Gheorghe Dumitraºcu

A, sunt unii care nu se îndoiesc de nimic. Aceia sunt la conducerea þãrii. Ei bine, zic, dar aceasta este o glumã Ñ fãrã îndoialã, prieteneascã.

Zic cã este vorba de o singurã categorie de cercetãtori, în legãturã cu care a vorbit domnul coleg Zoner. Cercetãtorul care s-ar angaja pe baza materialelor pe care le are el la îndemânã acolo, el acolo nu mai este cercetãtor, atenþiune! Deci problema care se scoate de sub imperiul cercetãrii sale pentru perioada în care este membru al respectivului Colegiu este problema legatã de perioada comunismului ºi de situaþia oamenilor care, prin dosare, i-au trecut prin mânã.

Este moral ca un om sã nu se pronunþe atunci în calitate de cercetãtor, atenþiune!, în aceastã problemã.

Eu aº restrânge doar la aceastã interdicþie. Ba, chiar, eu înþeleg cã ºi mai încolo nu ai voie sã vorbeºti despre niºte lucruri. Dar mai ales cercetare ºtiinþificã nu merge. Este o posturã tristã, fãrã îndoialã, eu aº muri dacã, fiind cercetãtor, aº avea toate lucrurile asteaÉ aº muri, dar ãsta este imperativul respectivei funcþii.

Repet, sã se facã o trimitere expresã la interdicþia de a publica în legãturã cu problema care stã în atenþia ºi în preocuparea lui în calitate de membru al Colegiului.