Antonie Iorgovan

Am sã încep cu aceastã chestiune, prin a plasa, de fapt, problema, rugându-l pe domnul senator Pãunescu, în numele iniþiatorilor, pentru cã vreau sã spun cã am discutat mult la comisie, nu numai o datã, de mai multe ori, care sã fie succesiunea accentelor.

E o anumitã logicã aici, e o anumitã încãrcãturã. Noi am considerat firesc sã facem referire la credinþa faþã de þarã ºi aºa mai departe, dar aici deja sunt chestiuni care ies din logica juridicã, trec în sfera, haideþi sã spunem, a poeziei ºi a metaforelor ºi maestrul Pãunescu sã convenim cã este maestrul nostru, al tuturor din acest punct de vedere.

Revenind însã la explicaþia tehnicã, juridicã, unde, mã rog, în ceea ce mã priveºte, mã pricep oarecum, sigur, cu îngãduinþa unor gazetari, bineînþeles. Referitor la problema pe care a ridicat-o domnul coleg, aº vrea sã spun cã dânsul probabil nici nu intuieºte ce problemã serioasã de drept a pus în discuþie.

Deci problema rãspunderii parlamentarului pentru încãlcarea jurãmântului ºi de fapt, pentru încãlcarea obligaþiilor fundamentale în timpul mandatului ºi în exercitarea lui.

Este o chestiune, vreau sã vã spun Ñ ºi domnul Quintus este aici de faþã, poate sã confirme, ºi ceilalþi colegi care au fãcut parte din Constituantã ÑÉ ne-a frãmântat mult ºi, de altfel, existã documentele în acest sens. ªi am spus ca în aceastã primã etapã în care am proiectat o Constituþie sã mergem pe ceea ce se cheamã minima rezistenþã. Deci sã nu venim cu unele nuanþãri, cu unele precizãri pe aceastã linie de idei, motiv pentru care ne-am limitat numai la Executiv. Observaþi cã în Constituþie n-am mers pânã acolo încât sã cerem un jurãmânt pentru parlamentari. Era o problemã care am lãsat-o pentru o etapã care urmeazã.

Fireºte cã de noi þine, în mãsura în care ne vom implica, într-o perioadã previzibilã sau în acest mandat, în procedura de revizuire a Constituþiei, sã-i aducem corecþii, pentru cã am înþeles cã toate partidele politice au un punct de vedere pe agenda lor, au aceastã idee pe agenda lor, ºi anume ºlefuirea, perfecþionarea textelor cu privire la Parlament.

Atunci sã convenim sã nu ne preocupe numai problema raporturilor dintre cele douã Camere, ce înseamnã Senatul, ce înseamnã Camera Deputaþilor, legitimitate etc., atribuþii, ci sã ne preocupe problema statutului parlamentarului ºi în acest context, fireºte, ºi problema imunitãþii.

Revenind la întrebarea colegului Verest—y, sigur, dânsul cu modestie spune cã nu înþelege aspectele juridice. Eu îndrãznesc sã spun cã, dintre oamenii care nu au o formaþie juridicã, este unul cu cea mai puternicã logicã juridicã. Dânsul abia înþelege foarte bine ºi nu cred cã este cazul sã-i explicãm mai mult sau prea mult de ce o Constituþie sau de ce o lege este obligatorie ºi pentru Parlament, atâta vreme cât nu a intervenit actul contrar.

Deci Constituþia este Constituþie ºi orice text din Constituþie are forþa juridicã supremã a textului pentru noi toþi, pentru Parlament, în ansamblu, pentru fiecare parlamentar, pânã în momentul în care intervine alt text.