Adrian P„unescu

A∫adar, anun˛ cu toat„ seriozitatea c„ nu demisionez din partidul meu. Am vrut s„ demisionez, de disperare, Ón perioada 1997—2000, din func˛ia de cet„˛ean rom‚n. Nu am f„cut-o, cu at‚t mai mult nu o s„ demisionez la voia acestor valuri politice de o violen˛„ cu totul nejustificat„ fa˛„ de realitate. Realitatea ne impune dialoguri, realitatea ne impune confrunt„ri, dar este prea mult ce se Ónt‚mpl„, prea mult ∫i prea ur‚t. Sigur c„ demisiile sunt agrementate ∫i cu t„ieri de capete pe care, de asemenea, nu le suport. Nu cred c„ ele sunt metoda cea mai bun„ de a spori ∫i de a consolida democra˛ia din fiecare partid ∫i din societate.

Dar, Ón fine, v„ m„rturisesc c„ tulbur„toarea declara˛ie a colegului nostru cu privire la poli˛ia politic„ ar trebui s„ ne intereseze ∫i c„ ar fi important s„ afl„m mai multe despre acest fapt, dac„ el este adev„rat. Dar este adev„rat?

Nu sunt de acord cu atacul la pre∫edintele executiv al partidului din care eu fac parte, Octav Cozm‚nc„, nu sunt de acord s„ sp„l„m...