Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·16 octombrie 2000
other · respins
Petru Caraman
Discurs
Am fost rugat de Asociaþia Naþionalã a Investitorilor F.N.I. din România sã citesc o parte din ceea ce nu s-a citit miercurea trecutã.
Scrisoarea investitorilor adresatã statului, Guvernului ºi partidelor politice din România.
1. Ñ Cadrul legislativ al F.N.I.
Fondul Naþional de Investiþii Ñ F.N.I. Ñ a fost lansat pe piaþa financiarã la 15 noiembrie 1995, într-un cadru legislativ modern, de tip european, ºi cu organisme de stat specializate în urmãrirea, evaluarea ºi sistarea, în caz de nevoie, a activitãþii financiare a fondului mutual din România. Cadrul legislativ a apãrut din necesitatea de a pune ordine în acest domeniu, deoarece funcþionarea fondurilor anterioare F.N.I.-ului, printre care ”CaritasÒ ºi SAFI, s-a dovedit a fi defectuoasã. Organismul special învestit de Parlamentul României cu sarcinã expresã de a urmãri activitatea fondurilor ºi de a sista funcþionarea celor în defect a fost ºi continuã sã fie Consiliul Naþional al Valorilor Mobiliare Ñ C.N.V.M.
O importanþã majorã în urmãrirea vieþii financiare în România cu misiuni proprii o au Ministerul Finanþelor, B.N.R., Ministerul de Interne, Ministerul de Justiþie, Serviciul Român de Informaþii ºi alþii. În concluzie, legi ºi organisme avem.
2. Ñ Riscuri, fonduri, bãnci.
Orice fond mutual de investiþii comportã pentru investitori douã tipuri de risc; riscul de piaþã ºi riscul de furt. Primul risc constã, de regulã, în afaceri neprofitabile pentru investitori ºi se manifestã prin diminuarea valorii unitãþii de fond. Acest risc ºi-l asumã, în mod tacit, investitorul din momentul înscrierii sale la fondul respectiv.
Al doilea risc constã din jefuirea fondului ºi deci a investitorilor, printr-o gamã variatã de procedee printre care menþionãm: sustragerea sistematicã de bani prin înºelãciune în convenþie, fals intelectual ºi uz de fals, lansare de zvonuri alarmiste de destabilizare a fondului, ca formã camuflatã de furt, ºi altele. Acest tip de risc, caracteristic þãrilor slab dezvoltate ºi celor în tranziþie ºi-l asumã statul prin organisme special abilitate, de preîntâmpinare ºi eliminare a jafului. Investitorul nu poate sã-ºi asume un astfel de risc, deoarece dreptatea nu ºi-o face el, ci legea pe care o aplicã statul. Fondurile ºi bãncile sunt unitãþi financiare de economisire ºi sporire a economiilor investitorilor. Spre deosebire de bãnci, care rareori au acoperit inflaþia, fondurile au adus investitorilor unele profituri care le-au fãcut atractive. Acest lucru a fost posibil deoarece fondurile, având o marjã de manevrã superioarã bãncilor, ºi-au plasat capitalul în cele mai fierbinþi zone de pe frontul afacerilor pentru a produce capital. De aceea, riscul investirii în fonduri este mai mare decât la bãnci. De aceea lichiditãþile sunt mai puþine la fonduri decât la bãnci, fapt care faciliteazã, în anumite împrejurãri, destabilizarea fondurilor prin intermediul zvonurilor alarmiste. O bunã reclamã poate ascunde investitorului consecinþele iminente ale riscului, dar nu ºi specialistului abilitat, care trebuie sã ia obligatoriu, din timp, toate mãsurile impuse de lege.