Grațiela Leocadia Gavrilescu

„A murit un oarecare Dumitru Ilie”

Parcă niciodată nu mi-am dorit mai mult ca astăzi să fiți atenți la ceea ce vă voi spune.

La sfârșitul săptămânii trecute, Ilie Dumitru, funcționar al Primăriei Ploiești, a murit. Mie îmi va rămâne în amintire ca nenea Ilie, un om în vârstă, mereu zâmbitor, mereu îngrijit, mereu străduindu-se să fie totul așa cum trebuie, cu care m-am înțeles foarte bine cât am fost viceprimar. L-am găsit, l-am lăsat și a rămas în funcție și după plecarea mea. În 2011 ar fi trebuit să iasă la pensie.

Ne-am reîntâlnit destul de des. În ultimul timp, mi se părea din ce în ce mai trist, mai îngrijorat. Pe 15 martie, am aflat că a făcut un atac cerebral: primise salariul diminuat de la 910 la 600 de lei, ca efect al aplicării Legii salarizării unice. Avea rate la bancă și la CAR și a intrat în panică. A rezistat mai puțin de două luni: până vineri dimineață!

V-am adus în atenție acest caz, mai ales dumneavoastră, colegilor care susțineți, necondiționat, toate inițiativele guvernamentale, ca să înțelegeți că în România trăiesc oameni, nu... cifre statistice!

V-am povestit despre fostul meu coleg din Primăria Ploiești pentru că sunt înspăimântată când aud cu câtă nonșalanță și inconștiență vorbesc domnii Băsescu și Boc despre reducerea posturilor din instituțiile publice.

Mi se pare murdar, josnic și cinic faptul că cei doi vorbesc cu detașare despre sute de mii de disponibilizări ca și cum nu ar fi vorba despre oameni care au familii, rate, credite, copii în școli, părinți în vârstă, despre oameni care au învățat carte ca să devină funcționari publici, care s-au străduit în speranța că vor putea promova și care astăzi, neavând sprijin politic, nu numai că nu mai pot promova, dar se află și în situația de a rămâne fără slujbe și fără alternativă.

Sigur, pentru cei doi și pentru cei asemenea lor, este simplu! Este ușor să nu îți pese când pierzi legătura cu realitatea! Când, acasă, totul e aranjat! Când ai case, firme, conturi de nu le mai știi numărul, când te bate briza în Ibiza și vânticelul călduț pe malul Snagovului, când poți crea, pocnind din degete, posturi de consilieri economici pentru beizadelele personale, ce să îți mai pese de un oarecare nenea Ilie, de la Ploiești, reprezentând 0,000001% din milionul de funcționari care vor fi „rași” din schemă și chiar mai puțin de atât din cei ale căror venituri sunt ciuntite fără milă?

Cum să te doară în altă parte decât... în cot că nenea Ilie a făcut atac cerebral și a murit pentru niște amărâte de 3 milioane de lei vechi, când și flecurile anumitor cizme ministeriale costă mai mult de atât? Cât votul parlamentar încă mai contează, aveți grijă pentru ce vi-l dați!

În ceea ce ne privește, ca liberali, vom pregăti și vom vota moțiunea de cenzură prin care sperăm ca Guvernul Boc să își ia neamurile de prin ministere, ambasade și de pe unde și le-o mai fi pus și... să plece! Ne dorim un guvern capabil!