Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·17 noiembrie 2010
Dezbatere proiect de lege · respins
Dan Coman Șova
Discurs
A doua chestiune se referă la majorările de întârziere, și aici am propus două lucruri: revenirea la una dintre chestiunile legislative care au fost în anii ’90, și anume ca majorările să nu depășească debitul datorat, deci să poată merge în cuantum până la maximumul debitului datorat, și este și o propunere care este un fel de amnistie fiscală în acest moment. Adică am spus noi că majorările care, la momentul eventualei intrări în vigoare a unui asemenea amendament, depășesc debitul să se reducă la nivelul dublului debitului principal datorat.
O a treia chestiune care blochează nu numai agentul economic, dar și finanțele, pentru că niciodată nu pot închide contabilitatea pe plătitor, se referă la imputația plății. Este o modificare care a venit la un anumit moment, la începutul anilor 2000, care n-a fost deloc inspirată și s-a perpetuat, anume că, indiferent de ce plătește contribuabilul, din contul unic Ministerul Finanțelor Publice vine și face repartizări în funcție de un criteriu care nu mai poate sta în picioare – se sting în ordinea vechimii, în același timp, și debitul principal, dar și majorările de întârziere.
Or, propunerea noastră este să se stingă întâi debitul principal și de-abia apoi majorările de întârziere și, mă rog, cum sunt dobânzi și penalități acum, pentru că altfel avem în economie un bulgăre de zăpadă care nu permite agentului economic să-și stingă datoria niciodată, nemaivorbind de faptul că se acumulează niște datorii – și s-a discutat aici deja de către colegi – și Ministerul Finanțelor Publice raportează arierate care nu există și pe care nu le vor recupera niciodată și ne apucăm să raportăm și la organismele financiare internaționale creanțe posibile pe care nu le vom lua niciodată.
Și un ultim punct, al patrulea, se referă la posibilitatea ca, în cazul emiterii unui titlu executoriu, contribuabilul să poată invoca art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă, adică suspendarea provizorie.
Acum patru ani, în mod complet nejustificat, s-a introdus în Codul de procedură fiscală art. 172 alin. (2), care spune că
în cazul contestațiilor la executare în materie fiscală nu se aplică art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă, adică posibilitatea contribuabilului de a invoca în fața magistratului suspendarea provizorie, adică, nemaivorbind de faptul că prevederea este complet neconstituțională, pentru că nu poți să împiedici, într-o anumită procedură, exercitarea unei căi de atac de către o persoană într-un anumit tip de procedură, dar ar fi foarte util, pentru că suspendarea provizorie, fiind acordată de magistrați, se acordă rar, nu se acordă pe bandă rulantă, și numai în situațiile în care intervine o greșeală sau un abuz al Fiscului.
Și vreau să vă spun că aici, nefiind vorba de chestiuni politice, și colegii de la PDL, și colegii de la PNL au îmbrățișat aceste idei. Tuturor ne-a părut rău că s-a întâmplat o întârziere a noastră și vreau să-i spun colegului senator că nu avem niciun fel de acuză la adresa Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital.