George-Mihail Pruteanu

Am sã încerc. Vã mulþumesc.

Revin la obiecþiile ridicate, într-un mod destul de simpatic Ñ pot sã spun, chiar Ñ dar cu multã rea-credinþã, chiar cu rãutate, de domnul Ghiþiu. A spus Domnia sa Ñ ºi a fost repetat acest lucru ºi de domnul senator Laurenþiu Ulici, preºedintele Uniunii Scriitorilor Ñ cã nu ar exista în alte þãri asemenea lege.

Domnilor, aþi uitat... Hai sã admitem cel mai bun caz, cã aþi uitat. Legea francezã este mult mai durã decât proiectul meu legislativ, are prevederi mult mai restrictive. Al meu priveºte doar persoanele fizice. Legea francezã priveºte ºi persoanele juridice. Vã voi citi câteva pasaje care vã vor vãdi cã este mult mai asprã. De asemenea, existã ºi în S.U.A. o asemenea lege. Se numeºte ”Legea EmersonÒ ºi a fost promulgatã la 3 februarie 1995, numindu-se ”Proiectul de lege privind punerea în drepturi depline a limbii englezeÒ Ñ HR 123.

S-a fãcut mult caz aici, chiar de cãtre oameni care susþin aceastã lege, de faptul cã nu se potriveºte cu titlul. Nu a fost de bunã-credinþã nici domnul senator Vasiliu, când s-a legat de acest lucru. Eu am spus de la început cã sunt dispus imediat sã renunþ la titlu. Îi spun oricum vreþi: ”Lege pentru limba românãÒ, ”Lege pentru folosirea limbii româneÒ. Asta o puteam rezolva în cinci minute. Deci este o rea-credinþã sã mi se impute acest lucru, dupã cum tot de rea-credinþã a fost domnul senator Vasiliu, când a spus cã existã obiecþii din partea Consiliului Legislativ, pe care nu le-aº fi respectat. Nu existã nici una. Erau obiecþii de purã redactare, pe care le-am îndeplinit, pe care le-am pus în practicã, iar în rest Domnia sa spune cã în avizul Consiliului Legislativ ar fi iarãºi pusã în discuþie problema aceea cu egalitatea de ton, de ritm ºi de intonaþie.

Domnule coleg Eugen Vasiliu, vã desfid sã-mi arãtaþi unde se spune aºa ceva! Dimpotrivã, este apreciat acest lucru în avizul Consiliului Legislativ, nu este negat!

În al doilea rând, daþi-mi voie sã vã arãt cã nu este deloc ridicol acest lucru. Domnul Ghiþiu a cãzut în punctul cel mai jos al intervenþiei Domniei sale, când a fãcut acel mic pasaj de scheci, imitând vag japoneza. Vã arãt în legea francezã unde Ñ sã nu uitãm, Franþa a fost sute de ani leagãnul civilizaþiei Ñ nu a gãsit nimeni ridicol sã prevadã, iatã, vã citez textual: ”Prezentarea în limba francezã trebuie sã fie la fel de lizibilã, audibilã sau inteligibilã, ca ºi prezentarea în limbile strãine.Ò Este exact ideea din lege...