Stenogramă plen

Desigur, domnule președinte, am să-i citesc doar pe cei care nu sunt deja consemnați prezenți.

Agrigoroaei Ionel Anghel Adrian Antonescu George Crin Laurențiu Arcaș Viorel

Faceți iar apelul?

|**Domnul Mario Ovidiu Oprea:**|**Domnul Mario Ovidiu Oprea:**| |---|---| |Îi citesc doar pe cei care nu sunt consemnați prezenți.<br>Ardelean Ben Oni<br>Ariton Ion<br>Banias Mircea Marius<br>Barbu Tudor<br>Bădălău Niculae<br>Bălu Marius<br>Belacurencu Trifon<br>Biró Rozalia Ibolya<br>Blaga Vasile<br>Boagiu Anca Daniela<br>Boboc Cătălin<br>Bodea Cristian Petru|| |Boeriu Valeriu Victor<br>Bumbu Octavian Liviu<br>Burlea Marin|prezent<br>prezent| |Calcan Valentin Gigel|| |Chiru Gigi Christian|| |Chiuariu Tudor Alexandru|| |Cordoș Alexandru<br>Corlățean Titus<br>Coste Marius<br>Costoiu Mihnea Cosmin<br>Cotescu Marin Adrănel<br>Cristina Ioan<br>Croitoru Cătălin<br>Dincă Mărinică<br>Dumitrescu Iulian<br>Durbacă Eugen<br>Florian Daniel Cristian<br>Flutur Gheorghe<br>Geoană Mircea Dan|| |Ghilea Găvrilă|| |Ichim Paul|| |Igaș Traian Constantin<br>Iliescu Lucian|prezent| |Ioniță Dan Aurel|| |Isăilă Marius Ovidiu|| |Jipa Florina Ruxandra|prezentă| |Marian Dan Mihai|| |---|---| |Marian Valer|prezent| |Marin Nicolae<br>Markó Béla<br>Mazăre Alexandru<br>Mihai Alfred Laurențiu Antonio|| |Mihai Cristian Dănuț|| |Mihai Neagu<br>Mihăilescu Petru Șerban<br>Mitu Augustin Constantin<br>Mocanu Victor<br>Moga Nicolae<br>Mohanu Nicolae<br>Mutu Gabriel<br>Nasta Nicolae<br>Năstase Ilie|prezent<br>prezent| |Neagu Nicolae<br>Neculoiu Marius<br>Nicolae Șerban<br>Niță Mihai<br>Obreja Marius Lucian<br>Oprea Dumitru|| |Oprea Ștefan Radu|| |Păran Dorin<br>Pelican Dumitru<br>Popa Constantin<br>Popa Florian<br>Popa Ion<br>Popa Nicolae Vlad<br>Popescu Corneliu<br>Popescu Dumitru Dian<br>Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton<br>Rădulescu Cristian<br>Rogojan Mihai Ciprian<br>Saghian Gheorghe<br>Savu Daniel<br>Sârbu Ilie|prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent| |Suciu Matei|| |Șova Dan Coman|| |Tămagă Constantin|| |Tătaru Nelu|| |Tișe Alin Păunel|| |Todirașcu Valeriu|| |Tomoiagă Ștefan Liviu|| |Tudor Doina Anca|| |Ungureanu Mihai Răzvan<br>Valeca Șerban Constantin<br>Vâlcov Darius Bogdan<br>Vochițoiu Haralambie<br>Volosevici Andrei Liviu|| |Vosganian Varujan<br>Zisu Ionuț Elie<br>La apel au răspuns 76, domnule președinte.||

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Da, dar au semnat...

**Domnul Mario Ovidiu Oprea**

**:**

Au semnat mai mulți, e adevărat.

...88.

Deci, doamnelor și domnilor colegi... Da, vă rog, domnule senator, aveți cuvântul. Microfonul central.

Bună dimineața! Doamnelor și domnilor colegi, Este... Nu este prima dată când se întâmplă! Împreună cu colegii senatori din opoziție, am fost dimineață, la ora 9.00, aici și lucrările nu au fost prezidate de nimeni.

Fac un apel către Biroul permanent al Senatului ca aceste delegații ale vicepreședinților care trebuie să asigure conducerea ședinței de declarații politice să fie afișate pe site.

Este a doua oară când domnul senator Atanasiu nu a venit la ședință și mie mi se pare oarecum... lipsit de bun-simț și lipsit de cel mai elementar... de cea mai elementară condescendență față de noi.

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să-mi permiteți ca, în numele Biroului permanent, să cer scuze pentru acest incident care este deosebit de grav, cu atât mai mult cu cât eu mă aflam..., de la ora 9.00 am fost prezent aici, în instituție.

O să discutăm în Biroul permanent.

Vreau să spun că domnii senatori secretari au fost prezenți.

Deci o să discutăm în Biroul permanent, nu e o problemă de plen aici. În orice caz, îmi cer scuze față de colegii care au fost prezenți.

Și, pe cale de consecință, înainte de a lua o decizie împreună privind ședința de astăzi, vreau să menționez, pentru a fi consemnat în procesul-verbal și în stenogramă, că au depus în scris declarații politice – în ședința Senatului de declarații politice din 29 aprilie, de la ora 9.00 la 10.30 – următorii noștri colegi:

– Grupul parlamentar al PSD: doamna senator Firea Gabriela, domnul senator Vochițoiu Haralambie, doamna senator Doina Federovici, domnul senator Georgică Severin, doamna senator Doina Silistru, domnul senator Bodog Florian, domnul senator Nicolae Mohanu, domnul senator Saghian Gheorghe, domnul senator Mihai Fifor, domnul senator Coca Laurențiu, domnul senator Frătean Petru;

– Grupul parlamentar al PNL: domnul senator Pereș Alexandru, domnul senator Boeriu Valeriu, domnul senator Tișe Alin, doamna senator Tudor Doina, domnul senator Chiru Gigi, domnul senator Tătaru Nelu, domnul senator Pașcan Marius, domnul senator Vosganian Varujan, de asemenea domnul senator Flutur Gheorghe, domnul senator Nicoară Marius, domnul senator Oprea Dumitru, domnul senator Dragoș Luchian, domnul senator Marian Dan Mihai, domnul senator Viorel Grigoraș, domnul senator Cristian Florian, domnul senator Găvrilă Ghilea, domnul senator Traian Igaș;

– Grupul parlamentar LC: domnul senator Nistor Vasile, domnul senator Eugen Durbacă, domnul senator Mihai Niță; – senatori independenți: domnul senator Ghișe Ioan și domnul senator Valer Marian.

Se consemnează, se depun și vor fi publicate în buletinul oficial.

de trei luni de guvernare, ci doar exclusiv grație listei produselor de protocol destinate propriei sale lăcomii. Vă mulțumesc.

## **Domnul Haralambie Vochițoiu:**

Declarația politică se intitulează „Liberalii, striviți între adevărul istoric și propria lor ipocrizie”.

Se împlinesc azi trei ani de la debarcarea, printr-un vot istoric al Parlamentului, a Guvernului de tristă amintire Băsescu–Ungureanu și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Predoiu. Lua astfel sfârșit regimul criminal al austerității parțiale. Spun „parțială” deoarece austeritatea a fost doar pentru popor, căci guvernanții își extrăgeau nestingheriți sinecurile din sutele de milioane de euro sifonate de la bugetul anemic al statului.

Este un moment pe care nu avem niciun motiv să-l uităm și este o aniversare pe care nu avem niciun motiv să o evităm. Este poate cel mai bun prilej pentru a face bilanțul celor întâmplate în acești trei ani. Un bilanț la care premierul Ponta are cu ce să iasă în fața opiniei publice.

Au fost trei ani în care, în primul rând, au fost reparate în cea mai mare parte nedreptățile făcute de guvernele anterioare, în baza unui principiu simplu: guvernarea trebuie să fie în folosul cetățeanului, și nicidecum în slujba unei camarile avide de îmbogățire și putere. Au fost reîntregite pensiile și salariile, au fost repornite programele operaționale blocate de corupția guvernelor PDL, absorbția fondurilor europene a crescut spectaculos, de la 7%, cât era în 2012, la peste 55% în prezent.

În ciuda criticilor furibunde ale fostului președinte și a piedicilor puse de acesta, guvernele conduse de Victor Ponta au reușit să repornească economia României, care de trei ani înregistrează creșteri semnificative, pe baze sănătoase, iar odată ce a fost setat acest cadru general s-a putut trece la măsurile proactive de stimulare a creșterii economice și de combatere a evaziunii fiscale, astfel încât să se poată opera în siguranță o relaxare fiscală așteptată atât de populație, cât și de mediul de afaceri.

N-ar fi corect ca actuala majoritate parlamentară, formată din PSD, UNPR, PC și PLR, să-și asume toate aceste realizări. La ele au contribuit, în bună măsură, și partenerii liberali din USL. Faptul că după numai un an de guvernare ei au ales să ignore opțiunea electoratului și să se încoloneze în spatele celor care au fost sancționați cu un masiv vot de blam în 2012 ilustrează cât se poate de bine afirmația că în politică orice este posibil. Dar faptul că acum se dezic de acțiunile la care au participat activ doar pentru a-i cauționa pe noii lor colegi (sau stăpâni) ține deja de alte lucruri, și în special de caracter. Liberalii sunt, practic, striviți între adevărul istoric, incontestabil, și propria lor ipocrizie.

4. Călărașiul are poziționarea cea mai favorabilă în rețeaua de transport rutier, fiind una dintre puținele localități din România amplasate pe două coridoare de transport european, VII și IV.

5. Podul Călărași–Silistra ar face parte din magistrala Istanbul–Șumen–Chișinău–Odesa–Kiev;

6. Din punct de vedere financiar, amplasarea podului la Călărași ar avea costuri mai mici de realizare decât alte locații propuse.

7. Podul ar conecta municipiul Călărași cu Constanța și cu Silistra, existând astfel posibilitatea eliminării blocajelor din sezonul estival de pe autostrada A2.

8. Există un studiu de fezabilitate pentru ocolirea municipiului Călărași prin intermediului unei șosele moderne de centură care să facă legătura nemijlocită a podului cu autostrada A2.

9. Acest drum este deosebit de important pentru municipiul Călărași, deoarece face legătura între DN 3 Călărași–București, DN 21 Călărași–Slobozia și DN 3B Călărași–Fetești și face tranzitul între Bulgaria și Moldova, Ucraina.

Declarația politică se intitulează „Anul 2015 – Anul veteranilor de război”.

## Stimați colegi,

În urmă cu 113 ani, prin decret regal, la 29 aprilie, Regele Carol I instituia titlul de „veteran de război”, în baza prevederilor Convenției de la Geneva din 1870 a statelor europene, în onoarea combatanților acoperiți de glorie pe redutele Războiului de Independență.

Deși venit cu întârziere, acest decret regal încerca să repare o nedreptate: „Pentru ca fiecărui ostaș veteran să i se asigure liniștea și ocupațiunea pentru restul de viață, i se vor pune la dispoziție cele necesare în acest scop, ca stimulant pentru generațiile viitoare.”

Astăzi, veteranii de război au vârsta de cel puțin 88 de ani. Din ce în ce mai împovărați de ani și tot mai puțini de la o zi la alta, veteranii de război mențin vie printre noi istoria unor timpuri de crâncene încleștări. Prin ei, acele timpuri ne privesc peste decenii.

În acest an se împlinesc 70 de ani de la încetarea celei mai mari conflagrații mondiale și, având în vedere importanța și contribuția majoră a Armatei Române la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, din dorința de a omagia eroismul ostașilor români care s-au jertfit în acest conflict, precum și în semn de recunoștință pentru curajul veteranilor de război, anul 2015 a fost declarat, prin hotărâre de guvern, Anul veteranilor de război.

În urma celui de-al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morți, răniți, dispăruți, prizonieri, răniți și invalizi (circa 92.000 de militari decedați).

Mai sunt în viață 20.000 de veterani de război, din care aproximativ 2.000 în județul Botoșani. Ca o recunoaștere a ceea ce au făcut pentru țară, la inițiativa Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne și a Ministerului Muncii, Guvernul va aproba în ședința de guvern de astăzi, 29 aprilie, o ordonanță prin care indemnizațiile veteranilor de război vor fi mărite.

În același timp, în conformitate cu legislația în vigoare, ministrul apărării naționale, prin ordin, a avansat în grad toți veteranii de război până la gradul de colonel.

În încheiere, am rugămintea, stimați colegi, să le dăm onorul tuturor celor care poartă cu mândrie titlul de „veteran de război”.

Onoare și Patrie!

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Ziua mondială a libertății presei”.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Duminică, 3 mai, vom celebra Ziua mondială a libertății presei, sărbătoare instituită la 23 decembrie 1993 de Adunarea Generală a ONU.

Inițiativa a venit la Conferința generală UNESCO, care, printr-o rezoluție din 1991 asupra promovării libertății presei în lume, a recunoscut că o presă liberă, pluralistă și independentă este o componentă esențială a unei societăți democratice. Data de 3 mai comemorează Declarația de la Windhoek, adoptată la 3 mai 1991, în cadrul Seminarului pentru promovarea unei prese africane independente și pluraliste, organizat de UNESCO și ONU la Windhoek, Namibia. ONU a avut această inițiativă pentru a aduce în atenția publică importanța și necesitatea respectării libertății de exprimare, conform articolului 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.”

Probabil că nimeni nu poate înțelege în deplinătatea lui sensul acestui drept, cel al libertății opiniilor și a exprimării lor, mai mult decât cei care au trăit într-un regim totalitar. Ceea ce tinerilor de astăzi li se pare un lucru firesc – a-și exprima, mai mult sau mai puțin vehement, propriile păreri, convingeri, credințe, opțiuni – era, nu cu foarte mult timp în urmă, un deziderat de neatins pentru părinții lor. Între ei și acest deziderat se ridica zidul cenzurii și al opresiunii politice. Au fost și oameni curajoși care au escaladat acest zid, dar au plătit această îndrăzneală cu libertatea fizică sau chiar cu viața.

Ceea ce numim, la nivel individual, libertatea de opinie, la nivelul societății, în ansamblul ei, numim libertatea presei. Presa este, în același timp, o tribună a exprimării opiniei publice, o importantă (și, până la apariția internetului, singura) sursă de informare a opiniei publice și un factor la fel de important al formării opiniei publice. Pentru toate aceste caracteristici presa a fost denumită, pe bună dreptate, a patra putere în stat. Vorbim, evident, de un stat democratic și iată de ce nu putem vorbi de o societate liberă, de un stat democratic în absența unei prese libere, a unei prese independente. Am putea afirma că presa și-a cucerit libertatea în România pe 22 decembrie 1989, odată cu prăbușirea dictaturii comuniste, și că, de atunci și până astăzi, această cucerire nu a fost pierdută sau diminuată. Am putea, dar ar fi prea simplu. În cei peste 25 de ani scurși de la acel moment, presa românească – de cele mai multe ori, oglinda societății noastre – a parcurs un drum sinuos, cu suișuri și coborâșuri și cu momente de cumpănă. Au fost, de fapt, mai multe drumuri, care s-au întrepătruns.

Declarația politică se intitulează „Despre adevărata tehnocrație și mediocritate”.

Stimați colegi,

În seria nesfârșită de bâlbe și critici fără logică și obiect, să notăm reapariția sclipitoare în peisaj, după un Paști, în orice caz, mai lung decât minivacanța parlamentară, a domnului Cătălin Predoiu, premier desemnat al guvernului alternativ al PNL.

Ca de obicei, cugetările șefului guvernului alternativ nu sunt decât o alternativă la guvernarea în sine, o caricaturizare în oglindă a realității sociale și economice a României din timpul Guvernului condus de Victor Ponta. Dacă domnul Ponta și PSD vor zice că-i albă, domnul Predoiu și noul PNL, format din vechiul PNL și nocivul PDL, vor zice musai că-i neagră. În literatura de specialitate, obsesia negației cu orice preț are o denumire. În popor, domnul Predoiu ar fi taxat drept un „Gică Contra”.

Dar obsesia asta are și limite, care, paradoxal, se întorc – și nu doar discursiv – împotriva domnului Predoiu. Dacă guvernarea Ponta are deja efecte pozitive asupra economiei și cetățenilor înseamnă că tot ce ne propune domnul Predoiu, în calitatea pe care i-am amintit-o, aceea de premier al guvernului alternativ, va avea efecte dezastruoase asupra țării.

Să-l lăsăm deci să cugete la acest aspect..., dar nu prea mult, fiindcă Domnia Sa nu se lasă cu una, cu două. Pradă aceluiași elan critic steril, domnul Cătălin Predoiu se lansează în afirmații calitative absurde. Astfel, susține premierul alternativ, Victor Ponta a fost unul dintre cei mai mediocri miniștri politici – aici intră în scenă oglinda simbolică de adineaori –, spre deosebire de, bineînțeles, domnii Predoiu și Mihai Răzvan Ungureanu, care au fost miniștri tehnocrați.

Ce-ar fi de semnalat aici, în afară de dorința evidentă și obsesivă de a lovi în premierul Ponta? Păi... mai nimic! Ce anume ne-a transmis domnul Predoiu, ce adevăr cutremurător ne-a relevat? Niciunul!

Fără a polemiza, trebuie să mă întreb: ce importanță are, la acest nivel, de unde și cum vii? Nu cumva e mai important încotro te îndrepți? Nu mai suntem de ceva vreme în faza „ce ai făcut în ultimii cinci ani?”, dar domnul Predoiu pare să nu știe acest lucru. Suntem în faza „ce facem în următorii ani?”, lucru pe care, iarăși, domnul Predoiu pare să nu-l știe, din moment ce rămâne cramponat în pretexte meschine și prețiozități bune de spus, în cel mai bun caz, la un cocktail.

Declarația politică este intitulată „Munca decentă înseamnă o viață decentă”.

## Stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi aș dori să insist asupra importanței conceptului de muncă decentă și implementării sale în viața de zi cu zi. Fac acest lucru în contextul în care ieri, 28 aprilie, la nivel mondial a fost marcată Ziua sănătății și securității în muncă.

Declarația mea pornește de o constatare cât se poate de simplă: sănătatea și securitatea în muncă sunt strâns legate de conceptul de „muncă decentă”, la fel cum nicio formă de activitate lucrativă nu poate fi considerată decentă dacă nu se desfășoară în condiții de securitate și sănătate.

Organizația Internațională a Muncii a lansat acest concept încă de la începutul anilor 2000, din dorința de a formula un obiectiv politic internațional de îmbunătățire a condițiilor de muncă, dincolo de respectarea drepturilor sociale fundamentale, așa cum sunt definite de cele opt convenții fundamentale internaționale.

Ce înseamnă muncă decentă, de fapt? În primul rând, înseamnă șanse egale la locul de muncă și eliminarea oricărei discriminări bazate pe sex, vârstă, etnie etc. Un aspect la fel de important este și asigurarea unei remunerații decente pentru muncitori și familiile acestora, care să le permită un trai decent. Prin promovarea conceptului de muncă decentă se pune accent și pe garantarea unei protecții sociale în caz de boală, de sarcină și pentru orice alte situații cu care angajații se pot confrunta de-a lungul vieții. Nu în ultimul rând, munca decentă înseamnă excluderea oricărei forme de exploatare și dreptul la organizare al cetățenilor pentru a-și reprezenta interesele în mod colectiv și pentru a se putea angaja într-un veritabil dialog social, ca cetățeni și muncitori.

Conceptul de muncă decentă înglobează, așadar, câteva dintre principiile de bază ale organizării noastre sociale de astăzi și recunoaște rolul central al muncii în viața oamenilor: o muncă productivă, care aduce o remunerație justă, securitate la locul de muncă și protecția socială a familiei, cele mai bune perspective de dezvoltare personală și integrare socială, libertatea de exprimare a revendicărilor, posibilitatea de a organiza și a participa la procesul decizional, șanse egale și un tratament echitabil pentru toți. Toate acestea pentru că munca decentă este esența progresului economic și social. Munca decentă înseamnă o viață decentă pentru fiecare!

Declarația politică se intitulează „Situația bătrânilor în România”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Procesul de îmbătrânire a populației este un fenomen ireversibil care a modificat substanțial structura pe grupe de vârstă a populației din România. Acest fenomen de creștere a populației vârstnice față de populația generală a României atrage după sine consecințe atât asupra familiei din care aceste persoane fac parte, cât și asupra persoanelor vârstnice, dar și asupra societății.

Familia persoanelor vârstnice se confruntă astfel cu situații noi, cărora nu le poate face față, cerând ajutor, în acest caz, societății. Societatea, la rândul ei, nu poate face față cerințelor acestor persoane, din cauza, în primul rând, a lipsei de cunoaștere în totalitate a nevoilor pe care le au aceste persoane vârstnice, dar și din cauza serviciilor sociale care se adresează acestor categorii de persoane, dezvoltate insuficient atât la nivel de comunitate, cât și la nivelul întregii țări.

Problematica bătrânilor în România este una complexă: pe de o parte, există mulți bătrâni care se confruntă cu probleme grave de sărăcie extremă, de sănătate, singurătate, dar există, de asemenea, și persoane de peste 60 de ani care au încă energie, vitalitate și care au multe de oferit comunității din care fac parte.

Bătrânețea este, firesc, vârsta la care se pune cel mai adesea problema îngrijirilor. Uneori, bătrânețea în sine este o boală. Nevoia de a asigura îngrijiri demne pentru această categorie este absolut evidentă și va fi mai pregnantă în viitorul apropiat, atunci când statisticienii estimează că peste jumătate din populația țării va fi reprezentată de vârstnici. Cât suntem de pregătiți să facem față valului de nevoi în ceea ce privește aceste îngrijiri, inclusiv îngrijirile paleative, ale pacientului vârstnic?

Spitalele românești nu sunt pregătite pentru a acorda îngrijiri specializate, fundațiile și asociațiile neguvernamentale sunt firav reprezentate în acest domeniu, iar serviciile private pentru îngrijiri sunt și ele rare și, de ce nu?, foarte scumpe. Este bine știut că foarte multe românce lucrează, mai ales în Italia sau în afara graniței, ca infirmiere nespecializate în familiile care au vârstnici. Modelul în sine – să plătim pe cineva care să aibă grijă de bolnavii noștri – oare este funcțional în România? Poate în viitor, la o scară satisfăcătoare.

Declarația politică este intitulată „Săptămâna europeană a pacienților”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Potrivit Cartei Europene a Drepturilor Pacienților, se constată că sunt prevăzute, în primul rând, dreptul la măsuri preventive și accesibilitatea la sistemul de îngrijiri de sănătate, iar drepturile fundamentale ale copiilor, consemnate de Carta ONU și de legislația europeană și națională, menționează că toți copiii sunt egali și au dreptul la îngrijire medicală (accesul la servicii medicale și la medicamente este garantat de către stat). Părinții au obligația de a solicita asistența medicală necesară asigurării stării de sănătate a copilului.

Având în vedere că săptămâna trecută a fost Săptămâna europeană a pacienților, analizând și sintetizând datele publicate de diferite instituții implicate (Institutul Național de Statistică, Institutul Național de Sănătate Publică, ECDC, CDC, ONU, OMS, UNICEF, diferite organizații nonguvernamentale – Salvați Copiii, COPAC, World Vision etc.), consider că medicina școlară reprezintă prima linie de asistență medicală și sănătate publică a colectivităților, copiilor și tinerilor școlarizați și, uneori, unica asistență medicală de care pot beneficia aceștia, fiind modul cel mai sigur de creștere a accesibilității la sistemul de sănătate, susținem ferm și necondiționat drepturile tuturor copiilor la sănătate și accesul lor liber la servicii medicale garantate de lege de aceeași calitate, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, prin înființarea cabinetelor de medicină școlară în grădinițele și școlile din mediul rural, unde acestea lipsesc aproape cu desăvârșire (3-4% din angajații rețelei de medicină școlară și 0% dintre medicii dentiști școlari din țară își au locul de muncă în mediul rural, în timp ce aproape 48% din copiii de 0–14 ani trăiesc și sunt școlarizați în mediul rural), și reducerea deficitului de personal existent în orașele mici, dar și în unele orașe mari (Arad, Brașov, Sibiu).

Ca o expresie a interesului superior al copilului și a dreptului său la sănătate, trebuie luat în considerare în primul rând dreptul copilului de a nu fi contaminat, ceea ce în accepțiunea noastră presupune prevenție prin toate măsurile de sănătate publică. Din acest motiv, consider că ar trebui să facem o dezbatere privind introducerea obligativității vaccinărilor cuprinse în calendarul național de vaccinări ce previn boli infectocontagioase cu potențial letal sau invalidant și modificarea Legii drepturilor pacienților nr. 46/2003 în acest sens, cu atât mai mult cu cât Franța, țară europeană cu un îndelungat și incontestabil exercițiu al democrației, a creat un precedent.

Declarația politică se intitulează „Trebuie să susținem dezvoltarea infrastructurii rutiere”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

De curând, un grup de deputați i-a adresat o scrisoare doamnei comisar european Corina Crețu pentru a-i semnala lipsa dezbaterii publice asupra Masterplanului general de transport.

În luna februarie, Masterplanul general de transport al României a fost dezbătut și în comisiile reunite ale Parlamentului, și la Ministerul Transporturilor. Nu pot înțelege, în acest context, dorința unora de a-și face imaginea pe seama unui document strategic absolut necesar României. La momentul respectiv, am susținut, alături de ministrul Ioan Rus, necesitatea dezvoltării unei infrastructuri sănătoase, a unor proiecte capabile să aducă fonduri în țară. Susțin în continuare dezvoltarea infrastructurii rutiere, navale, feroviare, aeriene, susțin prezentarea documentului la Comisia Europeană, precum și adoptarea masterplanului.

Nu vreau să iau partea ministerului, dar mi se pare absurdă abordarea domnilor deputați, care văd în acest document un material adus de acasă de un politician sau altul. Îi anunț pe această cale că dumnealor sunt într-o mare eroare. Masterplanul general de transport este un document al României și aparține tuturor românilor. Masterplanul general de transport nu este al unui partid politic. În momentul în care vom înțelege că documentele strategice trebuie dezvoltate, atunci poate că România va mai avea o șansă.

Stimați colegi de la Camera Deputaților,

Se pare că nu ați înțeles nimic din acest document. Nu aveți viziune și nu veți avea niciodată deschiderea necesară de a construi drumuri pentru această țară. Cine vorbește despre orgolii politice și interese electorale? Tocmai dumnealor, care au venit total nepregătiți la dezbaterea asupra masterplanului! Mă întreb dacă s-au întrebat vreo secundă acești colegi cum va fi privită țara noastră peste hotare, având în vedere că nu avem o viziune comună, coerentă pentru dezvoltarea transporturilor.

Nu neg faptul că România mai are multe de făcut pe partea de legislație în domeniul transporturilor, mai ales în ceea ce privește infrastructura rutieră. Am spus-o și cu alte ocazii și dați-mi voie să o repet. România are o legislație stufoasă, care trebuie simplificată și modificată. Dacă noi nu ne trezim în ceasul al doisprezecelea să lucrăm împreună pe această legislație, nici noi și nici copiii noștri nu vom putea circula în condiții bune și de maximă siguranță pe drumurile comunale, județene, naționale, pe autostrăzi sau pe drumurile expres.

Declarația politică este intitulată „Prioritate politicilor sociale”.

Politicile sociale – importanța care li se acordă în actul de guvernare – sunt dependente, după părerea mea, de câțiva factori determinanți.

În primul rând aș situa orientarea generală a partidului sau alianței care dă girul Guvernului. Ca partid socialdemocrat, PSD este concentrat și tinde să fie mai atent cu ceea ce se întâmplă în viața oamenilor. De aceea, în practica sa politică acordă prioritate politicilor sociale.

În al doilea rând se situează resursele financiare de care se poate dispune la un moment dat. Și, din acest punct de vedere, actuala coaliție condusă de PSD s-a preocupat de creșterea economică și de colectarea banilor la bugetele publice. Recent se desfășoară o adevărată campanie pentru reducerea evaziunii fiscale, dar preocuparea a fost tot timpul în grija ministerelor de resort, a ANAF și a întregului Guvern. Chiar și recenta măsură de scădere a TVA la alimente are un impact pozitiv asupra populației cu venituri mai scăzute.

În al treilea rând, cred că este importantă și personalitatea celui sau celei care este ministrul muncii. Or, din acest punct de vedere, se vede de la distanță că din momentul în care doamna Rovana Plumb a venit la Ministerul Muncii a dinamizat activitatea agențiilor subordonate, a adoptat o serie de măsuri și inițiative cu efecte benefice asupra vieții cetățenilor, iar preocuparea pentru politicile sociale guvernamentale a devenit una dintre primele priorități ale actualului Executiv. Se poate observa acest nou suflu redat politicilor sociale pe toate direcțiile care țin de ministerul muncii.

Astfel, dacă ne oprim la măsurile active de reducere a șomajului și de îmbunătățire a ocupării, vedem nu numai măsuri, programe și inițiative demarcate, ci și rezultate. În acest sens remarcăm tendința de reducere a șomajului, care anul trecut a scăzut de la peste 7% la 6,8%, iar rata de ocupare a populației în vârstă de 20–64 de ani s-a situat la 65,7%. Pe această direcție mai avem mult de lucrat, dar, având în vedere fondurile europene alocate acestor obiective, atât ce mai avem de cheltuit din exercițiul financiar 2007–2015 până la sfârșitul acestui an, cât și cele peste 4 miliarde de euro din bugetul de până în 2020, consider că sunt suficiente resurse să ne îndeplinim Strategia 2020 de ajungere la o rată de ocupare de 70%.

Declarația politică se intitulează „Să prețuim munca!”.

Sărbătorim peste două zile, la 1 mai, Ziua internațională a muncii. Dincolo de tradiția ieșirilor la iarbă verde în această zi liberă, trebuie să ne amintim că 1 Mai este ziua în care sărbătorim munca și pe cei care muncesc, care își câștigă traiul în mod cinstit, pe cei harnici, pe cei care prin munca lor de zi cu zi fac ca România să fie mai bogată, deoarece, așa cum spunea Mihai Eminescu, „bogăția unui popor nu stă în bani, ci în muncă”.

Munca este una dintre valorile fundamentale ale vieții sociale, care prin creativitate, eficiență și moralitate caracterizează viața și evoluția umană. Românii au fost întotdeauna recunoscuți ca fiind un popor harnic, însă înțelegerea total greșită a vremurilor pe care le trăim, ca oferind oportunități de a obține peste noapte bani, putere și faimă fără muncă susținută, pare a răsturna ierarhia valorilor. Însă nu trebuie să uităm și mai ales să-i învățăm pe tineri cultura muncii: faptul că munca nu este o înjosire și nu este o obligație impusă de alții, ci munca trebuie apreciată ca o resursă, un factor de profit care întoarce efortul și energia învestite în creștere personală, profesională, de motivație, dezvoltare și șansă de reușită în viață. Și subliniez ideea că vorbesc despre munca cinstită, corectă și făcută cu pasiune și dăruire, cea care stă la baza progresului social și care generează resurse pentru oameni și societate.

Noi, ca social-democrați, respectăm și prețuim munca, iar faptele noastre stau dovadă. Încă de la preluarea guvernării, mai precis în cei trei ani pe care i-am marcat în această săptămână, am căutat soluții prin care să valorizăm și să stimulăm munca: am reîntregit salariile tăiate în mod abuziv, am mărit salariul minim pe economie, am deblocat angajările în domenii-cheie precum educația sau sănătatea, am stimulat tinerii să investească în agricultură, am crescut salariile profesorilor debutanți și ale medicilor rezidenți, pentru a-i face să rămână în sistemul românesc. De asemenea, am vizat măsuri pentru crearea locurilor de muncă: am creat schema de ajutor de stat pentru firmele private care creează minimum 20 de noi locuri de muncă, am extins facilitățile rezervate tinerilor la deschiderea primei firme pentru toate persoanele debutante în afaceri, am redus CAS-ul la angajator – ceea ce înseamnă o povară fiscală diminuată, care va duce la crearea mai multor locuri de muncă –, am decis scutirea profitului reinvestit, am început implementarea programului „Garanții pentru tineri”, care va asigura oricărui tânăr cu vârsta sub 25 de ani inclus în proiect o ofertă de angajare de calitate.

Declarația politică este intitulată „Codul silvic nou – între ideal și ireal!”.

## Domnule președinte,

## Onorat Senat,

Acțiunea perfect constituțională de care a uzat Președintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, de a trimite spre reexaminare Codul silvic (noul cod) a provocat, în bunul stil românesc, interpretări și suspiciuni aiuritoare privind existența unor posibile cauze subterane și motivații contrafăcute, care trebuiau neapărat deconspirate.

Astfel, au fost lansate în spațiul public o serie de întrebări speculative, unele chiar cu răspuns indus, cum ar fi: oare ce interes personal sau politic are Klaus Werner Iohannis să modifice sau să amâne cat mai mult posibil votarea noului Cod silvic? Așa-numita stopare a distrugerii pădurilor României nu reprezintă cumva doar un pretext pentru favorizarea unor investitori frauduloși, probabil străini? De ce Klaus Werner Iohannis apără interesele unui investitor austriac în detrimentul investitorilor autohtoni? Nu cumva pentru că este de origine germană?

## Onorat Senat,

Acest demers mediatic a fost făcut deși este de notorietate devastarea halucinantă a pădurilor țării noastre de către așa-zișii investitori de bună-credință, care au tăiat în neștire sute de mii de hectare de pădure și au trimis la export zeci de mii de vagoane doar cu lemn brut sau cherestea.

Poate că suspiciunile, evident emoționale, nu numai ale politicienilor, ci și ale populației, îndeosebi ale celei din zonele montane, care deține și exploatează lemnul pe picior din pădurile țării, sunt normale. Mă gândesc dacă nu ar trebui ca Parlamentul să constituie o comisie de anchetă, care să descifreze de ce o bună parte din aurul verde al României a fost prăduit iresponsabil. Masivele defrișări din munții Moldovei și Munții Apuseni au condus la inundații devastatoare în fiecare an, au provocat și provoacă încă alunecări de teren, în urma cărora zeci și sute de case ale sătenilor sunt distruse și familii numeroase rămân pe drumuri.

O astfel de anchetă poate că ne-ar ajuta să formulăm mai precis și responsabil articolele de lege și, astfel, nu ar mai exista obiecții din partea Președintelui României. Și nici ale Comisiei Europene. Nu avem dreptul să ignorăm această problemă. Noul Cod silvic trebuie să stopeze jefuirea fără măsură a pădurilor. Fără a mai socoti că, dacă nu o facem noi, iată, a început să o facă DNA. Ne trezim că mulți dintre parlamentari încep să dea cu subsemnatul. Și ne imploră apoi clemența în plen.

Declarația politică se intitulează „Cu celeritate înainte!”. Doamnelor și domnilor colegi,

Vă rog să-mi dați voie să mulțumesc Guvernului pentru celeritate! Cum ce este aceea? Termenul scurt și legal în care ni se răspunde nouă, tuturor, la întrebările și interpelările pe care le adresăm săptămânal membrilor Guvernului. Cum, nu vă convine că vi se răspunde în 30 de zile sau și mai mult la o întrebare care are termen de două săptămâni? Greșiți! Se poate aștepta și câteva luni. Au fost cazuri. Unii dintre noi așteaptă răspuns la ceva ce au întrebat anul trecut!

Suntem, oficial, o remorcă a Guvernului, bună la ridicat mâna în sală la vot. Și mai grav este că noi am permis acest lucru, prin acceptarea, ani la rând, a unei atitudini ireverențioase la adresa noastră, indiferent că vorbim despre parlamentari ai puterii sau ai opoziției. Ce uită înalții demnitari este faptul că marea majoritate a întrebărilor și interpelărilor pleacă din petițiile, memoriile și problemele care ajung la cabinetele noastre parlamentare și cărora trebuie să le răspundem. Nu putem da vina la infinit pe indolența unor funcționari din subordinea prim-ministrului, fapt pentru care i-am cerut acestuia să le explice miniștrilor că noi nu facem un exercițiu de imagine când îi întrebăm ceva, ci chiar așteptăm răspuns, iar cei din colegiile noastre își pun speranțele că vom avea în timp rezonabil acest răspuns. Așadar, ce înseamnă termen legal pentru un ministru în România, ce înseamnă celeritate și responsabilitate? Prim-ministrul trebuie să știe, doar se întâlnește săptămânal cu oamenii aceștia pe care noi îi vedem atât de rar, încât am uitat și cum arată..., în ciuda unei alte îndatoriri a lor, aceea de a veni în fața noastră, în comisii sau în plen, pentru a vorbi despre anumite proiecte de lege. Este o boală contagioasă neseriozitatea asta, probabil, pentru că nici măcar secretarii de stat nu se mai obosesc să vină să susțină punctul de vedere al Guvernului în ședințele de plen sau în comisii. Iar inițiativele care nu sunt pe placul Guvernului primesc, sec, o propoziție: Guvernul nu susține. De ce? Ce îl deranjează pe Măria Sa Guvernul, ce propune în schimb, ce amendamente are... nu știm și nu vom afla niciodată, pentru că relația de comunicare dintre Senat și Guvern se rezumă la ceea ce tocmai am descris.

Declarația politică este intitulată „PSD – groparul cercetării românești”.

## Distinși colegi,

Ridic azi în fața dumneavoastră o problemă fundamentală cu care se confruntă România, mai ales în ultimii trei ani, de când Guvernul Ponta s-a instalat la Palatul Victoria. Vorbim de cercetare. Este un domeniu vast, care nu poate fi acoperit doar în timpul scurt alocat declarațiilor politice. Însă doresc să trag un semnal de alarmă.

Deși nicio țară și nicio economie nu se pot dezvolta fără cercetare și fără investiții în cercetare, Guvernul PSD omoară acest domeniu.

Pe de o parte, deși Comisia Europeană a avertizat că desființarea Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării-Dezvoltării și Inovării – UEFISCDI „ar contribui la o dispersie mai mare în sistemul de cercetare și inovare”, Ministerul Educației insistă pentru fragmentarea acesteia în două entități, deși în alte țări europene cercetarea este finanțată în sistem centralizat.

Pe de altă parte, Guvernul Ponta a tot amânat contractarea proiectelor pentru finanțarea cercetării cu mai bine de un an, timp în care nu a fost lansat niciun program nou pentru cercetarea fundamentală, iar competiția pentru parteneriate, dedicată cercetării aplicative, s-a anulat de patru ori. Din cauza acestor amânări, sute de cercetători nu doar că nu au putut să avanseze cu proiectele, dar au rămas neplătiți luni de zile. Între aceste proiecte sunt unele, din domeniul medicinei, care pot salva vieți. Mulți cercetători părăsesc astfel România, îndreptându-se către state care le asigură nu doar salarii decente, ci mai ales condiții pentru munca lor de cercetare.

Din toate aceste manevre România pierde. Pierde cercetători, pierde proiecte, pierde rezultate. Consecința logică este că pierde progresul pe care cercetarea și inovarea îl aduc unei societăți.

Este momentul să ne aplecăm serios asupra acestui domeniu, până nu va fi îngropat de tot. Este momentul să ajungem la un consens politic privind alocarea a 1% din PIB cercetării.

Dacă nu reacționăm măcar în ceasul al doisprezecelea, Guvernul PSD va pune cruce acestui domeniu.

Declarația politică se intitulează „Indiferența Guvernului cu privire la răspunsurile la interpelările adresate”.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Potrivit Constituției României (art. 112) și articolului 163 din Regulamentul Senatului – „Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice, Senatul poate acorda un termen de cel mult trei săptămâni.” Din păcate, Guvernul Ponta nu-și asumă obligațiile reale de a răspunde la interpelările adresate.

În cei doi ani de mandat senatorial, am adresat o serie de interpelări Guvernului Ponta, care, prin miniștrii săi, a încercat pe orice căi să amâne sau să tergiverseze răspunsuri la interpelări și întrebări incomode și care fac obiectul unor posibile acțiuni penale.

Interesant că, acum doi-trei ani, actualul prim-ministru acuza Guvernul Boc de astfel de atitudini de evitare a anumitor răspunsuri la acțiunile senatorilor și deputaților, iar când domnul Victor Ponta a devenit premier a spus că membrii Cabinetului său nu vor întârzia să găsească soluții la orice solicitare a Parlamentului României.

Chiar dacă, declarativ, liderii PSD afirmă că vor solicita miniștrilor asumarea responsabilității guvernamentale prin oferirea de răspunsuri la interpelări și întrebări, indiferent de tipologia și soluțiile incomode solicitate, practic... aceste afirmații au avut doar caracter mediatic.

Membrii Cabinetului Ponta IV demonstrează încă o dată lipsa de echilibru și transparență politică, tratând parlamentarii în funcție de apartenența doctrinară, uitând că funcțiile de înalți demnitari sunt, înainte de culoarea politică, funcții administrative, de gestionare a politicilor publice naționale.

## Stimați colegi,

Am dorit prin această declarație politică să atrag atenția asupra faptului că în ultimii șase ani, indiferent de Guvern (Ponta, Boc etc.), înalții demnitari guvernamentali se consideră deasupra Parlamentului României, senatorii și deputații fiind considerați doar mase de manevră pentru promovarea proiectelor Executivului, și că nu se respectă rolul lor constituțional, așa cum se precizează și în principiul separației puterilor în stat.

Declarația politică este intitulată „Copiii Constanței au dreptul la sănătate!”.

## Onorat prezidiu,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Lipsa unui spital de pediatrie în Constanța este, în opinia mea, una dintre cele mai grave probleme ale județului și ale orașului. Lăsând la o parte disputele politice sau neplăcerile create de actuala administrație publică locală, trebuie să ne oprim atenția asupra viitorului Constanței, al României: copiii.

Spitalul Clinic Județean Constanța deservește drept spital regional, cazuri din mai multe județe fiind direcționate aici. I se spune cea mai mare unitate sanitară a județului Constanța, însă, din păcate, în cei mai bine de 40 de ani de existență, spitalul județean a devenit motiv de dispute politice și de proteste din partea pacienților.

Nu contest calitatea profesională a managerilor sau a medicilor; nu este aceasta intenția mea. Însă nu putem trece cu vederea faptul că multe dintre secții sunt neîncăpătoare sau arată ca acum 45 de ani, atunci când spitalul a fost dat în folosință. Mai mult, din punctul meu de vedere, fondurile insuficiente, aglomerarea cauzată de numărul mare de pacienți și de lipsa unor unități medicale specializate, cum ar fi un spital de pediatrie, sunt motivele pentru care s-a ajuns în situația actuală. Constanța, unul dintre cele mai mari orașe din țară, reședința unui județ cu aproximativ 700.000 de locuitori, are nevoie de un spital de pediatrie. Ca să nu mai vorbim despre nevoia înființării unui spital regional!

## Stimați colegi,

Sistemul de sănătate de stat a pierdut, în Constanța, războiul cu sistemul privat, ceea ce nu este normal sau corect pentru plătitorii de asigurări de sănătate. Cum își poate trata copilul în sistemul privat o familie cu venit minim sau mediu pe economie? Cum își pot permite părinții aflați în această situație tratamentul necesar pentru vindecarea copilului lor? Ce pot face aceștia în cazul în care au mai mulți copii?

Mi-ar plăcea să cred că, atunci când vine vorba despre sănătate, reaua-voință nu-și are locul. Atât cea politică, cât mai ales cea administrativă. De asemenea, am speranța că nimeni, în orice poziție s-ar afla, nu și-ar bate joc de viitorul copiilor noștri.

Declarația politică se intitulează „Vaccinul – un drept sau o obligație?”.

Specialiștii au atras atenția că acoperirea vaccinală are o tendință de scădere, iar România se află cu mult sub nivelul de 95% recomandat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). În momentul de față, acoperirea vaccinală este în jur de 60–70%, dar este important să se ajungă cât mai aproape de 90%, pentru că atunci și populația nevaccinată poate fi apărată împotriva agresiunilor microbiene. Scăderea ratei vaccinării poate duce la reapariția unor boli deja eradicate prin imunizare, precum poliomielita, rujeola, difteria, hepatita etc. Toate aceste boli, eradicate prin vaccin, nu mai sunt acum un pericol, tocmai datorită imunizării, dar este îngrijorător faptul că, la o căutare rapidă pe internet, observăm că opozanții vaccinării, care sunt foarte vocali, susțin că epidemiile nu au dispărut în urma vaccinării, ci, atenție!, în urma evoluției sociale, întrucât oamenii au învățat să respecte regulile de igienă și să se spele pe mâini.

Este redundant să mai spun cât de periculoase sunt astfel de afirmații, mai ales când ele sunt făcute de diverși președinți de asociații de părinți sau lideri de opinie autoproclamați, fără pregătire medicală sau fără informații sigure, informații care sunt preluate apoi de mulți părinți fără niciun filtru.

Mișcarea antivaccinare este foarte puternică, iar pe internet, unde totul se propagă cu o viteză amețitoare, a căpătat amploare. Oameni care au un foarte mare impact militează antivaccin și câștigă din ce în ce mai mult teren, mai ales pentru că autoritățile sunt lipsite de o reacție fermă. Este încurajator pentru viitorul României faptul că părinții se informează, dar este importantă sursa din care aceștia își iau informația. Este important să aibă acces la date corecte medical, și nu la simple opinii de pe internet. Mai mult, este vital să aibă informație din mai multe surse competente și din ambele tabere, atât pro, cât și contra, și abia apoi pot spune că au luat o decizie informată, conștientă și asumată.

Apariția unei legi a vaccinării a fost solicitată de mulți specialiști îngrijorați că numărul mamelor care își imunizează copiii este în continuă scădere, pentru că mai mulți dintre părinți consideră că serurile incluse în schema obligatorie de vaccinare mai mult le dăunează copiilor decât să îi ajute. Iată că, în urmă cu scurt timp, ministrul Bănicioiu a spus că ministerul lucrează la o lege pentru vaccinare, existând deja un draft, iar ca sursă de inspirație a avut legislația din Franța, Germania și Polonia, țări în care părinții pot suferi sancțiuni serioase dacă nu își vaccinează copiii. Bineînțeles că o măsură trebuie luată, dar uneori coerciția nu este cel mai bun și eficient răspuns. Mai ales când este coerciție și atât. Atunci când obligi pe cineva să facă ceva, vor apărea automat și reticența, și rezistența. Întrebarea este cum putem transforma obligația într-un drept, iar răspunsul este: prin educație și informare.

Declarația politică este intitulată „«Darul» otrăvit al guvernării”.

Domnule președinte,

## Distinși colegi,

În buna tradiție a perfidiei și mitomaniei care caracterizează guvernarea Ponta, noul Cod fiscal, împachetat populist în formule mieroase și cu lipici la necunoscători, învelit într-o panglică pe care se poate citi fastuos reducerea la 9% a TVA la alimente, este, de fapt, doar un dar otrăvit al PSD pentru români.

Prezentat cu cinism ca având o abordare liberală, pritocit de „expertul” ex-ministru penal Darius Vâlcov, pasionat agonisitor de lingouri de aur, pungi cu bani și tablouri preumblate tacticos și oneros prin cimitirele patriei, noului Cod fiscal i-a dat cep actualul ministru al finanțelor publice, Eugen Teodorovici, cel fruntaș la orice tăvăleală a declarațiilor din recuzita intoxicărilor de partid. După ce, ca ministru al fondurilor europene, cel în cauză s-a făcut remarcat printr-un eșec absolut, care plasează România în coada clasamentului privind absorbția fondurilor europene, pentru Eugen Teodorovici, cel senin și nestresat de realitatea metastazelor economiei, se întrevăd perfect „reducerea evaziunii fiscale, creșterea consumului și stimularea creșterii economice”.

Cei de la PSD și aliații lor politici fac ceea ce știu mai bine: dau cu o mână și iau cu două. De fapt, noul Cod fiscal, trecut de votul Senatului, prevede mascat pervers creșterea impozitelor pe terenuri, clădiri și autovehicule. Adică sunt prevăzute creșteri ale valorii impozabile la toate categoriile de clădiri, pentru toate categoriile de autovehicule, precum și pentru terenurile situate deopotrivă în intravilan și extravilan sau înregistrate în registrul agricol la categoria de folosință „terenuri cu construcții”.

Deși a copiat inițiativa reducerii TVA de la PNL, specialistul în _copy-paste_ Ponta doar a simulat pentru prostime că procedează la o relaxare fiscală, când, de fapt, cu viclenie mărește impozitele. Premierul a susținut nonșalant și demagogic că va elimina impozitul pe dividende, când acesta rămâne în noul Cod fiscal. S-a angajat

că elimină și taxa specială, doar că aceasta s-a metamorfozat în impozitul pe terenul de sub clădiri. Nu a fost eliminată, nici redusă măcar supraacciza la carburanți, iar toată această poveste a relaxării fiscale este o mare gogoriță.

Declarație politică privind comemorarea Genocidului armean

Marile tragedii nu sunt doar ale popoarelor care le-au suferit, ci sunt tragedii ale întregii umanități. Iar genocidul îndreptat în anul 1915 împotriva armenilor de către autoritățile Imperiului Otoman este una dintre acestea.

Începând cu primăvara anului 1915, în numai câteva luni, o civilizație multimilenară, cea a armenilor, aflată în leagănul ei istoric, a fost aneantizată. Sute de mii de locuințe, mii de biserici, de școli, de așezăminte culturale, un patrimoniu cultural și religios impresionant, au rămas pustii ori au fost pustiite. Până la sfârșitul Primului Război Mondial, din cele trei milioane de armeni locuitori ai Armeniei istorice pe acest teritoriu nu mai existau supraviețuitori. Cei care nu fuseseră uciși continuau o existență traumatizată, în exil, în orfelinate, în haremuri ori islamizați cu forța.

Acțiunea de distrugere a poporului armean a fost o acțiune premeditată și realizată cu cruzime de autoritățile Imperiului Otoman. Bărbații aflați în armata otomană au fost dezarmați, duși în batalioane de muncă forțată și, la scurt timp după aceea, împușcați. Restul populației, în imensa majoritate bătrâni, femei și copii, a fost adunată la marginea localităților și mânată în convoaie către deșerturile Mesopotamiei. Atunci când nu au murit pe drum, de osteneală sau de lăcomia bandelor înarmate care le atacau, sub privirile indiferente ale soldaților ori jandarmilor turci, convoaiele și-au găsit moartea de foame, de sete, de frig ori de tifos. Morții convoaielor nu au alt mormânt, acolo unde cadavrele nu au fost lăsate să zacă la marginea drumurilor, pradă animalelor nopții, ori nu au fost înghițite de apele Eufratului, decât gropile comune din nisipurile deșertului. Numeroase documente ale Guvernului Junilor Turci, rapoarte ale diplomaților străini, mărturii ale supraviețuitorilor, fotografii zguduitoare stau dovadă a acțiunilor cinice și premeditate ale autorităților turcești de nimicire a poporului armean.

Din familia bunicului meu matern nu au supraviețuit decât bunicul și o soră mai mică, pe care bunicul a regăsit-o mult mai târziu, căutând prin orfelinate. Una dintre surorile lui și-a găsit moartea în deșert, împreună cu fetița ei de patru ani. Cealaltă soră s-a sinucis, aruncându-se în apele Eufratului, pentru a nu fi violată. Iar fratele lui a fost ucis cu sabia de un soldat. Aproape că nu există familie de armeni pe acest pământ care să nu aibă pe cineva ucis în timpul masacrelor. Genocidul a lăsat în urma sa un milion și jumătate de victime, un milion și jumătate de morți fără morminte.

Declarația politică este intitulată „25 de ani de la cea mai mare demonstrație antisistem de după 1989, denumită «Golaniada» sau Fenomenul «Piața Universității»”.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Această declarație politică, chiar dacă deranjează pe anumiți colegi senatori, este dedicată celor care au crezut că idealul Revoluției anticomuniste din 1989 nu a fost atins și au luptat pentru eliminarea elementelor comuniste aflate în conducerea statului român după 1990.

Manifestațiile din Piața Universității, începute pe 22 aprilie 1990, au fost considerate elementele celei mai importante atitudini anticomuniste și antisistem din Europa de Est. Piața Universității a transformat societatea românească, a schimbat cariere și destine, a lansat un adevărat curent sociointelectual și politic. Fenomenul „Piața Universității” s-a sfârșit tragic, prin reprimarea sângeroasă a manifestanților de către minerii veniți între 14 și 15 iunie, la chemarea președintelui Ion Iliescu. Au trecut de atunci 25 de ani, dar capitolul „Golaniadei” și al mineriadei care i-a pus sfârșit nu a fost închis.

Așa cum afirma un martor al evenimentelor, „când o mână de oameni au blocat Piața Universității pe 22 aprilie 1990, după o manifestație împotriva FSN, nu și-a imaginat nimeni că acesta va deveni momentul zero al unui adevărat fenomen”.

Manifestațiile au durat 53 de zile și nopți la rând, zeci, poate sute, de mii de oameni s-au întors în locul unde începuse sfârșitul regimului totalitar și au cerut despărțirea definitivă de comunism prin: alegeri libere – din păcate, viciate parțial prin scrutinul electoral din 20 mai –, aplicarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, o presă independentă, pedepsirea celor vinovați de morțile din decembrie 1989. Răbufnirea ilogică a lui Ion Iliescu, care i-a numit pe demonstranți „golani” și „elemente de-a dreptul fascistolegionare”, a mobilizat și mai multă lume în Piață. Primele reacții universitare au venit din partea nou-constituitei Ligi a Studenților (condusă de Marian Munteanu), care a deschis balconul Universității, iar persoane cu simț oratoric din societatea civilă (Ana Blandiana, Andrei Pleșu, Petru Creția, Mihai Șora), clerici (de genul părintelui Galeriu), dar și oameni obișnuiți le vorbeau în fiecare zi protestatarilor.

Declarația politică se intitulează „Mediul de afaceri, sufocat tot mai mult de birocrația statului”.

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

În toți anii de când este la guvernare, Ponta nu a făcut nimic pentru a curma birocrația fiscală și pentru a ajuta în mod real dezvoltarea mediului economic. Faptul că statul român menține reglementări fără sens, care generează costuri suplimentare și dificultăți majore firmelor, este constatat și de un recent studiu realizat de Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR). Potrivit acestuia, 58% dintre întreprinzătorii români consideră că se confruntă cu greutăți ce ar putea fi eliminate ușor, iar 80% dintre ei afirmă că fiscalitatea este împovărătoare.

Studiul CCIR mai arată că peste 80% dintre oamenii de afaceri sunt nemulțumiți de timpul necesar pentru obținerea avizelor și autorizațiilor, dar și de procedurile privind închiderea unei firme.

De asemenea, modul de interacțiune cu ANAF, atât de criticat în ultima perioadă, este evaluat negativ de mai bine de 60% dintre cei chestionați, în timp ce numai 12% cred că este eficient modul în care se deblochează conturile sau se ridică popririle.

Așadar, în loc de lăudăroșenia fără suport privind presupusele inovații fiscale, premierul Ponta ar trebui să diminueze nivelul birocrației la care sunt supuse. E o necesitate care, din păcate, nu pare să se transforme într-o prioritate a guvernării PSD.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Bilanțul real al autostrăzilor după trei ani de guverne Ponta”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În condițiile în care la sfârșitul săptămânii trecute domnul Victor Ponta anunța cu surle și trâmbițe că va face o mare manifestare cu prilejul împlinirii a trei ani de la căderea Guvernului Ungureanu, am considerat că e bine să se facă și un bilanț al marilor realizări guvernamentale privind situația autostrăzilor din timpul guvernelor conduse de domnul Ponta.

Conform ultimelor date și analize date publicității, România are în momentul de față circa 690 de kilometri funcționali de autostradă, aproape 300 din aceștia fiind inaugurați în ultimii trei ani. Cu toate acestea, toate tronsoanele de autostradă au fost demarate în timpul guvernărilor anterioare (guvernele Năstase, Tăriceanu și Boc), iar până în prezent – în trei ani de guvernare – încă nu a fost inaugurat niciun kilometru început în noul mandat, din 2012 încoace.

În acest moment se află în lucru 228 de kilometri de autostradă, din care 122 au fost demarați în perioada 2013–2014. Alți 81 de kilometri se află în stadiul licitațiilor, iar alte proiecte importante au rămas doar pe hârtie.

De asemenea, câteva mari proiecte de infrastructură au fost tergiversate în ultimii ani, unele lăsate fără finanțare, blocate sau cu contracte reziliate. În această situație se află, ca un caz elocvent, și A1 Sibiu–Pitești. În toamna lui 2012, Guvernul USL de atunci anulează licitația pentru revizuirea studiului de fezabilitate, documentul esențial pentru lansarea construcției. A fost nevoie de aproape 18 luni pentru ca Executivul să relanseze licitația pentru studiul de fezabilitate, toate acestea în condițiile în care însăși uzina Dacia-Renault – cel mai mare constructor auto și contribuitor la bugetul de stat din România – spune că depinde de existența acestei autostrăzi.

De asemenea, mă uimește în continuare cum premierul Victor Ponta continuă să se laude cu deschiderea de tronsoane de autostrăzi începute în timpul mandatelor guvernelor anterioare, având următoarele exemple:

- A1: Arad _bypass_ : 12,25 km (început în 2009);

Declarația politică se intitulează „Trei ani de guvernare Victor Ponta, trei ani de plagiat și minciună”.

Cu tupeul și minciuna arhicunoscute, premierul Victor Ponta, președinte în exercițiu al PSD chiar și după înfrângerea rușinoasă de la alegerile prezidențiale din toamna anului trecut, s-a gândit să sărbătorească trei ani de guvernare care stă sub semnul plagiatului său.

Plagiatul este o marcă înregistrată a guvernărilor PSD. Rând pe rând, la conducerea Ministerului Educației Naționale s-au succedat doi miniștri PSD acuzați de plagiat. Este vorba despre colegii senatori Ioan Mang și Ecaterina Andronescu, cea care a abramburit învățământul preuniversitar din România prin distrugerea școlilor de arte și de meserii. Probabil, doamna profesor dorea să avem numai absolvenți de studii superioare de la fabricile particulare de diplome, cu perspectiva îngroșării șomerilor, fără șansa găsirii unui loc de muncă.

„Cel mai cinstit guvern” al României de după 1989 s-a dovedit a fi cel mai corupt guvern, cu nu mai puțin de 13 miniștri cercetați pentru fapte penale, în condițiile în care domnul Victor Ponta se recomandă ca fiind de profesie procuror. Să ne amintim de „marțea neagră” pentru justiție și statul de drept, când la comanda PSD s-a dorit promovarea unei inițiative legislative care urmărea crearea unei superimunități pentru politicienii aflați în vizorul instituțiilor anticorupție. PSD a votat în mod constant pentru apărarea parlamentarilor certați cu legea, cazul Șova fiind cu siguranță cel mai notoriu în acest sens. Atitudinea premierului PSD și acțiunile pro-corupție au generat rapoarte MCV negative pe bandă rulantă.

Premierul PSD ne-a promis o Constituție îmbunătățită, proiect care a fost abandonat în favoarea unei colecții de norme nedemocratice. Aproape 50% din modificările propuse de PSD la proiectul constituțional se refereau la reducerea atribuțiilor Președintelui României. Oare PSD anticipa înfrângerea electorală care se prefigura? Colegul de guvern și de partid al domnului Ponta, vicepremierul Liviu Dragnea, ne-a promis reorganizarea administrativ-teritorială a țării prin regionalizare și descentralizare. După ce a ars gazul de pomană prin țară aproape jumătate de an, a cedat în fața intereselor baronilor PSD. Unii dintre aceștia se află acum la studii postuniversitare, având preocupări scriitoricești.

Declarația politică se intitulează „Guvernul Ponta – trei ani de împliniri mărețe”.

Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

S-au împlinit în aceste zile trei ani de la votarea și adoptarea moțiunii de cenzură care s-a soldat cu demiterea Cabinetului Mihai Răzvan Ungureanu și preluarea guvernării de către PSD.

Un moment de bilanț, la care însă Victor Ponta a prezentat numai partea plină a paharului mandatelor sale, punând accentul în mod triumfalist doar asupra măsurilor sociale adoptate, uitând să amintească marile proiecte eșuate și promisiunile fără acoperire în realitatea economică imediată.

Cu trei ani în urmă, Cabinetul Ponta se instala în fruntea bucatelor la Palatul Victoria, beneficiind din plin și dispunând discreționar de potențialul unei economii abia ieșite din criză, pe care România a traversat-o cu costuri sociale semnificative.

Anul 2012 trebuia să fie cel în care relansarea economică să ia avânt, fiind create toate premisele pentru împlinirea acestui deziderat: după trei ani de criză, guvernarea PDL a închis anul 2011 cu o creștere economică de 2,2%.

Cu mâna strâns încleștată pe robinetul pomenilor electorale, beneficiind de peste cinci miliarde de euro în rezerva Ministerului de Finanțe – chivernisiți de guvernul precedent tocmai cu destinația reîntregirii salariilor bugetarilor –, pentru noul prim-ministru a fost floare la ureche să fredoneze pe tot parcursul anului electoral 2012 șlagărul reparării inechităților sociale și refrenul „Dreptate până la capăt!”.

Românilor li s-a mai promis implementarea unei viziuni economice de lungă durată, care să ofere predictibilitate, locuri de muncă și protejarea resurselor naturale ale țării, depolitizarea administrației publice, toleranță zero față de corupție și clientelism. Cu ce s-au ales din toate acestea până la urmă?

Măsurile populiste adoptate de Guvernul Ponta au avut ca efect blocarea economiei naționale, creșteri de prețuri în lanț și scăderea puterii de cumpărare a fiecărui român, pe care creșterile salariale sau de pensii nu au reușit să le acopere.

Incompetența PSD și incapacitatea de a înțelege mediul de afaceri și economia, lipsa de preocupare pentru finanțarea investițiilor publice și crearea de noi locuri de muncă, corupția și eșecul privatizărilor au marcat decisiv ultimii ani de guvernare.

Declarația politică este intitulată „Cel mai cinstit guvern, la trei ani de guvernare”.

Stimați colegi,

Consider că este de datoria noastră, a parlamentarilor, să facem o trecere în revistă a activității Guvernului, care, potrivit art. 103 din Constituția României, primește un vot de încredere al Parlamentului. Programul și lista guvernelor Victor Ponta I, II, III și IV au primit votul de încredere al unei majorități câștigate prin manipulare.

Pentru a fi în rezonanță cu ultimele ordonanțe date de acest Guvern, putem spune chiar că acest Cabinet Victor Ponta a primit guvernarea în dar, ca un ciubuc. Din păcate, o și tratează ca atare. Petre Țuțea, într-un citat celebru, spunea: „Români, nu vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc țara!” Iar conducătorii de astăzi fac zilnic dovada acestei precarități sufletești.

## Stimați colegi,

Sunteți mulțumiți de votul de încredere acordat acestui Guvern? Acestui Guvern care face același lucru în mod repetat și se așteaptă să obțină alt rezultat. Acestui Guvern care manipulează prin demagogii și se așteaptă să vadă rezultate în economie. Acestui Guvern care reduce TVA, dar nu scade prețurile, care spune că avem creștere economică, dar nu sunt bani de investiții, care spune că bugetul suportă reducerile anunțate, dar propune autorităților locale, în loc de sprijin, credite în condiții avantajoase, care vorbește de creșteri de salarii și pensii, dar crește și înmulțește taxele și impozitele.

Guvernarea înseamnă sacrificiu personal al celui/celor care dețin astfel de funcții în favoarea binelui comun. Elementul orientativ fundamental ar trebui să fie planul de societate sau binele comun, ceea ce presupune capacitatea de a gândi pe termen lung, nu doar în așteptarea imediată a profitului de pe urma funcției, de a înțelege efortul personal în cadrele mai largi ale unui destin de țară.

În numele binelui comun, în accepțiunea PSD, România a traversat cei mai grei trei ani sub un guvern care nu și-a câștigat locul, doar a primit un dar numit ciubuc. Guvernul Victor Ponta împlinește astăzi trei ani de când a rămas încremenit în lupta împotriva unei himere. În urmă cu trei ani, „Guvernul unui regim abuziv și corupt”, după cum numește Victor Ponta fosta guvernare, a fost înlocuit cu un Guvern realmente abuziv, corupt și încarcerat, pe alocuri. Guvernul PSD a condus țara atârnând constant de beregata cuiva, a unui sistem, a unui om, doar să nu fie pus la treabă. A căutat să atace, a căutat să nu muncească, a căutat să țină în viață frica de mai rău, în loc să vină cu un scenariu de mai bine pentru români. A căutat să manipuleze prin frică un întreg popor, așa cum numai un partid comunist ca PSD știe să facă.

Declarația politică se intitulează „Gestionarea scăderii populației țării”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

România se confruntă cu o realitate îngrijorătoare, și anume cea a scăderii populației. Uitându-ne la previziunile făcute de instituțiile de statistică, observăm cum numărul de locuitori ai țării este în regres continuu, fapt ce va avea un impact negativ major asupra economiei naționale. Conform datelor puse la dispoziție de biroul de statistică al Comisiei Europene, în anul 2040 populația României va fi de 18,458 de milioane de locuitori. Lucrurile nu arată mai bine nici pentru viitorul îndepărtat, întrucât aceleași statistici ne prezintă anul 2080 cu o populație de doar 16,338 de milioane de locuitori.

Numerele prezentate diferă de la o instituție de statistică la alta, dar toate au un lucru în comun, și anume faptul că populația țării va scădea în fiecare an. Aceste cifre sunt neliniștitoare, deoarece sunt rezultatul unei rate a natalității tot mai mici.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă un raport între muncitori și pensionari extrem de problematic și un sistem de pensii nesustenabil. Dacă în prezent România are mai mulți pensionari decât cetățeni integrați în forța de muncă, cum va arăta economia noastră în următoarele decenii?

Nu doresc să comentez această tendință a natalității scăzute, deoarece este un fenomen greu de gestionat, cu care se confruntă și alte state europene, dar trebuie să conștientizăm că acest lucru ne forțează să ne adaptăm situației curente și să găsim noi soluții pentru îmbunătățirea performanțelor economice.

Statisticile nu au rolul de a crea panică; ele sunt un indicator menit să ne pregătească mai bine pentru potențialele provocări ale viitorului, iar în acest fel avem șansa să ne reorientăm eforturile până nu va fi prea târziu.

Vin din urmă generații cu idei și filozofii diferite despre cum ar trebui să arate România și vor înfrunta multe probleme ce pot fi tratate încă de acum. De ce să lăsăm în urma noastră o povară pentru copiii noștri? Avem multe de învățat de la tinerii români de astăzi, cei cunoscuți ca fiind parte din generația milenarilor, iar datorită lor putem schimba modul în care trăim, în care gândim și mai ales în care muncim.

Declarația politică este intitulată „Atragerea de investitori în domeniul săpunurilor, lacurilor, vopselelor”.

Domnilor colegi,

Întreprinderea „Apollo” a fost înființată în 1876 de către o familie de întreprinzători locali.

Profilul inițial cuprindea fabricarea lumânărilor și a săpunului de rufe. După naționalizare, în anii ’50, la acest profil s-a adăugat fabricarea săpunului de toaletă și a glicerinei.

În anii 1970 s-a pus în funcțiune o instalație de fabricație a detergenților pe bază de săpun, unică în țară. Aici se produceau și detergenți pentru agricultură destinați instalațiilor de muls mecanic.

La sfârșitul anului 1970, întreprinderea a preluat o secție de fabricare a vopselelor, pe care a dezvoltat-o ulterior pe un nou amplasament.

Profesionalismul și spiritul inventiv au condus la brevetarea unor produse destinate programului nuclear și celui naval, într-o perioadă în care România deținea locul 4 mondial în exportul de nave.

Momentul Revoluției din 1989 a găsit firma „Apollo” într-o situație economică prosperă, cu un număr de aproximativ 500 de salariați.

La nivel național, producerea gamelor de săpunuri, detergenți și lacuri și vopsele ar contribui la mișcarea mecanismelor, acum gripate, ale industriei locale și naționale de profil și ar rezolva probleme existențiale pentru un număr semnificativ de oameni.

Forța de muncă în acest domeniu cu totul special se formează în timp. Încă există în Galați profesioniști desăvârșiți care ar putea pune în funcțiune noi capacități de profil, contribuind și la formarea profesională de noi specialiști.

Declarația politică se intitulează „Reforma învățământului rămâne o... necunoscută”.

Se apropie un nou sfârșit de an școlar, cu examene de capacitate, bacalaureat și admitere la facultate. Deja ne dă frisoane gândul că învățământul românesc se va confrunta cu obișnuitele eșecuri constatate în ultimii ani. În pofida numeroaselor proiecte de modernizare a sistemului, asistăm la un fenomen al declinului, care vizează însuși viitorul țării. Cât se poate de grav! Este suficient să amintim aici numai rata abandonului școlar, care ia proporții. Cât privește formarea specialiștilor în profesiile necesare pe piața muncii, situația este catastrofală.

În anul școlar curent, este pentru prima dată în istoria modernă când copiii de clasa întâi au găsit băncile fără abecedare, după ce, în urmă cu trei ani, școlile s-au deschis cu întârziere de o săptămână. Zilele trecute, domnul ministru al învățământului constata că problemele de matematică pentru clasele a IV-a și a V-a sunt dificil de rezolvat chiar și pentru un adult cu pregătire peste medie la această materie. Dumnealui avertizează asupra neadaptării curriculei la vârsta elevilor. Iată, așadar, o hibă evidentă, care trebuie înlăturată. Încotro se îndreaptă, în realitate, învățământul românesc?

În urmă cu peste un secol, la 1896, într-o zi de 30 aprilie, în România a fost instituită Legea învățământului primar și normal-primar. Tot atunci s-a înființat Casa Școalelor,

instituție ce administra fondurile destinate construirii de localuri pentru școlile primare (desființată în timpul regimului comunist). Exista, așadar, pe vremea aceea o preocupare serioasă pentru instruirea și educarea tinerei generații, iar rezultatul a fost pleiada marilor personalități de mai târziu, care au asigurat emanciparea țării.

În cele două decenii și jumătate ale democrației postcomuniste, miniștrii de resort care s-au succedat s-au străduit, după puteri, să producă reforma sistemului de învățământ, intenționând să armonizeze sistemul românesc cu sistemul european. Rezultatul, după cum se vede, n-a fost cel dorit și necesar. Am spune că, mai degrabă, starea acestui sistem de importanță prioritară s-a deteriorat.

Doamnelor și domnilor, procedură, domnul senator Popa, microfonul 2.

## **Domnul Nicolae Vlad Popa:**

## Domnule președinte,

Vreau să răspund, poate, să explic domnului coleg care a intervenit aici pe procedură.

Repartizarea vicepreședinților se face de Birou, de președintele... președintele instituției

, președintele instituției. Iar dacă vicepreședinții au fost prezenți și nu au intrat în sală, sunt cel puțin tot atât de vinovați.

Există și situații în care, din vina nimănui, ești în imposibilitate de a te prezenta.

Chestiunea aceasta ține de organizarea Biroului permanent, domnilor colegi, și de acolo..., acolo să vedeți dumneavoastră cine răspunde de prezența unui vicepreședinte la declarații politice.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Da.

## Mulțumesc.

Nu facem o discuție, vă rog foarte mult.

S-a mai întâmplat, e regretabil că este a doua oară. Există un sentiment de colegialitate între colegii din Birou, ne anunțăm când suntem în imposibilitate de a ne prezenta...

Dar, vă spun, eu, astăzi, de exemplu, eram la Grupul de rugăciune, dacă mi s-ar fi spus, puteam să urc să prezidez ședința.

Domnul senator Nistor, vicepreședinte al Senatului. Haideți să nu facem o dezbatere... o să discutăm în Birou. Da, vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Domnule coleg,

Vă informez oficial că, în ședința de luni a Biroului permanent al Senatului, s-a nominalizat să conducă lucrările la întrebări, interpelări și declarații politice colegul dumneavoastră, domnul vicepreședinte Tase, așa cum îi spunem noi. Pentru informarea dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul senator Hașotti. Vă rog...

Asta este, o s-o rezolvăm.

Eu mi-am cerut scuze în numele Biroului.

Domnul senator Hașotti, microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte, Stimați colegi,

Tot ce s-a discutat până acum, inclusiv prezentarea de către dumneavoastră a proiectelor de lege ce urmează să fie atacate la Curtea Constituțională, acea listă cu declarații politice depuse, care, dacă fiecare ar dura 5 minute, ar însemna foarte multe ore – asta arată cât de mult ne descalificăm noi, ca parlamentari, când preferăm să depunem o declarație politică în loc s-o citim –, deci tot ce s-a spus până acum este în afara regulamentului. De ce? Conform a ceea ce a citit, prezenței, domnul senator Mario Ovidiu Oprea, în sală erau 76, acum sunt 79. Lucrările... lucrările Senatului se desfășoară în plen și numai în plen. Asta înseamnă că și declarațiile politice și interpelările, dar cutuma e cutumă.

## Bun.

Eu rog liderii grupurilor parlamentare – și mai ales pe cei ai opoziției – să reacționeze conform regulamentului.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

## Vă mulțumesc, domnule senator.

Aveți perfectă dreptate. Nu am niciun alt argument a spune în plus față de ce ați spus dumneavoastră. Așa este. Cutumiar însă și declarațiile politice, și întrebările, și interpelările se țin fără cvorum.

De asemenea, avem o mică problemă, dar am înțeles că la Cameră s-a procedat așa și mai binele e dușmanul binelui. Dacă nu aș fi citit lista cu privire la posibilitatea sesizării Curții Constituționale, ieșeam din termen și era, poate, mai grav decât această situație.

Având în vedere că, deși o serie de colegi au venit și au semnat, dar, pe urmă, au plecat, iar la apelul nominal nu au răspuns decât...

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea**

**:**

83.

Au răspuns 83?!

Haideți, vă rog frumos, haideți să vedem dacă, cumva, nu suntem 88.

Domnul senator Sârbu.

85?! Să putem să deschidem măcar ședința. Suntem 83 la apelul nominal.

M-ai citit și pe mine, și pe tine?

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Cred că a devenit o obișnuință în ultima perioadă să nu mai participăm la dezbateri, să nu mai venim la ședințe, să venim... și la votul final am văzut destul de greu.

Or, instituim o regulă și nu se mai țin ședințele fără cvorum... Nu trebuie să reclame neapărat opoziția lucrul acesta. Trebuie noi să avem bun-simț să spunem: nu avem cvorum de ședință. Nu se poate continua așa. Ce-o să facem? O să stăm tot timpul. Dacă vrem să retrimitem o lege la comisie, nu putem, că nu are cine s-o voteze. Și vă dau în scris – și faceți un test acum – că, în primele 20 de minute, o să vedeți în sală 20–30 de senatori.

Vrem să lucrăm. Noi am pus programul așa. Am fost eu criticat atunci, mi-am asumat, că, dacă-l mai puneam și joia, vă imaginați cum arăta sala. Am spus: „Haideți să lucrăm luni, marți și miercuri, și joi, în comisii!”

Nu reușim nici marțea să ne adunăm, cu greu ne adunăm și luni la votul final, iar miercuri, de fiecare dată, avem aceeași situație, dar de fiecare dată! Că ne lipsesc doi, că ne lipsește unul, că ne lipsesc trei... asta așa, după ce s-a semnat pe tabel, că, dacă numărăm în sală, ați văzut care este diferența.

Hai să avem, până la urmă – nici nu mai știu cum să o numesc –, bun-simț, demnitate, conștiinciozitate și să venim totuși și la dezbateri, că, de obicei, pe dezbateri întotdeauna sunt probleme între cele două părți, între opoziție și putere, că puterea nu vrea să accepte dezbateri. Când sunt invitați colegii noștri la dezbateri, sala e cum e. Ne hotărâm și, la proximul Birou permanent sau chiar acum, luăm o decizie, și o respectăm, că, altfel, nu se poate.

E ora 11.00. În jumătate de oră nu am putut să facem nimic. Nu cred că putem continua așa.

Domnul senator Hașotti, microfonul 2.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc.

Are dreptate domnul senator Sârbu. Și, cu riscul – nu e prima dată – de a-mi atrage antipatii, eu mai spun că nu este important câți semnează, că știm cum se semnează – și cine, și cum, da?! –, important este câți sunt în sală la momentul votului. La momentul votului, nu la momentul dezbaterilor! Așa spune regulamentul.

Or, cei doi secretari de astăzi – și din totdeauna – au obligația, tot conform regulamentului, să-l anunțe pe președintele de ședință când nu mai există cvorum în sală. Pentru că are dreptate, încă o dată spun, domnul senator Sârbu, liderul Grupului PSD, este important câți oameni sunt la vot. Și secretarii, încă o dată spun, au obligația să verifice ei, de la sine putere, cvorumul și să anunțe președintele de ședință..., dar...

Îmi pare rău că fac eu treaba altuia.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Domnul senator Igaș.

Încet, că avem o listă întreagă. Domnul senator Igaș, microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Este obligația noastră, a tuturor, să fim prezenți la lucrările plenului. Aș vrea să subliniez două lucruri spuse aici de domnul Sârbu.

Aș vrea, domnule senator Sârbu, să nu ne certați pe noi care suntem prezenți în sală. Aș vrea să-i certați, în primul rând, pe cei care lipsesc și, în special, pe cei care susțin Guvernul. Eu am fost lider de grup, atunci când susțineam un guvern, și era treaba mea, ca lider de grup, să motivez colegii să fie prezenți în sală, să avem cvorum.

Al doilea lucru. S-a spus aici de dezbatere. Dragi colegi, în ultima perioadă, dezbatere în plenul Senatului, mai puțin, pentru că, atunci când cineva vrea să intervină justificat și cu probleme bine documentate, președintele de ședință, de regulă, nu permite luarea de cuvânt celor din opoziție în special, dincolo de un reprezentant al grupului parlamentar.

Deci, dragi colegi, haideți să îmbunătățim activitatea aici, să nu-i mai certăm pe cei care au activitate și, eventual, să-i stimulăm pe colegii care nu vin la lucrările în plen! Vă mulțumesc.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Mulțumesc. Mă simt...

Imediat, domnule Atanasiu, imediat, că avem o ordine. Imediat vă dau cuvântul.

Domnule senator Igaș,

Sunt de acord cu dumneavoastră, aveți perfectă dreptate în tot ceea ce ați spus, mai puțin în chestiunea că nu se dezbate și că nu se acordă cuvântul. ## Vă rog să fiți convins că...

E părerea dumneavoastră, eu v-o respect. Eu, ca persoană care a condus multe ședințe, am altă impresie. Fiecare cu impresiile lui, dar trebuie să spun și eu punctul meu de vedere.

## **Domnul Traian Constantin Igaș**

**:**

Suficient.

Mulțumesc foarte mult. Domnul... domnul...

Imediat, doamnă senator.

Îi dau cuvântul domnului vicepreședinte Atanasiu, microfonul central. După aceea, urmează doamna senator Anghel.

## **Domnul Teodor Atanasiu:**

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Am înțeles că a fost un mare deranj pentru că nu s-au putut ține unele ședințe ale Parlamentului, ale Senatului României, din lipsa unui conducător de ședință.

Vreau să vă spun, ca să fie clar pentru toată lumea, că noi am luat o decizie în Biroul permanent, că vicepreședinții țin prin rotație – săptămânal – aceste ședințe. Miercurea trecută am ținut eu. Rotația nu înseamnă că mă rotesc eu cu mine însumi și miercurea asta țineam tot eu. Da? Rotația înseamnă că vă mai rotiți și dumneavoastră, domnilor, pe acolo, pe la ținutul ședinței.

Doi la mână. Eu cred că era foarte frumos prima dată să fi discutat cu mine, nu să ieșiți la microfon, să mă acuzați că nu am ținut o ședință pe care nu trebuia să o țin.

Trei la mână. Spuneți-i domnului președinte al Senatului României, Călin Popescu Anton nu-mai-știu-cum Tăriceanu

, că este obligația dânsului, că este obligația dânsului să-și desemneze și să anunțe înlocuitorul atunci când lipsește. Nu scrie nicăieri că cineva trebuie să bănuiască că domnul Tăriceanu nu vine, nu poate să țină ședința și ar vrea pe cineva anume, pe care nu-l anunță.

Deci cam așa se procedează, dacă vreți să țină cineva ședința.

Mulțumesc.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

## Mulțumesc foarte mult.

Doamna senator Cristiana Anghel.

Poftiți, domnule vicepreședinte Nistor. Imediat, doamnă. Ce să fac?! E mai iute de picior.

## Domnule vicepreședinte,

Cred că a fost o defecțiune de... sau o lipsă de informare. Luni, la ședință, s-a nominalizat ca dumneavoastră să conduceți luni și miercuri. Îmi pare rău că s-a ajuns aici, dar cred că nu e o problemă atât de mare, încât să ne supărăm.

Haideți să intrăm pe fond, să vedem dacă suntem în cvorum și să facem treabă astăzi!

Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Și eu cred că e o problemă pe care noi, în cadrul Biroului, putem să o reglementăm mai bine. Grav este că nu s-a ținut ședința și, încă o dată, eu, în numele biroului, cer scuze plenului Senatului.

Doamna senator Anghel, vă rog, microfonul central.

## **Doamna Cristiana Irina Anghel:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să reamintesc, că sunt convinsă că multă lume a citit Statutul parlamentarului, dar probabil că mai uităm câteodată, „Participarea la ședință”, art. 29:

„Participarea la lucrările Camerei din care fac parte reprezintă pentru deputați și senatori o obligație legală, morală și regulamentară.”

Păi, dacă reprezintă o obligație, normal că trebuie să avem și o sancțiune colaterală. Câte sancțiuni s-au dat? Câte sancțiuni s-au dat, pentru că – să mă ierte Dumnezeu! – sunt câțiva colegi pe care nu i-am văzut niciodată în doi ani de zile.

Noi suntem mai fraieri?

Și... Și vorbim de lup îmbrăcat în haină de oaie. Eu mai am prostul obicei să citesc și, v-am zis, ședințele Biroului permanent. La ultimele ședințe, domnul Atanasiu a fost sau discutăm ca să avem ce discuta?

Vreau să vă spun că există pe site toate informațiile, așa că nu cred că avem...

Eu cred că suntem în cvorum, am întrebat secretarii și o să trecem la un vot pentru... ca să începem ședința de astăzi. Și-au anunțat, doamnelor și domnilor...

Da, domnule senator Hașotti, vă rog, microfonul 2.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

## Vă mulțumesc.

În primul rând, vreau să remarc prezența foarte bună a Grupului parlamentar al UDMR.

Nu, dar, acum, serios, vreau să completez ceea ce spunea domnul senator Atanasiu, pentru că are dreptate și este instituită o regulă la noi, în Senat, care nu este deloc bună. Acolo, sus, cine conduce lucrările Senatului întotdeauna a dat dovadă – toți cei care au condus – de o neutralitate politică, de o imparțialitate. Și, atunci, nu văd de ce, de aproape doi ani și jumătate, niciun vicepreședinte al opoziției sau niciunui vicepreședinte al opoziției nu i s-au dat posibilitatea și onoarea să conducă lucrările în plen ale Senatului. Și cred că reprezentanții opoziției trebuie să ceară, cât se poate de justificat, ca vicepreședintele... domnul Atanasiu, nu doar să conducă declarațiile politice când... sunt niște chestiuni formale, să conducă și lucrările Senatului. La fel și domnul vicepreședinte care a fost tot de la PNL, domnul Obreja.

Trebuie să cerem acest lucru, stimați colegi din Biroul permanent, pentru că este firesc ca lucrările Senatului să fie conduse de toți vicepreședinții, nu numai de cei de la putere, care, încă o dată spun, au dat dovadă de corectitudine, au respectat regulamentul. La fel îl pot respecta și vicepreședinții de la opoziție.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

## Da.

## Mulțumesc.

Nu, domnilor colegi, vă rog eu foarte mult! Haideți să încheiem acest subiect și să trecem... că suntem în cvorumul de ședință.

Am înțeles. O să avem această discuție în Birou și vă promit că nu o să se mai întâmple acest lucru. Cel puțin din punctul meu de vedere, o să...

Da.

Domnul senator Moga, domnul chestor. Dacă doriți, văd că sunteți în picioare și mi-ați cerut de foarte mult timp microfonul.

## **Domnul Nicolae Moga:**

Da, domnule președinte, sunt în picioare și, prima dată, încep cu dumneavoastră.

Dumneavoastră nu vorbiți, vă rog, în numele Biroului permanent, chiar dacă sunteți președinte de ședință. Da?

Vorbiți în numele dumneavoastră.

În al doilea rând, dorim din tot sufletul să fim respectați de opinia publică, dorim din tot sufletul să spălăm imaginea Parlamentului, și noi nu ne respectăm între noi! Pentru că nu trebuia să ajungem la acest subiect.

Domnul vicepreședinte Atanasiu a avut vreo problemă sau nu a avut vreo problemă, erați trei vicepreședinți aici care puteați să-l înlocuiți la declarații politice.

Vă rog, mai devreme sau mai târziu, să fim solidari, să ne respectăm între noi și să facem ca această Cameră să-și merite titulatura de Cameră superioară a acestui Parlament.

Vă rog din tot sufletul, puneți punct acestei discuții, intrați pe fondul problemelor, pentru că lumea așteaptă de la noi să legiferăm și să ne facem treaba.

Nu vă mai luați de cei care sunt în sală, pentru că, uitați-vă, cei care sunt în sală vin cam tot timpul. Să găsim soluții, să vorbim cu cei care nu vin, să-i întrebăm de ce nu vin și atunci să luăm măsurile necesare.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc foarte mult, domnule Moga.

Aveți perfectă dreptate. E o problemă pe care o să o rezolvăm în interiorul Biroului permanent, lucru pentru care, încă o dată, vă cer scuze în numele Biroului permanent.

## Doamnelor și domnilor,

Declar deschisă ședința plenului Senatului și vă anunț că, din totalul de 168 de senatori, și-au înregistrat prezența 88 de senatori, deci suntem în cvorumul legal de lucru. Și-au înregistrat prezența la secretarul de ședință, nu vorbim de semnături, vorbim de apelul nominal. Pe cale de consecință, indiferent care va fi votul, suntem, până nu se contestă cvorumul de cineva, un lider de grup, în plen.

Doamnelor și domnilor, în legătură cu programul de lucru, aveți observații?

Dacă nu sunt observații, programul de lucru pentru ziua de astăzi: până la ora 13.00 avem lucrări în plen.

Doamnelor și domnilor, vă consult în legătură cu programul.

Deschid votul.

Doamnelor și domnilor senatori, vă rog să vă exprimați prin vot.

Cu 72 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și nicio abținere, programul de lucru a fost aprobat.

- Ordinea de zi pentru astăzi v-a fost distribuită. Sunt observații în legătură cu ordinea de zi?

Dacă nu sunt, supun la vot ordinea de zi. Doamnelor și domnilor, deschid votul.

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Cu 76 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și nicio abținere, ordinea de zi a fost aprobată.

Doamnelor și domnilor senatori, Biroul permanent vă propune următorul program pentru săptămâna viitoare:

– luni, 4 mai, program de zi de luni, începând cu ora 9.00 și până la ora 19.45, pe care îl cunoașteți, nu-l repet;

- marți, de asemenea, de la ora 9.00 la ora 17.00; – miercuri, de la ora 9.00 la ora 13.00;

– joi, vineri și sâmbătă, activități în circumscripțiile electorale; joi, de la 9.00 la 14.00, lucrări în comisiile permanente.

Sunt intervenții în legătură cu programul pentru săptămâna viitoare?

Nefiind intervenții, doamnelor și domnilor senatori, vă consult prin vot.

Doamna senator Federovici, vă rog să prezentați, la microfonul 7, punctul de vedere al comisiei.

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În data de 21 aprilie 2015, membrii prezenți ai Comisiei de Cod electoral au hotărât să adopte un raport de respingere, având în vedere că trebuie să evităm paralelismele legislative.

Mulțumesc.

Doamnelor și domnilor, deschid dezbaterile generale. Intervenții?

Domnul senator Todirașcu, microfonul 1.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș avea o reacție la ceea ce a spus reprezentantul Guvernului.

Legea care a fost votată în Senat privind modificarea Legii partidelor nu a oferit îmbunătățiri privind desființarea partidelor, celor care nu respectă cerințele constituționale. Această procedură, în acest moment, este, practic, imposibilă, pentru că tribunalul care ar trebui să judece neconstituționalitatea unor partide nu are suficiente elemente în Legea partidelor pentru a judeca așa ceva, iar Curtea Constituțională ar putea constata neconstituționalitatea activității unui partid politic doar dacă arcul guvernamental ar sesiza Curtea Constituțională în această privință.

Cu alte cuvinte, cetățenii sau partidele care nu fac parte din arcul guvernamental... dar și... Legea care a fost votată nu rezolvă această problemă. Ea este necesar a fi rezolvată. Dau un singur exemplu: principiile democratice, care sunt obligatorii pentru a fi respectate de către partide, nu se regăsesc în Legea partidelor. Legea partidelor omite transpunerea acestor cerințe în Legea partidelor, respectiv obstrucționează cele prevăzute în Constituție.

Acest fapt l-am semnalat și Avocatului Poporului, care mie mi-a răspuns și mi-a confirmat aceste lucruri. Am înscrisul și-l pot comunica oricui.

Mai mult decât atât, am făcut și o inițiativă legislativă exact pe acest subiect, care, din păcate, săptămâna trecută a fost, prin votarea legii anterioare, considerată ca și dezbătută, cu toate că, pe acest subiect, nu s-a dezbătut nimic și consider că această problemă rămâne nerezolvată. Ea necesită a fi rezolvată, iar ce a votat Senatul, din păcate, n-a oferit o soluție cetățenilor pentru a le garanta transpunerea garanțiilor constituționale în Legea partidelor. Mulțumesc.

Domnul senator Verestóy Attila, microfonul 2.

## Domnule președinte de ședință, Onorați colegi,

Sigur că pot exista păreri și argumente contrare celor expuse anterior și de comisie, și de Guvern, dar chiar în pledoaria pe care am auzit-o s-a menționat instituția de Avocat al Poporului. Deci nu este adevărat că numai arcul guvernamental poate să sesizeze Curtea Constituțională. Bineînțeles, acest drept îl are și Avocatul Poporului. Dacă am înțeles bine, chiar Avocatul Poporului i-a dat dreptate onoratului antevorbitor. În consecință, nu împiedică nimic instituția Avocatului Poporului să înainteze în acest sens o sesizare la Curtea Constituțională.

Dar, dincolo de acest aspect, eu zic, nu chiar central, al inițiativei respective, rămân la părerea că problemele sunt soluționate în proiectul pe care l-am adoptat, în normele pe care le-am însușit și, dincolo de părerea personală, cum că o înlesnire extrem de largă a înființării partidelor nu este chiar o măsură de dorit, având în vedere posibila fragmentare a plajei politice, eu susțin votul negativ pe această inițiativă, în conformitate cu cele prezentate de comisie.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Alte intervenții? Domnul senator Popa, microfonul 2.

## Stimați colegi,

De ani de zile, la alegerile locale și generale, vedem pe listă partide de care nu am auzit, care nu se manifestă în niciun fel în viața publică, dar care participă la alegeri. Vedem partide care iau și subvenții, vedem partide care au sedii, dar care, realmente, nu au niciun fel de activitate. Există... acolo... președintele, la centru.

Deci avem... Și, aici, trebuie să recunosc că există niște mijloace pentru a contracara acest flagel, pentru că e nefiresc să ai partide care să existe numai pe hârtie. Deși se spune în lege că, dacă la alegeri nu participi, n-ai rezultate și așa mai departe, există totuși această situație care, de fiecare dată, se repetă. Adică avem, efectiv, partide artificiale, care numai încasează niște sume de bani și care, până la urmă, irosesc resurse.

Și, atunci, trebuie să găsim o soluție și, da, poate, această soluție nu este cea mai bună, dar, pe constituționalitate, este foarte greu să desființezi o forță politică care există, doar dacă avem de-a face cu o extremă, cu extreme. Astăzi avem de-a face și cu extreme în viața politică, dacă vedeți dumneavoastră niște manifestații în care sunt niște... nu cruci îmbârligate, dar, oricum, niște însemne care seamănă foarte mult cu ceea ce am vrut să uităm la un moment dat.

Dar, haideți să vedem cum rezolvăm problema acestor partide artificiale, cum spuneam, și care apar, efectiv... pentru că o să avem o reacție, după noua lege, o să avem o reacție de înființare a nenumărate partide regionale.

Cu trei membri.

Cu trei membri. Și partide regionale... Știți și dumneavoastră că am avut, la un moment dat, un partid al moldovenilor, dar avem problema unor etnii care o să-și înființeze astfel de partide.

Haideți să vedem și modalitatea de a opri... sau nu de a opri, de a verifica dacă au, efectiv, activitate politică sau sunt făcute numai pentru a încasa niște bani.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Mulțumesc foarte mult.

Nu mai sunt alte intervenții din partea doamnelor și domnilor senatori.

Închid dezbaterile generale.

**Domnul Ion Simeon Purec**

**:**

Domnul Todirașcu vrea...

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Domnul senator Todirașcu. Ce doriți, domnule senator?

**Domnul Valeriu Todirașcu**

**:**

O intervenție scurtă.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Dar ce anume? Că...

**Domnul Valeriu Todirașcu**

**:**

Replică.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Păi vreți să-i răspundeți domnului...? Păi, nu, nu v-a pronunțat numele.

## **Domnul Valeriu Todirașcu**

**:**

O replică pentru sală.

Vreți să mai reveniți o dată. Păi tocmai ne-a spus domnul Igaș că nu vă dăm cuvântul de mai multe ori. Poftiți, aveți cuvântul, microfonul 1!

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Este prima dată când cer a doua oară și... vă mulțumesc foarte mult pentru acest lucru, chiar dacă mai devreme discutam despre contrariu.

Voiam să fac o completare, să aduc la cunoștința plenului că, în demersul meu, pe care l-am menționat anterior, către Avocatul Poporului, exact acesta a fost scopul, solicitarea către Avocatul Poporului de a contesta la Curtea Constituțională neconstituționalitatea Legii partidelor, cea care este acum în vigoare.

Răspunsul Avocatului Poporului a fost destul de diferit față de ce m-am așteptat eu sau față de ce vorbea domnul senator Attila. Dânsul mi-a dat dreptate, a spus „Da, Legea partidelor omite transpunerea principiilor democratice în statutele partidelor”, dar a refuzat să solicite judecarea acestui subiect la Curtea Constituțională.

Cu alte cuvinte, instituția Avocatul Poporului, din păcate, nu funcționează, ne dă dreptate, dar lasă lucrurile fără o soluție.

Mulțumesc.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Vă mulțumesc foarte mult. Închid dezbaterile generale.

**Domnul Mario Ovidiu Oprea**

**:**

Șerban Mihăilescu.

A... Domnul Șerban Mihăilescu. Domnule senator, microfonul 3.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Îmi pare tare rău, dar, când discuțiile se desfășoară așa, în avalanșă, și se fac tot felul de afirmații, cel puțin ciudate, simți nevoia, chiar în condițiile astea de cvorum, să intervii.

Îi reamintesc distinsului coleg că Legea partidelor politice funcționează din 2003. A fost un număr impresionant de alegeri până acum, în care nu s-a dovedit că această lege necesită „afecțiunea” cunoscută – în ghilimele – a Curții Constituționale.

Modul acesta de a considera Curtea Constituțională un fel de panaceu care anulează orice nu convine unuia este destul de complicat pentru ceea ce s-a definit ca Curte Constituțională.

Pe de altă parte, la fel cum s-a întâmplat și dimineață, adică mai de dimineață, la primele intervenții, alți membri senatori își permit să spună orice fel de chestiune pe motiv de elocvență.

Nu cred că vor exista vreodată partide care să conteze cu trei membri. Nu cred că aceste schimbări, de la 25.000 la 3 membri, vor avea vreun viitor și cred că ar fi mai bine ca, în loc să aprobăm în mare viteză tot felul de năstrușnicii, să vedem exact despre ce e vorba. Dar și noi trebuie să avem o ponderație în intervenții.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Mulțumesc.

Nu vreau să fac niciun fel de intervenție. Închid dezbaterile generale, dar vreau să spun că societatea românească s-a chinuit vreo 15 ani să ajungă la un nucleu de partide reprezentative conform ideologiilor și, de la o inflație, am reușit... A fost unul din reperele democrației.

Dar asta este democrația, s-a votat ca atare, mergem mai departe cu proiectul legislativ, la votul final, săptămâna viitoare.

Punctul 2 al ordinii de zi, Propunerea legislativă pentru instituirea unor măsuri de protecție a minorilor.

Raportul este al Comisiei pentru muncă. Raportul este de admitere, cu amendamente admise. Domnul senator Grapă...

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea**

**:**

Doamna Miron. Miron.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Păi, nu... Ce...? Înainte de doamna senator este domnul senator Grapă, care e inițiator.

Microfonul 6, are cuvântul.

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea**

**:**

Scuzați-mă!

## Mulțumesc, domnule președinte. Onorat Senat,

Aș vrea să vă spun, în câteva cuvinte, un lucru pe care, de altfel, cred că-l cunoaștem cu toții, și anume că evoluția vieții sociale a dus la diversificarea problemelor cu care se confruntă tinerii, care sunt expuși unui număr ridicat de tentații și care pot fi determinați să adopte un stil de viață inadecvat vârstei și gradului de dezvoltare psihică.

Vreau să vă spun că un sistem de protecție a minorilor trebuie să se concretizeze printr-un ansamblu de politici publice centrate pe tineri, precum și prin acte normative a căror aplicare în fapt să poată să fie controlată. Mulțumesc.

Mulțumesc.

Din partea Guvernului, dau cuvântul domnului secretar de stat Valentin Iliescu.

Aveți cuvântul, microfonul 10.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Propunerea legislativă reglementează instituirea unor măsuri de protecție a minorilor, în sensul interzicerii accesului în unitățile de alimentație publică a minorului neînsoțit, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a posesiei și consumului băuturilor alcoolice sau a produselor din tutun, precum și interzicerea oferirii, cu titlu gratuit, a băuturilor alcoolice sau a produselor din tutun către minori.

Doresc să vă informez, doamnelor și domnilor senatori, că, în forma inițială, Guvernul a respins această inițiativă.

Având însă în vedere dezbaterile foarte pozitive din cadrul Comisiei pentru muncă, modul în care domnii senatori au colaborat cu reprezentanții Guvernului – și doresc să vă informez că este alături de mine doamna secretar de stat Gabriela Coman, președintele Autorității pentru Protecția Copilului și Adopție –, textul îmbunătățit, textul cu amendamente a condus la un raport de admitere pe care Guvernul îl susține și vă rugăm, pe această cale, doamnelor și domnilor senatori, să fiți de acord cu raportul comisiei.

Doamna senator Miron, din partea Comisiei pentru muncă.

Doamna vicepreședinte, aveți cuvântul.

Comisia pentru muncă, familie și protecție socială a hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte raport de admitere, cu amendamente admise.

Consiliul Legislativ a transmis un aviz favorabil.

Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități a transmis un aviz favorabil. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a transmis un aviz favorabil.

În consecință, Comisia pentru muncă, familie și protecție socială supune spre dezbatere și adoptare plenului Senatului raportul de admitere, cu amendamente admise, a propunerii legislative.

Mulțumesc.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Doamnelor și domnilor, deschid dezbaterile generale. Doamna senator Câmpeanu, microfonul 3.

## **Domnul Ion Simeon Purec**

**:**

Și Iovescu.

Microfonul 2, vă rog.

## Stimați colegi,

Cred că vă dați seama, când am văzut că raportul Guvernului este de respingere, mi-am încordat toți mușchii și cred că aveam de ținut o pledoarie în Senat care ar fi fost foarte neplăcută urechilor reprezentanților Guvernului.

Din fericire, pot să spun, Guvernul s-a mobilizat, a fost atent la ce se întâmplă și în Senat, ceea ce este foarte bine, și a fost de acord cu această lege.

Eu aș vrea să vă atrag atenția cu acest prilej și dumneavoastră, colegilor, și reprezentanților Guvernului că avem foarte multe probleme de rezolvat referitoare la protecția copiilor. Și țineți cont de faptul că n-am rezolvat încă problema cu accesul la etnobotanice, și vedeți ascendența pe care o au acestea asupra vieții, efectiv, asupra vieții copiilor noștri.

Haideți să ne apucăm de lucru și, așa cum a fost acum o colaborare între comisiile de specialitate ale Parlamentului și Guvern, să rezolvăm aceste probleme!

Vă mulțumesc.

Domnul senator Iovescu, microfonul 1.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Și eu vreau să felicit schimbarea de atitudine a Guvernului. Este foarte bine că ați luat în seamă propunerea colegului nostru.

Vreau să vă spun că, de la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, a avut aviz în unanimitate.

Doar că eu am luat cuvântul pentru a vă spune că mi-aș fi dorit să sancționăm și posesia alcoolului și a tutunului în școli. Din păcate, n-am reușit să-l conving pe domnul Sârbu să putem propune în plen acest mic amendament legat de... adică o completare a art. 4.

Dar sper ca dumneavoastră, ca reprezentanți ai Guvernului, să luați în calcul că, la Camera Deputaților, s-ar putea scrie la art. 4 un alineat – „Posesia în școli”. Este foarte important să interzicem posesia în școli. N-au cum profesorii... și nimeni n-o să poată să oprească elevii să fumeze – ne referim mai mult la fumat, că acesta este fenomenul, nu cred că alcoolul este fenomenul preponderent –, n-au cum, dacă elevul are dreptul să țină pachetul de țigări în buzunar.

Vă mulțumesc și sper să luați în calcul să putem rezolva la Camera Deputaților. Vă mulțumesc mult.

Mai sunt alte intervenții?

Dacă nu mai sunt alte intervenții, închei dezbaterile generale.

Doamnelor și domnilor, intrăm în procedură de vot. Raportul comisiei este de admitere, cu amendamente admise.

Legea este ordinară.

Suntem prima Cameră sesizată.

Supun la vot raportul cu amendamente admise. Doamnelor și domnilor, deschid votul.

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Cu 72 de voturi pentru, două voturi împotrivă și nicio abținere, raportul a fost adoptat.

Se supune la vot inclusiv propunerea legislativă. Doamnelor și domnilor, deschid votul.

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Cu 74 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abținere, a fost adoptat proiectul legislativ.

Domnul senator Grapă, microfonul central.

## **Domnul Sebastian Grapă:**

Mulțumesc, domnule președinte. Onorat Senat,

Am vorbit de multe ori la acest microfon, însă simt nevoia să vă spun un lucru: Guvernul României, prin Ministerul Muncii și prin distinsa doamnă ministru, pot să spun că are profesioniști.

Îi mulțumesc foarte mult pentru schimbarea de poziție și pentru faptul că, pe de o parte, a înțeles ceea ce înseamnă grija părinților pentru educarea tinerei generații, dar, pe de altă parte, mă bucur extrem de mult că, în sfârșit, putem discuta despre o simbioză, pe care am învățat-o la biologie, bios-bios, în care toate părțile implicate au ceva de oferit și de acceptat.

Încă o dată, vă mulțumesc, domnule ministru.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Mulțumesc și eu foarte mult, domnule senator.

Mă faceți să mă simt bine astăzi la conducerea ședinței, văzând că, acolo unde există interes comun, interes național, se pot obține lucruri bune și lucruri care să nu ne despartă, ci să ne apropie.

## **Domnul Ion Simeon Purec**

**:**

Doamna Popa.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Doamna senator...

## **Domnul Ion Simeon Purec**

**:**

Popa.

Doamna senator Popa, pentru a explica votul, microfonul 2. Aveți cuvântul.

Stimați colegi,

Aș vrea să-i transmit colegului meu să nu se bucure prea mult.

În Senat, Legea privind alocația pentru creșterea copilului a fost votată cu 91 de voturi, unanimitate, dar stă blocată în Camera Deputaților și acum, așa că este o bucurie parțială.

Sper totuși că și cei din Camera Deputaților vor fi la fel de receptivi ca senatorii.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, doamnă.

Dar știți că este un proverb care spune: ce parte a paharului o vedeți, pe a plină sau pe a goală? Haideți s-o vedem pe a plină, astăzi, în Senat!

Mulțumesc foarte mult.

Punctul 3, Propunerea legislativă pentru stimularea elitelor cercetării științifice.

Comisia juridică are un raport de respingere.

Legea este organică.

Domnul deputat inițiator este prezent pentru a susține? Nu este.

Dau cuvântul domnului, imuabilului secretar de stat în Ministerul Educației, Király András, microfonul 8, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

## Mulțumesc frumos, domnule președinte. Stimate doamne,

## Stimați domni senatori,

Punctul de vedere al Guvernului este nefavorabil, din următoarele considerente: evitarea paralelismelor în reglementare, având în vedere că există un cadru legal în vigoare care reglementează organizarea și funcționarea instituțiilor și organismelor consultative la nivel național, precum și atribuțiile acestora în derularea proiectelor de cercetare științifică.

În al doilea rând, propunerea legislativă include aspecte de detaliu, care nu fac obiectul unei legi-cadru pentru educația națională, aspecte în contradicție cu bunele practici la nivel internațional și național.

Și, nu în ultimul rând, este printre puținele propuneri legislative care au un aviz negativ, chiar și din partea Consiliului Legislativ.

Mulțumesc foarte mult.

Doamna senator Andronescu, microfonul 7.

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Cele două comisii, Comisia juridică și Comisia pentru învățământ, vă propun un raport de respingere, cu argumentele extrem de profesioniste pe care le-a adus Consiliul Legislativ în raportul pe care l-a făcut, și anume: conține elemente de neconstituționalitate și, în același timp, nu are în niciun fel o prevedere fiscală și evident că înființarea unui institut necesită resurse financiare importante.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult. Deschid dezbaterile generale.

Intervenții din partea doamnelor și domnilor senatori? Dacă nu sunt, închid dezbaterile generale.

Legea este organică, merge săptămâna viitoare la vot.

Punctul 4, Proiectul de lege pentru completarea art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative.

Doamnelor și domnilor, comisia sesizată în fond este Comisia pentru administrație, care are un raport suplimentar de admitere.

Participă, din partea Guvernului, domnul secretar de stat Iliescu.

Îi dau cuvântul. Microfonul 10.

Mulțumesc mult, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Doresc să vă informez că, de la data depunerii de către Guvern a acestui proiect de lege, au apărut mutări importante în structura administrației publice centrale, respectiv s-a înființat Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, care a preluat atribuțiile Departamentului pentru Energie.

Din acest motiv, vă adresez, din partea Guvernului, rugămintea de a respinge acest proiect de lege, având în vedere că promovarea proiectului nu se mai susține, întrucât nu mai există rațiunea adoptării acestuia. Vă mulțumesc.

Dau cuvântul, din partea Comisiei pentru administrație, domnului președinte Toma, microfonul 7, pentru a prezenta raportul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

În ședința din 2 iunie 2014, membrii comisiei au hotărât, cu majoritatea voturilor senatorilor prezenți, să-și mențină raportul suplimentar de admitere, fără amendamente.

Comisia pentru administrație publică și organizarea teritoriului supune spre dezbatere și adoptare plenului Senatului raportul suplimentar de admitere și proiectul de lege aferent.

Deschid dezbaterile generale.

Intervenții din partea doamnelor și domnilor senatori? Nu sunt.

Închid dezbaterile generale.

Legea este organică, o transmitem pentru votul final.

Punctul 5 al ordinii de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Comisia juridică a fost sesizată în fond, are raport de respingere.

Legea este organică.

Întreb dacă dintre inițiatori sunt prezenți pentru a susține proiectul legislativ.

Nu sunt.

Dau cuvântul domnului secretar de stat Liviu Stancu, Ministerul Justiției, microfonul 9, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

## **Domnul Liviu Stancu** _– secretar de stat_

## _în Ministerul Justiției_ **:**

Bună dimineața, domnule președinte! Doamnelor și domnilor senatori,

Guvernul nu susține o astfel de... această propunere legislativă, ca urmare a faptului că modificarea funcțiilor exercitate de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în sensul prezentei legi ar determina o extindere a lor cu scopul de a putea ancheta și demonstra consecințele denunțurilor făcute de cei pentru care ar urma să se stabilească... colaborator al Securității.

O astfel de modificare ar putea conduce la un text de lege care să conțină unele dintre elementele de neconstituționalitate constatate deja prin Decizia nr. 51/2008 a Curții Constituționale.

Aceasta este rațiunea fundamentală pentru care Guvernul nu susține propunerea de lege pe care dumneavoastră o aveți în lucrare.

Vă mulțumim.

## Și eu vă mulțumesc.

Dau cuvântul, în continuare, doamnei senator Federovici, din partea Comisiei juridice, microfonul 7.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Și membrii Comisiei juridice vă propun un raport de respingere.

Luând în dezbatere această inițiativă, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, acest raport de respingere.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul legislativ, cu observații și propuneri care nu au fost însușite de către inițiator.

De asemenea, Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități a transmis un aviz favorabil, fără amendamente, la acest proiect legislativ.

Deschid dezbaterile generale.

Intervenții din partea doamnelor și domnilor senatori pe marginea proiectului de lege?

Nu sunt.

Închid dezbaterile generale.

Transmitem proiectul legislativ la votul final.

Punctul 6 al ordinii de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului. Comisia juridică este sesizată în fond, are raport de respingere.

Legea este organică.

Întreb dacă dintre inițiatori dorește cineva să susțină punctul de vedere.

Nu dorește.

Dau cuvântul domnului secretar de stat Liviu Stancu, de la Ministerul Justiției, microfonul 9, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Aveți cuvântul.

Perspectiva prezentului act normativ indică faptul că, în cadrul Avocatului Poporului, s-ar naște o structură denumită Avocatul Copilului, cu atribuții extinse în această sferă.

Din analiza textului de lege prezentat nu s-au identificat care ar fi plusurile, valoarea adăugată prin care o astfel de instituție ar interveni în cadrul formulei deja existente în cadrul Avocatului Poporului.

Ca urmare a acestei chestiuni, a faptului că Avocatul Poporului are atribuții clar determinate în cadrul fenomenului de protecție a copilului, în sensul în care... în perspectiva pe care instituția Avocatul Poporului o are în vedere, Guvernul consideră că proiectul de lege nu poate fi susținut, motiv pentru care m-a împuternicit să comunic acest lucru instituției Senatului.

Vă mulțumim.

Doamna senator Federovici, microfonul 7, Comisia juridică.

Asupra acestui proiect legislativ, Consiliul Legislativ a transmis un aviz favorabil, cu numeroase observații și propuneri.

Comisia pentru drepturile omului a transmis un aviz negativ, iar Comisia pentru egalitatea de șanse a transmis un aviz favorabil.

Membrii Comisiei juridice vă propun un raport de respingere, raport care a fost votat cu unanimitate de voturi, având în vedere punctul de vedere al Guvernului și toate precizările care au fost făcute în cadrul comisiei.

Mulțumesc.

Deschid dezbaterile generale.

Intervenții din partea doamnelor și domnilor senatori pe marginea proiectului legislativ?

Nu sunt.

Închid dezbaterile generale.

Transmitem proiectul legislativ pentru votul final.

Punctul 7, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Legea are un raport din partea Comisiei juridice, care este de respingere.

Inițiatori sunt mai mulți colegi.

Întreb dacă doresc să susțină proiectul de lege.

Dau cuvântul domnului Liviu Stancu, secretar de stat în Ministerul Justiției, microfonul 9.

Prezenta inițiativă legislativă are ca scop principal suspendarea de drept a soluționării cauzei pe durata soluționării excepției de neconstituționalitate.

Acest text, practic, ar bloca, în perioada de judecare a excepției de neconstituționalitate, toate cauzele care au ca obiect acest control de constituționalitate.

Guvernul nu susține acest proiect legislativ, ca urmare a faptului necesității ca textele de lege care deja au intrat în sfera dreptului pozitiv să poată să producă efecte, indiferent de verificarea calității lor de conformitate cu Constituția.

Ca urmare, din această necesitate, ca dreptul pozitiv să funcționeze în varianta dorită de Legislativ, considerăm că textul nu poate fi primit și, ca urmare, comunic Senatului acest punct de vedere.

Vă mulțumesc.

...senator Federovici, microfonul 7, Comisia juridică.

Mulțumesc, domnule președinte.

În ședința din 25 februarie 2014, membrii prezenți ai Comisiei juridice au luat în dezbatere această propunere legislativă și, în urma discuțiilor, s-au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte un raport de respingere a propunerii legislative.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Mulțumesc. Deschid dezbaterile generale. Doamna senator Anghel, microfonul 3.

## **Domnul Ion Simeon Purec**

**:**

Și apoi Nicolae Vlad Popa.

Mulțumesc, domnule președinte.

Prima dată, eu vreau să aud motivarea raportului de respingere și, după aceea, continui.

Să-mi citească motivarea comisiei, pentru că e raport, nu e aviz. Și trebuie să aibă o motivare.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Mulțumesc. Mergeți la loc și vă...

Păi, poate-i mai lungă și... Luați loc, doamnă, și, după aceea, vă invit la microfon.

Mai sunt alte întrebări?

Domnul senator Popa.

Se încearcă, evident, un gen de restaurație.

Eu țin minte perioada în care, efectiv, printr-o simplă cerere, blocai procesul de judecată și lucrul acesta se întâmpla din civil, administrativ până în penal, mai ales – curios! –, mai ales în penal. Erau atacate aceleași texte de zeci și sute de ori. Dacă veți vedea câte asemenea cereri au fost făcute totalmente doar în... sută la sută pentru a amâna, a tergiversa o anchetă sau mai ales o judecată, veți vedea ce efecte au avut la momentul respectiv ușurința, posibilitatea aceasta de a face... Și s-a luat o măsură, s-a luat o reglementare firească. Și acum se încearcă, din timp în timp, a se reinstaura vechea regulă.

Aici trebuie să fiu de acord. Dreptul trebuie... și puterea judecătorească trebuie să-și facă datoria, iar, evident, Curtea Constituțională poate și există destule metode pentru a aduce în fața Curții anumite situații de neconstituționalitate.

Mulțumesc.

Doamna senator Federovici, vă rog, dacă aveți un răspuns.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Raportul comisiei este public. Este motivat, este pe site-ul Senatului.

Aș vrea să vă citesc o singură frază: „Analiza proiectului, din punct de vedere al concordanței cu Constituția, cu ansamblul legislației și cu normele de tehnică legislativă, nu mai apare ca fiind necesară, având în vedere că soluțiile cuprinse în cele 10 articole ale proiectului sunt în flagrantă opoziție cu normele fundamentale ale Constituției.”

Motivarea există în raport.

Dacă doriți, vă dau citire acestei motivări.

Dacă ați fi în situația respectivă, v-ar conveni să faceți un an de închisoare și să constatați, după aceea, după un an, că ați fost condamnată pe un articol care era neconstituțional?

Doamna senator...

Cine vă mai dă anii respectivi înapoi?

Doamna senator, doamna senator, vă atrag în mod respectuos atenția și foarte serios că în fața dumneavoastră se află o doamnă senator, colega dumneavoastră, căreia vă adresați la persoană direct și care are...

Nu, nu mă adresez dumneaei, mă adresez comisiei, stimate domn.

Dumneaei reprezintă, spre ghinionul dumneaei, comisia. Iar eu spun de luni de zile că această comisie este abuzivă în majoritatea ei.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Mulțumesc, doamnă. Mulțumesc foarte mult.

Dar vă rog foarte mult să păstrăm un ton care să nu genereze o altfel de interpretare, pentru că nu are nimeni dreptul să fie mai presus decât alt senator.

Mulțumesc.

Doamna senator Anghel, microfonul 3.

Păi, dacă discutăm, atunci să discutăm aplicat.

Când s-a schimbat, când s-a modificat acest articol de lege? Era în vigoare această Constituție? Da. Atunci era constituțional și acum nu mai este? Vă întreb.

Avem un nou Cod penal și un nou Cod de procedură penală – catastrofale amândouă, da?

Ce se întâmplă cu un om care este condamnat sau suferă din cauza acestor coduri? Depune, săracul, respectiva contestație la Curtea Constituțională. Îl ia, îl condamnă, îl duce în pușcărie un an de zile și, după un an de zile, se trezește Curtea Constituțională că spune că articolul respectiv a fost neconstituțional.

Despre ce vorbim, domnilor? Asta-i Constituție? Aceasta-i respectare de drepturi fundamentale ale omului?

Nu, domnilor. A fost înainte lucrul acesta? L-a schimbat Boc, că nu i-a convenit, că spune domnul de restaurație. Păi, da, dumnealui vorbește de restaurație, pentru că a fost pedelist și pentru că au făcut praf și pârjol în urma dumnealor.

Nu este normal și este neconstituțional ce spuneți dumneavoastră.

Este normal ca un om să fie judecat, indiferent că este civil, comercial sau penal, pe un articol de lege care este constituțional. Și fiecare are dreptul să ridice această... – dacă este în instanță – să ridice această excepție. Nimeni nu-i interzice și este normal să se aștepte să vadă dacă, într-adevăr, este constituțional sau nu.

Am primit scrisori de la oameni care sunt în închisoare și care sunt condamnați așa cum sunt condamnați, cum se condamnă în ziua de astăzi. Și o să văd dacă dumneavoastră mai aveți calmul necesar de a umbla cu mănuși cu niște oameni care nu înțeleg că rolul nostru, aici, care este? Să apărăm drepturile fundamentale ale cetățeanului.

Aveți dreptate dumneavoastră, doamnă, dar nu-i nici într-un caz rolul nostru aici să ne certăm unii pe alții. Da? Fiecare are opinia și dreptul la opinie pe care vi-l respect în mod deosebit.

Doamna senator Jipa, microfonul 3.

## Domnule președinte, vă mulțumesc. Stimați colegi,

Îmi pare rău că doamna Anghel, pe care eu o apreciez în general, pentru că este foarte, cum să spun eu?, aplecată asupra proiectelor de lege..., dar să spui că este abuzivă Comisia juridică, credeți-mă, mă deranjează. Adică cred că am dreptul să-mi expun un punct de vedere pertinent, fiind conferențiar universitar, doctor în drept. Deci eu nu consider că fac parte dintr-o comisie abuzivă.

E adevărat că între noi sunt, cum să vă spun eu, diverse păreri. Ajungem... Dar nu noi am formulat și nu noi am contribuit la cele două coduri pe care dânsa le contestă, dar văd că contestă mai mult... Dacă vrea, spre informare, pot să-i spun că ieri am stat în comisie niște multe, multe ore și ne-am duelat și cu CSM-ul, am căutat să existe o relație bună între noi și dânșii și să conlucrăm. Deci în niciun caz Comisia juridică nu poate fi considerată abuzivă.

Îmi pare foarte rău că s-a făcut o asemenea afirmație în plenul Senatului.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Eu cred că am fost destul de explicit.

Nu mai spun de faptul că, în toate parlamentele, Comisia juridică, practic, este locul îngust – să spun așa –, locul unde se muncește cel mai mult și, sigur, acum, există păreri și păreri.

Cât despre chestia cu „abuzivul”, vă spun din experiență personală, e greu începutul. Pe urmă te obișnuiești.

Mulțumesc.

Trecem mai departe.

Mai sunt alte intervenții?

Nu mai sunt.

Fiind o lege cu caracter organic, o transmitem la vot final. Punctul 8, Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2011 a educației naționale.

Inițiatori sunt mai mulți colegi de-ai noștri.

Sunt aici prezenți pentru a susține?

Nu sunt.

Comisia sesizată în fond este Comisia pentru învățământ. Dau cuvântul domnului Király András, secretar de stat în Ministerul Educației, microfonul 8, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Propunerea legislativă vizează modificarea art. 96 alin. (2) și (3) din Legea educației și se dorește ca reprezentantul elevilor din unitatea de învățământ să participe la ședințele consiliului de administrație, în calitate de membru deplin, cu drept de vot.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2014 acoperă reglementările propuse de inițiatori, iar prezența elevului în consiliul de administrație este deja reglementată prin Propunerea legislativă privind modificarea Legii educației naționale nr. 1/2011 și a Legii nr. 110/2015.

Din acest motiv, punctul de vedere al ministerului este nefavorabil.

Dau cuvântul doamnei senator Andronescu, microfonul 7, pentru a prezenta raportul comisiei.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Senatul propune... Comisia propune Senatului un raport de respingere, cu argumentul că a fost deja reglementată prin votul Senatului drept Cameră decizională și, ca urmare, este inutilă o asemenea continuare a procesului legislativ pe această inițiativă.

Vă mulțumesc.

Deschid dezbaterile generale.

Intervenții din partea doamnelor și domnilor senatori pe marginea proiectului legislativ?

Nu sunt.

Închid dezbaterile generale.

Legea este organică.

Merge la votul final.

Punctul 9 al ordinii de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/2011 a educației naționale.

Propunerea respectivă are un număr de inițiatori.

Invit inițiatorii să susțină proiectul legislativ.

Nu sunt prezenți.

Pe cale de consecință, dau cuvântul domnului Király András, secretar de stat, pentru a prezenta punctul de vedere al ministerului interesat – microfonul 9.

Mulțumesc frumos.

Propunerea de modificare este la art. 45 alin. (11) din Legea educației naționale.

Se cere: cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba minorităților naționale trebuie să facă dovada competenței profesionale în termen de doi ani de la data ocupării postului.

Considerăm că, prin Legea educației naționale, cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba minorităților naționale este prevăzut că trebuie să facă dovada competenței profesionale, însă considerăm că, dacă este termenul de doi ani, atunci ar duce la creșterea procentului de cadre didactice necalificate.

În privința modificării și completării art. 45 alin. (17), suntem de părere că art. 104 din Legea educației prevede finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar și aceasta se stabilește anual printr-o hotărâre a Guvernului, în care sunt prevăzuți coeficienți de corecție pentru această formă de învățământ. Din acest motiv, punctul de vedere este nefavorabil.

Doamna ministru Andronescu, microfonul 7.

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Comisia pentru învățământ propune Senatului un raport de respingere, cu argumentul suprareglementare. Există deja prevederi în Legea educației naționale.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Mulțumesc. Deschid dezbaterile generale. Intervenții din partea doamnelor și domnilor senatori? Unu, doi, trei.

Doamna senator Anghel Stanciu.

Vă rog, a sosit momentul. Microfonul 3.

Cred că, pe procedură, ar trebui să spun lucrul acesta: poate că am fost nedreaptă față de unii și trebuia să spun că anumite persoane din Comisia juridică au un comportament abuziv.

Asta voiam să spun, cu scuzele de rigoare.

Doamnă, o jumătate de adevăr e mai bună decât deloc. Vă mulțumesc foarte mult și primim cuvintele dumneavoastră și le apreciem.

Mai sunt alte intervenții la dezbateri generale?

Nu mai sunt.

Atunci închid dezbaterile generale.

Se transmite proiectul legislativ la votul final.

Punctul 10, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea articolului 76 din Legea educației naționale nr. 1/2011.

Aici este vorba despre... deci la punctul 10 este vorba despre un raport de respingere, tot al Comisiei pentru învățământ.

Întreb dacă inițiatorii sunt prezenți pentru a susține. Nu sunt.

Pe cale de consecință, îl rog pe domnul Király András, de la Ministerul Educației, să prezinte punctul de vedere al ministerului interesat. Microfonul 8.

Mulțumesc frumos.

Având în vedere că proiectul legislativ vizează o modificare de fond a sistemului de învățământ, este necesar ca aceste modificări să fie corelate atât cu alte prevederi din Legea educației naționale, cât și cu alte reglementări în materie. În metodologia de admitere pentru învățământul liceal a fost modificată ponderea mediei de absolvire a gimnaziului în cadrul mediei de admitere, de la 50% la 25%, în acest fel fiind întărit rolul examenului de final în clasa a VIII-a.

Punctul de vedere este nefavorabil.

Mulțumesc.

Doamna ministru Andronescu.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Comisia pentru învățământ vă propune un raport de respingere, cu argumentul că o asemenea reglementare este deja rezolvată prin legislația subsidiară.

Vă mulțumesc foarte mult.

Deschid dezbaterile generale.

Intervenții, observații din partea doamnelor și domnilor senatori?

Dacă nu sunt, închei dezbaterile generale.

Transmitem proiectul de lege la votul final.

Punctul 11 al ordinii de zi, Propunerea legislativă privind instituirea unor facilități pentru studenții și masteranzii de administrație publică, științe politice, relații internaționale și studii europene sub forma unor stagii de practică retribuite.

Întreb: inițiatorii sunt prezenți pentru a susține proiectul de lege?

Nu sunt prezenți.

Comisia pentru învățământ a fost sesizată în fond; are raport de respingere.

Legea este organică.

Dau cuvântul domnului Király, secretar de stat în Ministerul Educației, pentru a prezenta punctul de vedere al ministerului interesat, la microfonul 8.

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Prin instituirea unor facilități sub forma unor stagii de practică retribuite doar pentru studenți și masteranzi de la specializările administrație publică, științe politice, relații și studii europene s-ar crea o discriminare față de celelalte categorii de studenți și masteranzi de la alte specializări.

În propunere nu sunt prezentate sursele de finanțare pentru aplicarea măsurilor propuse.

Punctul de vedere al Guvernului este nefavorabil.

Doamna secretar... doamna președinte Andronescu, microfonul 7.

Comisia pentru învățământ, raportul.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Și raportul Comisiei pentru învățământ propune Senatului un vot de respingere, întrucât nu putem să creăm discriminări între categoriile de studenți care învață astăzi în România. Vă mulțumesc.

Deschid dezbaterile generale.

Intervenții din partea doamnelor și domnilor senatori? Domnul senator Dobra, microfonul central.

Mulțumesc, domnule președinte.

Am simțit nevoia să intervin, că, în primul și în primul rând, riscam ca domnul Király să intre, așa, într-o monotonie cu avize negative, încât să-l mai ajut și să... măcar să mai tragă o gură de aer, până una-alta.

Era obligatoriu să intervin la acest proiect legislativ pentru simplu motiv că acolo, în propunere, se referă la... și la studenții de la studii europene.

Mi-e greu să înțeleg cum creăm o discriminare creând, de fapt, niște condiții pentru o anumită categorie de absolvenți pentru a se putea insera mai ușor în piața muncii.

Distincția pentru care sunt cuprinse doar acele categorii de absolvenți – administrație publică, relații internaționale, studii europene și încă una, din câte îmi aduc aminte – e tocmai datorită faptului că ei vor intra cu precădere în slujbele de la stat, bugetate. Din acest motiv, pentru ei se căuta o promovare a legăturii cât mai directă între viața universitară și câmpul muncii în care urmează să activeze.

Dar nu-i nicio problemă, până la urmă, îl respingem, e în regulă.

Eu știu de eforturile pe care Ministerul Învățământului le face. Știu, doamna ministru, și de Legea stagiului de practică, și de Legea uceniciei. Toate lucrurile astea sunt lucruri remarcabile.

Aștept și eu ziua însă, domnule Király, când, din partea ministerului, veți veni și veți spune... veți începe așa: apreciem ideea. Raportul e negativ, dintr-un milion de motive, am auzit și astăzi: ba că nu se suprapune pe legislația care trebuie, ba că supralegiferează, ba că nu acolo trebuia ordonată, ba... eu mai știu... un milion de motive. Dar, dacă ați avea și în spatele dumneavoastră, dacă vreți, lângă dumneavoastră, un consilier care să adune toate ideile astea bune, că nici doamna ministru nu cred că poate spune că ideea e rea... și vine să perfecționeze mai mult acele inițiative pe care deja le-am luat în această legislatură, asta ar fi cu adevărat extraordinar. Și știți de ce? Vă pot eu garanta, personal, că niciunul din inițiatorii acestor multitudini de amendamente și propuneri la Legea educației naționale n-a avut în niciun caz un gând rău.

Alte intervenții din partea doamnelor...? Doamna senator Andronescu. Microfonul central.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să mă adresez domnului senator și să exprim atitudinea pe care o are Comisia pentru învățământ față de fiecare inițiativă legislativă.

Nu este important cine este inițiatorul, nu este important momentul în care apare această inițiativă, ci este important ce reglementează și cum. Această inițiativă nu strică mai rău cadrul legal deja existent.

De aceea, insist pe propunerea ca, împreună, să regândim Legea învățământului, să dăm viziune de evoluție sistemului de învățământ și coerență în toate capitolele, iar strict pe această inițiativă legislativă, vreau să mă credeți, chiar nu cred că trebuia să vă propunem un raport de admitere, pentru că nu se poate admite doar pentru studenții de la administrație publică sau de la SNSPA să li se recunoască vechimea pentru practica efectuată fără să avem o abordare generală pentru toți studenții: ori afirmativă, ori, dimpotrivă, negativă.

De aceea, propunerea noastră este întotdeauna dezbătută foarte serios în comisie și argumentată fiecare decizie pe care o luăm, fără să avem parti-pris-uri politice. Dacă nu mă credeți că este așa, vă rog să-i întrebați pe

colegii dumneavoastră care nu fac parte din majoritate și care sunt membri în Comisia pentru învățământ. Vă mulțumesc foarte mult.

Mulțumesc și eu, foarte mult.

Acum, sigur că atributul președintelui de ședință nu-i de pacificator, dar am putea traduce așa ce a spus domnul Dobra și ce a spus și doamna ministru: că o inițiativă bună, pentru că ea a fost rejectată, fiindcă, într-adevăr, nu generalizează, poate fi generalizată și toate stagiile să fie plătite și... Dar problema este dacă și putem! Dar, când o să vină un guvern liberal și o să aibă foarte mulți bani, așa o să facă, în mod sigur.

Mulțumesc foarte mult.

Dacă nu mai sunt alte intervenții, închidem dezbaterile generale și, pe baza votului final, vom vedea cum se va vota acest proiect legislativ.

Punctul 12, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii privind practica elevilor și studenților nr. 258/2007.

Vreau să vă menționez că există un număr de colegi de-ai noștri care sunt inițiatori.

Întreb dacă sunt prezenți pentru a susține proiectul de lege.

Nu sunt.

Dau cuvântul domnului senator Király, care astăzi este „ _mister niet_ ”, domnului secretar de stat... – a fost și deputat sau senator, nu? – domnul secretar de stat Király, ca să prezinte punctul de vedere al Guvernului.

Mulțumesc mult, domnule președinte.

Am fost atent la expunerea domnului senator, deci o să încep foarte pozitiv.

Propunerea legislativă este constructivă. Este o propunere legislativă care urmează să mai fie discutată de către noi și de către membrii Comisiei pentru învățământ.

Fiind vorba de instruirea practică în timpul studiilor, studenții pot fi încadrați, practic, pe un post corespunzător studiilor lor, deci la nivel de studii liceale, până la finalizarea ciclului I de studii universitare de licență.

Însă propunerea legislativă vizează stagii de instruire practică; activitatea desfășurată de practicant ar trebui să fie corespunzătoare cunoștințelor practice, și nu cunoștințelor teoretice însușite. Activitatea de instruire practică efectuată pe parcursul anilor de studiu nu poate constitui vechime în specialitate.

Deci, cu părere de rău, punctul de vedere este negativ.

Vă mulțumesc. Doamna președinte, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Raportul pe care-l propunem spre vot Senatului este de respingere, cu argumentele pe care le-a adus domnul secretar de stat, la care mai adăugăm și următorul: practica este componentă, este parte din curriculum. Pentru această practică elevul primește o notă, așa cum primește pentru toate disciplinele. O asemenea propunere creează și discriminare, o abordare diferită în interiorul programului de învățământ.

Vă mulțumesc.

Deschid dezbaterile generale. Doamna senator Câmpeanu, microfonul 2.

## **Doamna Mariana Câmpeanu:**

Aș vrea să spun de la început că sunt de acord cu punctul de vedere atât al Guvernului, cât și al comisiei. Este o aberație să dai vechime în specialitate unui tânăr care, de fapt, învață abc-ul într-o anumită specializare și căruia îi trebuie mult mai mult să ajungă să cunoască specialitatea respectivă.

Am luat cuvântul pentru a vă semnala totuși o mare dificultate pe care o au elevii și studenții încă în România în ceea ce privește aceste stagii de practică. Știți foarte bine că, de multe ori, ele sunt formale. Știți, de asemenea, că foarte mulți nu au unde să facă practică și poate ideea dinainte nu este de neglijat și ar trebui analizat cum se poate face în așa fel încât să asigurăm studenților noștri o practică reală și efectivă.

Am lucrat și am colaborat foarte mult cu doamna Andronescu când a fost ministru la Învățământ și eu la Muncă și multe din... nu multe, câteva, nu multe, câteva doar din problemele legate de practica elevilor, uceniciei și altele s-au rezolvat. Dar mai sunt atât de multe încât, ca dovadă, multe propuneri vizează aceste legi care se referă la gradul de ocupare în România și la Legea învățământului. Poate că ar trebui să le reanalizăm și să punem mult mai mult accent pe cunoștințele practice și, poate, multe din materiile teoretice să fie eliminate.

Ar trebui să ne adaptăm și noi practicii din Uniunea Europeană, poate, chiar să ne uităm puțin și spre America și să mai scoatem puțin din această presiune, pe care o punem de la grădiniță și de la clasele pregătitoare, de înmagazinare de informații, și nu de aptitudini pentru elevi și studenți. Vă mulțumesc.

## **Domnul Ion Rotaru**

**:**

Era bine 13. M-a indus în eroare colegul meu. Dau vina și eu pe el, ca să fim mai mulți abuzivi.

Și ne întoarcem la punctul 13, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 142 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011.

Comisia pentru învățământ este sesizată în fond; are raport de respingere.

Întreb dacă domnii inițiatori sau doamnele inițiatori doresc să-și susțină proiectul de lege.

Nu doresc.

Dau cuvântul domnului secretar de stat în Ministerul Educației, András Király, la microfonul 8.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș fi fost fericit dacă ați fi sărit acest punct de pe ordinea de zi, fiindcă ar fi însemnat că am un proiect legislativ mai puțin de susținut. Tot nefavorabil, din păcate.

Propunerea legislativă a fost larg dezbătută atât în Camera Deputaților, la Comisia pentru învățământ, cât și în Senat, la Comisia pentru învățământ. Propunerea este bună, dar, în momentul de față, Legea educației... chiar și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2014 nu a modificat sensul acestei prevederi, deci actualele prevederi ale art. 142 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 care reglementează faptul că o persoană poate beneficia de finanțare de la buget pentru un singur program de licență, un singur program de master și un singur program de doctorat sunt nediscriminatorii și acoperitoare pentru toate situațiile ce vizează acest domeniu.

Doamna ministru Andronescu, microfonul 7.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Alte intervenții?

Dacă nu mai sunt alte intervenții, închid dezbaterile generale.

Transmitem proiectul legislativ, fiind lege organică, la votul final.

Punctul 13, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 142...

Nu. L-am citit pe ăsta, nu?

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea**

**:**

Da. 14.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Propunerea legislativă a pornit de la faptul că instituțiile de învățământ superior militare nu puteau să primească absolvenți în a doua specializare, deci în al doilea program de licență, întrucât ele nu puteau să încaseze taxă. În același timp, Legea învățământului stabilește foarte clar că un tânăr poate parcurge un singur program fără taxă.

Între timp, de la acest moment și până la momentul în care inițiativa a ajuns, astăzi, pe masa Senatului, problema a fost reglementată, legea a fost votată inclusiv de Senat, care este Cameră decizională, și, ca urmare, Comisia pentru învățământ vă propune un raport de respingere, întrucât ar fi o dublă reglementare.

Punctul 14, Propunerea legislativă pentru completarea art. 99 din Legea educației naționale nr. 1/2011.

Sunt mai mulți domni colegi care sunt inițiatori. Întreb dacă vor să susțină proiectul de lege.

Nu-l susțin.

Comisia pentru învățământ are raport de respingere.

Deschid dezbaterile generale.

Observații din partea doamnelor și domnilor senatori? Nu sunt.

Închid dezbaterile generale.

Transmitem proiectul de lege la votul final. Punctul 14 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru completarea art. 99 din Legea educației naționale nr. 1/2011.

Dintre inițiatori dorește cineva să susțină proiectul de lege?

Comisia sesizată în fond este cea de învățământ. Raportul este de respingere.

Dau cuvântul domnului Király, secretar de stat în Ministerul Educației, microfonul 8, pentru a prezenta punctul de vedere al ministerului interesat.

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Propunerea legislativă prevede ca în fiecare unitate școlară cu personalitate juridică să funcționeze un cabinet de asistență psihopedagogică. Noi considerăm că, în momentul de față, prevederile legale și legile subsecvente sunt îndestulătoare în acest moment, fiindcă, la solicitarea directorului unei școli care nu are personalitate juridică..., poate să ceară serviciile unui specialist, iar, pe de altă parte, nu este inclusă nici sursa de finanțare necesară acestor soluții legislative.

Punctul de vedere, astăzi, pentru ultima dată, tot nefavorabil rămâne.

Doamna președinte Andronescu, microfonul 7, prezentați poziția comisiei.

Vă mulțumesc foarte mult.

Comisia a analizat această inițiativă legislativă și vreau să vă reamintesc că anterior, acum câteva săptămâni, am avut în dezbatere o inițiativă legislativă legată de cabinetele medicale școlare, care ar fi urmat, potrivit acelei inițiative, care nu a întrunit votul Senatului, ar fi urmat să se organizeze în fiecare școală.

Am dezbătut în comisie aceste două subiecte, considerându-le, într-un fel, legate, și ne-am angajat în fața dumneavoastră că vom veni cu o soluție care să unească cele două inițiative și să aducă o reglementare favorabilă școlii și, în același timp, cu eficientizarea resurselor financiare.

De aceea, astăzi, vă propunem un raport de respingere. Vă mulțumesc foarte mult.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Dezbateri generale. Doamna senator Popa, microfonul 2. Cine mai e?

## **Domnul Ion Rotaru**

**:**

Corlățean.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Este o problemă foarte importantă, care nu ține de culoarea partidelor politice, și mă bucur că, în acest moment, Comisia pentru educație s-a gândit la unirea acestor inițiative și la a găsi o soluție.

Chiar astăzi citeam în ziarul local de Iași că peste 1.000 de copii din județul Iași au părinții deținuți. Vă dați seama că acei copii au nevoie de un psihopedagog. Este o problemă importantă. În țările nordice există psihopedagog la fiecare nivel de ciclu.

Noi cerem măcar un psihopedagog la 400 de elevi, la 200 de elevi, dar acum un psihopedagog este la 800 de elevi. Este inuman ce se întâmplă și este o problemă reală a școlii românești.

Rog din suflet Ministerul Educației să găsească soluții pentru copiii noștri. Violența este în creștere, abandonul școlar este în creștere, sinuciderile sunt în creștere, copiii sunt singuri acasă, părinții sunt plecați în străinătate și, v-am spus, astăzi un articol interesant din presa locală spune de copiii rămași singuri ai căror părinți sunt deținuți.

Este o problemă importantă și vreau să vă aplecați asupra acestor inițiative și să le cuplăm într-o singură inițiativă care să dea o soluție școlii românești.

Mulțumesc.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Domnul senator Motoc, microfonul central.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În primul rând, doresc să reiterez faptul că această avalanșă de propuneri legislative în domeniul modificării Legii educației naționale este o urmare a faptului că modificările anterioare au fost realizate printr-o ordonanță de urgență, și nu printr-o legiferare normală în plenul Parlamentului, așa cum s-ar fi cuvenit, în așa fel încât să punem la punct un domeniu, cel al educației, care are încă multe lucruri de așezat.

Societatea românească este încă una neechilibrată, cu probleme fundamentale legate de sărăcie, de relații intersociale care prezintă încă deosebite probleme, și existența acestui psihopedagog la nivelul fiecărei unități de învățământ, a unui psiholog – care se substituie în unele cazuri, atunci când este necesar, rolului părinților, rolului educatorilor, rolului unui tutore, atunci când este cazul – este un lucru extrem de necesar.

Acum ceva vreme – vă dau un singur exemplu, așa, edificator –, într-o anumită localitate pe care o cunosc foarte bine, un tânăr olimpic cu rezultate excepționale a ajuns să se sinucidă, fără să dea niciun fel de semne părinților sau celor din jur. Un psihopedagog care ar fi avut o fișă a acestui copil l-ar fi urmărit în fiecare zi, l-ar fi oprit pe acest copil, olimpic național, să-și pună o greutate în rucsacul din spate și să se arunce într-un râu.

Sunt multe astfel de drame care se întâmplă în fiecare zi. Sunt lucruri care conduc la violență, conduc la sinucideri, conduc la acte cu aspect sexual și care ar putea fi oprite printr-un efort minim și din punct de vedere financiar și, poate, și prin intrarea acestor psihopedagogi și psihologi... – care, de multe ori, sunt cu activitate extrem de redusă și din cauza acestei mai mici implicări în activitatea educațională – prin intrarea în procesul educațional, așa cum ne dorim cu toții.

Vă mulțumesc și vă rog din suflet ca, în momentul votului, să fiți de acord cu această propunere care, chiar dacă presupune niște eforturi financiare, pot fi acoperite.

Dau cuvântul domnului senator Corlățean, microfonul 4.

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Pentru a nu fi în conflict de interese, o spun public de la bun început, că una din cele două persoane cele mai apropiate mie din familie este profesor psihopedagog și logoped la o școală specială, deci copii care au nevoie de o asistență specială. Și intervenția mea nu este o pledoarie _pro domo_ , ci decurge din experiența profesională partajată în familie, să spunem.

Deci ceea ce aș vrea să spun... aș putea să fac și eu o lungă listă a motivațiilor, motivelor extrem de serioase și delicate care ar impune o rețea de cabinete de asistență psihopedagogică în școlile României și susțin și eu, ca principiu, această soluție. E adevărat că ea ar implica, probabil, anumite eforturi bugetare și, aș spune, mai ales la nivelul resurselor umane care să aibă calificarea și specializarea respective.

Motivul intervenției mele decurge, de fapt, din ceea ce am sesizat a fi – poate mă înșel – o discrepanță între argumentele prezentate de domnul secretar de stat și doamna președinte al comisiei, în sensul în care, pe de o parte, s-a spus că actualul cadru normativ permite acest lucru, iar, pe de altă parte, doamna senator Andronescu menționează faptul că, dimpotrivă, s-au cumulat cele două proiecte legislative pentru a se găsi o soluție legislativă în perspectivă la acest subiect.

Nu știu care este, pe fond, situația, eu însă pledez pentru o soluție normativă măcar _de lege ferenda_ și pentru ca Guvernul să se gândească serios și la resursele bugetare necesare a fi alocate într-un proiect necesar pe fond, din foarte multe considerente.

Mulțumesc.

Doamna senator Anghel, microfonul 3.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Susțin punctul de vedere al comisiei, având în vedere faptul că am discutat în comisie lucrurile acestea.

Chestiunea pleacă de mult, cu mult timp în urmă. Să ne reamintim cum a fost votată sau cum a apărut această lege. Se lucra în comisii în Parlament, iar domnul Boc s-a dus și și-a asumat răspunderea. A lăsat dezastru în urmă. Adevărul este că trebuie să-l spunem, că am venit pe valul „dreptate până la capăt”, iar dreptate până la capăt în educație nu s-a făcut decât pe sfert, poate..., nici în privința salariilor și drepturilor, celorlalte drepturi salariale ale cadrelor didactice, nici în privința modului de organizare a învățământului. Am mai spus-o: am hotărât la nivel de comisie să facem în așa fel încât să facem legea lege, să vină în acest Senat, să vină în Camera Deputaților, să-și spună parlamentarii cuvântul și, astfel, să reușim să îndreptăm – dacă se mai poate îndrepta – răul făcut cu asumarea răspunderii acestei legi.

Având în vedere faptul că rezultatele din învățământ nu se văd imediat ca într-o fabrică... Într-o fabrică, într-o uzină, ai greșit o piesă, o arunci, o faci încă o dată. La noi, rezultatele

se văd peste 7-8-10 ani de zile. Și, în momentul în care vom constata cât rău putem să facem doar pentru faptul că nu știm să stimulăm nici activitatea cadrelor didactice, nici activitatea copiilor în școală și că nu suntem capabili să facem lucrurile care trebuie făcute în sistemul de învățământ – o, Doamne! –, mă îngrozesc ce va fi peste 10-15 ani.

Dau cuvântul în continuare domnului senator Severin Georgică, microfonul 4, microfonul 3, 4... 4!

## Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Într-adevăr, problema dezbătută este extrem de serioasă și este o necesitate. Este o necesitate nu numai la Iași, este în toată țara și trebuie să găsim resurse, în așa fel încât să încercăm și școlile să stea la dispoziția elevilor, indiferent dacă sunt plecați părinții în străinătate, închiși sau sunt, pur și simplu, elevi normali care trăiesc o viață cotidiană obișnuită, dar un ajutor de acest gen este bine-venit întotdeauna.

Dincolo de această – să spunem – susținere, pe care o văd totuși necesară, aș vrea să mă refer totuși... că e neplăcut să vezi cum se încearcă politizarea, totdeauna, când... în orice ocazii, în orice situații!

S-a spus că haosul este determinat de nu știu ce ordonanță. Dincolo de faptul că, dacă stăm să ne gândim, din 2004 până în 2012, Partidul Social Democrat a fost la conducerea Ministerului Educației în jur de șase luni maximum, țin să reamintesc că a existat o lege care a trecut prin asumarea răspunderii, o celebră Lege Funeriu. S-a vorbit de o „doctrină Funeriu” în ceea ce înseamnă educația. Iar, dacă doriți să căutați haosul, căutați-l printre foștii și, poate, viitorii dumneavoastră colegi, cei care au impus acea lege fără vot, fără discuții și noi tragem acum.

Nu mai dați vina pe prezent pentru ceea ce au făcut foști, viitori și, probabil, încă aliați ai dumneavoastră.

Mulțumesc foarte mult. Doamna senator Câmpeanu, microfonul 2.

## Stimați colegi,

Aș vrea să vă aduc din nou în atenție că protecția copiilor noștri trebuie privită cu toată seriozitatea.

Această reglementare cred că ar aduce foarte multe chiar fonduri bugetului sau Ministerului Învățământului, dacă acești copii s-ar bucura de o consiliere psihologică în cadrul școlii.

Nu vorbim de copiii ai căror părinți sunt plecați – și vedeți câte cazuri de sinucidere sunt –, nu vorbim de copii normali, în rândul cărora procentul de sinucidere a crescut îngrijorător de mult. Vorbim de copii normali, să spunem, care nu au aceste probleme, dar părinții de astăzi știți bine că nu se mai pot ocupa de copii, fie că au două-trei joburi, fie că au un job și vin acasă la ore foarte târzii.

Deci, fără această consiliere, eu cred că învățământul va avea de suferit în viitor. Nu știu dacă aceasta e soluția și nu știu dacă veți fi de acord să votați. Eu cred că este o propunere foarte bună, dar cred că trebuie găsită o soluție, pentru că nu se mai poate. Eu cred că procentul de abandon școlar ar scădea dacă ar exista în școală cineva care să mai discute cu acești copii.

Acești copii nu au cu cine să vorbească. Orele de dirigenție s-au transformat în nu știu ce altceva, dar nici măcar dirigintele nu mai este apropiat de copii.

Haideți să găsim ceva ca să salvăm acești copii! Să știți că este o necesitate și eu nu cred că țări mai dezvoltate, care sunt foarte strânse la pungă totuși, își permit să plătească acești psihologi în școli dacă nu ar fi nevoie de ei și dacă nu ar aduce beneficii. Haideți să ne rupem puțin de această mentalitate pe care am avut-o până acum și, când auzim de psihologie sau psihiatrie, începem să ne ferim! Nu. Este nevoie de ea în ziua de astăzi.

Eu v-aș ruga să vă reconsiderați, să retransmiteți, poate, la comisie, să facem ceva, pentru că prin Camera Deputaților a trecut ca trenul, nu s-a discutat și poate se găsea o soluție dacă se dezbătea acolo.

E o problemă mult prea serioasă. Vă spun cu tot simțul de răspundere, pentru că m-am ocupat de acei copii ai căror părinți sunt plecați și am căutat, prin Legea pentru protecția copiilor, să le asigurăm această consultare prin administrația locală. Nu se poate nici acolo, că nu sunt locuri și fonduri ca să se angajeze în cadrul primăriilor sau al autorităților locale o astfel de specializare. Acolo nu sunt fonduri, la școală nu sunt fonduri, nicăieri nu sunt fonduri și atunci copiii noștri se sinucid pe capete și, mai ales, vedeți bine ce procente avem la bacalaureat.

Mulțumesc. Doamnelor și domnilor, închei... Doamna senator Andronescu, vă rog.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte, și mă bucur că a avut loc această dezbatere, pentru că, într-adevăr, este o problemă serioasă. Și aș vrea să încerc să dau câteva răspunsuri.

În primul rând, domnului senator care este vicelider de grup.

Au apărut atât de multe modificări la Legea educației pentru că legea a fost asumată. De aceea a fost necesară corectarea ei și prin ordonanțe. Următoarea lege sper să fie dezbătută în Parlament și, într-adevăr, ea să fie ceea ce așteaptă sistemul de învățământ pentru o evoluție corectă a lui.

În al doilea rând, aș vrea să-i răspund domnului senator Corlățean.

Într-adevăr, prin Legea nr. 1/2011 există o reglementare, dar realitatea sistemului ne arată că trebuie să mai adăugăm la ceea ce avem acum. De aceea ministerul va încerca să evalueze nevoia de resurse umane pregătite corespunzător, în așa fel încât, într-adevăr, atunci când trecem o asemenea inițiativă legislativă, să știm că avem cum să o punem în practică.

Ideea comisiei de a discuta împreună, pentru fiecare școală, cabinetele medicale și cele de psihopedagogie cred că nu este una rea și probabil că aceasta va fi soluția pe care vom merge în reglementare, dacă dumneavoastră veți fi de acord.

Evident că ministerul trebuie să-și evalueze și resursele financiare, pentru că inițiatorii acestei propuneri legislative, din păcate, nu fac referire la niciun fel de resurse.

Eu cred că nu este imposibil de acoperit. Suntem la începutul unui exercițiu financiar european și cred că am putea să ne gândim inclusiv la fondurile europene pentru a reglementa cele două probleme.

Vă mulțumesc foarte mult.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Mulțumesc.

Închei dezbaterile generale la acest proiect legislativ. Merge săptămâna viitoare la votul final. Punctul 16 al ordinii...

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea**

**:**

Domnul Tudor Barbu.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Domnul Barbu, da, domnul senator Barbu. Procedură?

## **Domnul Tudor Barbu**

**:**

Nu.

N-am fost anunțat.

Distinsul domn senator Barbu are acces oricând.

Mulțumesc mult pentru indulgența de a-mi acorda cuvântul, deși la limită am solicitat acest lucru.

Nu... Nu e indulgență, e obligație, domnule senator.

Am mulțumit, cu respect și cu deferență.

Le port o stimă deosebită doamnei ministru – și nu greșesc deloc când spun doamna ministru, căci în calitatea aceasta mă adresez doamnei Andronescu acum –, colegului meu Motoc și doamnei ministru Câmpeanu. Bineînțeles, și celorlalți, dar acestui trio, care a susținut de pe ambele poziții, și putere, și opoziție, a susținut acest proiect legislativ care, aparent, este bun.

Da, știu că o să-mi atrag oprobriul public... Este un proiect de lege aparent bun, pentru că el ar fi impecabil într-o țară impecabilă sau într-o țară aproape de impecabil. La noi în țară, o proporție alarmantă din școlile, instituțiile de învățământ nu au cabinet medical. N-au medic. N-au niciun fel de asistență medicală în caz că – Doamne ferește! – cade în latrină un copil și este posibil să fie salvat printr-o procedură la îndemâna oricărui medic în faza de început de carieră, resuscitarea. Da? S-au întâmplat tragedii de genul acesta și la noi inițiativa privind acest aspect este – înțeleg – undeva... pe filiera de legiferare prin Parlamentul României.

Doi. Îmi este groază să mă gândesc câte mii de școli sunt în România care, odată ce acest proiect de lege va trece în această formă, vor avea, prin efectul legii, obligația să înființeze aceste cabinete și să angajeze acești oameni, care nu pot fi nici femeie de serviciu, nici educatoare, trebuie să fie psihoterapeuți, că așa scrie legiuitorul în legea pe care o va trimite la promulgare.

Nu vă grăbiți să dați cu pietre, că și lapidarea are sensul ei. Eu doar fac, pentru stenogramă și posteritate, o precizare. Este o inițiativă aparent bună, într-o țară inaptă, din punctul meu de vedere, s-o aplice într-un viitor nu apropiat, ci mediu. Pentru că ar trebui să punem caii în spatele căruței dacă această lege chiar va fi aplicată în mod serios, pentru că vom avea psihoterapeut într-o școală în care n-avem medic, într-o școală în care un copil cade cu mâna în gard, se taie sau își rupe mâna și nu are cine să-i pună o atelă, dar are psihoterapeut care îl va învăța cum să suporte durerea mai bine.

## Mulțumesc.

Prin stenogramă, posteritatea va reține.

Punctul 15, Proiectul de lege privind desființarea unor instanțe judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.

Comisia sesizată în fond e Comisia juridică. Are raport de respingere. Legea este organică.

Domnule Iliescu, vă rog, din partea Guvernului, microfonul 10.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege privind desființarea unor instanțe judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea a avut ca raționament necesitatea asigurării unui sistem judiciar performant sub aspectul volumului de activitate al instanțelor și, evident, al parchetelor de pe lângă acestea.

Această nevoie de asigurare a unui sistem judiciar performant este una dintre recomandările Comisiei Europene cuprinse în raportul privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare.

Doamna senator Federovici, microfonul central, microfonul 7.

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect legislativ.

Comisia juridică a luat în dezbatere acest proiect de lege pe parcursul a trei ședințe, iar în data de 28 mai 2014, cu majoritate de voturi, un vot împotrivă, membrii comisiei au hotărât să adopte un raport de respingere, menținând astfel soluția adoptată de Camera Deputaților.

## Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor, deschid dezbaterile generale. Observații, intervenții? Domnule senator Popa, microfonul 2.

## Stimați colegi,

Acest proiect este profund nedrept. Fără să existe un studiu... Se zice că a existat. Părerea mea este că acel studiu nu a fost făcut așa cum trebuia pentru România, pentru situația justițiabilului, beneficiarului de dreptate din

România, pentru că, dacă vedeți dumneavoastră lista parchetelor și judecătoriilor care trebuiau să fie închise, pur și simplu, veți ajunge la o singură concluzie: în zonele respective, ceea ce este garantat prin Constituție, accesul la justiție, îi este indirect interzis cetățeanului.

Fără niciun fel de temei, un număr foarte mare de judecătorii și parchetele adiacente trebuiau să fie închise pentru un singur motiv, din punctul meu de vedere: economie.

În momentul în care trebuie să faci justiție, în momentul în care trebuie să faci dreptate, din păcate, nu poți să faci și economii de genul acesta.

Este, poate, spun... – și, aici, reprezentanții ministerului pot să certifice – sunt instituții care funcționează greoi sau cu probleme de cadre, pentru că avem și situația aceasta. Sunt zone în care nu avem judecători. Sunt zone unde nu vin procurorii din cauza condițiilor de viață din zonele respective, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să punem lacătul pe ușă.

Și vă dau exemplul unei judecătorii care a fost modernizată pe bani europeni, Judecătoria Rupea, care este pe lista acestor instituții, și parchetul respectiv, care are o situație specială, totalmente specială, acoperă o zonă foarte mare de teritoriu, o zonă care n-are legături sau are legături greoaie – într-o oră, o oră și jumătate, două ore ajungi cu mașina în orașele care au judecătorii, care sunt supraaglomerate.

Închei prin a spune: dacă este nevoie de a face ceea ce a spus domnul reprezentant al Guvernului, mai eficientă activitatea, trebuie făcut un studiu adevărat, care, într-adevăr, să facă lumină în acest domeniu. Nu, pur și simplu, 30%!

Știți că a fost la un moment dat o lege: reducem cu 30%. Nu contează dacă reducerea este motivată sau nu! Se reduce cu 30%.

Ei, trebuie să ne gândim, pentru că aici avem de-a face cu oamenii care trebuie să aibă acces la justiție corectă. Este decizia Comisiei juridice.

Domnul senator Motoc, microfonul central.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Nu întotdeauna constrângerile bugetare sunt elemente suficiente pentru a justifica astfel de desființări de instituții în anumite zone, cum se încearcă prin acest proiect de lege.

Colegul meu, domnul Georgică Severin, care, de fiecare dată, după intervențiile pe care le am, în mod, poate, firesc, intervine, dar consider aceste intervenții ca învinuiri pe care le aduce unui anumit partid sau altuia ori unor sisteme care au funcționat în anumite momente, cred că nu are dreptate.

Noi, aici, nu suntem să aducem învinuiri cuiva, ci să corectăm tot ceea ce s-a greșit în timp, să-i determinăm pe cei care au greșit să-și asume greșelile în cauză și să încercăm în momentul acesta să corectăm.

Sunt unii care trebuie să-și asume faptul că au construit școli noi cu bani europeni, după care, la intervale scurte de timp, le-au închis. Sunt mulți care trebuie să-și asume faptul că au desființat spitale care, cu toate bunele intenții ulterioare, nu au mai putut fi deschise.

Uitați că urmează sistemul justiției. La mine, în Tulcea, acum era trecută Judecătoria de la Măcin să fie desființată, într-un județ care are... la Tulcea, la Babadag și Măcin. Păi, stimați colegi, e un adevărat paradox! Pe de o parte, spunem că instanțele de judecată sunt supraîncărcate cu tot felul de cauze și judecătorii noștri, puțini cum sunt, de-abia fac față acestor adevărate avalanșe de cauze aflate pe rol și, pe de altă parte, desființăm și așa puținele instanțe de judecată care se află la dispoziția cetățeanului. Județul Tulcea este al patrulea județ ca mărime din această țară și are doar aceste instanțe de judecată. Ne gândim să o scoatem pe una dintre ele din funcțiune? Este un lucru total anormal.

E un lucru pe care văd că, până la urmă, și colegii de la PSD l-au acceptat, acela ca acest proiect de lege, considerat după mine inoportun, să fie respins, în așa fel încât instanțele respective să funcționeze în continuare, cu toate că poate există anumite elemente care conduc la faptul că ele nu funcționează perfect. Dar lucrul acesta se poate schimba în timp.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Dau cuvântul doamnei senator Anghel.

Microfonul 3. Mai avem și alte luări de cuvânt.

## **Doamna Cristiana Irina Anghel:**

Instanțele de judecată sunt în serviciul public. Serviciul public este pentru binele cetățeanului sau așa ar trebui să gândim. Da? Prin urmare, instanțele, judecătoriile, școala, spitalul ar trebui să fie cât mai aproape de cetățean. Nu mai vorbim de discriminarea care se produce în momentul în care o anumită comunitate este obligată să parcurgă zeci de kilometri ca să poată să-și apere un drept într-o instanță.

Dar chestiunea care mă intrigă cel mai tare este motivarea pe baza raportului MCV. Ce e acesta? Eu știu că noi suntem un stat sau o țară independentă și suverană. Ce face Comisia Europeană? Ne pune la colț, ca de obicei?

Domnule președinte de ședință, am rugămintea către Biroul permanent să-l invităm, cu tot respectul, pe domnul ministru al justiției și să ne răspundă și nouă la câteva întrebări.

Una dintre ele ar fi: cine l-a însărcinat pe dumnealui să meargă la Bruxelles și să spună că vrem să continuăm MCV-ul? Cine?

Cine i-a dat dreptul s-o ia pe doamna șefă a DNA-ului acolo și să-și expună punctul de vedere?

De când parchetele fac legea în țara asta?

Și, dacă nu mă înșel, este un acord între noi și Comisie, da? Cine hotărăște dacă va fi sau dacă nu va fi? Parlamentul. Ne-a întrebat cineva pe noi?

Câteodată, mult este prea mult. Și-n privința aceasta este la fel.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Urmează domnul senator Pașcan.

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distinși colegi,

Cred că domnul ministru Iliescu a avut astăzi o sarcină absolut ingrată, pentru că e greu să argumentez și eu și..., fractură de logică, adică să stimulez eficiența prin desființare.

Și felicit comisia de specialitate fiindcă a avut un raport de respingere. Cred că este absolut justificat și vă dau o serie de exemple.

Atunci când s-au înființat aceste instanțe, ele s-au făcut pe baza unor analize și studii. De altfel, ceea ce ni se prezintă în expunerea de motive, dacă verificați, sunt rezultate și ale unei analize a activității instanțelor din perioada 2009–2012. Or, nu prea corespunde cu actualitatea.

Vreau să vă spun că una dintre instanțele care urmează a fi desființată, din județul Mureș, este cea de la Târnăveni. Ei, bine, această instanță deservește o populație de circa douăzeci și ceva de mii de locuitori. Or, analiza care s-a făcut trimite la instanțele care au sub 5.000 de dosare și sunt considerate ineficiente. Ei, bine, imaginați-vă că, dacă există aceste 5.000 de dosare sau puțin sub 5.000 de dosare... o treime din populația Târnăveniului din județul Mureș are cauze pe rol la această instanță și ar trebui să se deplaseze la Târgu-Mureș, unde, în mod repetat, apar declarații ale judecătorilor, ale magistraților că sunt supraîncărcați și nu răzbesc să facă față încărcăturii de dosare pe care le au.

Prin urmare, ar trebui, mai mult, noi să ne gândim la eficiență prin a reduce cheltuielile la bugetul de stat, pe baza unor recomandări nu se știe cum formulate de reprezentanții Comisiei Europene. Dar gândiți-vă că noi am proceda la o reducere a cheltuielilor bugetului de stat și i-am împovăra pe cei o treime din locuitorii Târnăveniului pe care-i trimitem la câțiva zeci de kilometri să-și apere interesele în cauzele aflate pe rolul instanței de la Târnăveni.

Așadar, eu vă recomand, în cunoștință de cauză, pe exemplul de la Mureș, dar pe care l-am confruntat și cu experiența altor colegi, cu informațiile pe care le au, să respingem acest proiect... această inițiativă legislativă, fiindcă ea nu are niciun fel de noimă.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Ca să nu mă mai duc și eu să spun la microfon că și la mine în colegiu, la Adjud..., deci nu sunt nici eu de acord. Se consemnează, nu?

Domnul senator Hașotti solicită microfonul.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

## Mulțumesc.

Foarte concis, că aici nu e vorba... nu prea e vorba nici de MCV, nici de școli desființate sau de spitale desființate. Trebuie să fim foarte concreți.

## Stimați colegi,

Sunteți încă destui în sală care trebuie să vă amintiți că în 2011 domnul ministru, fost ministru al justiției, Predoiu a venit cu un proiect identic, dar identic... – când spun „identic” este 100% același –, a venit aici și toți..., și PSD-ul, și PNL-ul, și chiar colegi din fostul PDL, au protestat și i-au arătat ministrului Predoiu că nu este bun acest proiect, pentru că justiția trebuie adusă mai aproape de cetățean, așa cum ați spus toți până acum.

Ce a făcut domnul ministru Predoiu atunci, în plenul Senatului? A spus: „Da, domnule, aveți dreptate.” Și proiectul a fost respins, nu s-a mai insistat pe această temă.

Iată de ce dați-mi voie să-mi exprim, la rându-mi, surprinderea că Ministerul Justiției vine din nou cu un proiect pe care Senatul, în calitate de Cameră decizională, l-a respins, cu o mare majoritate de voturi, acum câțiva ani.

Și, dacă domnul Predoiu a înțeles acest lucru, nu văd de ce nu ar înțelege și actualul ministru al justiției.

Domnul senator Severin urmează. Microfonul 4. Mai avem.

## **Domnul Georgică Severin:**

Eu voiam doar să mulțumesc antevorbitorului meu că-mi citește gândurile, că, într-adevăr, voiam să mă refer la câteva din acele aspecte, cu o singură observație: nu mai spuneți „unii au închis spitalele, unii au închis școlile”, spuneți „actualii mei colegi de partid”! Atâta tot.

Mulțumesc.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Domnule senator, vă rog foarte mult, uitați că domnul senator Hașotti a vorbit de domnul Predoiu.

N-am înțeles.

Urmează doamna senator Andronescu, microfonul 3.

Întrebarea pe care o pregătisem și care recunosc că este retorică este: oare de ce decidenții de acum doi ani nu au ascultat opiniile distinșilor senatori să nu închidă 67 de spitale și 2.000 de școli? Pentru că, dacă ne uităm cu mai mare atenție la școli, poate avem nevoie de mai puține tribunale.

Vă mulțumesc frumos.

Mulțumesc.

Urmează domnul senator Iovescu, microfonul 1.

## **Domnul Ioan Iovescu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să fiu scurt și să spun că mă bucur că am început să nu mai scriem după dictare. Doamne-ajută! Doamne, dă-ne înțelepciune să dictăm noi Guvernului și el să scrie.

Mulțumesc.

Urmează domnul senator Igaș, microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. O scurtă concluzie.

În urma celor discutate aici și în urma intervențiilor pe care le-au avut colegii mei, guvernele se schimbă, miniștrii se schimbă, doar funcționarii rămân.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Domnul senator Corlățean..., _the last but not the least_ ...

Și, bineînțeles..., și doamna Anghel.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Eu am dorit să intervin ca urmare a intervenției domnului senator Hașotti, care, din păcate, nu mai este în sală, și continuând oarecum intervenția domnului senator Igaș.

Discuția este importantă, dar este incompletă, pentru că e regretabil că nu participă măcar un secretar de stat, dacă nu ministrul justiției, la această discuție, și este incompletă pentru că întrebarea care lipsește este: de ce totuși... – instituția competentă, indiferent de cine conduce, dreaptastânga, culoarea politică a ministrului – apare acest proiect de lege recurent?

Și, aici, dacă ar fi fost cineva de la Ministerul Justiției, cred că ar fi explicat mai bine decât un modest senator al României faptul că este o problemă de sistem, care decurge din următoarea situație, din radiografia făcută în comun – și subliniez „în comun” – atât cu misiunile de evaluare MCV ale Comisiei Europene, cât și cu diferitele programe, proiecte desfășurate, de exemplu cu Banca Mondială... A rezultat – și asta a fost concluzia experților străini –, studiind gradul de încărcare, care, subliniez, este neomogen... Noi vorbim la modul general și, corect, cele mai multe dintre situații – grad foarte mare de încărcare pe instanțe, parchete –, dar vă atrag atenția, cu cel mai deplin sens al colegialității, că este neomogen gradul de încărcare.

Și am descoperit și eu, în cele trei luni în care am condus această instituție. N-am crezut, dar am descoperit că există parchete locale și există instanțe locale care au un grad foarte scăzut de încărcare.

Și, atunci, discuția – experții străini care au recomandat acest lucru – a fost: domnule, mai reduceți și raționalizarea resurselor umane, redistribuire și așa mai departe.

Deci eu cred că adevărul este totuși undeva la mijloc, dar, pe de altă parte, cred că instituția românească sau instituțiile românești ar trebui totuși să aibă un cuvânt de spus ceva mai apăsat în dialogul cu partenerii europeni, atunci când se trage concluzia finală. Pentru că totuși noi trăim aici și ceea ce s-a spus și anterior au spus mai mulți colegi: justiția mai aproape de cetățean. Deci oferirea infrastructurii, acces pentru cetățean este principiul care trebuie să prevaleze.

Doamna senator, eu am crezut că nu v-am dat cuvântul, dar văd că ați luat cuvântul între domnul Motoc și Pașcan. Vă rog, microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș fi vrut să spun așa: că judecătorul nu este plătit în acord global și că ceea ce se întâmplă la judecătoriile despre care spunea domnul senator Corlățean acolo este normalul. Nu este normal ca un judecător să stea îngropat în 150 de dosare într-o ședință. Nu este normal să-i cerem după aceea să motiveze și corect, și complet cele o sută, o sută și ceva de hotărâri în 30 de zile, că văd că proiectul următor este să-i pedepsim pe judecători. În loc să ne gândim să mărim numărul de zile, eventual la 60, ca să putem după aceea să-l tragem la răspundere, tragem pe ei, gândindu-mă că sunt în această țară majoritatea judecători de bun-simț și bună-credință...

Prin urmare, parafrazând ce a spus un coleg al meu – „miniștrii pleacă, guvernele pleacă, funcționarii rămân” –, nu, unii n-au rămas. 10.000 de funcționari ai Ministerului de Interne, prin grația respectivului domn, au plecat acasă. Absolut inutil. Doar ca să aibă unii ce fura.

Domnule senator Vegh, vă rog.

Mai avem 30 de secunde și vă rog să-l ascultăm și pe domnul senator. Microfonul 2.

## Mulțumesc, domnule președinte.

O să încerc să mă încadrez în cele 30 de secunde. Sigur, dacă tot suntem la capitolul „Amintiri din copilărie” și am auzit astăzi cine ce a închis, am auzit de nu știu câte ori „spitale închise...” Sigur, la vremea respectivă au fost multe discuții și a fost o decizie politică, dar n-am văzut..., doar câteva – cred – că redeschise. Înseamnă că toată clasa politică a acceptat acest lucru.

Dar vreau să mai semnalez un lucru: n-am auzit astăzi de un alt exemplu care s-a întâmplat în anii anteriori, desființarea școlilor profesionale și transformarea lor în licee, ce greutăți creează în momentul de față.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Doamnelor și domnilor colegi, vă mulțumesc. Închid lucrările ședinței de astăzi. Transmit...

Păi nu mai este în timp... nu mai este timp. Ce vreți?

Asta este! Săptămâna viitoare.

Prelungiți un minut!

Un minut prelungim programul pentru domnul ministru Iliescu. Haideți! Microfonul 10.

## **Domnul Valentin Adrian Iliescu:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Vă mulțumesc mult, doamnelor și domnilor senatori, inclusiv pentru considerentele și observațiile pertinente formulate la Comisia juridică, care au condus la un raport de respingere.

Vreau să vă asigur că, dincolo de această inițiativă, primul și cel mai important obiectiv al actului de justiție pe care Ministerul Justiției... – și este alături de mine doamna consilier Alina Mihai, care a notat toate observațiile dumneavoastră – este să asigurăm un act de justiție corect, transparent, desfășurat în termeni rezonabili și la un cost accesibil cetățenilor și statului.

Vă mulțumesc frumos.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

## Mulțumesc.

Închei lucrările, urându-vă un 1 Mai sărbătorit așa cum se cuvine, după tradiție, și o frumoasă zi de 2 Mai, Ziua tineretului, stimați colegi!

Mulțumesc.

Mulțumesc colegilor de ședință.

Dezbaterile sunt închise și transmitem proiectul de lege la votul final.

## **De la prezidiu:**

Închideți și microfonul!

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|814103]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 78/11.V.2015 conține 44 de pagini.**

Prețul: 110,00 lei