Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·7 decembrie 2010
Declarații politice · Trimis la votul final
Petre Petrescu
Discurs
„Agricultura, o bogăție neexploatată a României”
Factorul care mă determină să vorbesc astăzi în fața dumneavoastră este situația foarte grea în care se află agricultorii români, situație care nu pare să se îmbunătățească nici în viitorul apropiat.
România este o țară cu mari posibilități în domeniul agriculturii, atât din punct de vedere al suprafeței arabile pe locuitor, dar și al calității solurilor, o țară care ar putea hrăni cu ușurință până la 80 de milioane oameni. Deși dispunem de 14,7 milioane hectare de teren agricol (ce reprezintă peste 66% din suprafața țării), situându-ne pe locul 5 în rândul statelor membre UE, România importă peste 60% din necesarul de produse agricole. România a devenit dependentă de importul de produse alimentare, întrucât agricultura noastră este astăzi una de subzistență.
Statul nu-i sprijină în niciun fel pe agricultorii români, astfel încât soarta țăranilor pare a fi pecetluită, fapt ce va avea consecințe grave asupra întregii societăți. Bugetul alocat agriculturii pentru anul 2010 este cel mai mic din ultimii 20 de ani.
Guvernul are datoria să acorde o atenție sporită agriculturii, s-o stimuleze cu prioritate față de alte departamente care toacă bani fără folos. Politicile agricole ale Guvernului Boc sunt deficitare și iresponsabile, iar consecințele acestor politici sunt foarte ușor de constatat: agricultura este subfinanțată, importurile de alimente au crescut, exporturile au scăzut, prețurile produselor de strictă necesitate au crescut, veniturile producătorilor agricoli s-au diminuat foarte mult.
Guvernul, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a determinat, prin măsurile luate, prin nivelul scăzut al subvențiilor, întârzierea nejustificată sau neplata lor, dezinteresul tot mai mare al fermierilor, astfel încât mulți dintre ei s-au reorientat către activități mai profitabile. În bugetul agriculturii pentru 2010, Guvernul nu a acordat nicio sumă pentru subvenționarea irigațiilor, iar subvențiile care încă se mai acordă ajung la producători de multe ori prea târziu.
Modul în care este sprijinit agricultorul român pentru a concura cu fermierii europeni lasă mult loc de „mai bine”. În schimb, agricultorilor li se cere să lucreze după normele europene, cu toate că mai puțin de un sfert dispun de mijloace materiale să producă la standarde europene. Fondurile comunitare pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziția statelor membre pentru dezvoltarea agriculturii sunt acordate pe baza unor proiecte pe care agricultorii români ori nu știu, ori nu au resurse să le întocmească corect. Astfel, din cei 1,7 miliarde de euro contractați, România nu a încasat decât o sută de milioane de euro.
Având în vedere că nu mai dispunem de o industrie puternică, pe baza căreia să calculăm un program anticriză care să scoată economia din impas, o agricultură bine dezvoltată și productivă ar constitui o oportunitate de a spori exporturile și veniturile la buget, dar și un mod de a atrage investitori străini. Politica agricolă trebuie făcută cu seriozitate și competență și pusă în sprijinul producătorului agricol.