Alexandra Huțu

Am luat cunoștință cu toții despre decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în privința acțiunii eurodeputatului Eugen Tomac, care contestase refuzul Consiliului Justiție și Afaceri Interne în privința candidaturii României la spațiul Schengen. Aș spune că este un rezultat care nu trebuie să ne surprindă. Acțiunea domnului Tomac a fost destul de superficială, ca să nu spun doar populistă, pentru că era evident din capul locului că nu avea cum să fie admisă de CJUE. În câteva cuvinte, domnul Tomac cerea CJUE ceva imposibil, pentru că CJUE nu are competența de a invalida un vot exprimat în JAI și nici nu poate dispune admiterea României împotriva unui vot de respingere exprimat în această structură europeană.

Evident că România merită să fie în spațiul Schengen și evident că trebuie să folosim toate mijloacele legale posibile, inclusiv acțiunea la CJUE, pentru a ne atinge acest obiectiv.

Dar, dacă mergem la instanța europeană, ar fi bine să fim serioși și să venim cu argumente juridice bine fundamentate, nu cu acțiuni populiste, al căror eșec este ușor de anticipat.

Spun acest lucru pentru că este important să nu ne lăsăm descurajați de această decizie a CJUE. Faptul că un europarlamentar român gafează în stil mare la CJUE nu trebuie să ne determine să renunțăm să ne apărăm drepturile la instanța europeană.

Și premierul Marcel Ciolacu a afirmat că trebuie să luăm în considerare o acțiune la CJUE, însă abordarea propusă este cu totul diferită de calea pe care a mers Eugen Tomac.

Era, evident, inutil să contestăm la Curtea Europeană un vot care a fost exprimat după procedura și în termenii specificați în tratatele europene, unde scrie negru pe alb că votul se dă cu unanimitate.*

Este însă cu totul altceva să soliciți despăgubiri din partea unui stat precum