Iuliu Pãcurariu

## Am de fãcut douã observaþii.

În primul rând, consiliul judeþean nu este ”Parlamentul judeþuluiÒ, el ia decizii ºi hotãrâri pe bazã de lege ºi nimeni de aici, din salã, nu-mi poate arãta astãzi, fie de la putere, fie din opoziþie, cã în clipa de faþã existã un criteriu care sã dea un rezultat univoc în modul de alocare a sumelor prevãzute în Legea bugetului ºi în Legea finanþelor publice a fi transferate pe unitãþile administrative. Deci este cât se poate de clar astãzi cã elementul subiectiv dicteazã cuantumul acestor transferuri.

Deci domnul preºedinte al Comisiei pentru buget, finanþe ºi bãnci poate sã spunã, dar eu nu am gãsit nicãieri în legislaþia româneascã un criteriu prin care alocarea sã fie univocã. Aceasta este, de fapt, ºi situaþia,

pentru cã doar nu or pleca primarii de nebuni, de la un partid care le-a adus alegerea la partidul care are conducerea consiliului judeþean. Este o realitate care se întâmplã de fiecare datã, la schimbarea de dupã alegerile parlamentare, în care, primarii se duc spre direcþia din care cred cã le vin mai mulþi bani, ºi asta pentru cã suntem incapabili, în România, sã construim o unitate de mãsurã corectã în ceea ce înseamnã democraþia localã.

Dacã cineva îmi aratã astãzi cã o primãrie primeºte transferul pe baza unor relaþii care dau un rezultat unic, îmi retrag imediat proiectul de lege, dar nu am nici o convingere cã dezbaterea bugetului pe anul 2004 se va face în alte condiþii decât...singura speranþã pe care o am este acel angajament pe care Octav Cozmâncã, ministrul administraþiei publice locale, ºi l-a luat în faþa raportorului pentru România pe 19 februarie. Altã speranþã cã acþiunea noastrã, a clasei politice din România, este capabilã sã corecteze un asemenea fenomen negativ ºi trebuie sã ne asumãm cu toþii rãspunderea, din 1990 ºi pânã acum, în construcþia naþionalã pe care am fãcut-oÉ Nu cred.