Ioan Vulpescu

411 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 1 · moderat2 marcheri
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: vorbire indirectă

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

„Administrarea patrimoniului cinematografic, încă o dată, utopia franceză”

Recent, în Monitorul Oficial al Franței a fost publicată o lege care impune producătorilor de film să notifice Ministerul Culturii cu privire la vânzarea producțiilor cinematografice, în special a celor finanțate într-un procent semnificativ de la bugetul de stat, cu scopul prezervării unei suveranități culturale. Conform prevederilor din textul de lege, o comisie din partea Ministerului Culturii s-ar putea opune vânzării unei producții cinematografice, în termen de 6 luni de la notificarea ministerului, un mijloc de control bine-venit, am putea spune, pentru a preveni înstrăinarea unor elemente de patrimoniu cultural din era digitală.

La noi, din păcate, ultima lege menită să reglementeze organizarea, finanțarea și desfășurarea activităților din domeniul cinematografiei, precum și administrarea patrimoniului acesteia datează din 2005, fiind vorba despre OG nr. 39/2005. Fără a avea pretenția de a compara însemnătatea și nivelul cinematografiei franceze cu cea românească, nu pot trece cu vederea importanța și necesitatea unei astfel de legi pentru domeniul cinematografiei din România. Producțiile de film românești reprezintă, asemenea operelor de artă, sculpturilor sau altor creații artistice, elemente de patrimoniu, a căror *conservare ar trebui să fie una dintre principalele preocupări ale Ministerului Culturii1

În contextul ședinței

2

.*

În schimb, în guvernarea de dreapta, schema de ajutor de stat pentru sprijinirea cinematografiei a fost pasată Ministerului Economiei, iar cei eligibili au fost plimbați între ghișee.

Între timp însă, la noi se închid cinematografe, pentru că „nu mai este rentabil, în contextul pandemiei”, așa cum este cazul Cinematografului „Arta” din Târgu Mureș, se diminuează cu până la 65% bugetele unor festivaluri de film,

precum TIFF sau Astra, de la Sibiu, se asistă impasibil la intrarea în faliment a RADEF „România Film”, a cărei „șansă de salvare” constă în scoaterea la vânzare a unor clădiri pe care le are în patrimoniu. O subfinanțare generalizată și o nepăsare cinică definesc astăzi sectorul cultural din România1 2 3, sector „neesențial”, după cum recunosc înșiși *guvernanții noștri1 2.*

În tot acest context, o lege precum cea promulgată recent în Franța poate părea pentru noi un exces de zel. Dar ea înseamnă, înainte de toate, o prezență activă a Ministerului Culturii francez în viața culturală și în problemele acesteia.

Cu siguranță ministrul francez al culturii nu se „bucură” de cea mai mică vizibilitate dintre toți miniștrii republicii. Mai avem multe de (re)gândit și înfăptuit până când o astfel de inițiativă legislativă să devină o normalitate și în România.* Între timp, cultura românească se zbate la cel mai jos nivel al existenței – subzistența.*

Vocevoce proprie

Marker

Cadru

Apelul este la interesul public general (patrimoniul cultural) și nu la un grup specific.

„conservare ar trebui să fie una dintre principalele preocupări ale Ministerului Culturii”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de grupuri· 1

Vocevoce proprieMarkerCadru

Referință critică la guvernanți, dar fără a depăși pragul de derogare sau respect explicit.

„guvernanții noștri”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de cereri· 1

Vocevoce proprieMarkerCadru

Vorbitorul critică situația actuală fără a se angaja cu cererile specifice ale opoziției sau puterii.

„O subfinanțare generalizată și o nepăsare cinică definesc astăzi sectorul cultural din România”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de contraargumente· 0

Vocevoce proprieMarkerCadru

Nu există o adresare a argumentelor contrare; discursul este o critică unilaterală.

„O subfinanțare generalizată și o nepăsare cinică definesc astăzi sectorul cultural din România”

În context ↑

Calitate deliberativăpolitică constructivă· positional

Vocevoce proprieMarkerCadru

Vorbitorul susține necesitatea unei legi, dar nu propune un mecanism legislativ concret sau alternativă.

„Mai avem multe de (re)gândit și înfăptuit până când o astfel de inițiativă legislativă să devină o normalitate și în România.”

În context ↑