Constantin Avram

„Alegerile prezidențiale, moment prielnic al unor noi concepte”

Recentele alegeri prezidențiale au marcat, cred eu, începutul unei noi etape în viața politică a României, un adevărat moment de cotitură în practicarea campaniilor electorale, prin trecerea de la faza structurilor politice ale formațiunilor politice la ceea ce am putea numi „armata electorală nevăzută”, deloc prezentă în cercetările sociologice.

Am văzut cu toții, pentru prima oară în istoria postdecembristă a României, cum un segment electoral, numit de unii „internauți”, fără să participe activ la viața politică a țării, fără să fie înregimentați politic, fără să-și facă simțită prezența în spațiul public al politicii, au hotărât soarta unui scrutin electoral, foarte puțin previzibilă, de altfel.

Clasa politică românească are multe, foarte multe de învățat din această răsturnare de situație, datorită acestui electorat nevăzut, prins în sondajele de opinie la capitolul „nehotărâți”. Afirm acest lucru numai pentru că, pentru majoritatea analiștilor politici afiliați unor curente politice sau nu, inversarea scorului electoral în cel de-al doilea tur de scrutin era catalogată ca imposibilă.

Ce a determinat această răsturnare de situație fără precedent este greu de spus acum, „la cald”, dar este clar pentru toată lumea că noua generație dorește să-și hotărască singură viitorul, fapt care pe mine personal mă bucură.

Am sentimentul că tânăra generație a înțeles foarte bine ce înseamnă atitudinea civică responsabilă și a ținut să dea un avertisment serios clasei politice, să renunțe la minciună, la fățărnicie, la manipulare în masă, la corupție și la ipocrizie. Sunt convins că actuala clasă politică românească avea nevoie de această lecție, are multă nevoie de un nou început în abordarea subiectelor (temelor) de interes public.

Nu o să știm niciodată sigur dacă „internauții” au votat pentru Klaus Iohannis sau împotriva lui Victor Ponta sau a PSD-ului, dar dacă noi, politicienii activi, nu vom reuși să remarcăm „strigătul societății civile” exprimat prin vot la 16 noiembrie 2014 înseamnă că avem serioase probleme de percepție a ceea ce frământă, în mod real, societatea românească.

Este clar un semnal de reformare morală a clasei politice românești, un semnal clar al dorinței de întinerire și modernizare a tuturor formațiunilor politice, indiferent de doctrină, și, cu această ocazie, trebuie redefinit capitolul „organizarea zilei de vot” din structura campaniilor electorale. Dacă alegerea noului președinte a fost una benefică poporului român rămâne de văzut, după direcția în care se va îndrepta țara noastră în următorii ani.

Oricum, 16 noiembrie 2014 marchează în mod mai mult decât evident „sfârșitul pretențiilor exagerate ale minorităților maghiare” de pe teritoriul României, pentru că nu știm ce ar mai putea invoca minoritatea maghiară din România, câtă vreme această țară va fi condusă de un președinte al minorităților naționale. Cu alte cuvinte, UDMR-ul și-a cam pierdut „obiectul muncii”, dar trebuie să înțeleagă să renunțe la acțiunile provocatoare din așa-zisul „Ținut Secuiesc”, altfel în Europa vor fi percepuți numai ca niște veșnici contestatari și revendicatori ai unor drepturi imaginare sau în neconformitate cu realitățile din Ardealul românesc.