Andrei Valentin Sava

„Alocările bugetare pentru România, din cadrul Consiliului European, demonstrează că maximul pentru Traian Băsescu este minimul pentru România”

Aș dori să îmi exprim astăzi poziția referitoare la deciziile importante luate săptămâna trecută în cadrul Consiliului European privind alocările bugetare pentru perioada 2014–2020.

Traian Băsescu, cel care a reprezentat România la acest Consiliu, susține că România a obținut cu 6 miliarde de euro mai mult pentru următorul exercițiu financiar, adică 39,88 miliarde de euro. Aș vrea să fac o precizare referitoare la această viziune a domnului președinte, și anume că toate acestea se întâmplă în condițiile în care Comisia Europeană a avansat Consiliului o propunere de alocare a 48 de miliarde de euro pentru țara noastră. Avem într-adevăr cu 18% în plus față de perioada anterioară, 2007–2014, însă trebuie să ne raportăm și la dimensiunea relativ mică a bugetului care ne-a fost alocat atunci.

În 2007, din poziția de stat proaspăt intrat în UE, alocările bugetare pentru România fuseseră deja stabilite în perioada în care încă nu aveam statutul de stat membru. Acest lucru ne-a pus evident pe o poziție defavorizată în ceea ce privește alocarea banilor, fiind nevoiți să acceptăm suma care ne-a fost alocată din oficiu.

Așadar, chiar dacă pe hârtie e vorba de o creștere de la 33,5 miliarde de euro (2007–2014) la 39,8 miliarde (2014–2020), e nevoie să privim lucrurile mai adânc, să analizăm și situația din spatele acestor cifre.

Președintele își asumă în mod nemeritat creșterile bugetare din urma unor negocieri firești, făcând comparație cu suma pe care a primit-o România la momentul aderării. Ce nu își asumă președintele în fața românilor este tocmai faptul că România nu a ajuns nici măcar acum, în 2013, să obțină suma care i-a fost alocată Poloniei în 2007, și anume 68 de miliarde de euro. Nu își asumă, prin urmare, întreaga gamă de lucruri care a dus la infirmarea așteptărilor UE față de capacitatea României de absorbție a fondurilor europene. În cifre, este vorba de o rată de absorbție de doar 11,47% până în momentul de față. În fapte, este vorba de toate acele lucruri care au dus la această cifră: o slabă administrare a fondurilor în România, începând cu ghidurile elaborate în stil defectuos, continuând cu oameni numiți în cadrul organismelor intermediare pe alte criterii decât cele de competență și ajungând până la dezastrele de la capitolul licitații publice.

Prin toate acestea, am reușit ca, timp de 6 ani, dintre care 4 ani sub guvernarea PDL, din 33 de miliarde de euro să cheltuim doar 3 miliarde. Acum, actualul Președinte al României susține cu emfază că România a obținut maximul ce se putea obține la acest Consiliu în care s-au stabilit coordonatele și sumele alocate țărilor membre ale UE pentru următorul cadru multianual 2014–2020. Personal, consider această afirmație ca fiind una cel puțin orbită de orgoliul unui președinte care nu se vede dezlipit de scaunul de la Palatul Cotroceni, chiar și atunci când 7,4 milioane de români i-au arătat că nu și-l mai doresc ca președinte. De aceea, cred mai degrabă că România a obținut minimul a ceea ce se putea obține în cadrul acestor negocieri.