Constantin Avram

Am participat la festivitățile prilejuite de Centenarul Marii Uniri, la nivel local, în municipiul Bacău, prin depunerea de coroane în memoria ostașilor români căzuți în Primul Război Mondial, din 1917, dar și la parada militară care a încheiat aceste festivități. Cu această ocazie, am remarcat comportamentul exemplar al tuturor liderilor politici județeni, deschiși la comunicare directă, fețele luminate și relaxate ale acestora, marcate totuși de temperatura scăzută înregistrată, dar pline de respectul cuvenit unui astfel de moment, unic în felul lui. Am urmărit în reluare pe posturile de televiziune principalele momente ale marcării Centenarului Marii Uniri în București – la Arcul de Triumf –, dar și festivitățile de la Alba Iulia, „capitala unirii românilor” și am remarcat atmosfera încordată, lipsită de respectul cuvenit acestui moment, gesturi nepotrivite ale Președintelui României, însoțite de vociferări ironice sau huiduieli pe alături. Cui erau adresate nu mai are nicio importanță, pentru că la una dintre emisiunile dedicate acestui eveniment realizatorul ei se întreba și întreba retoric: „Ce-i lipsește României la 100 de ani de la Marea Unire?”

Observând contrastul extraordinar dintre atmosfera destinsă și plină de respect de la festivitățile locale și atmosfera rezervată, plină de încordare, cu priviri ironice și pline de ură uneori de la festivitățile cu prezență a liderilor politici naționali, încerc eu un oarecare răspuns.

Trăiesc sentimentul și convingerea că României îi lipsește iubirea, îi lipsește solidaritatea, dar îi lipsește și unitatea. Îi lipsește iubirea, pentru că unora dintre români le este rușine să recunoască că sunt patrioți, le este rușine să spună că sunt români, că țara noastră nu mai are ce să le ofere, denigrând țara pe la porțile Europei. Îi lipsește solidaritatea, pentru că noi românii am uitat, se pare, să ne ajutăm între noi, să ne sprijinim la nevoie, să ne înțelegem între noi, să ne răbdăm unii pe alții, să ne ascultăm și să trăim în credința noastră străbună. Îi lipsește unitatea, pentru că niciun om care nu poate iubi nu poate fi solidar cu alții, nu poate fi alăturat altora la necaz, adică nu poate trăi frumosul sentiment al unității de neam și țară!

Amară concluzie..., amară trăire a vremurilor..., amară inimă a românilor dezbinați în anul centenar, iar când frații luptă împotriva fraților națiunea nu este pe drumul cel bun!

Câtă vreme în spațiul public se aduc știri preponderent cu conotație negativă și promovarea a tot ce este rău în societatea românească, să nu ne mai mire faptul că media germană, canalul TV ZDF și Agenția Germană de Știri, DPA, a difuzat știrea că „România a aniversat 100 de ani de la anexarea Ardealului!”.

Iată un motiv serios care justifică creșterea vizibilă a curentului eurosceptic în țara noastră. Iată de ce unii români au convingerea că suntem considerați cetățeni europeni de mâna a doua și numai atâta timp cât rămânem, ca țară, o excelentă piață de desfacere și un bun furnizor de forță de muncă ieftină și înalt calificată.