Frunda György

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Recunosc sincer că nu am vrut să iau cuvântul pe această temă, dar, în urma dezbaterilor, simt nevoia să împărtășesc câteva idei cu dumneavoastră.

Mi-ar face, în primul rând, o reală plăcere dacă ne-am alinia limbajului european și nu am vorbi de minorități naționale – care au iz peiorativ numeric –, ci am vorbi de comunități naționale, care se definesc prin altă limbă, altă religie, alte tradiții, altă istorie și care, comunitățile naționale, reprezintă o bogăție a acestei țări comune a noastre, România.

Suntem 18 comunități naționale înregistrate. Cred că și în domeniul politic și în cel legislativ trebuie să aplicăm ceea ce în juridic numim principiul disponibilității, adică, dacă o minoritate națională cere să i se consfințească ziua ei ca sărbătoare, trebuie să o facem, pentru că, dacă nu, nu are temei legal pe baza căruia la locul de muncă, în comunitatea lui, să ceară o zi liberă.

Indiferent că vorbesc de tătari, de armeni, de unguri, de nemți sau de alții, pentru ei, vă rog să înțelegeți, stimați prieteni și colegi români, ziua lor națională, zi de sărbătoare a lor, este exact la fel de importantă ca pentru dumneavoastră, domnule senator Greblă, Sfânta Maria Mică. Și așa este normal.

Or, dacă eu, ungur din România, respect sărbătorile dumneavoastră, am pretenția ca și dumneavoastră să respectați sărbătorile mele.

Dacă ele nu sunt legiferate, dacă ele nu au o bază legală, voi fi la îndemâna șefului, a proprietarului, a acționarului, care să spună: îți dau sau nu-ți dau o zi liberă.

Deci, ca semn de recunoaștere a comunității, ca eficiență pragmatică a zilei libere, eu cred că asemenea legi trebui adoptate, dovedesc, ceea ce bine spuneau câțiva colegi, spiritul de toleranță al poporului român, care este una dintre cele mai frumoase caracteristici ale poporului român, și trebuie să-l cuprindem într-o lege.

Vă mulțumesc.