Petru Caraman

Notã pentru exercitarea de cãtre senatori a dreptului de sesizare a Curþii Constituþionale asupra urmãtoarelor legi, depuse la secretarul general al Senatului conform prevederilor art. 17 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea ºi funcþionarea Curþii Constituþionale: Ñ Legea privind Planul naþional pentru agriculturã ºi dezvoltare ruralã, aferent Programului SAPARD, pentru cofinanþarea acestuia de la bugetul de stat; Ñ Legea pentru aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 8/2000 privind ratificarea Contractului de finanþare dintre România ºi Banca Europeanã de Investiþii ºi Administraþia Naþionalã a Drumurilor din România pentru finanþarea Proiectului de construcþie ºi reabilitare autostrãzi, semnat la Luxemburg, la 16 noiembrie 1999, ºi la Bucureºti, la 19 noiembrie 1999; Ñ Legea privind aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 14/2000 pentru aderarea României la Convenþia internaþionalã privind pregãtirea, rãspunsul ºi cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi, adoptatã la Londra, la 30 noiembrie 1990; Ñ Legea pentru aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 15/2000 privind aderarea României la Protocolul din 1992 pentru amendarea Convenþiei internaþionale privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra, la 27 noiembrie 1992;

784 cuvinte

Discurs

Am douã interpelãri.

Prima este adresatã domnului Costin Feneºan, directorul general al Arhivelor Naþionale.

Unor instituþii din Iaºi, ca, de exemplu, Oficiul Patrimoniului Judeþean Iaºi, fostului Institut de Proiectãri IPROM Iaºi, Consiliului de Culturã al Judeþului Iaºi ºi altora, cât ºi unor primãrii, nu li se acordã acces la documentele proprii, predate anterior la Arhivele Naþionale Iaºi, pe motiv cã documentele solicitate ar fi secrete. Documentele se referã la proprietãþi imobiliare, dosare de imobil, constituite în perioada anilor 1900Ñ1945 ºi care, conform Legii nr. 16/1996 Ñ Legea arhivelor Ñ au ca termen de dare în cercetare 30 de ani.

De asemenea, sunt þinute la secret tabelele cu împroprietãriþii din 1918, 1921 ºi 1945.

Menþionãm cã Oficiul Patrimoniului, Consiliul Culturii ºi Institutul de Arheologie din Iaºi au nevoie de aceste dosare exclusiv pentru cercetare ºtiinþificã sau stabilirea apartenenþei la patrimoniul naþional a unor clãdiri din municipiul Iaºi.

La biroul de cereri de la arhive, angajatul, care este absolvent al unui liceu agricol, pretinde acestor instituþii sã-i precizeze ce document îi intereseazã din dosarul respectiv, pentru a le rezolva cererea. Solicitanþii neavând posibilitatea de a vedea dosarele, nu pot preciza un anume act, iar funcþionarul respectiv nu are studiile ºi competenþa necesarã pentru a putea face cercetãri istorice. Motivaþia nepunerii în circulaþie a acestor dosare este legatã de niºte instrucþiuni primite de la conducerea Arhivelor Naþionale.

Îl întreb pe domnul director general: ce conþin aceste instrucþiuni, de nu permit accesul la dosare, încãlcând legea?

La Iaºi este de notorietate publicã scoaterea unor documente din circulaþia ºtiinþificã de cãtre actuala directoare Marcela Ifrim. În sprijinul acestei afirmaþii sunt referirile din unele publicaþii din ultima vreme, ca de exemplu:

a) În _Anuarul Buletinului Istoric_ , vol. I/2000 se spune cã Ñ citez: ”Timp de 25 de ani, documentele Episcopiei Catolice nu au fost inventariate, iar în prezent sunt distruse de ciuperci. Aceastã realitate este destul de tragicã, deoarece se încearcã sã se scoatã din circuitul ºtiinþific informaþii de o mare valoare istoricã pentru comunitatea catolicã din MoldovaÒ. Am încheiat citatul. Autor, preotul Alois Moraru, pag. 95.

b) În Monografia ªcolii ”Gh. I. BrãtianuÒ din Iaºi, de Rodica Simion ºi Anton Dumitru, se scrie Ñ citez: ”Deoarece n-am putut cerceta detalii cu privire la vechea proprietate a acestei ºcoli, considerãm cã acest mod de a privi lucrurile este un atentat direct asupra cercetãrii ºtiinþificeÒ. (pag. 60) ºi Ñ citez din nou: ”Trist e cã a trebuit sã aibã loc o revoluþie în România ºi sã se instaleze democraþia pentru ca accesul la informaþie sã fie scos din circuitul ºtiinþific pe motive pur subiective. Altfel nu se explicã cum dosare care pe timpul comunismului erau accesibile au devenit subit secrete. Nu putem scrie nimic despre oameni care au pãrãsit aceastã lume acum 50 de ani, pe simplu motiv cã autobiografiile lor au fost puse în niºte dosare, considerate, dupã vremurile politice, caziereÒ. (pag. 84).

În contextul ședinței