Toni Greblă

De obicei, încerc să-mi sintetizez ideile, v-aș ruga însă să-mi acordați două minute în plus de data aceasta, pentru că este deosebit de importantă această propunere legislativă. Este deosebit de seducătoare, dar dacă stăm un pic și o analizăm mai cu atenție, ne dăm seama că este un nonsens.

Nu există noțiunea de management privat și de management de stat. Managerul la o societate de stat nu este nici mai bun, nici mai rău – vorbind în mod generic – decât managerul de la o societate privată. Am asistat la falimente răsunătoare atât la firme de stat, cât și la firme private. _A priori_ , nu putem vorbi decât de management bun sau prost. În întreaga literatură de specialitate, termenul de management privat nu îl veți găsi. Repet, nu există. Există o singură referire la managementul privat în cadrul întreprinderilor, societăților care fac parte dintr-un sistem corporatist. Repet, corporatist. Acest sistem, parte a sistemului corporatist, poate să fie și managementul privat, dar management privat, ca atare, este o prostie, este un nonsens.

Sub acest aspect, noi nu putem fi de acord cu prezenta propunere legislativă. Este ca în perioada anilor ’50. Tot ce venea dinspre Răsărit era bun, tot ce venea dinspre Apus era prost. Acum, când auzim de management privat, ni se pare că ar trebui să fie superior managementului de stat. După aceste principii, dacă extindem sfera de aplicare, mâine am putea să avem un guvern privat, care să fie mult mai eficient decât acest guvern de stat.

Încă trei lucruri, și cu asta închei, cu rugămintea de a fi foarte atenți în momentul în care adoptăm, pentru tot ceea ce înseamnă societate comercială și companie, de la nivelul autorităților publice locale până la cea mai importantă companie a statului român.

Ce face acest manager privat? Încasează în fiecare lună. Dacă este la societatea de gospodărire care adună gunoiul menajer, de la o comună cu 3.000 de locuitori, încasează 75 de milioane de lei vechi pe lună – 7.500 de lei. La aceeași comună, primarul localității are 15 milioane de lei vechi – 1.500 de lei. Este o chestiune absolut inacceptabilă. Merge la companiile cu peste 1.500 de angajați, unde poate să câștige în fiecare lună 67.500 de lei – 675 de milioane de lei vechi. Acestea sunt veniturile lunare. În afară de veniturile lunare, participă la profitul din activitatea companiei, dar nu mai mult de 3,2%. Vă dați seama ce înseamnă ca 3,2% din profitul unei companii să revină directorului general? Pentru că, în realitate, este directorul general al acestei companii.

Ultimul argument. Nu știu ce poate să facă, în unele situații deosebit de încurcate, acest „superman”. În prezent, o parte dintre companiile naționale se află în situație financiară dificilă, ca urmare a blocajului financiar. Și am să vă dau un singur exemplu. Societatea Națională a Lignitului Oltenia livrează cărbune pentru CET-urile – printre altele – de la Brașov, Arad, Drobeta-Turnu Severin. Aceste CET-uri nu au plătit de un an și jumătate nicio cantitate de cărbune,