Florin Cristian Tătaru

„Acordul ACTA, revoluție în mediul virtual sau un pas către o societate orwelliană”

Chiar dacă Uniunea Europeană – care a suspendat ratificarea Acordului comercial de combatere a contrafacerii „Anti-Counterfeiting Trade Agreement”, ACTA și a trimis textul la Curtea Europeană de Justiție – va oferi prin Comisie un punct de vedere pe baza concluziilor Curții de Justiție Europene, Parlamentul European, dar și parlamentele naționale, trebuie să își facă o evaluare proprie. Nu este timp de stat prea mult pe gânduri, pentru că prin această dezbatere se va produce o schimbare de perspectivă, legală și de dezvoltare, care va fi, în opinia mea, revoluționară.

Acordul de schimb anticontrafacere și piraterie poate schimba radical, în funcție de varianta care va fi ratificată, viitorul internetului. Interesul pentru internet este foarte mare în România, pentru că asigură accesul la multă informație pentru o populație lipsită de mijloacele financiare ale Occidentului. Chiar dacă acordul se adresează tuturor produselor contrafăcute și pirateriei, și poate să aibă o influență pozitivă în aceste domenii, în domeniul internetului poate schimba cursul dezvoltării unor zone extinse la nivel global. Mai mult, există dezbateri extinse în cadrul ONU cu privire la gestionarea internetului, demersuri care vor genera tensiuni politice majore și care vor influența dezvoltarea economică viitoare.

Înțelegând necesitatea celor mai mari puteri de a-și proteja producția și comerțul cu mărfuri, dreptul la proprietate asupra propriilor creații și de a limita modalitatea unor economii de a se dezvolta prin furt de tehnologie, acest acord este un pas înainte într-un război geopolitic pentru care trebuie să cântărim avantajele și dezavantajele. Nu vorbim despre partea legală pe care obligatoriu trebuie să o respectăm în clubul select al națiunilor care respectă dreptul de proprietate și la un comerț corect, ci de a ne pregăti pentru o schimbare de perspectivă și de acțiune foarte complexă.

Acum, ce ne interesează mai mult este pericolul reprezentat de acest acord apărut de nicăieri în viața publică românească. Chiar dacă Uniunea Europeană, prin diferite organisme, recomandă procese ample de informare și consultare, o transparență totală pentru a se evita interpretări și acțiuni îndreptate împotriva individului, libertăților și drepturilor sale, fostul ministru PDL al comunicațiilor se întoarce dintr-o deplasare cu un acord semnat, despre care publicul nu știa nimic. Cam toți europenii au fost luați prin surprindere și unii au blocat procesul de ratificare, însă ridicăm din sprânceană la capacitatea administrativă a României de a comunica demersurile la care ne angajăm în plan internațional. Mai mult, noul ministru PDL observa doar caracterul vag al tratatului, când de fapt sunt mult mai multe motive de îngrijorare.

În primul rând, monitorizarea utilizatorilor de internet este o poartă largă pe care abuzul împotriva cetățeanului prin accesul la informațiile personale reflectă teama noastră față de sisteme totalitare. Este clar că această monitorizare, sporită și așa mult după atentatele de la 11 septembrie 2001 și după adoptarea legislației antiterorism, ne pune în fața unei înfăptuiri orwelliene. Nu putem să luăm de bună atitudinea deținătorilor de informații confidențiale fără un control obiectiv asupra utilizării lor. Este spaima omului modern.