Gheorghe Ciobanu

„Absenteismul electoral ne delegitimează pe toți!”

Peste câteva zile încheiem o sesiune parlamentară. Fiind la primul mandat de deputat, nu pot să fac comparația cu alte sesiuni, dar, fără îndoială, am parcurs o primă jumătate de an foarte complicată, în primul rând pentru România și, pe cale de consecință, și pentru scena politică. Am avut — și încă avem — parte de criză economică, am avut rectificare de buget, moțiuni, asumarea răspunderii Guvernului, am avut dezbateri aprinse și atacuri duse uneori peste limita decenței. Nu în ultimul rând, am avut alegeri, alegeri la care au venit la vot mai puțin de 30% dintre cetățeni. Este un semn rău!

Desigur, mulți analiști au afirmat că Parlamentul European este o instituție mult prea depărtată de nevoile și înțelegerea cetățeanului român, că nu avem încă acea cultură a implicării care a stat la baza Uniunii Europene, că, la urma urmei, nu România e codașa la prezența la vot, că mai sunt și alte trei sau patru țări în urma noastră și că, dacă e vorba despre un scrutin care să reprezinte o miză importantă, atunci concetățenii noștri își vor activa ca prin minune simțul civic și se vor buluci la vot.

Dragi colegi, dați-mi voie să afirm că acestea sunt răspunsuri false la o problemă adevărată.

Alegătorii sunt obosiți de promisiuni, plictisiți de aceleași figuri de politicieni care candidează pentru toate funcțiile posibile, lehămesiți de ineficiența celor aleși. De ce nu l-ar crede, atunci, pe un cunoscut realizator Tv care, periodic, repetă: „Nu vă duceți la vot, că tot aia e!” Dacă ne legănăm în continuare în iluzia legitimității unui sistem în care votează mai puțin de o treime dintre cetățeni s-ar putea să avem parte de surprize foarte neplăcute.

Adevărul e că din anii ’90 încoace prezența la vot a scăzut continuu. Până la un punct, e un proces tolerabil, dar când, în trei procese electorale consecutive, prezența e sub 50%, ar trebui să căutăm o soluție. Absenteismul electoral ne delegitimează pe toți, deopotrivă, și pe cei aleși, pentru că nu exprimă o voință democratică, și pe alegători, pentru că, în acest fel, destructurează societatea.

În toamnă vom avea o nouă campanie electorală. Am da dovadă de responsabilitate dacă ne-am gândi, de acum, la o asemenea soluție.

## Stimați colegi,

S-ar putea ca unii să spună „Ce treabă are Ciobanu, care e economist, cu problema votului, care e o problemă juridică?” Are, pentru că statul cheltuiește tot atâția bani și dacă la vot vin 99% din alegători, și dacă vin 1% din alegători. Și e o problemă de eficiență: dacă tot cheltuim bani, haideți să și merite!

Dar să zicem că aveți dreptate. Tocmai de aceea propunerea de față e prezentată ca declarație politică, și nu ca proiect de lege. Vreau să o considerați mai degrabă ca un subiect de reflecție și, neapărat, cu o doză de umor. Asta nu înseamnă însă neseriozitate.

Au existat deja voci care au pus problema votului obligatoriu. Dacă omul va fi obligat să intre în cabina de vot, atunci fie va avea vreo preferință — ceea ce ar duce la creșterea legitimității aleșilor —, fie va folosi „votul alb” ca formă de protest. Sunt în Europa câteva țări în care funcționează acest sistem. Acestor voci li s-a răspuns că votul e un drept, nu o obligație și că amenințarea unei amenzi nu ar duce deloc la trezirea conștiinței, ci, mai curând, la amintirea vremurilor lui Ceaușescu.