Valer Dorneanu

Aceastã poziþie am confirmat-o ºi ieri, la Bruxelles, la reuniunea pe care Consiliul NATO a avut-o cu o delegaþie a dumneavoastrã, condusã de primul-ministru, în cadrul Membership Action Plan.

Domnule preºedinte,

Stimaþi membri ai Parlamentului,

Spiritul de reînnoire care strãbate continentul nu se opreºte la lãrgirea Uniunii Europene ºi NATO. El ne duce mai departe, el cheamã generaþia noastrã sã punã bazele unei noi Europe.

Convenþia cãreia i-a dat viaþã Consiliul de la Laecken are sarcina extraordinarã, stabilitã în linii esenþiale, pe care trebuie sã se bazeze convieþuirea noastrã comunã în noua ºi reunificata Uniune Europeanã. Suntem conºtienþi cã ne aflãm în faþa unei provocãri dificile, dar fascinante. Succesul cu care a fost primitã moneda euro în þãrile în care aceasta a devenit monedã unicã constituie un exemplu mobilizator, care ne dã puteri sã ne confruntãm cu acest lung ciclu de integrare. Aceste lucrãri se vor baza pe contribuþiile fundamentale ce se nasc din rãdãcinile Europei. Se va naºte mai întâi o viziune dinamicã a viitorului Uniunii, în care statele, deºi împãrtãºind o parte mereu mai importantã a suveranitãþii lor, cu o structurã superioarã, nu vor pierde individualitatea lor într-un superstat federal.

În acest spirit, vom continua sã ne ducem acþiunea noastrã mai departe, cu convingere, pentru a atinge rezultatele unei Europe reunificate. Acest spirit îl vom imprima prin preºedinþia noastrã, a cãrei responsabilitate o vom avea în cel de-al doilea trimestru al anului viitor. ªi tot în acest spirit, ne dorim ca conferinþa interguvernamentalã sã aibã loc chiar în timpul acestui semestru al nostru de preºedinþie, adicã în cea de a doua parte a anului 2003, ºi sã se încheie cu semnarea unui al doilea tratat, la Roma. Amintiþi-vã cu toþii cã Europa s-a nãscut prin primul Tratat de la Roma din 1952.

Desigur, sunt multe chestiunile pe care trebuie sã le rezolvãm, ambiþiile pe care trebuie sã le atingem, reformele pe care trebuie sã le completãm, pentru a asigura continentului nostru acea securitate, acea pace, acea prosperitate, la care toþi aspirãm.

Doar cu câþiva ani în urmã, dacã þineþi minte, era un simplu vis, nutrit de puþine spirite luminate. Ele sunt astãzi o realitate care este la îndemâna noastrã. Trecutul nostru comun ºi actualul nostru raport de colaborare ºi de prietenie sunt un patrimoniu important pentru cele douã þãri ale noastre, dar nu numai pentru noi, pentru întreaga Europã.

Dupã un secol caracterizat de rãzboaie mondiale ºi de totalitarism, noi avem datoria, aº spune, aº îndrãzni sã spun, datoria moralã de a reconstrui unitatea continentului nostru. Spun ”a reconstruiÒ ºi nu ”a construiÒ, pentru cã noi tocmai creãm noi instituþii politice ale Europei, dar Europa nu am creat-o noi, Europa au creat-o secole ºi milenii de civilizaþie juridicã, de tradiþii religioase, de artã.

Din acest motiv, nu îmi place sã afirm, aºa cum se aude deseori, cã existã þãri ”în aºteptareÒ de a intra în Europa. Marile naþiuni ale continentului nostru, ca ºi naþiunea dumneavoastrã, naþiunea românã, dintotdeauna au fost în Europa, pentru cã ele sunt Europa.