Nistor Bãdiceanu

Am sã fiu foarte paºnic, chiar, dimpotrivã,... Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

În ultimul numãr al prestigioasei reviste ”22Ò m-am oprit asupra unui articol al fostului nostru coleg din legislatura trecutã, domnul ªtefan Augustin Doinaº. Articolul

era intitulat ”Redingota lui Petru GrozaÒ. ªi spunea autorul cã în tinereþea Domniei sale auzise cã celebra zicalã ”Numai boul este consecventÒ era atribuitã lui Petru Groza, primul politician român care a trecut de partea comuniºtilor. Autorul ºi-a amintit de zicala mai sus pomenitã pe marginea fenomenului migraþiei politice, dând ºi câteva exemple nu prea mãgulitoare pentru unii colegi, pentru a-ºi ilustra afirmaþiile în privinþa consecvenþei parlamentarilor români.

Nu pot sã nu-i dau dreptate autorului ºi sã constat cã din punct de vedere al consecvenþei, numãrul ”boilorÒ în Senatul României este în scãdere alarmantã, în timp ce partida cameleonilor îºi îngroaºã rândurile. Întrucât nu dau nume, sper sã nu se simtã nimeni cu musca pe cãciulã. Aºa cum spunea ªtefan Augustin Doinaº, ”astãzi, lipsa de consecvenþã nu este un defect moral, ci dimpotrivã, este consideratã o virtute, iar politicienii care o practicã, mândri fiind de morala lor politicã, sunt ieºiþi, dupã Domnia sa, de sub redingota lui Petru GrozaÒ.

Dat fiind cã de la acest microfon m-am exprimat despre cel care a fost Petru Groza în câteva rânduri, ignorând zicala ”despre morþi numai de bineÒ, mã simt dator sã fac _mea culpa_ ºi sã mã explic. Într-un cotidian din Oradea, tot de sãptãmâna trecutã, a apãrut sub titlul ”Un document mãrturisire ineditãÒ un articol potrivit cãruia în 1948 dr. Petru Groza, prim-ministru, a oprit asasinarea a peste 6.000 de intelectuali arestaþi de cãtre comuniºti. Potrivit relatãrii unui colaborator apropiat al lui Petru Groza, pe nume Constantin Costiºel, Ana Pauker, Vasile Luca, Iosif Chiºinevschi ºi Teohari Georgescu au fost suprinºi în sediul Comitetului Central de cãtre premier în timp ce plãnuiau o noapte a Sfântului Bartolomeu, în care urmau sã-i suprime pe cei 6.500 de oameni arestaþi ca ”duºmani ai poporuluiÒ. Dupã douã ore de discuþii, Petru Groza i-a convins cã nici Stalin personal nu ar putea aproba un masacru de asemenea proporþii, având în vedere complicaþiile pe care le-ar putea avea cu anglo-americanii. Vasile Luca a fost cel care a cedat primul ºi i-a convins ºi pe ceilalþi sã amâne hotãrârea ºi sã gãseascã o altã soluþie, ”fãrã zgomotÒ, în realizarea acestui scop. Ce a urmat se ºtie: Aiudul, Sighetul, Râmnicul Sãrat, Piteºtiul, Gherla, Canalul Morþii ºi altele. Dar în 1948, arestat fiind ºi eu, puteam foarte bine sã cad victima masacrului celor patru sceleraþi. Mã puteau foarte uºor confunda cu un intelectual. Mai ales cã întâi te-ar fi asasinat ºi abia dupã aceea þi-ar fi stabilit gradul de culturã. Întrucât iarba rea nu piere, am supravieþuit. Însã mã simt dator sã spun: ”Doamne, iartã-i pãcatele lui Petru Groza!Ò.