Roberta Alma Anastase

A fost neplăcut să-l văd acum câteva zile pe liderul principalului partid de opoziție dând dovadă de un grav deficit moral atunci când, în fața tinerilor fiind, a dat o lecție de imaturitate politică. A încercat să-l apere pe Ionel Brătianu, neînțelegând de fapt semnificația frazei exprimate de colegul nostru, Theodor Paleologu, care făcea referire la situația politică actuală din România.

Când l-am auzit vorbind pe acest exponent al liberalismului patrician despre servilism și mutilarea demnității, parcă l-aș fi ascultat vorbind despre el însuși. Mi-am adus întâmplător aminte că, în perioada guvernării Tăriceanu II, când toate mergeau ca pe roate și interesele personale se hrăneau din deficitul bugetar de aproape 7 miliarde de euro, domnul Antonescu nu a avut nicio intervenție revoluționară sau disidentă la adresa președintelui de atunci al partidului. Dar atunci nu vorbeam despre servilism, vorbeam despre interese personale și de grup, adică despre carieră politică liberală pură. Mi-am mai adus aminte și de campania electorală internă, când unul dintre principalele defecte ale fostului președinte de partid era tocmai aservirea patriciană. Cel căruia îi place să fie prezentat un Obama al dreptei îl arăta cu degetul pe „Regele Petrolului”, dar după alegerea sa și-a uitat brusc ideile reformiste și s-a subjugat rapid valorilor neoliberalismului dâmbovițean.

Din păcate, vorbele lui Theodor Paleologu nu se adresează oricui și în orice condiții. Fraza care l-a iritat pe domnul Crin Antonescu nu era una menită a fi citită într-o pauză de masă sau înaintea unui meci de fotbal.

E drept că e nevoie de substanță pentru a înțelege unele fraze cu mai mult de 3-4 cuvinte. Noi, cei din PD-L, nu ne vom face însă _mea culpa_ pentru că nu ne exprimăm întotdeauna pe înțelesul colegilor noștri din opoziție. Îi voi încuraja pe colegii mei să reziste tentației de a folosi propoziții cu un singur predicat și maximum 2-3 subiecte doar pentru a putea fi urmăriți de toată lumea, chiar și fără prea multă concentrare.

Pe fond însă ceea ce e cel mai trist este personalizarea forțată a acestei dezbateri – înfățișată ca o luptă oarbă cu Traian Băsescu, și nu ca o dezbatere a ideilor și programelor pentru români. Observ cu îngrijorare că persistă drept țel în misiunea partidelor înlăturarea lui Traian Băsescu de la președinție, și nu promovarea unor politici și strategii pentru cetățenii acestei țări, încercați în aceste momente de criză. Până aici nimic nou, dar să răstălmăcești orice frază și să te folosești de orice pretext pentru a te lupta cu președintele este o dovadă de disperare a unui partid care speră ca, în confuzia creată, să se salveze de la irelevanță și, în cele din urmă, de la dispariție.

Sper ca ieșirea colegului lider să fie o experiență singulară, și pe viitor să asistăm la cât mai puține astfel de momente de brutalizare a discursului public și politic.

Cei care ne-au trimis aici merită mai mult decât să fie considerați ca lipsiți de inteligență sau atenție.