<chair narration>

9. Cuvinte mari, acțiuni mici: acreditarea, raționalizarea descentralizarea.

9.a Acreditarea a rămas în continuare o formă fără fond pentru toate structurile sistemului sanitar, iar statul a știrbit din autonomia Comisiei de acreditare a spitalelor, mutând-o de la Guvern, evident, la minister.

De fapt, de frica unei obiectivități normale a procesului de acreditare s-a optat pentru propagandă și minciună, pentru ascunderea adevărului și nerealizarea unui proces necesar și obligatoriu pentru a face progrese în sistem.

9.b Raționalizarea serviciilor spitalicești ar fi trebuit să constituie un obiectiv major dacă ministerul ar fi încercat să continue să gândească într-o manieră fiziologică pentru un sistem de sănătate, și anume: promovarea sănătății și educație pentru sănătate, prevenție, asistență medicală primară, asistență medicală secundară, asistență medicală terțiară, asistență de recuperare, reabilitare, paleație și îngrijiri de lungă durată.

Din păcate, viziunea de ansamblu nu există, iar măsurile luate sunt pur cosmetice și, după cum se știe, fondul de ten dispare la fel de ușor cum se aplică.

9.c. Descentralizarea.

Dacă prin „accelerarea procesului de descentralizare în sistemul de sănătate” se înțelege elaborarea unui act normativ numit strategie de descentralizare și plan de acțiune nerealist, atunci această direcție de acțiune și-a atins scopul. Marea realizare a Guvernului se rezumă la vorbe, la principii, la promisiuni, la demagogie permanentă.