Anghel Stanciu

85 de deputaþi din opoziþie ºi un deputat de la putere. Guvernul, dupã tergiversãri repetate, a emis Ordonanþa de urgenþã nr. 8/2000 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 128/1977 privind Statutul personalului didactic, referitor la stabilirea salariului de bazã al personalului din învãþãmânt ºi pentru abrogarea unor dispoziþii din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bazã în sectorul bugetar ºi a indemnizaþiilor pentru persoane care ocupã funcþii de demnitate publicã.

Dezbaterea acestei moþiuni, în concepþia Grupului parlamentar România Mare, este absolut necesarã, în pofida celor care cred cã aceasta, prin conþinutul ei, ar fi perimatã. Susþinem aceasta deoarece, asemenea Partidului Naþional Liberal ºi Partidului Naþional Creºtin Democrat, care pun la baza reformei economico-sociale ºi politice din România garantarea proprietãþii, respectiv principiul _restitutio in integrum,_ Partidul România Mare ºi-a structurat concepþia despre reformã bazatã pe dictatura legii, adicã ”unde-i lege nu-i tocmealãÒ. Tocmai de aceea, Partidul România Mare susþine respectarea întocmai a legilor, în cazul de faþã a Legii învãþãmântului, care stipuleazã drept prioritate naþionalã instrucþia ºi educaþia. Reamintim acum ºi aici aceste lucruri deoarece considerãm, stimaþi deputaþi, cã este necesar sã vã constituiþi, prin votul dumneavoastrã pozitiv acordat prezentei moþiuni, garanþia aplicãrii întocmai ºi la timp a ordonanþei de urgenþã menþionate, cu atât mai mult cu cât data intrãrii sale în vigoare coincide cu o zi bine cunoscutã dumneavoastrã, adicã 1 aprilie, ziua pãcãlelilor. Dincolo de aceasta, însã, existã o practicã a puterii de a nu-ºi onora promisiunile faþã de învãþãmânt (protocolul Guvern Ð Sindicate din 28 octombrie 1998, reluat prin acordul Guvern Ð Sindicate din 17 iunie 1999) ºi a cãror nerespectare a determinat greva cadrelor didactice.

Suspiciunea noastrã asupra posibilitãþilor de neonorare a prevederilor ordonanþei de cãtre Guvern este alimentatã de prevederile art. 1(4) din ordonanþã, ce poate amâna sine die modificarea condiþionatã de limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru salarii. Aceasta cu atât mai mult cu cât domnul prim-ministru Mugur Isãrescu, ignorând prevederile art. 16(2) din Constituþia României, ”nimeni nu este mai presus de legeÒ, instituie principiul relativitãþii în aplicarea legii, redefinind noþiunea de lege. În scrisoarea deschisã din 9 februarie, dânsul precizeazã clar cã nu poate respecta legea, deoarece condiþiile s-au modificat. În consecinþã, noi spunem cã o lege nu înseamnã un pact, aºa cum încearcã s-o defineascã domnul Mugur Isãrescu, ci o regulã de conduitã impusã de o autoritate care, în termenii dreptului, impune, prin forþa ei, respectarea reglementãrii normative stabilite de Legislativ. De aceea, dacã legea nu mai corespunde condiþiilor existente, ea trebuie modificatã sau schimbatã, nicidecum încãlcatã.