Dan Ștefan Motreanu

„Actualitatea «clasicilor», sau ce critica PD în 2002 aplică perfecționat în 2010”

„...Sunteți prim-ministrul unui guvern care ar trebui să guverneze peste întreaga țară, acordând aceeași atenție tuturor cetățenilor săi, chiar dacă aceștia sunt sau nu simpatizanți ori membri ai partidului dumneavoastră. (...) Migrația politică spre partidul de guvernământ ar trebui să vă îngrijoreze, în primul rând pe dumneavoastră, deoarece metodele folosite sunt de natură să afecteze încrederea cetățeanului în instituțiile locale politizate la cele mai înalte cote și pot compromite orice program democratic de reformă. Partidul nostru se delimitează și condamnă în mod ferm aceste practici extrem de păguboase pentru sistemul democrației pe care doriți să-l construim și cere tuturor forțelor politice democrate, în primul rând celor parlamentare,

să-și unească forțele pentru a împiedica această boală a puterii de guvernământ de a se extinde la nivelul întregii țări.

În același timp, facem apel la opinia publică, la societatea civilă care trebuie să reacționeze și să împiedice și ea tendințele de hegemonie ale partidului de guvernământ, de transformare a acestuia într-un partid-stat, într-un partid unic.”

Paradoxal, aceste rânduri nu sunt adresate premierului Emil Boc, pentru simplul motiv că nu îmi aparțin. Ele reprezintă un fragment din declarația politică dată pe 29 octombrie 2002 de colegul nostru Ioan Oltean și intitulată „Tendința partidului de guvernământ de a PDSR-iza întreaga țară”. Dar chiar dacă nu sunt eu autorul, textul de mai sus este, integral, de o actualitate cruntă. S-a impus doar modificarea unui singur cuvânt în titlu. În rest, textul reflectă în proporție de 200% ceea ce se întâmplă astăzi.

În primul rând, protestul – chiar disperat, după natura tonului utilizat în textul declarației politice – demonstrează că PDL nu a agreat derapajele de la democrație ale guvernanților de atunci. Numai că toate faptele pe care PDL-ul din 2002 – ca și PNL, de fapt –, le acuza atunci, au devenit de doi ani o practică curentă pentru PDL-ul de astăzi. Mai mult, derapajele de la democrație ale PSD-ului primilor doi ani din mandatul 2000–2004 au fost cu mult întrecute, perfecționate, ajungându-se astăzi la veritabile atentate la democrație. Guvernanții de acum două mandate nu și-au permis să schimbe Regulamentul Camerei Deputaților din două în două săptămâni pentru a anihila cu totul opoziția și pentru a transforma Camera Deputaților în Marea Adunare Națională. Regulamentele Camerei nu erau încălcate în fiecare săptămână, iar Constituția, bună-rea cum era, nu era încălcată sistematic, cum se întâmplă acum.

Tot dintr-o declarație politică din „epocă” (27 aprilie 2004), aparținând tot colegului nostru Ioan Oltean – să nu se înțeleagă că aș avea ceva împotriva Domniei Sale, dar actualitatea textelor mă obligă să apelez la ele – mai aflăm că „...reprezentanții Partidului Democrat au insistat pentru introducerea în Constituție a unor prevederi care să combată și să sancționeze traseismul politic și migrația politică a unor politicieni, fenomen ce a cunoscut o amploare deosebită după 2000”.