Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·29 aprilie 2015
Dezbatere proiect de lege · respins
Tudor Barbu
Discurs
Am mulțumit, cu respect și cu deferență.
Le port o stimă deosebită doamnei ministru – și nu greșesc deloc când spun doamna ministru, căci în calitatea aceasta mă adresez doamnei Andronescu acum –, colegului meu Motoc și doamnei ministru Câmpeanu. Bineînțeles, și celorlalți, dar acestui trio, care a susținut de pe ambele poziții, și putere, și opoziție, a susținut acest proiect legislativ care, aparent, este bun.
Da, știu că o să-mi atrag oprobriul public... Este un proiect de lege aparent bun, pentru că el ar fi impecabil într-o țară impecabilă sau într-o țară aproape de impecabil. La noi în țară, o proporție alarmantă din școlile, instituțiile de învățământ nu au cabinet medical. N-au medic. N-au niciun fel de asistență medicală în caz că – Doamne ferește! – cade în latrină un copil și este posibil să fie salvat printr-o procedură la îndemâna oricărui medic în faza de început de carieră, resuscitarea. Da? S-au întâmplat tragedii de genul acesta și la noi inițiativa privind acest aspect este – înțeleg – undeva... pe filiera de legiferare prin Parlamentul României.
Doi. Îmi este groază să mă gândesc câte mii de școli sunt în România care, odată ce acest proiect de lege va trece în această formă, vor avea, prin efectul legii, obligația să înființeze aceste cabinete și să angajeze acești oameni, care nu pot fi nici femeie de serviciu, nici educatoare, trebuie să fie psihoterapeuți, că așa scrie legiuitorul în legea pe care o va trimite la promulgare.
Nu vă grăbiți să dați cu pietre, că și lapidarea are sensul ei. Eu doar fac, pentru stenogramă și posteritate, o precizare. Este o inițiativă aparent bună, într-o țară inaptă, din punctul meu de vedere, s-o aplice într-un viitor nu apropiat, ci mediu. Pentru că ar trebui să punem caii în spatele căruței dacă această lege chiar va fi aplicată în mod serios, pentru că vom avea psihoterapeut într-o școală în care n-avem medic, într-o școală în care un copil cade cu mâna în gard, se taie sau își rupe mâna și nu are cine să-i pună o atelă, dar are psihoterapeut care îl va învăța cum să suporte durerea mai bine.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.