18 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în ședința din 11 martie 2010.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în forma inițială în condițiile art. 75 alin. (2) Teza a III-a din Constituția României.

Proiectul de lege este de competența decizională a Camerei Deputaților.

Comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Din partea grupurilor parlamentare, pentru dezbateri generale, domnul deputat Victor Surdu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

## **Domnul Raul Victor Surdu-Soreanu:**

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt multe primării care ar dori să utilizeze aceste suprafețe. Am susținut și în comisie, iar inițiatorii susțin și astăzi în plen.

Legea a fost adoptată de Senat, după cum ați auzit raportul prezentat de domnul președinte Tabără. În mod normal, ar trebui să trecem peste avizul negativ pe care l-a dat Guvernul, pentru că ar trebui Guvernul să înțeleagă că, prin aplicarea acestei legi, Guvernul, mai ales la comunele care au veniturile mai mici, sursele de acumulare de venituri anuale nu sunt atât de importante, ar putea să valorifice superior suprafețele acestea, care, oricum, stau în paragină și de regulă sunt, de la o etapă la alta, mai mult acoperite de gunoaie.

Deci Grupul parlamentar al PSD + PC susține, în favoarea administrațiilor locale, a primarilor, a primăriilor, a consiliilor locale, adoptarea acestei legi.

Vă rog să veniți alături de foștii primari, sunt o mulțime de deputați aici care au fost primari și știu acest subiect mai bine decât mine.

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul Olar.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Întăresc ideea domnului Surdu, mai ales că am avut și eu calitatea de primar, și sunt atâtea situații când primăriile, mai ales în mediul rural, nu au terenuri, și după cum știți dumneavoastră, avem atâtea fonduri de absorbit de la Uniunea Europeană, și impun oarecum primăriilor să aibă cel puțin terenul. Terenul să facă parte din domeniul public.

Așa că subscriu și eu la acest amendament și lege.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, stimate coleg.

Dacă mai sunt și alte intervenții?

Dacă nu, trecem la dezbaterea raportului comisiei sesizate în fond.

Vă rog să urmăriți cu atenție amendamentele admise. Dacă la punctul 1 – titlul legii – sunt observații? Nu.

Dacă la punctul 2 din raport sunt observații? Nu avem.

Cu aceasta, am epuizat raportul comisiei sesizate în fond. Vă cer scuze, domnul deputat Márton Árpád.

Rog secretarii de ședință să urmărească. Înțeleg că s-a renunțat la cuvânt.

Deci proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Pe procedură, domnul deputat Toader.

## Doamnă președinte,

Aș avea o rugăminte, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: să suspendăm dezbaterile, în continuare, din această după-amiază, și să trecem la sesiunea de vot final.

Am amânat și votul pe moțiune.

Apoi cred că este mai corect să votăm, după care, sigur, nu este niciun fel de problemă dacă vom dezbate în următoarea ședință de plen.

Mulțumesc mult.

Domnul Márton Árpád, vă rog.

Eu, pe procedură, am ridicat mâna la timp. Că nu a existat niciun secretar, deci s-a lucrat în mod ilegal, este o altă problemă.

Am dorit să intervin la punctul 2, pentru că această comisie pentru agricultură vine cu o invenție juridică nemaiîntâlnită: modifică sistemul testamentar printr-o lege, modificare a Legii nr. 18/1991, și are niște prevederi interesante, care modifică și Legea administrației publice locale, și toate celelalte legi care reglementează cum se gestionează domeniul public al statului sau al administrațiilor publice locale, printr-o singură frază dintr-un articol de modificare a Legii nr. 18. Mi se pare ilogic și foarte periculos. Este contrar însăși ideii despre care s-a vorbit, cum că ar fi nevoie de a da posibilitatea acelor organe alese în teritoriu să vină cu aceste terenuri în partidă cu un parteneriat public-privat și alte asemenea, din moment ce bag direct în domeniul public al statului intravilanul, care a rămas fără domeniul public al administrației publice locale, cei care au rămas fără moștenitori. Deci este o prevedere periculoasă.

În textul inițial este o prevedere corectă, lăsând la latitudinea autorităților să opteze după placul lor ce să facă cu acea moștenire, conform sistemului testamentar din România. Și nu ne apucăm să modificăm printr-o altă lege sistemul testamentar din România.

Așa văd eu lucrurile.

## Vă mulțumesc.

Există o propunere făcută de domnul Toader, și aș vrea să știu dacă există și un acord al liderilor de grup, în sensul acesta.

Atunci aș dori să pregătiți cartelele de vot și vă supun la vot această propunere.

Avem o problemă în ceea ce privește votul pe cartelă, pentru că, pentru pregătirea sesiunii de vot final, câțiva colegi de-ai noștri și-au uitat cartelele. Pentru a putea fi emise alte cartele, pentru 5 minute... Deci se emit pentru dânșii, în momentul acesta, cartelele respective.

Vă propun să luăm o pauză de 5 minute, până când se repune sistemul în funcțiune.

DUPĂ PAUZĂ

Reluăm ședința.

Domnule deputat Toader, vă rog, aveți cuvântul.

## Doamnă președinte,

Ați văzut că a fost o dezbatere colaterală înainte de a începe votul final și vă cer, respectuos, rugămintea să solicitați plenului Camerei să întoarcă la Comisia juridică, de disciplină și imunități modificarea art. 18 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, fiindcă nu are un aviz al Comisiei juridice, de disciplină și imunități. Este o problemă juridică și au căzut de acord, cele două comisii, să fie un raport comun, și am rugămintea să fiți de acord și să o întoarcem la comisii, să fie un raport comun.

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Voiam doar să fac o precizare: nu pentru raport comun, pentru că nu noi am fost sesizați pe fond, ci raport suplimentar de la Comisia juridică, de disciplină și imunități, ar fi cel mai corect.

Am să supun la vot așa, dacă există și un acord al liderilor în sensul acesta?

Pe procedură, vă rog.

## Doamnă președinte,

În primul rând, trebuie să ne spuneți dacă suntem în pauză sau nu, că nu am auzit când ați spus că reîncepem discuțiile.

A doua: domnul Toader poate vine și ne spune care este și articolul din regulament prin care reîntoarce un proiect de lege sau un articol dezbătut dintr-o inițiativă legislativă, o întoarce, o supune plenului și o întoarce la comisie. Să ne

dea și articolul din regulament, ca să știm cu toții, să votăm în cunoștință de cauză.

## Am revenit în ședință.

Dau cuvântul, cu explicații, eventual, și domnului deputat Daniel Buda, dacă sunt necesare.

Am să vă dau explicații și pe procedură.

Domnul Márton Árpád a ridicat mâna și nu i s-a dat cuvântul pe procedură. Era dreptul lui, că ridica această problemă. Mi s-a părut corect să o reintroducem.

Domnul Daniel Buda.

Am să îl rog să aibă o intervenție pe fondul problemei, astfel încât să înțelegem cu toții.

## Domnilor colegi,

Este vorba despre un proiect de lege care a fost doar la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, și nu a fost și la Comisia juridică, de disciplină și imunități și vizează dreptul de proprietate. Este o greșeală pe care vrem să o îndreptăm. Nu văd de ce atât de multă discuție pe marginea acestei chestiuni.

Repet: este vorba de discutarea unui articol din Legea nr. 18 care se referă la dreptul de proprietate, iar acest proiect de lege nu a fost și la Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Solicităm să ne pronunțăm și noi, pentru că noi nu putem să dăm drumul în spațiu public la un proiect de lege care nu a fost la noi, și să meargă prost.

Și, până la urmă, înțeleg că, totuși, a fost vorba de un consens al liderilor partidelor din Cameră.

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|438644]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 38/2.IV.2010 conține 84 de pagini.**

Prețul: 16,80 lei