Corneliu Ciontu

Am reþinut! Vã dau cuvântul.

## **Domnul George Mihail Pruteanu** _Ñ senator_ **:**

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimate colege deputate, Stimaþi colegi deputaþi,

Intervenþia domnului deputat Boc, chiar dacã a fost o intervenþie generalã, ºi nu la obiectul discuþiei de astãzi, care este un anume articol din raportul de mediere, un anume pasaj din raportul de mediere mã obligã ºi pe mine sã mai fac o datã, mai apãsat, pentru dumneavoastrã, pentru conºtiinþele dumneavoastrã ºi pentru a mea, câteva precizãri.

În primul rând, în legãturã cu absenþa de data trecutã sau în momentul când s-a discutat, n-am nici o vinã, dacã aº fi fost invitat, veneam în zece minute, într-un sfert de orã.

În al doilea rând, în legãturã cu acel vot negativ din Comisia juridicã, trebuie sã reamintesc colegilor cã aceastã lege a primit de douã ori votul Consiliului Legislativ, avizul favorabil, vreau sã spun, al Consiliului Legislativ, deci un for care ºtie bine legi, cel puþin tot atât cât ºi Comisia juridicã, în care rolul principal l-a jucat cu o maliþie inexplicabilã colegul nostru, domnul deputat Cazimir, ºi în al treilea rând, dar poate cel mai important, vreau sã vã readuc în memorie faptul cã aceastã lege nu interzice nimic, nu interzice nici un cuvânt, este o demagogie fariseicã exprimarea celor care vorbesc de interdicþie.

Legea aceasta, în miezul ei, în coloana ei vertebralã, vorbeºte de obligativitatea de a vorbi pe înþelesul oamenilor, adicã de a dubla textele existente, necesare în limbi strãine, cu tãlmãcirea, iar unde nu se poate, cu explicitarea în româneºte. Deci nu alungãm nici un cuvânt.

ªi vreau sã spun în aceastã superbã aulã, încã o datã, foarte apãsat: nu este o iniþiativã originalã, poate în 1997, când am avut-o, o fi fost originalã, cu excepþia Franþei. Dar la ora actualã, ºi vã rog sã reþineþi asta, asemenea legi ºi cu prevederi mai severe, în sensul de exclusivitate, nu strãinã ºi în traducere, ci numai în limba respectivã, legi de asemenea facturã existã în þãri absolut respectabile ºi civilizate, nu þãri din lumea a treia sau a patra. În Ungaria, promulgatã, am data exactã aici, n-am sã vã plictisesc, în 2001, ianuarie, exact cu acelaºi conþinut: obligativitatea de a traduce tot; în Polonia, la fel; în Canada, la fel, în Quebec; în Franþa, la fel; în Italia, la fel, existã asemenea legi. Oare acele þãri sunt mai înapoiate decât noi? Nu sunt niºte modele pentru noi?

Franþa, care a fost sute de ani ºi este în continuare o sursã de civilizaþie, un izvor de luminã pentru cultura europeanã, pentru manierele, pentru comportamentul european, Franþa a ajuns un fel de... n-am sã pronunþ nici un nume de þarã, un fel de þarã de batjocurã?! Se vorbea de faptul cã acea lege francezã de protecþie a limbii franceze, chiar aºa se numeºte, n-ar fi aplicatã. Este o minciunã! Am aici, în acest dosar pe care l-am adus în faþa dumneavoastrã, stimaþi colegi, numai o bucãþicã din raportul prezentat Parlamentului francez, raportul parlamentului în legãturã cu folosirea limbii franceze de cãtre comisia însãrcinatã cu aceastã problemã, raport care se dã în fiecare an ºi îl gãsiþi pe Internet pentru 2002, 2001, 2000 ºi aºa mai departe.