Cătălin Tiuch

„A migra _versus_ a imigra”

Ultimele zile din 2013 și toată luna ianuarie a noului an am asistat la o amplă campanie referitoare la ceea ce presa britanică se aștepta să aibă loc după ridicarea pentru cetățenii români și bulgari a restricțiilor pe piața forței de muncă în mai multe state europene, și anume marea invazie a lucrătorilor din cele două țări. Tonul agresiv folosit de o parte a mass-mediei din Regatul Unit, alimentat în permanență de mesaje denigratoare și chiar extremiste ale unor politicieni britanici, a dus la crearea unei adevărate psihoze în masă.

S-a indus temerea că, după 1 ianuarie 2014, valuri masive de români vor sosi în Marea Britanie în căutarea unui loc de muncă, vor lua joburile localnicilor și vor abuza de facilitățile sistemelor de asigurări sociale. Acest mesaj este unul neadevărat, dar care, din rațiuni populist-electorale, a fost propagat sistematic, ignorându-se realitatea. În marea

lor majoritate, românii aleg să emigreze pentru a munci pe un salariu mult mai mare și în condiții mai bune, nu pentru a obține unele beneficii sociale, iar această injustă încercare de transformare a tuturor românilor în vinovații de serviciu pentru incapacitatea unor guverne de a oferi soluții anticriză viabile trebuie să înceteze!

La o lună de la liberalizarea pieței muncii în Austria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franța, Malta, Spania și Marea Britanie, s-a dovedit că românii nu au luat cu asalt niciunul dintre aceste state și că toată campania derulată în unele dintre ele, precum Marea Britanie, Germania sau Franța, în sensul inoculării acestei false idei, a fost una populistă, dar mai ales defăimătoare pentru cetățenii români. La fel de nepotrivit mi se pare să se vorbească de valurile de imigranți din România, și nu de o migrare firească, în cadrul Uniunii Europene, a forței de muncă a cetățenilor europeni, indiferent de țara de proveniență a acestora.

Pentru cine a uitat sau doar preferă să treacă cu vederea, vreau să subliniez că România este stat membru al Uniunii Europene din 2007, iar cetățenii români sunt cetățeni europeni, care trebuie să se bucure de aceleași drepturi și să aibă aceleași obligații ca cetățenii oricărui alt stat membru UE. Cine a greșit trebuie să plătească, indiferent de cetățenia pe care o are sau de minoritatea căreia îi aparține. Este de neacceptat ca, din cauza câtorva indivizi care au încălcat legea, să fie condamnat un popor întreg și să-i fie restricționat unul dintre drepturile fundamentale care au stat la baza construcției europene. Libera circulație a cetățenilor europeni și accesul liber la piața muncii din UE nu sunt privilegii care ne sunt acordate nouă, românilor, ci sunt drepturi pe care trebuie să le respecte și să le garanteze toate statele membre, indiferent de momentul aderării.

Am urmărit cu mare atenție cum, pe 1 ianuarie și în zilele imediat următoare, televiziunile britanice așteptau pe aeroporturile din Londra marea invazie a românilor veniți în căutarea unui loc de muncă și cum un tânăr român de 30 de ani, Victor, a ajuns celebru și a făcut turul televiziunilor din simplul motiv că era printre puținii, dacă nu singurul, care ajunsese la Londra pe 1 ianuarie 2014 și corespundea portretului robot al imigrantului român, din previziunile acestei ample și defăimătoare campanii de presă.