Titi Holban

„7 irosiți pentru unul!”

S-au scurs deja 2 ani de când Traian Băsescu a obținut cel de-al doilea mandat de președinte și a rămas să exercite această funcție la Palatul Cotroceni. Dacă socotim și primul mandat de 5 ani, avem în total 7 ani ai președinției lui Traian Băsescu, 7 ani care s-au scurs fără folos pentru actualul președinte.

Să ne înțelegem, nu grija pentru președinte ne frământă aici. Totuși, în cei 7 ani de mandat, președintele nu a înțeles nimic din regulile democrației românești, pe care le-a încălcat neîncetat și a încercat să le schimbe după propria voință, în mod dictatorial și într-un dispreț total față de puterile statului, față de instituții, clasă politică, cetățeni, societate civilă.

Cel care în 2004 a jurat că va juca totul pe o singură carte – Constituția, a ales să joace 7 ani pentru alta – Traian Băsescu! Cel care în 2004 jura să joace pentru propriul popor, a ajuns să joace, tot 7 ani, doar pentru propriul partid!

Am putea spune că ne-am obișnuit cu acest joc de-a democrația practicat de Traian Băsescu, numai că în acest joc este implicată România, sunt la mijloc interesele

românilor, drepturile și libertățile fundamentale, acest joc se poartă pe spinarea cetățenilor și amanetează viitorul copiilor noștri.

Cât despre copii, se știe că primii 7 ani din viață sunt cei mai importanți pentru educația acestora. Până și un copil este capabil să învețe în acest timp regulile esențiale ale vieții, ceea ce este bine și ce este rău, cum să se comporte în societate. Din păcate, nu același lucru se poate spune despre președintele Băsescu, care, în 7 ani de mandat, nu a învățat nimic despre democrație, despre societate, despre funcționarea statului, despre puterile și echilibrul acestora într-un stat democratic și european, așa cum pretindem cu toții că este România.

Atacul fără precedent lansat de curând de Băsescu la adresa puterii judecătorești, la independența acesteia, în fapt o instigare la nerespectarea legii și a hotărârilor judecătorești, este edificator în acest sens. El amintește de un alt caz, la fel de grav și întunecat din istoria postdecembristă a României, petrecut în 1995, când un alt președinte îndemna magistrații să dea dreptate chiriașilor în litigiile cu proprietarii. Urmarea: mii de procese câștigate la CEDO, totul pe socoteala statului român, aruncat o lungă perioadă în izolare externă.

Astăzi, un alt președinte atacă magistrații în numele reformei și instigă la încălcarea legii. Din fericire, anii au trecut, suntem în Uniunea Europeană, iar puterea judecătorească dă semne, și face foarte bine, că nu respectă „îndemnurile” prezidențiale și nu le aplică, pentru că efectele ar fi aceleași ca în 1995.

În cei 7 ani, președintele Băsescu a devenit o prezență neglijabilă în Europa și o prezență inutilă pentru România. În 7 ani președintele a încercat, chiar a și reușit, mai ales din 2009 încoace, la adăpostul unui guvern docil, să transforme România într-un stat slab, cu instituții politizate și neperformante în planul politicilor publice, mai ales anticriză, la temelia căruia s-a înfiripat și înflorește, de 3 ani încoace, o corupție puternică, patronată de sistemul clientelar portocaliu. Aceasta este contribuția lui Traian Băsescu la România de astăzi.