Cătălin Marian Predoiu

A șaptea mistificare. Legea nr. 18/1968 egal Legea ANI. Fals. În Legea nr. 18/1968 trebuia să faci proba. Aici trebuie să facă proba organele statului și am toate garanțiile procesuale... Cum putem să comparăm, în anul 2010, Legea nr. 18/1968 cu un instrument care a fost ratificat de Comisia Uniunii Europene. Mai rămâne să spunem că această comisie este „COMINTERN” sau nu știu ce altceva.

Să ne măsurăm totuși cuvintele, pentru că au implicații politice.

Când în acest Parlament se spune „un acord cu Comisia Europeană este egal cu o lege comunistă”, înseamnă, indirect, că cei care au consimțit la acest acord au aceeași gândire. Eu nu subscriu la așa ceva.

A noua mistificare: „președintele și-a depășit atribuțiile când a făcut cererea de reexaminare”. Fals. Președintele a cerut doar transparență prin cererea de reexaminare, iar amendamentele în plus au fost făcute în Camera Deputaților de colegii dumneavoastră parlamentari.

În fine, a zecea mistificare. Putem, la o adică, să desființăm ANI, nu-i așa? Este o instituție plătită din bani românești. Înainte să o desființăm ar trebui, poate, să rezolvăm Decizia nr. 948 din 13 decembrie 2006 a Comisiei Europene.

Vă invit, domnule senator Antonescu, să luați avionul până la Bruxelles, să mergeți la domnul Barroso și să-i spuneți aceste lucruri, și atunci poate veți auzi ce am auzit și eu, de față cu un fost premier, când s-a discutat problema justiției în România, din gura domnului președinte Barosso: _La corruption en Roumanie c'est une problème systémique!_ . Poate veți auzi acest lucru sau poate că nu.

Cineva a ridicat problema constituționalității legii și a implicării Ministerului Justiției. Nu vreau să ocolesc acest aspect.

Problema constituționalității legilor, în general, în această perioadă este nuanțată, domnule senator. Dovadă sunt deciziile care se iau cu un vot diferență, dovadă sunt deciziile care se iau cu opinii separate, cum este cazul Legii ANI. Ea a fost declarată neconstituțională cu trei opinii separate. Și acei oameni sunt tot judecători la Curtea Constituțională și, dacă veți citi opiniile separate, veți vedea că sunt pline de substanță. Ele însele ar putea să convingă, dar nu este clar, nu este alb și negru în materie de constituționalitate, mai ales într-o țară ca a noastră în care Constituția a fost gândită în 1991, chiar dacă a fost ulterior ajustată ca să se încadreze în standardele europene, dar a fost gândită, în principal, cu toate garanțiile izvorâte din frica de autoritarism, izvorâte din trecutul imediat, din anii ’80, și care nu mai pot astăzi să respire condițiile în care lucrează un guvern, sub o presiune economică, sub o realitate economică complet diferite. Toate guvernele din Europa vor avea de trecut, în lunile care urmează, acest test: cum să-ți pui de acord un cadru normativ creat pe creștere economică cu o realitate economică care nu-ți mai permite să satisfaci drepturi economice și sociale în aceeași măsură. Și se va trece greu prin acest cadru. Din păcate, România a fost nevoită să treacă prima.