„6% din PIB pentru educație – proiect de prioritate națională”
România traversează o perioadă dificilă dacă analizăm perspectivele educaționale pe termen mediu și lung. PIB-ul pe cap de locuitor se situează la 54% din media europeană. Suntem penultima țară din Uniunea Europeană dacă luăm în calcul acești indicatori. România cheltuie 4,1% din PIB pentru educație, spre deosebire de 5,4% cât e media europeană, conform ultimului raport UNICEF.
6% din copiii de vârsta ciclului primar nu sunt în sistemul educațional, iar 17,5% din tinerii de 18–24 de ani au părăsit timpuriu școala. Doar 21,8% din tinerii de 30–34 au studii superioare, spre deosebire de 34,6% cât este media europeană.
Copiii care provin din medii dezavantajate sau copiii romi prezintă cele mai mici șanse să termine învățământul general obligatoriu și să-și continue studiile la nivel superior. Astfel, aceste categorii sunt supuse implacabil riscului excluziunii sociale.
România și-a asumat prin Strategia Europa 2020 să reducă până la 11,3% rata părăsirii timpurii a școlii la nivelul grupei 18–24 de ani până în 2020 și să crească rata absolvirii învățământului terțiar până la 26,7% în cazul grupei de vârstă 30–34 de ani.
Dacă nu investim în educație, UNICEF estimează că PIB-ul va scădea cu 12–17 miliarde de euro în 2025, adică aproximativ 7–9% din valoarea PIB-ului din 2025.
Creșterea cheltuielilor cu educația până la 6% din PIB este esențială pentru ca România să-și atingă țintele propuse pentru 2020.
Raportul UNICEF este suficient de explicit pentru a ne avertiza asupra priorităților pe care România trebuie să și le asume în viitorul imediat și, în consecință, vă rog ca atunci când primim în dezbatere bugetul public de stat, prin voința Parlamentului, să acordăm acea finanțare care se cuvine pentru învățământ. Dacă vom continua în acest ritm, riscăm să avem generații de elevi și mai slab pregătite, iar consecințele pe termen lung sunt dezastruoase atât pentru economia reală, cât și pentru nivelul de trai al populației. Orice întârziere de finanțare a educației, conform recomandărilor de specialitate, are repercusiuni sociale nefericite.
*
## „Agenția Națională de Integritate – un concept bun, implementat și gestionat prost”
Agenția Națională de Integritate este o instituție foarte importantă pentru România, însă, din păcate, chinurile facerii ei au fost forțate de entuziasmul partenerilor noștri europeni și euroatlantici, mai degrabă decât a fi stimulate de realități sociale și politice interne. Graba noastră de a prelua formal și mimetic instituții pe care nu le înțelegem s-a confirmat și în semieșecul acestei ANI.
Nu negăm faptul că mulți funcționari publici sau demnitari au fost depistați pentru nereguli de către ANI. Pentru a fi un stat de drept este important să avem legi care se respectă, dar și instituții care să aplice sancțiunile prevăzute de către legi. Modul în care se aplică însă sancțiunile, gradualitatea lor și precizia cu care operează social astfel de instituții precum ANI trebuie întâi gândite și apoi aplicate, nicidecum aplicate pripit, cum s-a întâmplat în ultimii ani în acest caz.
Înainte de a sancționa trebuie să clarificăm, de exemplu, acea situație a aleșilor locali care participă în adunările generale ale unor societăți de stat sau regii autonome de interes local sau regional. Fiindcă nu am făcut încă regionalizarea, avem probleme în dreptul intern cu privire la aceste definiții: interes regional, reprezentare regională, asociații de dezvoltare intercomunitară. Până și președintele ales, Klaus Werner Iohannis, are un litigiu pe o temă similară, litigiu care contrabalansează votul a peste șase milioane de români și care va arunca ANI într-un fel de „ridicol național”, în luna ianuarie, indiferent care va fi soluția instanței finale.
În cazul demnitarilor, trebuie să mai clarificăm procedura în cazul eliminării incompatibilităților. De exemplu, dacă un administrator al unei societăți comerciale ajunge deputat și printr-o eventuală neglijență nu comunică terților faptul că nu mai este administrator (prin hotărâre AGA), iar inspectorul de integritate verifică doar datele registrului comerțului, se ajunge într-o situație de instanță nedorită pentru niciuna dintre părți. Pentru că ANI va pierde procese pe bandă rulantă, iar deputații vor pierde timp, bani și prestigiu în procese inutile.
Faptele și pedepsele trebuie gândite serios într-o scală a vinovăției și premeditării, la fel ca în celelalte legi funcționale și utile statului și societății românești. Nu poți anula mandatul unui parlamentar doar pentru o neglijență a juristului firmei unde eventual activa înainte de preluarea mandatului.
Nu în ultimul rând, trebuie să transparentizăm procedura de selecție a membrilor Consiliului Național de Integritate. Societatea civilă prin APADOR-CH solicită o procedură cât mai transparentă. Sunt de acord cu acest demers și poate ar trebui să reflectăm cum am putea să sprijinim această cerință pe cale legislativă.
Nu consider că activitatea ANI este inutilă, în principiu, dar sunt convins că instituția și legea care o comandă astăzi trebuie schimbate radical. Dacă ești perseverent și vigilent și îi acționezi instant în judecată, ai șanse ridicate de câștig. Sunt însă mulți oameni în România, oameni cinstiți, funcționari publici sau aleși locali, care și-au pierdut locul de muncă și sunt pe linie moartă pentru că nu au reacționat la timp sau deloc.
Așa cum am arătat mai sus, însuși președintele ales, Iohannis, este ținut în suspans de un vid legislativ pentru care Domnia Sa nu are nicio vină. Sunt curios cum ar putea explica ANI celor 6 milioane de români care l-au votat că este incompatibil cu funcția de Președinte al României, sau sibienilor care îl votează de ani de zile, că nici măcar primar sau consilier local nu mai poate fi?!
Să reflectăm asupra acestor realități și să venim cât mai rapid cu o soluție, altfel, prin rezultatele catastrofale din instanțe, ANI poate intra _de facto_ în disoluție.
„Alegerile din Republica Moldova – un pas în lungul drum european”
Duminică, 30 noiembrie 2014, au avut loc alegeri legislative în Republica Moldova, un areal care se revendică dintr-un trunchi comun – național, lingvistic, cultural și etnic – cu România. Populația majoritar românească a Republicii Moldova, constrânsă timp de decenii spre diluarea sentimentului național și etnic, parcurge astăzi încet și cu dedicație drumul spre aderarea și integrarea în Uniunea Europeană, un drum lung parcurs și de țara noastră nu cu foarte multă vreme în urmă.
Scrutinul de duminică a reprezentat nu doar un eveniment democratic, momentul în care cetățenii din Republica Moldova și-au ales noii reprezentanți în Parlamentul de la Chișinău, dar a fost și un test politic pentru procesul de integrare europeană, un test pentru opțiunea geopolitică și democratică a Moldovei, a constituit un mesaj pentru politicienii moldoveni și pentru celelalte state din regiune.
Alegerile din 30 noiembrie 2014 au avut menirea de a decide continuarea sau nu a procesului de emancipare propriu-zisă a societății moldovene, proces început încă din 2009 și necesar pentru asigurarea continuării unei guvernări liberale, democratice și europene. Moldovenii au avut de ales
între două modele sociale, economice și politice diferite, chiar în opoziție unele față de celelalte. Au avut de ales între un model autocratic și iliberal al lui Vladimir Putin și un model democratic, liberal al Uniunii Europene, între democrație „suverană” și stat de drept, între oligarhie și justiție dreaptă.
Situația geopolitică regională tensionată din cauza conflictului din Ucraina, în care Federația Rusă sprijină activ rebelii din estul și sudul țării, a constituit una din principalele teme de campanie în alegerile de peste Prut, formându-se două tabere geopolitice, una filorusă, având în frunte Partidul Socialiștilor din Republica Moldova și Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, iar cealaltă proeuropeană și filoromână, având în frunte partidele de la guvernare.
Guvernarea proeuropeană s-a străduit în ultimii ani să avanseze pe drumul integrării europene, reușind să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, să fie ridicat regimul de vize cu statele UE și a beneficiat de sprijin financiar consistent din partea Comisiei Europene și a României, factori care au asigurat o mai mare stabilitate socioeconomică.
Cu toate acestea, corupția endemică, lipsa investițiilor și blocarea accesului pe piața rusă au afectat imaginea partidelor proeuropene de la guvernare, ceea ce a dus ca PSRM să ocupe primul loc în alegerile de duminică. În ciuda acestei situații, partidele proeuropene au realizat unul dintre cele mai importante succese din ultima decadă.
Rezultatele alegerilor de duminică arată persistența clivajului identitar și geopolitic din societatea moldoveană. Partidele rusofile și antieuropene au reușit să obțină 46 de mandate, iar partidele proeuropene au obținut 55 de mandate, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova ocupând locul întâi, cu 20,87% din voturile exprimate. Acest clivaj politic între cele două modele societale arată că drumul pe care Moldova îl are de parcurs este încă lung.
Pe plan internațional, rezultatele alegerilor din Moldova și succesul relativ al forțelor proeuropene transmit un mesaj de stabilizare a democrației, de continuare a integrării europene și de respingere a presiunilor rusești asupra tinerei republici dintre Prut și Nistru.
Așa cum arăta și o publicație rusească în ziua de după alegeri: „Rusia a pierdut în Moldova”, cetățenii Republicii Moldova au respins proiectul uniunii vamale propus de Rusia, au condamnat subtil intervenția militară din Ucraina și au ales, în majoritatea lor, un drum spre democrație și libertate. Moldova continuă să fie un model în cadrul Parteneriatului Estic, un stat mic, sărac, supus presiunilor unui colos regional, dar care reușește să își atingă obiectivele democratice. Așteptările sunt înalte, îndatoririle și mai importante, iar ceața geopolitică și nesiguranța încă prezente, dar avem credința că vom putea sprijini Republica Moldova și pe mai departe.
Uniunea Europeană, Statele Unite și România trebuie să ofere Republicii Moldova stimulii necesari progresului spre un stat de drept și spre o democrație liberală autentică. Drumul parcurs nu este ireversibil, trebuie avut grijă ca progresul efectuat să nu fie răsturnat de forțele care ar dori Moldova pe orbita geopolitică a Moscovei, într-o „vecinătate apropiată” docilă și antiromânească.
Pentru conflictul din Ucraina nu se poate vedea un sfârșit în viitorul apropiat, cel puțin nu unul dezirabil pentru forțele democratice, iar o dezvoltare a situației ar putea duce la un efect de contagiune în Transnistria, caz care ar duce la destabilizarea și mai accentuată a securității naționale a Moldovei și a României, pe flancul estic al NATO și UE.
România și statele NATO ar trebui să sprijine tehnic, inclusiv cu capacități militare defensive, pentru a asigura stabilitatea între Prut și Nistru.
Revenind la drumul pe care partidele proeuropene îl au de parcurs de acum înainte, acestea au o întârziere în realizarea reformelor, reforme care sunt esențiale pentru democratizarea și creșterea economică a Moldovei, trebuie să implementeze politicile negociate în Acordul de asociere, trebuie să asigure cadrul necesar pentru lupta anticorupție și asigurarea unei justiții eficiente și corecte.
Partidele proeuropene trebuie să fie conștiente că există riscul serios al unor contestații publice, odată cu excluderea cu câteva zile în urmă a unui competitor electoral important, și trebuie să asigure dreptul la liberă exprimare, garantând că eventualele contestări nu vor degenera în proteste sau conflicte de genul celor din Ucraina.
România, având o vastă experiență în lungul proces de integrare europeană, trebuie să sprijine politic, diplomatic, mediatic și logistic Republica Moldova, să o sprijine, totodată, în inițiativele sale diplomatice în forurile europene în care este parte.
România are șansa de a repara o nedreptate istorică, să susțină întoarcerea teritoriului dintre Prut și Nistru înapoi acasă, în Europa civilizată și democratică.
„Gestionarea eficientă a banului public în contractele de deszăpezire”
Gestionarea fondurilor publice în contractele ce privesc deszăpezirea drumurilor s-a dovedit mereu a fi un proces eșuat pentru autoritățile locale, cu efecte nedorite, în special, pentru cetățeni. În fiecare an avem sute de cazuri cu autovehicule blocate care nu respectă clauzele contractuale sau cu bani publici nejustificați în achizițiile publice făcute de autorități. Atât cetățenii români, cât și membrii Parlamentului României își doresc un proces transparent de administrare a fondurilor bugetare pentru deszăpezire, servicii de calitate la prețuri avantajoase pentru statul român și, mai ales, măsuri preventive pentru situațiile de criză.
Un caz care a stârnit controverse la începutul anului 2014 a fost acela în care Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) a anunțat încheierea unor acorduri-cadru pentru servicii de deszăpezire în valoare totală de peste 16,3 milioane de euro. În aceste acorduri-cadru beneficiarii au contractat cu patru firme de casă ale politicienilor locali. Această situație ingrată nu trebuie să se mai repete începând cu acest an în România.
De asemenea, compania a anunțat recent că dorește să achiziționeze, prin licitație, 100 de autofreze, toate aceste mașini urmând să ajungă în proprietatea instituției până în 2018, conform informațiilor furnizate. Acest anunț este incomplet și alarmant în contextul în care o nouă iarnă se instalează în țară, iar nevoia de autoutilaje de deszăpezire este acută încă din acest an, nu doar din 2018. Consider util să se furnizeze mai multe informații cu privire la data în care se vor achiziționa noi utilaje care să satisfacă nevoia și urgențele de deszăpezire încă din decembrie 2014.
Nu în ultimul rând, fac un apel deschis către administrațiile locale, cerându-le să aloce toate resursele necesare pentru întâmpinarea vremii de iarnă, să fie operativi și să conlucreze în timp real cu autoritățile naționale, informând cetățenii cu privire la achizițiile pe care le fac și destinația concretă și clară a acestora.
„Declarație privind liberalizarea prețului gazelor naturale” Liberalizarea pieței gazelor naturale din România, obligație asumată de către România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană și impusă de legislația comunitară, ajunge să se transforme într-un fiasco care amenință stabilitatea economică și poate afecta în mod grav situația financiară a cetățenilor și a regiilor de termoficare, acestea din urmă fiind deja grav afectate de ineficiență și pierderea clienților prin debranșări.
Am luat act cu îngrijorare de faptul că la începutul anului viitor există riscul ca un număr de 1,3 milioane de apartamente racordate la sistemele centralizate de termoficare să aibă parte de creșteri exagerate de până la 35% ale costului energiei termice din cauza faptului că ANRE și Ministerul Economiei nu s-au asigurat că regiile de termoficare vor fi protejate în procesul de liberalizare a pieței energiei prin schimbarea clasificării acestora în utilizatori casnici.
O creștere atât de mare a prețului gazelor folosite de către regiile de termoficare va duce la o criză financiară pentru multe regii de termoficare și chiar la intrarea în faliment a multora, acestea având deja probleme financiare grave cauzate de ineficiența sistemelor de producere și transport al energiei termice, precum și din cauza debranșărilor.
Consider că este necesar ca Guvernul României să asigure cât mai repede cadrul legal necesar protejării regiilor de termoficare și să ofere sprijinul necesar orientării acestora către centrale în cogenerare, ce pot asigura producerea mai eficientă și ieftină a energiei termice necesare acestora.
*
„Propaganda electorală produce prejudicii în proiectele europene din infrastructura rutieră”
Lotul 3 al autostrăzii Orăștie–Sibiu (Cunța–Săliște) a fost inaugurat vineri, 14 noiembrie 2014, înainte cu două zile de turul doi al alegerilor prezidențiale. După 10 zile au apărut și problemele: o crăpătură cu o lungime de aproximativ 10 metri și cu o lățime de aproape un centimetru pe mijlocul benzii întâi.
Lotul 3 al autostrăzii Deva–Sibiu (tronsonul Cunța/jud. Alba–Săliște/jud. Sibiu) face parte din proiectul „Proiectare și execuție autostrada Orăștie–Sibiu, lot 3, km 43–855m”, finanțat în cadrul Programului Operațional Transport, parte componentă a Coridorului IV paneuropean. Lotul 3 a fost construit de compania italiană Impregillo și are o lungime de 22 de kilometri. Contractul pentru acest tronson a fost semnat în mai 2011, având o valoare de 182,9 milioane de euro.
Punerea în funcțiune s-a realizat la data de 14 noiembrie 2014 fără efectuarea recepției, cu toate că se cunoștea faptul că sunt unele probleme cauzate de repetatele alunecări de teren din zona Aciliu. La data de 24 noiembrie 2014 au apărut fisuri în asfalt la km 60–66, pe o lungime de circa 7 kilometri.
Inaugurarea tronsonului de autostradă înainte de turul doi al alegerilor prezidențiale și accelerarea forțată a lucrărilor de finalizare au fost gesturi imprudente și imature din partea autorităților responsabile de monitorizarea și gestionarea lucrărilor de infrastructură rutieră. Efectele acestor gesturi imprudente se văd direct și fizic pe autostradă, în afară de aceste sesizări și informații publice, existând porțiuni de kilometri întregi vălurite și nesigure pentru transportul de mărfuri și persoane. Din proasta obișnuință moștenită din perioada ceaușistă, intersectăm propaganda electorală cu administrația publică.
*
De asemenea, există până în prezent informații suficiente care ne arată că studiul de fezabilitate a fost unul de foarte proastă calitate. Nu s-au efectuat foraje, înainte de începerea execuției tronsonului, iar studiul de fezabilitate a fost edificat doar din birou, fără ca proiectanții să fie prezenți pe teren, conform unui proces normal de pregătire și proiectare a unui amplu proiect de infrastructură rutieră. Studiul de fezabilitate a fost făcut fără analize geotehnice, în condițiile în care terenul a fost dificil și argilos, iar, în contact cu apa, argila își pierde caracteristicile. Chiar și experții de specialitate din mediul academic românesc susțin că „ar fi trebuit făcute pante mai line” (firul roșu al autostrăzii nu este realizat corespunzător).
În condițiile în care există suspiciuni fundamentate cu privire la procesul de elaborare a studiilor de fezabilitate și de accelerare a lucrărilor în pragul alegerilor electorale și luând în considerare că siguranța cetățenilor este pusă în pericol din cauza incertitudinilor privind eventuale noi fisuri pe autostradă, fac un apel public către Guvernul României să gestioneze cu responsabilitate lucrările publice din fonduri europene, și nu numai, să nu mai folosească investițiile publice pe post de stimulent electoral și să se delimiteze pe viitor de măsurile populiste prin care se inaugurează investiții nefinalizate sau finalizate accelerat și superficial.
Clasa politică românească, autoritățile centrale și locale, precum și toți cei implicați în gestionarea banului public trebuie să înțeleagă că răspunderea nu este doar morală, ci și penală. Responsabilitatea acestora este atât față de cetățenii României, cât și față de finanțatorii externi. Inaugurările populiste, licitațiile trucate sau eludarea unor etape din perioada de studiu al proiectelor ar trebui să constituie fapte de domeniul trecutului, nefiind demne de un stat care se dorește a fi modern și european.
Am convingerea că cei care au greșit vor răspunde neîntârziat în fața legii și că Guvernul României își va asuma eșecul „Proiectului autostrăzii Orăștie–Sibiu”, care, din păcate, anticipăm că va intra în repetate perioade de consolidare și reparații din cauza faptului că a fost un lucru prost făcut din capul locului.
„Reforma legislației electorale – o necesitate a democrației”
Alegerile prezidențiale din această lună, precum și cele europarlamentare din primăvară ne-au arătat necesitatea stringentă de reformare a legislației electorale. Accederea în Parlamentul European a unui candidat independent și câștigarea alegerilor prezidențiale de către un challenger, într-o manieră atât de spectaculoasă, revendică o creștere a ponderii actului electoral în procesul decizional și arată o dinamică sănătoasă din punct de vedere politic și demografic a electoratului român.
Democrația funcționează eminamente prin voința populară exprimată de cetățeni direct prin vot sau indirect prin reprezentanții aleși de către aceștia în scrutine regulate. Cu cât participarea la procesul electoral este mai numeroasă, cu atât democrația este mai eficientă, iar reprezentanții aleși mai legitimi în fața societății. Astfel, reforma legislației electorale, în sensul utilizării dreptului garantat de a alege și de a fi ales, este un aspect fundamental pentru modernizarea României și asigurarea unei baze cât mai democratice pentru statul român.
Pentru ca dreptul garantat de a alege să poată fi îndeplinit fără limitări de natură tehnică sau politică, consider că este
necesar ca până la următoarele alegeri să fie introdusă posibilitatea exprimării votului prin corespondență atât pentru cetățenii români care au reședința sau domiciliul în străinătate, cât și pentru cetățenii români care locuiesc în România.
De asemenea, pentru a asigura dreptul garantat de a fi ales și creșterea implicării societății în actul politic este necesar ca legea de funcționare a partidelor politice să fie modificată, astfel încât limitările excesive pe care le întâmpină grupuri de cetățeni care doresc să înființeze un nou partid politic să fie eliminate sau reduse considerabil. Democrația funcționează în condițiile implicării politice a cât mai multor cetățeni și inițierii de noi platforme și asocieri politice care să realizeze conversia ideilor din societate în acte cu caracter politic. Este imperios ca numărul de semnături necesare pentru înființarea unui partid politic să scadă la un număr rezonabil de câteva sute, care să garanteze existența unui număr de persoane care chiar cunosc și aderă la un nou proiect politic, nu doar să achieseze strict formal, fără nicio implicație reală, așa cum se întâmplă în prezent.
Din păcate, democrația românească, de la un ciclu electoral la următorul, a devenit din ce în ce mai inhibată pentru cetățenii care își doresc să activeze politic fie ca independenți, fie ca membri ai unor grupuri de inițiativă. Mai mult, membrii partidelor politice care ocupă scena politică românească de peste două decenii și-au „securizat” prin mijloace nedemocratice bună parte din succesul electoral – președinții consiliilor județene și primarii sunt aleși dintr-un singur tur, candidații independenți nu au dreptul la reprezentanți în secțiile de votare, partidele politice neparlamentare nu primesc fonduri pentru supraviețuire și exemplele limitative și descurajante ar putea continua.
Suntem indignați de baronii locali ai fiecărui partid oponent politic, dar nu facem nimic să oprim legal baroniada. Suntem intrigați de migrația interpartinică a aleșilor locali și centrali, dar o stimulăm și o răsplătim în loc să o incriminăm.
Astăzi, în umbra de popularitate a unui nou președinte ales, Parlamentul României are șansa istorică de a implementa măsuri dorite de majoritatea societății civile și care pot duce la o creștere a legitimității instituțiilor statului, la o creștere a participării cetățenilor în viața politică și la asigurarea unui cadru legal care să ofere respectul cuvenit tuturor cetățenilor români care doresc să voteze sau să fie aleși.
Avem tot anul 2015 la dispoziție. Singurul remediu al democrației este mai multă democrație.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.