Remus Florinel Cernea

Adaug și faptul că în nicio țară democratică nu mai este cerut un număr atât de mare de semnături. Spre comparație, în 13 țări membre ale Uniunii Europene unde sunt cerute semnături pentru a te înscrie în cursă, numărul acestora variază de la câteva zeci la câteva sute sau 1.000 – în Polonia, 1.500-2.000 – în Bulgaria; în Spania sunt, într-adevăr, cerute ceva mai multe, de ordinul a zeci de mii, dar nicăieri aproape 200.000, ca în România, în nicio țară democratică.

De asemenea, Comisia de la Veneția spune că... în „Ghidul bunelor practici electorale” spune foarte clar că atunci când sunt cerute semnături legea trebuie să prevadă un sistem de control al acestora.

Or, legea românească, și cea a alegerilor locale, și cea a alegerilor parlamentare, europarlamentare etc., niciuna dintre aceste legi nu prevede niciun fel de sistem de control. Asta e practic o invitație la fraudă.

De aceea, apelul meu – evident, viitorul Parlament va decide, sper eu, pentru o reformare a sistemului electoral, în sensul de a-l face mult mai deschis competiției reale și de a elimina aceste restricții excesive –, dar apelul meu este să dăm o șansă unei reale competiții, partidele și independenții să se confrunte numai cu votul cetățenilor, nu cu astfel de mijloace administrative.

Vă spun din experiență personală, a fost un coșmar, am stat zi de zi, de dimineața până seara, cu voluntari pe străzi, până noaptea târziu. Unii au stat în frig, au răcit. Au avut, să spunem, de îndurat ploaia, frigul. Nu e firesc. Și asta nu se întâmplă, repet, în nicio democrație.

Un număr rezonabil de semnături ar garanta că un competitor electoral are o anumită susținere, dar un număr excesiv de semnături poate avea ca efect înlăturarea unor competitori care poate au ceva de spus la alegeri.

Mulțumesc.