Viorel Duca senior

Acest raport solicita unui număr de 47 de state membre ale Consiliului Europei să considere avortul ca un drept necondiționat. De asemenea, solicita guvernelor statelor membre să aloce fonduri din banii publici în vederea efectuării acestor crime legale. Acest raport reprezenta, de fapt, continuitatea unei mai vechi rezoluții a Parlamentului European, numită „Van Lancker’s Report”, adoptată în 2001, a cărei lingvistică legislativă, ambiguă însă, solicita expres recunoașterea avortului ca pe un drept accesibil oricărei femei, și acesta garantat prin lege. Spre fericirea multor vieți ce s-au născut și trăiesc și astăzi ca urmare a invalidării acelei rezoluții, putem afirma, cu respectul cuvenit pentru viețile salvate, că acea rezoluție s-a diluat înainte de a se fi materializat.

Europa se confruntă astăzi cu țări aflate de ambele părți ale acestui culoar pro și contra avorturilor. Cele mai liberale țări pro-avorturi sunt: Suedia, Danemarca și Anglia. De cealaltă parte, conservatoare însă, împotriva avorturilor, _pro-life,_ sunt țări ale căror valori religioase joacă un rol important în viața națiunilor respective. Așa este cazul Poloniei, Portugaliei, Irlandei și chiar al Spaniei și Maltei. Cât privește Polonia și Irlanda, țări cu o structură religioasă romano-catolică, cu convingere _pro-life_ conservatoare, acestea au considerat și consideră principiile pentru viață ca un atribut fundamental, atât în contextul constituțional, cât și în cel interuman. De aceea, în cele două state comunitare problema avortului este cel mai restrictiv și monitorizat subiect, ele respingând inițiativa Parlamentului European referitoare la legalizarea avorturilor.

Dacă aceasta este atitudinea fermă și categorică a unor state ale căror valori sunt similare României, atât în ceea ce privește convingerile religios-conservatoare, cât și în ceea ce privește respectul față de viață și litera constituțională, de ce nu poate fi și România una dintre țările comunitare care să promoveze valorile _pro-life_ , conform literei sfinte a Constituției, mai precis articolul 22 alin. (1) din Legea fundamentală: „Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.”

Privind cu solemnitate spre litera legii constituționale a altor state comunitare, putem remarca dreptul fundamental la viață al oricărei ființe umane născute sau în formă embrionară:

Constituția Republicii Cehe:

Art. 6 (1) „Oricine are dreptul la viață. Viața umană are dreptul și este protejată încă înainte de naștere.

- (2) Nimeni nu poate fi privat de viața lui sau a ei.” Constituția Republicii Federale Germania:

(...) (2) „Oricine are dreptul la viață și la integritatea fizică.” Constituția Republicii Estonia:

Art. 16 „Oricine are dreptul la viață. Acest drept va fi protejat prin lege.”

Constituția Republicii Elene:

(...) (2) „Toate persoanele incluse în statul grec se bucură de toată protecția pentru viața lor, onoare și libertate, fără a ține seama de naționalitate, rasă, religie sau afilierea politică.”