Șerban Nicolae

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Am să încep, deși nu eram pregătit pentru asta, cu o precizare față de solicitarea domnului senator Eckstein Kovács Péter.

Retrimiterea la comisie ar presupune că la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări nu s-a

rezolvat problema supusă dezbaterii, ar însemna că am făcut ceva erori, ar însemna că au fost neînțelegeri sau că nu s-au adus toate argumentele. A revedea în aceeași echipă, în același format, aceeași cerere de reexaminare nu ar conduce decât la același rezultat. Și aici aș vrea să fac câteva precizări. Nimic din legislația europeană, nimic din legislația internațională nu ne poate obliga, așa cum nu obligă niciun alt stat să răstoarne un principiu vechi al prezumției bunei-credințe a dobânditorului cu titlu oneros, adică pe bani, a unui bun imobil. Toate principiile care vorbesc despre posibilitatea lui _restitutio in integrum_ precizează ca excepție acest principiu al dobânditorului de bună-credință și cu titlu oneros al unui bun imobil.

De aceea, eu cred că moral, legal, cinstit, dacă vreți, până la urmă, este să recunoaștem că oamenii care au cumpărat, persoanele care au cumpărat imobilele în care locuiau de 30-40 de ani, în baza Legii nr. 112/1995, au fost cumpărători de bună-credință.

Faptul că titlul statului poate fi pus în discuție nu afectează buna-credință a cumpărătorului. Dacă îmi arătați o singură persoană care avea posibilitatea înainte de 1989 să verifice la repartiție cum a dobândit statul, dacă există un titlul valabil sau nu, dacă s-a pronunțat o hotărâre judecătorească cu privire la titlul statului, atunci ar însemna să dăm peste cap tot, dar eu vă spun că așa ceva nu există. Toți cei care au avut, din punctul meu de vedere, neșansa de a primi repartiție într-un imobil naționalizat – pentru că altfel n-ar fi avut atâtea probleme în zilele noastre – au fost de bună-credință. Toți s-au supus acelorași legi ca toți cetățenii patriei.

În legătură cu posibilitatea de a merge la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – că bănuiesc că la asta vă refereați, nu la Curtea Constituțională – și de a obliga statul român să plătească despăgubiri, înseamnă că nu ați citit foarte atent ceea ce am spus noi. Noi nu am spus că nu se restituie nimic, n-am spus că nu se mai respectă dreptul de proprietate al celor care au fost deposedați de stat, ci am spus că vor primi deja despăgubiri. Prin această lege se acordă despăgubiri.

Am spus, așa cum a amintit și doamna Vedinaș, că nu vrem să reparăm o nedreptate generând alte nedreptăți. Și, atunci, propunerea noastră era ca imobilele dobândite în baza Legii nr. 112/1995 – și n-aș vrea să vă supărați pe mine că fac o paranteză și vă spun că e valabil și în cazul unui imobil de 300 de metri pătrați din strada Mihăileanu –, cumpărate cu bună-credință, nu se restituie în natură revendicatorilor, ci acelor revendicatori care, la rândul lor, sunt de bună-credință și care fac dovada că au stăpânit legitim, legal, direct sau prin antecesori, imobilul respectiv li se acordă despăgubiri prin Fondul Proprietatea sau prin alte forme prevăzute de lege.