Sebastian-Ioan Burduja

„80 de ani de la moartea unui mare patriot, Nicolae Titulescu”

Personalitate de prestigiu a vieții politice din perioada interbelică, Nicolae Titulescu, de la moartea căruia s-au împlinit 80 de ani pe 17 martie 1941, a fost un mare diplomat, care a slujit în mod remarcabil interesele României pe plan internațional. Din păcate, evenimentul nu a fost marcat așa cum s-ar fi cuvenit, după cum adesea se întâmplă să uităm prea repede istoria noastră și pe marii ei lideri, acesta fiind și unul dintre motivele pentru declarația mea politică de astăzi.

Născut la Craiova în martie 1882, Nicolae Titulescu a urmat studii superioare de drept la Paris, devenind apoi profesor de drept civil la universitățile din Iași și București, cu merite care l-au recomandat Academiei Române, precum și altor academii, din străinătate.

A fost un remarcabil președinte al Academiei Diplomatice Internaționale de la Haga. De asemenea, a fost delegat permanent (1920–1936) al României la Liga Națiunilor de la Geneva, calitate în care a pledat cu harul său oratoric pentru condamnarea expansiunii unor state asupra altora și pentru o dinamică a păcii internaționale.

În 1934 a redeschis relațiile diplomatice cu URSS, rupte în 1918, după revenirea Basarabiei la țara-mamă. Titulescu a încercat, dar fără să reușească, să semneze un tratat de neangajare cu URSS, pentru a obține o recunoaștere definitivă a frontierelor României la Nistru. Ca o paranteză, oportunitatea istorică de recuperare a teritoriilor pierdute din nord-estul țării a apărut după 1989, odată cu dezintegrarea URSS și desprinderea țărilor baltice. Din păcate, momentul a fost ratat din punct de vedere politic și diplomatic de România, care nu a făcut la timp demersurile de contestare a tratatului economic Ribbentrop–Molotov.

Nicolae Titulescu s-a remarcat pe plan internațional prin multiple acțiuni diplomatice, dar trebuie menționat și rolul său pe planul politicii interne. Astfel, este ministru de finanțe (1920–1921) în Cabinetul lui Averescu. Este cosemnatar, alături de I.G. Cantacuzino, al Tratatului de la Trianon din 1920, ce stabilea frontierele Ungariei de astăzi. Este delegat al țării la Conferința de pace la Paris (1920), ministru plenipotențiar la Londra (1923–1927), ministru de externe (1937–1938). Nicolae Titulescu s-a dovedit a fi un mare patriot și un vizionar. A prevăzut destabilizările echilibrului internațional, cu repercusiuni asupra țării sale, semnalând posibilitatea extinderii politicii revanșarde a Germaniei lui Hitler.

În 1936, Carol al II-lea l-a înlăturat din Guvern, astfel că Titulescu a plecat în Elveția, apoi în Franța, unde a pledat, în continuare, pentru o politică lucidă și fermă a neagresiunii și pentru colaborarea statelor europene egale în drepturi. Se stinge din viață în martie 1941, la Cannes, și e reînhumat în 1991 la Șcheii Brașovului. În memoria capitalei s-a păstrat prin numele unui bulevard, prin statui și prin fundația care îi poartă numele, situată în casa lui din șoseaua Kiseleff. Pe placa memorială a edificiului se află o inscripție a lui Nicolae Titulescu care-i definește credința în misiunea sa în viață – aceea de a lăsa în urma sa fapte împlinite în serviciul istoriei și neamului său.