Rãsvan Dobrescu

Acest text ridicã douã probleme. În primul rând, în alin. 2, vã citesc fraza: ”Accesul se realizeazã prin punerea dosarului la dispoziþia petiþionarului îndreptãþitÒ. Deci, textul acesta, dacã s-ar aplica _ad litteram,_ ar însemna sã i se înmâneze dosarul petiþionarului îndreptãþit. ªi nu acesta este scopul, pentru cã dosarul trebuie sã rãmânã în arhive, în arhivele C.N.S.A.S.-ului, ªi nu sã fie dus acasã de cãtre petiþionarul îndreptãþit. ªi atunci trebuie adãugat: ”...punerea dosarului la dispoziþia petiþionarului îndreptãþit, spre consultareÒ. Deci, dacã nu adãugãm aceste cuvinte, se înþelege cã poate sã-l ducã acasã.

Acum, a doua problemã, ridicatã de domnul senator Ticu Dumitrescu. ªi aici, eu nu ºtiu, este o chestiune operativã, nu mã pricep la aºa ceva, nici nu am pretenþia de a mã pricepe, nici nu vreau sã mã pricep vreodatã, cum este mai bine sã se procedeze: sã se tragã o copie de pe dosar, sã i se punã la dispoziþie spre consultare, ca sã nu aibã în mânã originalul Ñ este o variantã.

Cealaltã variantã este ”cu un supraveghetorÒ. Aici nu mã pricep, urmeazã ca specialiºtii sã-ºi spunã cuvântul care este formula mai bunã, dar nu cred cã este neapãratã nevoie ca acest lucru sã se reflecte în textul regulamentului. Cred cã este vorba mai curând de niºte mãsuri interne, de organizare, care nu trebuie sã fie evidenþiate în regulament.