Leonida Lari Iorga

Alegeri într-o colonie a Rusiei, Basarabia.

Toþi românii de bunã-credinþã din România sunt cuprinºi de o mare îngrijorare în urma alegerilor parlamentare din Basarabia.

Ani de zile dupã 1989, liderii Miºcãrii de Eliberare ºi Reîntregire Naþionalã de acolo s-au adresat clasei politice de la Bucureºti sã apropie cele câteva judeþe de þaramamã ºi ani de zile s-au aplicat doar niºte farduri ieftine pe obrazul plâns al Basarabiei. Oamenii care au vãzut moartea cu ochii pentru idealurile naþionale, precum Vieru, Ilaºcu, Matcovschi, Dabija, Druc, Hadîrcã ºi alþii au fãcut drum bãtut între Preºedinþie ºi Guvern în toate regimurile, dar sulemeneala superficialã peste lacrimile concrete ale unei populaþii hãituite ºi înfometate nu a fost schimbatã prea mult.

De la podurile de flori trebuia sã se treacã la podurile de fier, la aceleaºi ºine de cale feratã pe întreg cuprinsul þãrii româneºti, trebuia sã se stabileascã un sistem energetic unic, sã se formeze firme mixte moldo-române, sã se colaboreze, în special, cu societãþi de creaþie ºi formaþiuni politice unioniste, sã se creeze o mentalitate ºi o atitudine faþã de românii basarabeni ºi judeþele lor la fel ca pentru românii ºi judeþele din interiorul þãrii.

Neîndoielnic, toate aceste mãsuri despre care am vorbit puteau fi incluse într-un program coerent, întocmit temeinic ºi la nivel guvernamental. Or, la luãrile mele de cuvânt de 8 ani la rând în Parlament, la plenare, congrese, în privinþa situaþiei disperate a românilor basarabeni, nu o datã mi s-a reproºat cã mã ocup prea des de acest subiect, cã altele sunt imperativele vremii. Ba ziare ca ”Evenimentul zileiÒ, ”Monitorul de SuceavaÒ, ”LibertateaÒ, ”NaþionalÒ m-au denigrat în fel ºi chip pe mine ºi pe colegii mei de luptã, fãcându-se a uita serviciile reale aduse de cãtre noi României ºi faptul cã am þinut piept puhoaielor strãine, apãrându-ne ”sãrãcia, ºi nevoile, ºi neamulÒ, precum spunea marele Eminescu.

Dar cine a pledat ºi a obþinut victoriile din 1989 în Basarabia: limba românã, limbã de stat, grafia latinã, istoria românilor, însemnele naþionale? O mînã de intelectuali basarabeni sau aceºti scuipãtori de otravã ºi noroi care au stat la cãlduþ, alde C. Nistorescu (deunãzi s-a luat ºi de noi, cei de la P.R.M.), I.Cristoiu, T. Avram, Gh. Grigurcu ºi alþii. Se întreabã, însã, cât sã reziste niºte oameni vânaþi, striviþi, arestaþi, ameninþaþi cu moartea, în faþa unui colos imperial rus, cu Armata a 14-a de ocupaþie în coastã ºi fãrã un sprijin serios din partea þãrii-mamã?!

Clasa politicã de la conducerea României, în tot acest timp de la 1989 încoace, nu a privit problema Basarabiei ca pe o prioritate, ci s-a ocupat de interese de mâna a doua, de înavuþiri rapide ºi ascensiuni uluitoare peste noapte, cu iz de parvenitism. Iar presa din România era preocupatã mai cu seamã de scandaluri cu vip-uri, de poze obscene, jigniri ºi umiliri aduse românilor basarabeni ºi bucovineni, iar nu de necazurile, de strigãtul lor de ajutor, cu gura strâmbatã de baionetã ºi auzul zdrumicat de ºenilele tancurilor.