Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·23 mai 2002
other · adoptat
Adrian Pãunescu
Aprobarea dezbaterii în procedurã de urgenþã a proiectului Legii pri- vind impozitul pe profit
Discurs
ªi **”Când a venit salvarea, din el mai ardea þigaraÒ** . Tot M.R.P.! Ei, bine, din Paºcu se face un dur! ªi aceasta numai pentru a se elimina din discuþie dreptul la replicã. E un procedeu, din pãcate, prea rãspândit în presã, ca sã nu îl observãm. Idioþi dacã am fi Ñ vorba lui Mãdãlin Voicu Ñ, ºi tot am observa diversiunea: se ia o parte din ce a spus un individ ºi din asta se face o cauzã mai înaltã, mai urgentã decât cauza pe care o apãra individul! Acum se doreºte sã se termine discuþia despre dreptul la replicã. Or, eu cred cã discuþia despre dreptul la replicã Ñ proiect care, repet, nu e obligatoriu sã rãmânã aºa cum a venit de la Camera Deputaþilor Ñ, trebuie sã rãmânã o discuþie despre textul respectiv, despre reglementarea respectivã, ºi nu o discuþie despre fruntea înaltã a lui Ioan Mircea Paºcu sau despre ceva ce i se pune în seamã. Am avut de aici polemici personale cu domnul Paºcu, pe problema unei clãdiri din Craiova, dar asta e una ºi a-l acuza pentru ceva ce nu a fãcut mi se pare nedrept ºi mi se pare semnificativ pentru un anumit fel de folosire abuzivã a libertãþii, ºi anume folosirea libertãþii presei în mod unilateral. Dacã existã dreptul la replicã, e greu sã se mai petreacã asemenea abuzuri.
Este momentul sã vorbim ºi despre dreptul ºi obligaþia justiþiei de a se implica în obiectul esenþial al muncii ei, care este dreptatea. Este momentul sã vorbim ºi despre cartea de istorie ºi despre drepturile ºi obligaþiile faþã de adevãr ale cãrþii de istorie, ºi despre acel nefericit moment în care un om politic sau un factor politic se adreseazã cãrþii de istorie, extrage de acolo un personaj ºi îi mai dãrâmã încã o datã statuile. Asta este o chestiune care nu poate scãpa unei analize lucide ºi trebuie sã ne gândim atent dacã s-au terminat ºi s-au finalizat discuþiile ºtiinþifice, în slujba adevãrului, despre personalitãþile istoriei noastre.
Iatã, preºedintele Iliescu se duce în America ºi se întâlneºte cu niºte români, discutã cu ei ºi, la sfârºit, unul dintre cei de acolo zice: **”Comunistule! KGBistule!Ò** Ce apare în **”Evenimentul zileiÒ** de azi? O manifestaþie împotriva lui Iliescu! S-a strigat! S-a zis! Sigur cã se poate face presã ºi aºa, sã iei un sfârtec de copitã ºi sã recompui cãmila dupã cum îþi este þie placul, dar nu este corect, nu este în spiritul adevãrului acest fel de presã, care ne priveºte pe toþi. El duce la abuzuri ºi duce la nevoia dreptului la replicã.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.