Mariana Doinița Chircu

„Acordul cu FMI merge înainte”

În ciuda evenimentelor și a concluziilor desprinse săptămâna trecută de către experții FMI, acordul României cu Fondul Monetar Internațional merge mai departe.

„În cazul României este un program normal. Bineînțeles că este o schimbare de guvern, așa că există o oarecare întârziere, dar nu am nicio grijă deosebită în privința acestui

program”, declara directorul general al Fondului Monetar, Dominique Strauss-Kahn.

Așadar, problemele care marchează derularea acordului privesc doar _timing_ -ul acordării tranșelor de împrumut, cea de-a treia tranșă fiind amânată până la soluționarea crizei politice din România.

S-au făcut multe comentarii până acum. Fie că acordul cu FMI nu s-ar impune ca o necesitate, fie că situația macroeconomică din România este suficient de stabilă pentru a apela la un astfel de acord.

Cei care s-au manifestat de la început împotriva acordului continuă să se comporte și astăzi împotriva lui, prin faptul că nu doresc să furnizeze României un guvern stabil în cel mai scurt timp. Prin acest comportament, eliberarea celei de-a treia tranșe a fost deja amânată până către finalul lunii ianuarie, cu cheltuieli suplimentare de sute de milioane de euro prin diferențele uriașe ale ratelor dobânzii.

Și asupra cuantumului împrumutului de la FMI au fost critici din partea majorității ad-hoc constituite în Parlamentul României. Fie că acordul este prea mic, fără a putea influența situația conjuncturală din anii 2009–2010, fie că este prea mare și ar reprezenta o povară excesivă pentru rambursare. Cuantumul convenit este cel mai bun și cel mai sustenabil pentru economia României, în ciuda tuturor criticilor răuvoitor formulate de unii sau de alții.

Ceea ce este însă foarte important este respectarea calendarului trasat în acordul cu FMI și CE, implementarea de urgență a măsurilor de eficientizare a cheltuielilor publice și, nu în ultimul rând, găsirea compromisului politic prin dialog, deși majoritatea ad-hoc îl refuză, pentru ca organismele internaționale să poată găsi la Palatul Victoria un interlocutor cu puteri depline, capabil să realizeze obiectivele acordului în cel mai scurt timp.

România are nevoie de acordul cu FMI, România are nevoie să lase lichiditate pe piața financiar-bancară internă cu destinație către creditul privat, România trebuie să treacă pe creștere pozitivă, așa cum ne-am propus, chiar din trimestrul al II-lea al anului viitor. Producția industrială din România dă semne de reviriment însă, fără sprijin guvernamental, fără stabilitate politică, zbaterile de reviriment ale pieței pot fi imediat sufocate.