Oana-Gianina Bulai

Aprobarea modificării ordinii de zi

704 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 1 · moderat3 marcheri
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 1 · justificare inferioară
Voce: voce proprie

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

## „Am greșit noi?”

În ultimii ani, pare că tot ceea ce știam noi, tot ce am moștenit de la străbunii noștri, tot ce e românesc, nu mai este bun! Ba, mai mult, tot ce e românesc trebuie să fie înlocuit* cu noile tendințe, cu noile curente politice care apar la nivel mondial.

Dar am greșit noi cu ceva de am ajuns în această situație, în care esența neamului nostru trebuie înlocuită cu noile valori ale lumii aflate în proces de globalizare*?

Dacă da, unde, cum și când am greșit? Pentru că undeva trebuie să fi fost o greșeală. Această eroare a fost conștientă sau involuntară? Pentru că ea ne-a îndepărtat de adevăr, de ceea ce este real, drept, normal și bun. Ne-a adus rău, neplăcere, confuzie, ne-a îngenuncheat și ne-a paralizat optimismul și încrederea. Ne-a îndepărtat de tradiții, istorie și rădăcini. Ne-a făcut să navigăm după busole străine.*

În contextul ședinței

Trebuie să ne întrebăm ce ne-a împiedicat să facem ceea ce trebuia și era bine pentru noi și ce ne-a oprit să ne îndreptăm spre ceea ce este drept, normal și bun.

Trebuie să ne întrebăm de ce am ajuns în situația în care să fie tot mai mulți cei care ne spun să ignorăm rădăcinile noastre și să ne îndreptăm spre direcția pe care ne-o arată alții, adesea din afara țării noastre.

Acestea sunt întrebările pe care trebuie să ni le punem pentru a identifica greșeala și a o corecta.

Pentru aceasta, trebuie să ne analizăm trecutul, să ne amintim ce am făcut și să încercăm să înțelegem ce ne-a determinat să facem ceea ce am făcut.

Unde, când și cum? Cum s-au întâmplat toate, de am devenit, în partea reală a societății noastre suferinde, oameni care încearcă să își uite trecutul și să nu îi intereseze viitorul?

Doar prin căutarea adevărului și prin acceptarea responsabilității pentru greșelile noastre putem începe să ne reparăm erorile* și să ne îndreptăm către o cale mai bună.

Evident, nu ne mai putem întoarce din drum la începutul mileniului, nu putem să facem un nod și să ne prefacem că nimic nu s-a întâmplat.

Istoria ne-a arătat că, pe parcursul secolelor, civilizația a înregistrat atât urcușuri, cât și coborâșuri, însă toate au fost depășite. Uneori progresul a fost mai rapid, alteori mai lent.

Proiectele gândite la nivel mondial cu scopul de a asigura bunăstarea unei populații tot mai numeroase au adus oamenilor mai multă conectivitate, dar au creat și distanțe între ei. Poate că cei care au conceput „globalizarea binelui” nu au luat în considerare toate detaliile*.

Românii știu din propria istorie cum sunt negociate lucrurile în absența lor.

Dar noi unde am fost, unde suntem? Nu am putut, nu putem să-i tragem de mânecă, să le prezentăm proiectul nostru de „mai bine”?

Binele este universal? Sigur, dar în caracteristici naționale, în nuanțe. Și, atunci, care bine trebuie urmărit?

Ni se spune mereu că suntem o mare familie, de exemplu, europeană.* Acest lucru este corect, deoarece fiecare familie este alcătuită din membri diferiți, așa cum spune înțelepciunea populară: „Sunt cinci degete la o mână și niciunul nu seamănă cu celălalt.”

Pentru a fi o forță, avem nevoie de toate degetele, pentru a strânge pumnul. Cu toate acestea, nu obligăm toate degetele să fie egale sau să aibă aceleași funcții principale, ci le tratăm ca pe membrii unei familii.

Bineînțeles, oricine poate să amintească de „rudele sărace” ale familiilor. Unii sunt săraci, cu toate că sunt harnici, pentru că nu au avut condiții și posibilitatea să se dezvolte, să-și pună în valoare talentul, abilitățile, competențele, să se instruiască. Alții sunt săraci pentru că sunt puturoși, alții sunt săraci pentru că au fost/sunt naivi și au crezut/cred în binevoitori fățarnici, care doar i-au exploatat/îi exploatează. Sunt însă și multe exemple de rude sărace care au ajuns departe, s-au îmbogățit, pentru că au fost ajutate sau doar au fost lăsate să se dezvolte.

Nu știu dacă este valabil și pentru marea familie europeană!

De aceea întreb: unde am greșit? De ce ne este greu? De ce doar privim cu îngrijorare, chiar cu înfricoșare, către *cei care militează pentru renunțarea la tradițiile și obiceiurile noastre1 2, la tot ce e românesc, dar nu luăm atitudine, să ne apărăm cu adevărat identitatea noastră de români*?!

Marker

Cadru

Justificarea se concentrează pe protejarea identității naționale ca interes specific al grupului.

„identitatea noastră de români”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de grupuri· 1

Vocevoce proprieMarkerCadru

Referință critică la un grup extern, dar fără a recurge la insulte sau derogări explicite.

„cei care militează pentru renunțarea la tradițiile și obiceiurile noastre”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de cereri· 1

Vocevoce proprieMarkerCadru

Vorbitorul menționează cerințe externe fără a le angaja sau a le recunoaște legitimitatea.

„Ni se spune mereu că suntem o mare familie, de exemplu, europeană.”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de contraargumente· 0

Vocevoce proprieMarkerCadru

Vorbitorul ignoră argumentele opuse, preferând retorica interogativă în locul dezbaterii.

„De ce doar privim cu îngrijorare, chiar cu înfricoșare, către cei care militează pentru renunțarea la tradițiile și obiceiurile noastre”

În context ↑

Calitate deliberativăpolitică constructivă· positional

Vocevoce proprieMarkerCadru

Discursul rămâne la nivelul unei poziții generale, fără a propune măsuri concrete sau alternative.

„Doar prin căutarea adevărului și prin acceptarea responsabilității pentru greșelile noastre putem începe să ne reparăm erorile”

În context ↑