Ion Predescu

ªi i-aº ruga pe colegi sã aibã aceastã înþelegere ºi îngãduinþã pentru a vedea cã problema pe care o supunem spre dezbatere ºi adoptare plenului Senatului nu este nici nouã ºi nici originalã, ea este parþial originalã prin modul în care este reglementatã în textul pe care vi l-am propus.

În þara noastrã, în perioada interbelicã a existat reglementarea legalã pe care o regãsim în Legea privitoare la jurãmântul membrilor adunãrilor legiuitoare din 5 iunie 1939 ºi care în art. 1 spunea: ”Membrii adunãrilor legiuitoare sunt obligaþi, înainte de a intra în exerciþiul mandatului lor, sã depunã urmãtorul jurãmânt: _Jur credinþã regeluiÉ_ Ò, personalizându-l; ”alin. 2: _Jur sã pãzesc Constituþiunea ºi legile þãrii, sã menþin unitatea naþionalã ºi sã apãr integritatea teritoriului RomânieiÒ_ . Este prevãzutã apoi procedura de depunere a jurãmântului în faþa patriarhului sau reprezentantului sãu, pe Camere, jurãmântul se face prin citirea formulei, dupã care senatorul sau deputatul pronunþã cuvântul ” _JurÒ_ . Pentru deputaþii ºi senatorii care au lipsit la prima ºedinþã se va repeta jurãmântul. La art. 5 avem sancþiunea: ”deputaþii sau senatorii care refuzã sã jure pur ºi simplu dupã formula arãtatã de aceastã lege pierd, fãrã nici o altã formalitate, mandatul lor. Pierd, de asemenea, mandatul, în aceleaºi condiþii, deputaþii sau senatorii care nu au prestat jurãmântul în termen de o lunã, socotit de la data întrunirii Camerelor legiuitoare, iar pentru cei care au fost aleºi sau numiþi ulterior, socotit de la data la care jurãmântul ar fi putut ºi trebuia prestat, ”Senatorii de drept care nu presteazã jurãmântul nu-ºi pot exercita mandatul legislativÒ. Aceeaºi sancþiune, nu putea fi decãzut din mandat, pentru cã senatorii de drept nu aveau nevoie de validare dar nu ºi-l puteau exercita, rãmâneau fãrã mandat efectiv. Aceasta, la noi.

În Spania, Regulamentul Senatului din 24 octombrie 1995 prevede cã dupã alegerea finalã ºi confirmarea de cãtre birou, senatorii vor depune un jurãmânt sau vor face o promisiune de respectare a Constituþiei. Jurãmânt

depun cei care pot sã jure potrivit credinþei lor, promisiune fac cei care nu pot jura potrivit credinþei lor. Aceastã demarcaþie o vom regãsi ºi în alte reglementãri. La ei, depunerea este sub formã de întrebare ºi rãspuns: ”Juri sau promiþi sã respecþi Constituþia?Ò ºi fiecare rãspunde ”Da, jurÒ sau ”Da, promitÒ.

În Marea Britanie Ñ în ºedinþã plenarã comunã, membrii Camerei Lorzilor ºi ai Camerei Comunelor depun jurãmântul Ñ secþiunea 1 ºi secþiunea a V-a Ñ sau promisiunea pe acelaºi criteriu ºi formula este o declaraþie de credinþã coroanei, care sunã astfel: ”Jur cu credinþã în preaputernicul Dumnezeu cã voi fi credincios, cu adevãrat loial Maiestãþii sale, moºtenitorilor, succesorilor sãi, conform legii. Aºa sã-mi ajute Dumnezeu.Ò

În Canada, în ºedinþa de deschidere a lucrãrilor, membrii Parlamentului depun jurãmântul de credinþã. Acesta este conform Constituþiei din 1867, urmãtorul: ”EuÉ jur cã voi fi credincios ºi cu adevãrat loial Maiestãþii sale regina VictoriaÒ.