Cătălin-Zamfir Manea

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi,

Peste câteva zile, mai exact în data de 20 februarie, se vor împlini 166 de ani de la dezrobirea romilor.

Da, este un adevăr istoric pe care mulți cetățeni ai acestei țări încă nu-l cunosc. Începutul robiei romilor coincide cu prima atestare documentară a minorității rome în spațiul românesc, respectiv anul 1385, atunci când domnitorul Țării Românești Dan I dăruia Mănăstirii Tismana anumite pământuri și 40 de sălașe țigănești.

Din acel an, 1385, și până în anul 1856, aproximativ 5 secole, romii din țările române au fost în stare de robie.

Robii aparținând etniei rome erau proprietatea stăpânului care dispunea de ei ca de orice alt bun, putând să-i cumpere sau să-i vândă, să-i dăruiască, să-i lase moștenire după bunul-plac, adică într-un mod discreționar.

În Codul penal din anul 1818, din Țara Românească, se preciza faptul că toți țiganii sunt născuți robi și că țiganii sunt fără stăpân, în proprietatea statului.

În programul progresist al Revoluției de la 1848, mai exact la punctul 14 din Proclamația de la Islaz, se cerea dezrobirea țiganilor prin despăgubire. În acest scop s-a creat și o comisie pentru dezrobirea țiganilor, din care făceau parte, printre alții, Cezar Bolliac și Petrache Poenaru.

Înfrângerea Revoluției de la 1848 a însemnat și apusul procesului de dezrobire și de eliberare a țiganilor din robie.

După aproximativ 8 ani de la Revoluția Pașoptistă, la data de 20 februarie 1856, pe baza unui text întocmit de Mihail Kogălniceanu, domnitorul Țării Românești din acea perioadă, Dimitrie Barbu Știrbei, a promulgat Legiuire pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești.

Astfel, se desființa robia robilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare țigan care avea statut de om liber.

Acesta este punctul de plecare, stimați colegi, atunci când discutăm despre situația minorității rome din România.

Minoritatea romă a luptat pentru întregirea acestei țări în Primul și în Cel de-al Doilea Război Mondial.1