Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 14 aprilie 2000 · monitorul.ai

|Achim George|absent| |---|---| |Aichimoaie Ionel|absent| |Alexandru Nicolae|absent| |Apostolache Victor|absent| |Ardelean Ioan|absent|

|Avarvarei Ioan|prezent| |---|---| |Avram Gheorghe|prezent| |Badea Dumitru|absent| |Badea Nelu|prezent| |Bãdiceanu Nistor|prezent| |Bãdulescu Doru Laurian|absent| |Bãlãnescu Mihail|prezent| |Baraº Ioan|absent| |Blaga Vasile|absent| |Bleahu Marcian-David|prezent| |Blejan Constantin|prezent| |Bogdan Florin|prezent| |Boiangiu Cornel|absent| |Boilã Matei|prezent| |Bold Ion|prezent| |Brânzan Emilian|prezent| |Bucur Corneliu Ioan|absent| |Bunduc Gheorghe|absent| |Burghelea Ioan|absent|

## 2

Burtea Marcu absent NŽmeth Csaba prezent Buruianã Florin prezent Nicolaescu Sergiu prezent Caraman Petru prezent Nicolai Marin prezent Cataramã Viorel absent Ninosu Petre absent Cãncescu Aristotel Adrian absent Oprea Andreiu absent Câmpean Teodor prezent Opriº Octavian absent Cârciumaru Ion prezent Paleologu Alexandru absent Cerveni Niculae absent Panã Viorel Marian absent Chiriacescu Sergiu absent Paºca Liviu Titus absent Ciurtin Costicã prezent Pãcuraru Paul prezent Clonaru Victor prezent Pãtru Nicolae prezent Cotarcea Haralambie absent Pãvãlaºcu Gheorghe absent Cozmâncã Octav absent Petrescu Mihail absent Crecan Augustin prezent Plãticã-Vidovici Ilie absent Creþu Ioan prezent Pop Ioan Sabin Vasile absent Csap— Iosif absent Pop Stelian Alexandru prezent Dide Nicolae absent Popa Mircea Ioan absent Dima Emil prezent Popa Virgil prezent Dobrescu Rãsvan absent Popescu Dan Mircea absent Dobrescu Vasile prezent Popescu Virgil prezent Drãgulescu Iosif ªtefan absent Popovici Alexandru absent Dumitraºcu Gheorghe absent Prahase Ioan Mircea prezent Dumitrescu Cristian Sorin prezent Preda Elena prezentã Dumitrescu Ticu Constantin prezent Preda Florea prezent Eckstein-Kov‡cs PŽter absent Predescu Ion absent Fãniþã Triþã absent Predilã Marin prezent Feldman Radu Alexandru prezent Prisãcaru Ghiorghi absent Frunda Gyšrgy absent Pruteanu George-Mihail prezent Fuior Victor prezent Pusk‡s Valentin-Zolt‡n absent Gabrielescu Valentin Corneliu absent Roman Petre absent Gaita Doru absent Sava Constantin absent Gavaliugov Corneliu Dorin absent Sãndulescu ªerban absent Gãvãnescu Vicenþiu absent Secrieru Dinu absent Gheorghiu Costel absent Seres DŽnes prezent Gherman Oliviu prezent Sersea Nicolae absent Ghiþiu Paul prezent Solcanu Ion absent Glodean Voicu Valentin prezent Hajdœ MenyhŽrt G‡bor absent Spineanu Ulm Nicolae prezent Stãnoiu Mihaela-Rodica absentã Hauca Teodor prezent Huidu Dumitru absent Szab— K‡roly-Ferenc prezent Ilie Aurel Constantin absent ªtefan Viorel absent ªtireanu Octavian absent Ilie ªtefan prezent Tambozi Justin absent Iliescu Ion absent Tãrãcilã Doru Ioan absent Ion Vasile prezent Ionescu Cazimir Benedict absent Timofte Alexandru-Radu prezent Ionescu-Quintus Mircea prezent Tocaci Emil prezent Juravlea Petru prezent Tudor Corneliu Vadim absent Lãzãrescu A. Dan prezent Turianu Corneliu absent Lšrinczi Iuliu prezent Ulici Laurenþiu prezent Maior Liviu absent Ungureanu Vasile prezent Marcu Ion absent Vasile Radu absent Marin Dan Stelian absent Vasiliu Constantin Dan absent Marinescu Voinea Bogdan absent Vasiliu Eugen prezent Mark— BŽla absent Vãcaru Vasile prezent Matetovici Mihai prezent Vãcãroiu Nicolae absent Meleºcanu Teodor Viorel absent Verest—y Attila prezent Mînzînã Ion absent Vladislav Tiberiu absent Moisin Ioan prezent Vornicu Sorin Adrian absent Mortun Alexandru Ioan prezent Vosganian Varujan absent MŸller Constantin absent Zavici Nicolae absent.

George-Mihail Pruteanu

#9091

Vã mulþumesc.

Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

În atmosfera actualã, am sentimentul cã aceastã propunere legislativã este aproape frivolã, pentru cã a te ocupa acum de protecþia juridicã a limbii române în condiþiile de mizerie cruntã, pe toate planurile, din viaþa de zi cu zi a þãrii, pare deplasat.

Vã amintesc însã cã acest proiect de legislativ a fost iniþiat încã de la începutul lui 1997, el are un stadiu de vreo trei ani în Senat ºi de aceea îl supun atenþiei dumneavoastrã, citindu-vã cu repeziciune expunerea de motive aflatã în preambulul proiectului legislativ.

Avându-se în vedere proliferarea deosebitã dupã decembrie 1989 în locuri publice ºi în mass-media a inscripþiilor ºi a enunþurilor Ñ afiºe, denumiri de firme, de magazine, de localuri sau de produse comerciale, reclame, mesaje telefonice în limbi strãine Ñ avându-se în vedere cã o mare parte din persoanele care alcãtuiesc populaþia þãrii noastre nu cunoaºte respectivele limbi strãine, fapt care genereazã în acele persoane o stare de disconfort intelectual ºi de iritare, ajungându-se pânã la sentimentul de ”înstrãinareÒ în propria þarã, avându-se în vedere ºi aspectul practic, nu doar cel afectiv, ºi anume, imposibilitatea multor persoane de a înþelege instrucþiunile sau indicaþiile în limbi strãine de pe un produs comercial, neînþelegere care poate duce pânã la accidente, avându-se în vedere datoria sacrã de a veghea la respectarea ºi cultivarea acestei componente a fiinþei noastre spirituale, care este limba românã, se iniþiazã prezentul proiect de lege.

Subliniez încã o datã cã aceastã lege nu are un caracter retoric, ea are un caracter mult pragmatic foarte direct aplicat, pentru cã este vorba de existenþa în concreteþea lor materialã a inscripþiilor, a pliantelor, a materialelor auxiliare ale mãrfurilor în oricare regiune din þara noastrã, în oricare zonã a þãrii noastre. Personal, am fost în extrem de multe locuri, mãrfuri scumpe, cum sunt medicamentele extrem de necesare, mãrfurile industriale, au indicaþii numai în limbi strãine, cehã, polonezã, turcã, ungarã, germanã, dar lipsesc indicaþiile în limba românã.

De asemenea, o sumedenie de firme au denumiri în limbi strãine, foarte multe bãnci lucreazã cu formulare care nu sunt în româneºte. Oameni care îºi depun amãrâtele lor de economii, un milion, cinci sute de mii, merg acolo ºi dupã aceea se uitã, cãutând ajutorul în dreapta ºi în stânga, pe cineva care sã-i traducã formularul cu pricina.

Deci un scop fundamental, în afarã de cel afectiv ºi sentimental naþional, este cel pragmatic, cel de implantare a limbii române în drepturile ei într-un stat în care limba românã este unica limbã oficialã.

Eugen Vasiliu

#11898

Cu Adresa nr. 595/25 martie 1998, Comisia pentru culturã artã ºi mijloace de informare în masã a fost sesizatã în fond asupra propunerii legislative privind protecþia limbii române.

Propunerea aparþinând domnului senator George-Mihail Pruteanu reprezintã o variantã reformulatã, înlocuind, la cererea iniþiatorului, o formã înaintatã anterior. Propunerea a fost dezbãtutã atât în forma ei iniþialã, cât ºi în varianta reformulatã în mai multe ºedinþe ale Comisiei pentru culturã, dezbaterea finalã desfãºurându-se în ºedinþa din 7 aprilie 1999 în prezenþa iniþiatorului.

În cursul dezbaterilor, s-a remarcat faptul cã propunerea legislativã prezentatã nu rezolvã nici în ultimã formã o serie de observaþii fundamentale formulate anterior atât de comisie, cât ºi de Consiliul Legislativ.

Principalele obiecþii formulate se referã la:

Ð necorelarea evidentã dintre titlu, Protecþia limbii române, ºi fondul propunerii legislative, care se referã, aºa cum rezultã din articolul 1, la texte utilitare;

Ð articolul 2 al propunerii precizeazã: ”Prin text utilitar se înþelege orice text scris ºi afiºat expus în locuri publice ºi orice anunþ difuzat în mass-media.Ò În aceastã situaþie, obligativitatea traducerii în limba românã s-ar extinde ºi la numele de firme ºi produse scrise, afiºate sau difuzate prin mass-media.

Prevederile articolului 4 din propunere sunt greu, dacã nu imposibil, de tradus în practicã, ºi anume: ”În cazul textelor vorbite prevãzute de articolul 1, ritmul, volumul ºi intonaþia rostirii textelor trebuie sã fie identice atât în varianta din limba românã, cât ºi varianta din limbile strãine.Ò

Comisia considerã, totodatã, cã o serie de prevederi acceptabile, în principiu, ale propunerii prezentate Ñ de exemplu: obligaþia de a traduce ambalajele produselor comerciale, explicaþiile ºi instrucþiunile folosite în limba românã Ñ sunt rezolvate prin legislaþia în vigoare, legislaþia privind protecþia consumatorului.

Având în vedere cele de mai sus, precum ºi faptul cã iniþiatorul îºi menþine poziþiile exprimate prin propunere, comisia nu avizeazã favorabil propunerea legislativã prezentatã.

Propunerea comisiei este deci respingerea. Vã mulþumesc.

Gheorghe Dumitraºcu

#15002

## **Domnul Gheorghe Dumitraºcu:**

Dacã m-aº fi numit Nicolae Iorga, în anul 1906, aº fi venit cu studenþii mei ºi aº fi dat bice cailor echipajelor care veneau la Teatrul Naþional sã audieze o piesã în limba francezã, la Teatrul Naþional Român, dupã ce, cu câteva luni înainte, la Ateneul Român se þinea o conferinþã despre folclorul românesc în limba francezã.

Cum nu sunt Nicolae Iorga ºi nici aceia care resping acest proiect de lege nu vin în echipaje, ei vin în echipamente, fãrã îndoialã, mã vãd nevoit sã fac apel la prezent ºi la trecut în sprijinirea acestui proiect.

Onorate auditor, eu cred cã o asemenea lege existã în Franþa dintotdeauna!

Apãrându-se de limba englezã Ñ mai bine spus, de limba americanã Ñ Franþa încurajeazã înlãturarea neologismelor strãine, sã mã exprim aºa, din textele sale, inclusiv cele comerciale.

Limba care astãzi afecteazã limba noastrã la noi acasã, în primul rând, este limba dolarului ºi a lirei.

Eu cred cã aceasta este o limbã comercialã de primã mânã, este limba capitalului cel mai puternic din lume ºi nu sunt împotriva acestei limbi ºi a altora.

Dimpotrivã, noi suntem deschiºi cãtre toatã lumea. De pildã, în secolul al XVIII-lea, la sfârºit, ºi începutul secolului XIX, noi nu vroiam decât apãrarea, protejarea limbii române în raport cu limba greacã.

Unul dintre obiectivele revoluþiei lui Tudor a fost apãrarea limbii române. Intelectualitatea a fost în jurul lui Tudor pentru a apãra limba românã. Cine va merge la lucrarea lui Ivaºcu, ”Istoria reportajului românescÒ, volumul 1 Ñ 1829Ñ1866, va vedea mai multe articole din _Curierul Naþional_ ºi din alte ziare ale timpului privitoare la apãrarea limbii române ºi la avansul pe care îl face limba românã în afirmarea sa naþionalã.

Atenþiune, noi cerem apãrarea limbii noastre naþionale pe teritoriul nostru naþional! Noi nu cerem implementarea limbii noastre, de pildã, dincolo de Bug sau dincolo de Tisa.

Noi cerem apãrarea limbii noastre aici, acasã! Pânã nu ajungem la protejarea limbii române, vã invit sã o protejãm! Sã o protejãm, revin!

Toatã perioada de pânã la 1848 a fost o bãtãlie pentru limba românã. Sã mai amintesc cele trei testamente ale limbii române?!

Este vorba de _Testamentul_ lui Enãchiþã Vãcãrescu, este vorba de pãrinteasca dimândari: ”Cine-ºi lasã limba lui, l-ars iubirea focului/ ªi-s dirinã viu prin rod/ ªi-s plesneascã limba prin foc.Ò

Acesta este al lui Belimace ºi testamentul pe care-l scrie Arghezi, acestea, închinate limbii române, se pare cã sunt uitate în acest moment, existând, fãrã îndoialã, din partea unei pãrþi a comisiei argumente.

Deci eu nu sunt împotriva discutãrii, eu sunt împotriva nediscutãrii. Atenþiune! Sã fim înþeleºi, deci departe de mine de a eluda unele argumente ale onoratei Comisii de culturã din care cu onoare fac parte.

Ei, sigur cã am votat atunci ”pentruÒ alãturi de domnul Pruteanu, când noi eram în diverse pãrþi ale plaiului românesc politic. Eram în diversele pãrþi ale plaiului românesc politic ºi susþineam acestea... Sigur, legea în cazul de faþã are un caracter oarecum mai specific, dar, atenþiune!, aceeaºi neatenþie Ñ observaþi cât sunt de eufemic! Ñ aceeaºi neatenþie a fãcut ca ºi proiectul de lege a lui Romulus Vulpescu... ºi dacã nu-l vreþi pe Romulus Vulpescu ca un mare cunoscãtor al limbii române, socotiþi-l mãcar ca un mare cunoscãtor al limbii lui Voltaire sau al lui Rabelais, marele traducãtor al lui Villon ºi al lui Robelais, mãcar de asta. Or, domnul Romulus Vulpescu venea cu un proiect de lege relativ asemãnãtor, acum vreo ºase-ºapte ani de zile.

Nebãgarea noastrã de seamã, nu numai a unei pãrþi... aici nu este vorba de o parte sau de alta, noi suntem români, noi suntem români, chiar dacã unii ar fi gata sã batã din picioare, dacã eu aº face afirmaþia aceasta, dar am trimis la folclor. Noi suntem români, noi suntem români, deci din neglijenþa noastrã Ñ observaþi cât sunt de îngãduitor cu oamenii politici ai acelui timp Ñ legea lui Romulus Vulpescu nu a putut trece. Acum o oprim pe a lui Pruteanu. Mâine, poimâine vom apela la UNESCO ºi la Consiliul Europei pentru a apãra enclava de limbã româneascã ce se mai vorbeºte aci, precum armâna, de pildã, ºi mie mi se pare admirabil Consiliul Europei sã intervinã pentru conservarea ºi promovarea dialectului armânesc, dar nu este nevoie sã apelãm la Consiliul Europei sã apãrãm limba românã aici.

Eu nu sunt împotriva fraþilor maghiari de pretutindeni care-ºi promoveazã limba lor într-un mod ofensiv Ñ observaþi încã un eufemism! Eu nu sunt împotriva limbii unei populaþii minoritare în aceastã Europã ºi singularã ca limbã, dacã este sã-i socotim pe finlandezi ca fiind altceva!

Este dreptul lor ºi este datoria noastrã sã apãrãm limba maghiarã. Dar este datoria noastrã sã apãrãm ºi limba românã?

Asta nu! Limba românã nu se poate apãra singurã în condiþiile în care, de pildã, daþi-mi voie sã spun, am trecut pe lângã trei firme: una se chema BEAUTY SALON, alta se chema SALON DE BEAUTƒ, iar una, sãrãcuþa, se chema SALON DE ÎNFRUMUSEÞARE, închipuiþi-vã câtã tristeþe pe biata limbã românã!

ªi la firma unui restaurant de pe calea rutierã dintre Bucureºti ºi Constanþa, am sã cer, pe lângã numeroasele firme strãine de restaurante, unde se stã noaptea acolo, sã se spunã uneia RESTAURANT ROMÂNESC DE BÃRÃGAN, sã fie una între celelalte cinci firme strãine.

Onorate auditor,

Încã de acum 15 ani marele armân ºi marele român Toma Caragiu fãcea o trimitere splendidã într-unul dintre scheciurile sale, înainte de apariþia partidelor politice ºi de reapariþia lor, în legãturã cu indicaþiile de pe cutiile, sã zicem, cu conserve ºi aºa mai departe... Era, permiteþi-mi sã spun, un cuvânt drag locului în care trãim, era ”miºtoÒ, era efectiv ”miºtoÒ, era, ca sã spun aºa, era extraordinar; or, daþi-mi voie sã spun cã acel Toma Caragiu care fãcea scheciuri anticomuniste, dar româneºti, sã fie ºi în acest moment împotriva, prin scheciurile sale, împotriva celor care... nu are importanþã coloratura politicã din care vin, pentru cã toatã lumea este vopsitã, ca sã mã exprim aºa, rezistã numai douã culori în trei culori, acelea rezistã, unul roºu, alb, verde ºi altul roºu, galben ºi albastru, ceea ce înseamnã naþiunea ºi naþionalitatea pe care le respectãm, celelalte sunt aºa de ”ºergu-merguÒ, ca sã mã exprim aºa.

## Cetãþeni,

Eu vã rog nu sã acceptãm proiectul de lege propus de domnul senator de Constanþa al P.D.S.R.-ului, domnul senator Pruteanu, eu propun aici sã discutãm proiectul de lege ºi sã armonizãm observaþiile, sã þinem cont de observaþiile celei mai mari pãrþi din comisie, sã vedem ce putem face pentru a da acestei limbi româneºti ceea ce-i trebuie.

## Onoraþi cetãþeni,

La EUROVISION se merge... muzica româneascã merge cu texte în limbi strãine, numai în limbi strãine, ºi nu în limbi strãine oarecare. Eu aº fi preferat, de pildã, sã se cânte în limba latinã, este mult mai potrivitã pentru muzica uºoarã decât limba germanã sau decât limba englezã. Apropo, eu n-am auzit pe germani sã-ºi apere limba, pentru cã ei vorbesc numai limba lor ºi cred cã limba germanã este limba pe care trebuie s-o cunoascã toþi cei care au interesul sã stea de vorbã cu nemþii, dar observaþi cã ºi ei, nemþii, vorbesc limba germanã. E foarte interesant. ªi acuma revin, pânã unde am ajuns?

numai noi simþim nevoia sã ne dãm jos dedesubturile înainte de a ne da paltonul!

Oliviu Gherman

#38731

Bun. Acceptãm, dacã vreþi... Bun. Dacã se doreºte, nu va trebui ca dupã cuvântul ”inputÒ sã trec explicaþia corespunzãtoare. Existã asemenea necesitãþi în cadrul dezvoltãrii civilizaþiei ºi acest lucru este normal. Dar ce se întâmplã cu aceste firme, aceastã nãvalã de prostituþie a unei limbi engleze care nu este recunoscutã nici de englezi, aceasta este dramatic.

ªi acum existã un argument în hotãrârea comisiei, care spune cã aceastã problemã este rezolvatã în Legea pentru protecþia consumatorului. Vreau sã vã spun urmãtorul lucru. Splendid! Dar dacã ar fi fost rezolvatã, înseamnã cã se ºi evitau aceste lucruri care nu mai sunt în zona penibilului, ci sunt în zona tragicului. Dacã aceste lucruri persistã Ñ nu numai persistã, ci se ºi prolifereazã! Ñ, în acest caz înseamnã cã aceastã lege trebuie completatã ºi ceea ce se propune aici este o completare a unui lucru care nu a condus la rezolvarea unei situaþii de fapt.

Vreau sã-i rãspund colegului Tocaci. Da. În esenþã, în Franþa existã o asemenea lege ºi aceastã lege are în vedere tocmai evitarea prostituãrii în cadrul filmelor, în cadrul modului de exprimare, dacã vreþi, bulevardierã în diferite situaþii.

Ei bine, eu nu spun cã proiectul de lege în forma actualã este acceptabil cu virgule ºi cu toate detaliile sale, dar, de aici ºi pânã a spune cã proiectul trebuie eliminat, drumul este cam lung. De aceea, credeþi-mã, dacã aº fi participat la acea ºedinþã la care s-a supus la vot Ñ ºi îmi cer scuze, dar eram singur într-o altã activitate de comisii, aceasta fiind a doua opþiune a mea Ñ aº fi spus clar cã un verdict atât de ferm Ñ RESPINGERE! Ñ mi se pare un verdict cel puþin hazardat din punctul de vedere al unei comisii care, în esenþã, îºi are ca obiect al muncii tocmai... nu protejarea. Termenul mi se pare nepotrivit. Aici nu facem protejarea unei limbi, ci, dacã vreþi, aducerea la normalitate a modului de exprimare în relaþiile cu publicul. ªi dacã s-ar gãsi ca în acea Lege de protecþie a consumatorului sã se introducã aceste puncte, cred cã domnul senator Pruteanu nu ar avea nimic împotrivã, pentru cã nu-l intereseazã, dacã vreþi, originalitatea poziþiei sale, ci o necesitate obiectivã.

Acum, ca sã fiu maliþios, dacã ar fi sã vorbesc Ñ nu visceral, cã nu am niciodatã atitudine visceralã Ñ probabil eu aº fi cel mai îndreptãþit din Senat sã îi dau replicã colegului Pruteanu care, în 3 emisiuni la televizor, a dat ca exemplu al folosirii nepotrivite a limbii române pe Oliviu Gherman. Am devenit chiar celebru în aceste 3 emisiuni pe baza unei stenograme care era Ñ aºa cum sunt toate stenogramele Ñ fãcutã în pripã. Dar de aici, pânã la rezolva o problemã pe care, eventual, o putem rezolva la o halbã cu bere, este un drum îndelungat.

Eu cred cã avem obligaþia ca aceastã problemã sã o discutãm, sã îmbunãtãþim proiectul ºi, într-adevãr, sã avem o modalitate de a þine piept acestui vandalism, care nici mãcar nu e filologic, este, dacã vreþi, vandalism de semidoct. Regret enorm cã la aceastã ºedinþã nu participã I.L. Caragiale, deoarece, dacã ar fi participat, probabil ar fi scris o întreagã carte de schiþe pe marginea superbei invazii de prostituþie lingvisticã în limba românã. Deci propunerea mea este o propunere de moderaþie. Adicã, hai sã încercãm sã gãsim forma cea mai potrivitã a unui asemenea proiect, deoarece, ca sã vã liniºtesc, nu ar face de râs aceastã instituþie dacã s-ar ocupa ºi

cu aºa ceva, nu numai cu cele 4Ð5, nici nu mai ºtiu, cred cã am pierdut ºirul acestei numãrãtori de ordonanþe ºi ordonanþe de urgenþã.

Vã mulþumesc.

Gheorghe Bunduc

#42656

Pot sã continui? Vã mulþumesc. Mai întâi de toate, vreau sã-mi exprim satisfacþia totalã faþã de intenþia domnului senator Pruteanu de a pune în discuþie o lege atât de importantã într-o perioadã care pune mari semne de întrebare. În aceastã perioadã, când tot ce are mai sfânt acest popor, limba, istoria, folclorul, toate sunt poluate, desconsiderate, cred cã acum este momentul sã mai apãrãm ceea ce încã este valoros în istoria ºi cultura neamului românesc.

Aº face o scurtã asemãnare, o scurtã parantezã între aceastã perioadã ºi una ceva mai îndepãrtatã în istorie când se încerca românizarea cuvintelor care nu erau româneºti Ñ era un punct de vedere greºit ºi acesta Ñ sau o altã perioadã, ceva mai aproape de noi, când se încerca sã ni se inoculeze cultura sovieticã, cultura marelui frate de la rãsãrit.

Vã amintiþi, stimaþi colegi, cã pe vremea aceea apãreau broºuri cu bãdiþa Stalin, apãruse un folclor ceva mai forþat ºi cântece populare cu ”Ilenuþã tractoristã...Ò º.a.m.d.

Nimeni nu este împotriva învãþãrii de cãtre noi sau de cãtre copiii noºtri a limbii franceze, a limbii engleze, este ceva mai mult decât necesar, dar sã nu uitãm cã avem datoria de a ne respecta aceastã limbã a strãmoºilor noºtri.

Eu nu sunt de acord cu un coleg ce a vorbit ceva mai devreme. Se încearcã în mod exagerat crearea unor elite artificiale chiar în cadrul Senatului, chiar în cadrul unor comisii. Suntem noi, cei deºtepþi, ºi sunt ceilalþi... Suntem noi, cei care ºtim sã folosim calculatorul, Internetul º.a.m.d., ºi sunt ceilalþi... Sã lãsãm ca timpul sã stabileascã adevãratele valori.

Încã un aspect. Nu este neapãrat sã trimitem un securist cu un ansamblu folcloric ca sã pãzeascã puritatea ºi autenticitatea dansului românesc, dar sã nu uitãm, domnule coleg, cã acest cuvânt, folclor, înseamnã înþelepciunea poporului, deci trebuie sã fie un folclor românesc, nu sã meargã sã reprezinte România ºi sã danseze cazaciocul sau ceardaºul.

Sã nu uitãm cã sunt în þara noastrã ºi ansambluri care aparþin unor minoritãþi, dar acestea îºi exprimã folclorul lor. De asemenea, nu sunt de acord cu aceastã listã de greºeli pe care o tot vânturaþi ºi pe care ne-o arãtaþi nouã sau altei pãrþi a sãlii. Putem stabili ºi noi astfel de liste cu greºeli care se strecoarã datoritã grabei sau emoþiilor. Sunt foarte multe de spus.

În încheiere, vreau sã asigur cã, în ceea ce priveºte aceastã lege, grupul nostru o va sprijini din toate punctele de vedere.

Vã mulþumesc.

Vasile Ion

#45222

Domnule preºedinte,

## Domnilor colegi,

Încep prin a spune cã, la fel ca orice lege, evident, este perfectibilã, pentru cã nu ne putem erija în acel Senat sau Parlament care fixeazã acum niºte legi pentru mii de ani. Trebuie sã constat cu surprindere cã printre noi sunt foarte mulþi patapievici, cã dispreþul faþã de limba românã, dispreþul grav care nu este departe de dispreþul faþã de naþiune, iatã cã unii îl promoveazã inclusiv în acest for pe care naþiunea l-a ales, l-a trimis sã-i apere interesele, inclusiv interesele limbii române.

Domnilor, i-am auzit pe unii bârfindu-l pe Eminescu. Mare ruºine!! Mare, mare ruºine!! Tot din acea ”elitãÒ patapievicianã sau cum vreþi sã-i mai ziceþi, cã nici nume românesc nu are domnul ãsta. Aºa.

I-am auzit pe unii spunând: ”M-am sãturat de România!Ò Ieri am urmãrit la televiziune o cacealma a UNITER. Ruºinos, domnilor, sã vii sã ne aduci acolo niºte inºi sã vorbeascã unei adunãri necunoscând cã Televiziunea Românã este de fapt a poporului român ºi poporului român nu i se vorbeºte în englezã ºi în francezã, domnilor!, I se vorbeºte în limba românã! Eventual i se traduce. Domnul ministru a confundat sala în care îºi prezenta nu ºtiu ce premii, cu þara. O mare ruºine! ªi dumneavoastrã, iatã, onor comisia, susþineþi aºa ceva.

Mai mult, vreþi sã vã numiþi de mâine Partidul Naþional Liberar N.L.P.? Forþele de Dreapta, DUF? Partidul Naþional Þãrãnesc, C.D.P.N.? Pânã la alt P.N. completat nu este departe. Alt partid se cheamã D.P.?

Stimaþi prieteni,

## Domnilor colegi,

Vã rog frumos, haideþi sã ne revenim. Eu cred cã, cu cele mai alese sentimente, domnul coleg, domnul senator a venit aici, în faþa noastrã, sã susþinã o lege care poate fi perfectibilã.

Eram undeva în misiune în America Latinã ºi, la un moment dat, ambasadorul Franþei i-a convocat pe ambasadorii francofoni ºi, la un seminar de mai bine de douã ore, ne-a vorbit de agresiunea anglosaxonã asupra latinitãþii. Credeþi cã a fãcut-o în mod gratuit? Credeþi cã degeaba existã francofonie? Credeþi cã degeaba existã grup francofon în structurile europene ºi internaþionale? Nu, domnilor, eu nu cred.

Existã, stimaþi colegi, cei care aþi întrebat, reglementãri nu numai în Franþa. În foarte multe þãri. Vi le va spune

domnul Pruteanu, probabil cã veþi avea aceste rãspunsuri, dacã sunteþi aºa de curioºi.

În concluzie, eu cred cã e bine sã meditãm cu mai multã profunzime, sã ne aplecãm cu mai multã înþelepciune asupra acestei frumoase iniþiative, zic eu, ºi fãrã a depãºi limitele bunului-simþ. Uneori se vorbeºte aici de naþionalism, de alte lucruri.

Domnilor, a susþine limba românã nu înseamnã naþionalism. De fapt, înseamnã prezervarea istoriei, prezervarea evoluþiei acestui popor, a viitorului ºi a limbii noastre, dacã vreþi.

Vã mulþumesc pentru atenþie ºi eu cred cã este o temã de meditaþie profundã ºi nu neapãrat o confruntare politicã azi.

Vã mulþumesc foarte mult.

Eugen Vasiliu

#48310

## **Domnul Eugen Vasiliu:**

Subscriu întru totul apelului domnului senator Ion Vasile. Sã ne revenim.

Pãi, domnilor, situaþia este urmãtoarea. Existã legi pe aceastã temã ºi exemplul cel mai bun este legea francezã. Atrag atenþia însã cã nici una nu este pentru protejarea limbii oficiale din þara respectivã, deci nici una nu are aceastã denumire, pentru simplul motiv cã aceastã denumire se acoperã de ridicol ºi are legea francezã lege pentru utilizarea limbii franceze. **Utilizarea limbii franceze!** ªi face demersul pe care îl face la noi Legea protecþiei consumatorului. Asta este ca explicaþie tehnicã pe care am mai dat-o. Ca sã spun aºa, un rest din ceea ce trebuia sã spunã preºedintele comisiei.

Acum, din punctul de vedere al grupului nostru parlamentar, vreau sã vã spun cã chestiunea a fost privitã cu toatã seriozitatea. Am avut dezbateri foarte aprinse la comisie. Sã nu credeþi cã am expediat lucrurile atât de uºor. ªi s-au spus cam aceleaºi puncte de vedere pe care le-aþi auzit. Numai cã sunt douã lucruri de spus.

1. Obiecþiile comisiei ºi obiecþiile Consiliului Legislativ au fost identice ºi, în 3 puncte foarte importante, iniþiatorul Ñ vã rog sã nu uitaþi cã este vorba de o iniþiativã personalã Ñ a fost de neclintit:

a) titlul Ñ i s-a reproºat ºi de Consiliul Legislativ ºi de noi cã nu are legãturã cu conþinutul, nu protejãm limba românã, ci vrem sã dãm niºte dispoziþii tehnice legate de utilizarea ei;

b) conþinutul nu are legãturã cu realitatea, pentru cã chestiunea asta este deja rezolvatã;

c) i s-a reproºat umorul absurd al unor texte cum este ãla cu intonaþia.

Vreau sã vã spun cã domnul Ghiþiu a exagerat când a citit, dar a aplicat riguros textul. Haideþi sã nu ne pierdem ºi simþul umorului acum, cã înseamnã cã nu mai suntem români dacã þinem atât de mult la aceastã calitate. Aceasta este pe partea de fond.

Repet, iniþiatorul a fost de neclintit, dar mai este o chestiune de procedurã. În faþa acestei atitudini a iniþiatorului, la o lege de 9 articole Ñ sã nu vã speriaþi cã nu are 90 Ñ corect este nu ca Senatul României sã ia teme pentru acasã ºi sã refacã o lege proastã, ci ca iniþiatorul sã plece cu ea acasã ºi sã vinã cu alt proiect. Asta este foarte corect. Este normal sã fie aºa, pentru cã, repet, este o iniþiativã personalã. Nu suntem comisie de consultanþã pentru un iniþiator cu titlu personal. Pentru nici unul dintre noi nu am fãcut aºa. Asta este corect în acest moment.

De altfel am auzit, am citit în presã, cã domnul Pruteanu are un alt proiect în aceastã chestiune. ªi atunci de ce încercãm noi acum sã-i bãgãm pe gât o lege cum vrem noi? Poate are altã propunere reformulatã.

ªi, în sfârºit, ca sã fiu ºi eu în tonul domnului Dumitraºcu, nu înþeleg cum doreºte domnul senator Pruteanu sã protejeze limba românã prin lege, atâta vreme cât cuvântul ”PruteanuÒ un sens avea în 1996 ºi alt sens are în anul 2000?

Mulþumesc.

Laurenþiu Ulici

#53767

## **Domnul Laurenþiu Ulici:**

...despre protecþia limbii române, vreau sã vã spun cã mã preocupã foarte tare ºi pe mine ce se întâmplã la ora asta cu limba românã ºi vreau sã vã spun cã se întâmplã lucruri foarte grave. Limba românã este într-un proces de stricare din ce în ce mai evident pentru toatã lumea. Lucrul acesta nu ne poate lãsa indiferenþi dacã chiar þinem, cum pretindem, la limba românã.

Numai cã, doamnelor ºi domnilor Ñ domnilor, cã doamne nu prea avem Ñ un singur mod posibil de protejare a limbii române avem. Unul singur, nu legea domnului Pruteanu, nu legea nimãnui, ci capacitatea noastrã de a vorbi ºi a scrie corect în limba românã. Nu existã alt mod de a proteja limba.

Ce înseamnã capacitatea noastrã? Când spun capacitatea noastrã, mã gândesc nu la noi, cei de aici, ci la presã, la radio, la televiziune. Acolo se vede cum se stricã limba românã, cum sunt folosiþi termeni în felurite moduri improprii, cum se pun accente greºite Ñ pe care le puneþi ºi dumneavoastrã aici, slavã Domnului. Nu vã dau exemplul cu prevederi, cã e deja consacrat. Cum folosim sintagme aiuritoare pe care toatã lumea de aici le foloseºte, unele au intrat în limbã ºi au devenit corecte. Am sã vã dau exemplu cum o eroare devine corectã. ”Îmi cer scuze.Ò Asta este, din punct de vedere al limbii române, o inepþie. Cum sã-þi cer scuze?! Prezinþi scuze. Cum sã cer scuze? Cu toate acestea, expresia a fãcut carierã, a intrat în limba românã ºi este socotitã o normalitate.

Mai mult decât atâta, auziþi pe multã lume spunând ”mi-ar placeÒ, ”ar dispareÒ. Pãi ”a plãceaÒ ºi ”a dispãreaÒ sunt verbe de conjugarea a II-a. Corect este sã spui ”mi-ar plãceaÒ, ”ar dispãreaÒ. Eroare, dar iatã cã aceastã eroare intrã în corectitudine. De ce? Pentru cã în limba românã existã o pronunþatã tendinþã de dispariþie a conjugãrii a II-a. Asta ºtiu specialiºtii, eu le ºtiu. Dumneavoastrã nu le ºtiþi toþi, dar acceptaþi aceastã situaþie cã limba se regleazã ea însãºi. Limba este un organism care îºi conþine legislaþia. Nu impuneþi dumneavoastrã o legislaþie limbii române, cã nu veþi izbuti nimic. Singura legislaþie pe care o puteþi impune este pentru oameni: sã vorbeascã ºi sã scrie corect din punct de vedere gramatical în limba românã. Atât ºi nimic mai mult!

Asta nu este o lege de protecþie a limbii române. O parantezã. Nici o þarã din lume nu are o lege de protecþie a limbii, nu existã, nu se poate aºa ceva. V-am explicat cã limba îºi conþine legislaþia. Dar existã legi în care se reglementeazã utilizarea limbii, deci legi pentru consumatori, nu pentru limbã. Pentru cel care vorbeºte într-o anumitã limbã, ca sã înþeleagã cel care consumã ceva. Asta este o lege a consumatorului, nu act de protecþie a limbii, în nici un caz. ªi prevede, într-adevãr, ceea ce deja existã.

Vreau sã vã spun cã pe cutiile de medicamente strãine, de pildã Ñ am cumpãrat acum niºte medicamente Ñ, este scris ºi în limba românã. Pe cutiile de Coca-Cola este scris ºi în limba românã. A început sã se scrie, pentru cã, probabil, a existat o hotãrâre a Ministerului Comerþului, nu se face lege pentru asta. Astea sunt hotãrâri de minister, ordine ministeriale. Aºa s-a procedat ºi în România înainte ºi peste tot în Europa se face aºa. Nu se dau legi pentru asemenea lucruri.

Problema de fond a proiectului de lege al domnului Pruteanu este rezolvatã. Atunci mã întreb ºi eu ca nu ºtiu cine: Domnilor, chiar nu avem ce discuta în Senatul României? Nu este nimic, aºa, presant? Am terminat toate legile, ordonanþele acelea care stau pe acolo, nu este nici una care sã fie pusã acum în discuþie? Eu vã invit în mod foarte serios sã lãsãm mãcar în materie de limbã diletantismul la o parte, sã nu credem cã noi suntem cei mai patrioþi ºi noi cu adevãrat apãrãm limba românã când, vã spun: Nu puteþi apãra limba românã, din fericire, prin legi! Limba românã are legile ei care o apãrã.

Vã mulþumesc.

George-Mihail Pruteanu

#69620

Am sã încerc. Vã mulþumesc.

Revin la obiecþiile ridicate, într-un mod destul de simpatic Ñ pot sã spun, chiar Ñ dar cu multã rea-credinþã, chiar cu rãutate, de domnul Ghiþiu. A spus Domnia sa Ñ ºi a fost repetat acest lucru ºi de domnul senator Laurenþiu Ulici, preºedintele Uniunii Scriitorilor Ñ cã nu ar exista în alte þãri asemenea lege.

Domnilor, aþi uitat... Hai sã admitem cel mai bun caz, cã aþi uitat. Legea francezã este mult mai durã decât proiectul meu legislativ, are prevederi mult mai restrictive. Al meu priveºte doar persoanele fizice. Legea francezã priveºte ºi persoanele juridice. Vã voi citi câteva pasaje care vã vor vãdi cã este mult mai asprã. De asemenea, existã ºi în S.U.A. o asemenea lege. Se numeºte ”Legea EmersonÒ ºi a fost promulgatã la 3 februarie 1995, numindu-se ”Proiectul de lege privind punerea în drepturi depline a limbii englezeÒ Ñ HR 123.

S-a fãcut mult caz aici, chiar de cãtre oameni care susþin aceastã lege, de faptul cã nu se potriveºte cu titlul. Nu a fost de bunã-credinþã nici domnul senator Vasiliu, când s-a legat de acest lucru. Eu am spus de la început cã sunt dispus imediat sã renunþ la titlu. Îi spun oricum vreþi: ”Lege pentru limba românãÒ, ”Lege pentru folosirea limbii româneÒ. Asta o puteam rezolva în cinci minute. Deci este o rea-credinþã sã mi se impute acest lucru, dupã cum tot de rea-credinþã a fost domnul senator Vasiliu, când a spus cã existã obiecþii din partea Consiliului Legislativ, pe care nu le-aº fi respectat. Nu existã nici una. Erau obiecþii de purã redactare, pe care le-am îndeplinit, pe care le-am pus în practicã, iar în rest Domnia sa spune cã în avizul Consiliului Legislativ ar fi iarãºi pusã în discuþie problema aceea cu egalitatea de ton, de ritm ºi de intonaþie.

Domnule coleg Eugen Vasiliu, vã desfid sã-mi arãtaþi unde se spune aºa ceva! Dimpotrivã, este apreciat acest lucru în avizul Consiliului Legislativ, nu este negat!

În al doilea rând, daþi-mi voie sã vã arãt cã nu este deloc ridicol acest lucru. Domnul Ghiþiu a cãzut în punctul cel mai jos al intervenþiei Domniei sale, când a fãcut acel mic pasaj de scheci, imitând vag japoneza. Vã arãt în legea francezã unde Ñ sã nu uitãm, Franþa a fost sute de ani leagãnul civilizaþiei Ñ nu a gãsit nimeni ridicol sã prevadã, iatã, vã citez textual: ”Prezentarea în limba francezã trebuie sã fie la fel de lizibilã, audibilã sau inteligibilã, ca ºi prezentarea în limbile strãine.Ò Este exact ideea din lege...

George-Mihail Pruteanu

#72174

## **Domnul George-Mihail Pruteanu:**

Este exact acelaºi lucru: ritm, intonaþie, ton.

Ce aþi fãcut dumneavoastrã, fãcând un mic pasaj de scheci, nu avea nici o legãturã. Vreau sã spun cã, dacã textul în englezã sau în turcã sau în chinezã este rostit încet, încet sã fie ºi în româneºte. Dacã este rostit comic, comic sã fie ºi în româneºte. Asta e tot. În rest, intrãm acum în amãnunte de sutimea de decibel! Deci sã fie la fel rostitã. O echivalenþã de bun-simþ ºi nimic mai mult. Iatã cã ea este prevãzutã ºi de alte legi, nu este nimic ridicol în aceasta.

Poziþia agresivã a domnului Vasiliu a fost mãrturisitã încã dinainte ºi a constituit obiectul unei dure polemici pe care a avut-o Domnia sa, nu numai cu mine, ci ºi cu Octavian Paler, care a apãrat cu cãldurã Ñ ºi îi mulþumesc de la acest microfon pentru pasiunea cu care a apãrat Ñ aceastã lege. ªi Octavian Paler, ºi eu am fost stupefiaþi de termenii extrem de duri cu care un senator, preºedinte al unei Comisii de culturã, ataca o lege de protecþie juridicã a limbii.

Încã o datã Ñ fac o parantezã, dar am sã revin Ñ nu este nimic ridicol în asta. Uitaþi cum se numeºte acest material documentar: ”Protecþia juridicã...Ò Cuvântul

protecþie nu este... Repet, oricând putem înlocui, dar este vorba de o protecþie juridicã.

Sã ne amintim, stimaþi colegi ºi domnule Sergiu Nicolaescu Ñ îmi pare rãu cã nu este în salã Ñ, faimoasa sintagmã, Laurenþiu Ulici este un scriitor de valoare: ”Defense et illustration de la langue francaiseÒ Ñ ”Apãrarea ºi gloria limbii francezeÒ. Iatã, cuvântul ”apãrareÒ nu este aºa de ridicol. ªi vã rog, cu bunã-credinþã, cred în inteligenþa dumneavoastrã: nu o luaþi în sensul jandarmeresc, vai de mine! ªi aici, iarãºi, trebuie sã sancþionez eroarea, cu totul gravã, pe care a fãcut-o domnul Ghiþiu ºi a propagat-o ºi la alþi colegi, cã ar fi vorba de apãrarea gramaticalã a limbii române.

Dar, stimaþi colegi, am spus de la început Ñ este vorba de apãrarea în concreteþea ei materialã.

## **Domnul Paul Ghiþiu**

George-Mihail Pruteanu

#74245

Dar nu se poate! Aþi fãcut o glumã uºuricã, domnule Ghiþiu! Sã sancþionãm cu o mie de lei sau un milion de lei erorile de exprimare, anacoluturile, greºelile de acord. E imposibil! Asta de-abia este o glumã! Asta de-abia este o glumã! Când cineva greºeºte, nu înþeleg, cine sã vinã, poliþistul, preºedintele de ºedinþã ºi sã-i taie chitanþã de amendã pentru cã a spus ”oamenii are treabãÒ? ªi ce-i face în clipa aceea? Este ridicol! Este vorba de protecþie, aºa cum prevede ºi legea francezã, protecþia limbii în materialitatea ei, în concreteþea ei, Ñ adicã texte, afiºe, reclame Ñ sau concreteþea oarecum, sã-i spun aºa, concreteþea fonicã, adicã radio, televiziune, mesaje telefonice ºi aºa mai departe.

Uitaþi, vã citez din legea francezã: ”Obligaþia de a folosi limba francezã pentru toate inscripþiile sau anunþurile fãcute pentru informarea publicului ºi, de asemenea, pe drumuri publice, în locuri deschise publicului sau mijloace de transport. Obligaþia de a se exprima în francezã la orice colocviu sau manifestare publicã. De asemenea, aceleaºi stipulaþii pentru anunþurile, reclamele de la radio ºi televiziune.

Revin la ce spuneam despre reaua-voinþã a preºedintelui Comisiei de culturã, care a influenþat acest aviz negativ. Domnia sa scria într-un articol despre aceastã lege cã nu meritã altceva decât Ñ vã citez textual Ñ ”bãºcãliaÒ. Nu aºa se vorbeºte! ªi mai spunea cã ”este o pretenþie de lege românofilãÒ ºi cã ”este o ºmecherieÒ.

Ei bine, când cineva trateazã în aceºti termeni o lege, fireºte cã nu mã aºtept la bunãvoinþã. Domnia sa spunea cã este la fel de inutilã ca ºi o lege pentru protecþia României. Dar aceastã afirmaþie, însãºi, este ridicolã! Existã legi pentru protecþia României Ñ legile care privesc secretizarea anumitor informaþii cu valoare de secret de stat ºi aºa mai departe. Deci nu este ridicol.

Încã o datã, domnilor colegi, punctul principal este acesta: nu am nimic împotriva titlului. Niciodatã nu m-am încãpãþânat. Spuneþi-i... Este primul punct care se discutã. Îi spunem ”Lege pentru folosirea limbii româneÒ.

În al doilea rând, nu este vorba, Laurenþiu Ulici, de protecþia gramaticalã a limbii, sã nu se mai facã greºeli de cãtre vorbitori sau de cãtre autorii de texte sau de cãtre cei care publicã, ci în aspectul ei concret ºi material, care este foarte viu ºi prin aceasta se apãrã limba. Ea existã ºi prin aceste texte, sub orice formã ar fi ele enunþate în lege, nu numai prin vorbirea directã ºi liberã.

Cu aceasta, i-am rãspuns ºi domnului Gherman, care avea anumite îndoieli, dacã cuvântul ”protecþieÒ este potrivit. Încã o datã vã arãt materialele intitulate ”Protejarea limbilor naþionaleÒ. Sigur cã este vorba de o protecþie figuratã, adicã de încurajarea ei. Aþi vãzut cã ºi legea din S.U.A. vorbeºte de ”punerea în drepturi depline a limbiiÒ. Deci nu... Sinonime pentru ideea de protecþie, ºi nu cu jandarmi puºi la uºa limbii, sã n-o atingã cineva.

Cu aceasta, sper cã i-am rãspuns ºi domnului Tocaci, evocând aici existenþa acestei legi. ªi iatã ce aduce legea mea nou. Proiectul meu aduce nou faptul cã mã refer ºi la textele vorbite în toate împrejurãrile: radio, televiziune, mesaje telefonice... Suni la tot felul de instituþii ºi auzi acolo un robot care vorbeºte franceza sau engleza sau maghiara sau turca. Nu este corect. În România, primul mesaj de rãspuns telefonic, la un robot, trebuie sã fie în româneºte. Dupã aceea, pentru cazul cã a sunat un strãin, sã sune... Deci mã refer chiar la aceste amãnunte.

De asemenea, eu am fãcut un amendament care nu este cuprins în varianta pe care o aveþi, acela cã traducerea textului în limbã strãinã poate sã fie pânã la un sfert. Nu. Trebuie sã fie egal. Dar un lucru în plus, care face acest proiect mai blând decât legea francezã, este faptul cã ea prevede douã posibilitãþi pentru enunþurile cu pricina, pentru enunþurile vizate: fie în limba strãinã, exclusiv în limba strãinã respectivã, caz în care utilizatorul plãteºte o taxã de 100%, fie în... Vã rog sã admiteþi sã rectific. Nu am fost atent.

Deci sunt douã posibilitãþi: fie în limba strãinã ºi obligatoriu dublat în româneºte, caz în care utilizatorul plãteºte 100%, fie numai în româneºte, deci pentru încurajarea, pentru favorizarea limbii române, caz în care utilizatorul plãteºte cu ”nÒ% mai puþin pentru a fi încurajat. Dar el are libera alegere: ori pune ”Why notÒ ºi dedesubt ”De ce nuÒ, ca sã ºtie ºi badea Gheorghe cum se numeºte discoteca aceea, ori pune numai discoteca ”De ce nuÒ, dacã acceptã el cã este aºa, ºi plãteºte numai 90% pentru taxa de reclamã ºi aºa mai departe. Legea francezã Ñ dacã doriþi, vã prezint citatul Ñ nu îngãduie alternativã. Numai în franþuzeºte. Nu admite posibilitatea sã fie ºi bilingv Ñ în limba strãinã ºi în cea francezã.

Despre existenþa unui alt proiect legislativ, despre care vorbea domnul Vasiliu, nu ºtiu nimic. Nu ºtiu ce a citit Domnia sa în presã, eu nu am alt proiect. Mã zbat de trei ani ca acesta sã intre pe ordinea de zi. De aceea, eu unul nu sunt de acord cu retrimiterea la comisie, pentru cã ar fi o formalitate fãrã sens, fãrã conþinut. La comisie a fost, cunosc poziþia comisiei, cunosc poziþia preºedintelui ei, obiecþiile Consiliului Legislativ sunt toate puse în practicã, transformate în realitate în textul pe care îl aveþi, un amendament îl mai pot face acum, titlul este oricând ameliorabil prin primul punct al discuþiei noastre, deci nu vãd ce rost ar avea trimiterea la comisie.

Aºadar, gândul meu, opinia mea pentru momentul în care suntem este cã legea, nefiind de dimensiuni mari Ñ nici mãcar douã pagini, 8Ð9 articole Ñ cred cã ar putea fi discutatã acum ºi amelioratã acum în aceste aspecte care s-au ridicat aici, care sunt cu adevãrat ameliorabile, adicã titlul, de care niciodatã nu m-am cramponat, ºi amendamentul pe care îl am eu însumi faþã de textul acesta Ñ egalitatea textelor în româneºte cu cele în limbi strãine. Cam aceasta am avut de spus.

Vã mulþumesc pentru atenþie!

Doru Laurian Bãdulescu

#88168

Da, mulþumesc, domnule preºedinte.

Comisia economicã a fost sesizatã în fond cu acest proiect de lege prin Adresa L414 din 6.01.Õ99. La comisie s-au primit amendamentele de la Asociaþia Naþionalã a Consumatorilor de Energie din România, Compania Naþionalã de Electricitate CONEL, Agenþia Românã pentru Conservarea Energiei, Asociaþia pentru Politici Energetice din România, Ministerul Apelor, Pãdurilor ºi Protecþiei Mediului, Primãria Municipiului Bucureºti ºi de la senatorii Doru Gaita, Mihai Bãlãnescu, Viorel Cataramã, Doru Laurian Bãdulescu.

S-au primit avize favorabile de la Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, ºi de la Comisia pentru buget, finanþe, bãnci, iar de la Comisia pentru sãnãtate, ecologie, tineret ºi sport s-a primit un aviz negativ.

Datoritã numãrului mare de amendamente, analiza acestui proiect de lege s-a fãcut pe parcursul a mai multor ºedinþe la care au participat specialiºti din Ministerul Industriei ºi Comerþului, reþinându-se multe din amendamentele propuse.

Printre amendamentele cele mai importante preluate de comisie, menþionãm urmãtoarele:

Furnizorul rãspunde ºi va plãti consumatorilor daunele provocate de nerespectarea parametrilor de calitate privind tensiunea, frecvenþa, continuitatea în alimentare, regimul deformat etc. la valorile stabilite de ANRE.

Se introduce contractul de furnizare a energiei care se încheie între furnizor ºi client, care cuprinde obligaþiile ºi rãspunderile pãrþilor contractante.

Pentru prima datã, un client poate sã-ºi aleagã furnizorul de energie electricã ºi termicã, definindu-se prin aceasta client eligibil.

Referitor la plata apei utilizate de centralele termoelectrice ºi de la Centrala nuclearo-electricã de la Cernavodã, analizându-se propunerile de amendare a art. 42 primite de la Ministerul Apelor Pãdurilor ºi Protecþiei Mediului, precum ºi de la Societatea Naþionalã a Apelor, Comisia economicã a ajuns la concluzia cã beneficiarul trebuie sã plãteascã pentru întreaga cantitate de apã prelevatã, iar dupã utilizare sã o revândã, la rândul sãu, furnizorului de apã la parametrii stabiliþi prin contract.

În acest fel, beneficiarul are interes sã aibã pierderi minime ºi sã deverseze apa folositã la parametrii de calitate cât mai buni.

S-a dezvoltat partea din ordonanþã care se referã la utilizarea eficientã a resurselor în sectorul energetic, urmãrindu-se ca în viitor sã se elaboreze o lege specialã pentru acest domeniu.

De asemenea, s-a þinut cont de observaþiile Consiliului Legislativ, care a avizat favorabil proiectul de lege, ºi s- au fãcut corelãrile necesare cu prevederile Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 29/1998 care a fost deja aprobatã de Senat.

Cu menþiunea cã legea are caracter de lege ordinarã, propunem plenului Senatului adoptarea acestui proiect de lege, cu amendamentele prezentate în anexã.

Doru Laurian Bãdulescu

#91428

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 63/1998 referitor la energia electricã ºi termicã este unul din proiectele de lege deosebit de importante care au fost aduse în atenþia Senatului, întrucât se referã la un domeniu strategic al economiei naþionale ºi are ca obiect de reglementare instituirea unor dispoziþii în domeniul energiei electrice ºi termice. Aceste dispoziþii vizeazã, în principal, producerea, transportul, exploatarea, distribuþia, furnizarea ºi utilizarea energiei electrice ºi termice Ñ activitãþi supuse, de altfel, autorizãrii Ñ, felurile ºi regimul acestora, precum ºi sancþiuni în cazul încãrcãrii prevederilor legale.

Þinând seama de importanþa deosebitã a domeniului reglementat, precum ºi de faptul cã nu se justificã motivaþia de urgenþã ºi situaþia excepþionalã invocatã de Executiv la momentul aprobãrii ordonanþei de urgenþã, Grupul parlamentar P.D.S.R. apreciazã cã proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanþei de urgenþã nr. 63/1998 privind energia electricã ºi termicã ar trebui sã facã obiectul unei legi, poate chiar al unei legi organice, adoptatã cu procedurile specifice parlamentare.

Aceasta este, de altfel, una din observaþiile critice importante, formulate ºi de Consiliul Legislativ în avizul sãu, care constatã, de asemenea, alte necorelãri semnificative dintre prevederile Ordonanþei de urgenþã nr. 63/1998 aprobate în pripã, dupã pãgubosul obicei al Executivului pe care noi l-am criticat cu vehemenþã, dar Senatul continuã sã-l tolereze, ºi alte legi importante, cum ar fi Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã ºi regimul juridic al acesteia ºi Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.

Atenþia pe care am acordat-o proiectului de Lege privind Ordonanþa de urgenþã nr. 63/1998, determinatã, aºa cum menþionam mai sus, de importanþa deosebitã a obiectului reglementat, a fost suplimentatã de faptul cã, în ultimii trei ani, a devenit acutã ineficienþa înregistratã în sectorul energetic românesc, reducerea consumului este

alarmantã Ñ aceasta pe plan intern Ñ, iar vizavi de angajamentele internaþionale luate de România trebuie sã avem în vedere respectarea prevederilor Protocolului ”Cartea energieiÒ ºi ale Protocolului Kyoto privind schimbãrile climaterice.

În aceastã ordine de idei, am purces la analizarea proiectului de lege sus-menþionat.

Când am purces la analizarea proiectului de lege susmenþionat, a trebuit sã þinem seama de o serie întreagã de condiþii specifice, dintre care mai importante sunt urmãtoarele:

Ñ resursele primare de energie ale României sunt într-un evident declin, ceea ce reclamã o atenþie deosebitã pentru utilizarea lor într-un mod cât mai raþional;

Ñ importurile de energie care reprezintã peste 30% din totalul importurilor româneºti pot fi reduse semnificativ ca urmare a creºterii eficienþei în utilizarea energiei;

Ñ pierderile din reþelele de transport de energie electricã, termicã, þiþei, gaze sunt mai mari de 20%;

Ñ cheltuielile cu energia pentru realizarea produselor româneºti sunt de doi pânã la patru ori mai mari decât cele înregistrate pentru produse similare în þãrile Uniunii Europene;

Ñ randamentele termocentralelor româneºti sunt de cel puþin douã ori mai scãzute decât cele ale þãrilor occidentale;

Ñ pierderile de cãldurã din clãdirile din România sunt duble faþã de cele europene, ceea ce conduce la facturi ridicate pentru un confort redus.

La nivelul actualului consum casnic de energie, în condiþiile eliminãrii totale a suvenþiei, factura de energie ar deveni aproape insuportabilã pentru un segment foarte larg al populaþiei.

În structura economiei româneºti sunt preponderente ramurile cu un consum ridicat de energie.

În cazul Programului de aderare a României la Uniunea Europeanã, la capitolul ”EnergieÒ prima mãsurã prevãzutã este creºterea eficienþei energetice.

ªi, nu în ultimul rând, impactul negativ asupra mediului înconjurãtor al activitãþilor din domeniul energetic poate fi redus prin introducerea tehnologiilor cu un grad înalt de eficienþã.

De altfel, aceste condiþii specifice sectorului energetic românesc sunt menþionate ºi în documentul primit de la APER, asociaþie care a þinut legãtura activã cu Comisia economicã a Senatului ºi care, alãturi de alte unitãþi guvernamentale, societãþi, asociaþii, a manifestat un real interes pentru proiectul de lege aflat în discuþie.

Grupul parlamentar P.D.S.R., prin reprezentanþii sãi în Comisia economicã, a susþinut cu promptitudine discutarea în comisie a proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã nr. 63/1998 privind energia electricã ºi termicã, având în vedere atenþia pe care o acordãm sectorului energetic, sector care, în strategia politicã a partidului nostru, este de importanþã capitalã pentru aºezarea întregii economii naþionale pe o bazã sãnãtoasã, menitã sã ofere ºanse de evoluþie ºi prospetitate.

Exigenþele care au stat în faþa grupului nostru sunt cele profesionale, exigenþe care au guvernat prestaþia P.D.S.R. în perioada Õ93ÑÕ96 ºi care sunt permanent în atenþia noastrã, a celor care tindem spre o integrare europeanã ºi euroatlanticã armonioasã, de pe poziþii de parteneriat, aºa cum meritã o þarã cu forþa energeticã a României.

În consecinþã, am avut ºi avem în vedere, în principal, urmãtoarele exigenþe:

Ñ creºterea eficienþei energetice în toate activitãþile din cadrul ciclului energetic;

Ñ instituirea de obligaþii ºi stimulente pentru autoritãþi publice, instituþii, agenþi economici, persoane fizice, cu scopul de a îmbunãtãþi modul de utilizare a energiei electrice;

Ñ obligaþia Guvernului de a elabora ºi adopta o strategie naþionalã de utilizare eficientã a energiei ºi programe anuale de creºtere a eficienþei energetice;

Ñ obligaþia autoritãþilor locale de a adopta, la rândul lor, programe anuale de creºtere a eficienþei energetice;

Ñ obligaþia consumatorilor industriali cu un consum mare de a angaja manageri energetici, de a realiza periodic audituri energetice ºi de a colabora cu Ministerul Industriei ºi Comerþului ºi cu agenþia, pentru a-ºi reduce consumurile specifice pe unitatea de produs;

Ñ stimulente de naturã fiscalã ºi financiarã, cum ar fi scutirea de taxe vamale pentru utilaje cu un grad ridicat de eficienþã energeticã;

Ñ scutirea de impozit pentru partea de profit investitã în proiecte de creºtere a eficienþei energetice;

Ñ reducerea cu 50 % a impozitului pentru companiile de servicii energetice.

Din pãcate, s-a constatat cã atitudinea cooperantã, constructivã, manifestatã, de altfel, de grupul P.D.S.R. de-a lungul ultimilor trei ani a fost din nou înºelatã Ñ folositã, în sensul negativ Ñ realitãþile vieþii arãtându-ne, în iarna 1999Ñ2000, o situaþie care ne îngheaþã la propriu ºi la figurat.

Stimaþi colegi, zeci de oraºe ºi municipii au fost aruncate în frig. Peste 25% din apartamente debranºate de la termoficare, costuri duble faþã de alte perioade dovedesc incapacitatea evidentã a Guvernului, a ministrului de resort, a conducerii companiilor de stat...

Doru Laurian Bãdulescu

#98934

## **Domnul Doru Laurian Bãdulescu:**

Vã rog sã-mi permiteþi sã termin speechul pentru cã, repet, vorbesc în numele grupului, este intervenþia pe fond a P.D.S.R.

Nu este posibil ca în condiþiile în care vârful de consum s-a redus de la 9500 MW, în 1996, la doar 7500 MW, în 1999, datoritã distrugerii premeditate a industriei, agriculturii, a transporturilor naþionale, coaliþia actualã sã nu poatã asigura nici acest minim energetic, cel mai redus din iernile ultimilor 30 de ani. Apreciem cã nu este posibil ca întreaga conducere a statului sã asiste neputincioasã la o decizie aberantã a CONEL de a sista importurile de pãcurã pânã la 15 decembrie 1999, pentru ca în iarnã totul sã coste cu 50Ñ60% mai mult.

Aceasta face parte, de altfel, tot ceea ce spun aici, dintr-un set de întrebãri pe care le-am pus Ministerului Industriei ºi Comerþului, la care nici pânã în prezent nu am primit rãspuns.

De aceea, daþi-mi voie sã le reiterez. Poate, în prezenþa domnului secretar de stat Isbãºoiu, o sã avem plãcerea sã ni se rãspundã.

Independent de faptul cã Ordonanþa de urgenþã nr. 63/1998 îºi produce efectele, este inacceptabil ca toþi factorii de decizie din Guvern, minister ºi din CONEL sã afirme cã apariþia crizei în iarna 1999Ñ2000 s-ar datora lipsei fondurilor necesare pentru cumpãrarea combustibililor. Nimic mai fals, deoarece adevãrata cauzã este incompetenþa factorilor de decizie, dacã se are în vedere cã preþurile de livrare la energie electricã ºi termicã au crescut în 1999 faþã de 1996 de 18 ori la populaþie, deºi la producãtor au crescut de numai 5 ori.

Iar pentru cumpãrarea combustibililor sunt necesare fonduri mai mici de 3 ori decât fondul anual de salarii al CONEL sau de 5 ori mai mici decât valoarea restanþelor la încasarea pentru energia livratã.

Intenþia Guvernului de a majora acum preþul plãtit de populaþie la energia electricã poate fi considerat un atentat direct la viaþa ºi sãnãtatea locuitorilor.

Grupul parlamentar al P.D.S.R. considerã cã numai pentru o abordare modernã, europeanã a problemelor energetice, prin renunþarea la managementul dezastruos, se poate vorbi de posibilitatea ieºirii din crizã a sistemului energetic, asigurarea minimului necesar pentru traiul decent al populaþiei, pentru restabilirea rolului de importanþã strategicã pe care trebuie sã-l aibã sistemul energetic în România.

Comisia economicã a Senatului a manifestat maximã promptitudine o datã cu primirea acestui proiect de lege, astfel încât au avut loc, la intervale de trei zile lucrãtoare, discuþii cu reprezentanþii iniþiatorului pentru adoptarea amendamentelor adecvate, armonizarea punctelor de vedere susþinute de membrii comisiei cu propunerile Executivului, astfel încât forma finalã a raportului nostru a fost elaboratã la 6 decembrie 1999.

Considerãm cã raportul cu amendamentele sale, în forma în care vi-l supune atenþiei Comisia economicã, satisface scopul urmãrit, stipulând dispoziþii normative pentru producerea, transportul, exploatarea, distribuþia, furnizarea ºi utilizarea energiei electrice ºi termice, autorizarea acestor activitãþi, regimul acestora, precum ºi sancþiunile de rigoare, oferind totodatã un cadru atractiv investitorilor autohtoni ºi strãini.

Subliniez însã încã o datã faptul cã a existat bunãvoinþã ºi timp suficient pentru a se putea adopta prin lege, cu procedurile parlamentare specifice, poate chiar lege organicã, dispoziþiile normative care privesc domeniul energiei, atât de important pentru întreaga economie naþionalã.

Cu atât mai mare mi-a fost surprinderea sã constatãm cã de curând CONEL ne-a trimis o altã serie de observaþii la raportul Comisiei economice, deºi nu-i solicitasem acest lucru. Formulãrile de genul ”nu suntem de acordÒ sau ”suntem de acordÒ denotã o confuzie totalã în legãturã cu atribuþiile ºi obligaþiile CONEL, care nu-i abilitat sã respingã sau sã aprobe rapoartele Comisiei economice ºi are cu totul alte sarcini, între care cea mai urgentã este aprovizionarea cu combustibil în aceastã perioadã, pentru funcþionarea în siguranþã a sistemului energetic naþional ºi satisfacerea cerinþelor minime ale milioanelor de locuitori care îndurã frigul fãrã nici o vinã.

Doamnelor ºi domnilor senatori, Grupul parlamentar P.D.S.R. considerã cã proiectul de Lege privind Ordonanþa de urgenþã nr. 63/1998 referitoare la energia electricã ºi termicã este un document de importanþã deosebitã. De aceea vã invit sã-i acordaþi o atenþie sporitã.

Grupul parlamentar P.S.D.R., consecvent poziþiei sale constructive, cantonat în aria profesionalismului, îºi manifestã atitudinea favorabilã adoptãrii proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã nr. 63/1998 privind energia electricã ºi termicã, sub rezerva acceptãrii amendamentelor formulate, precum ºi a evitãrii utilizãrii acestui cadru legislativ pentru o restructurare ºi privatizare care sã nu serveascã economiei naþionale.

Vã mulþumesc.

Emil Tocaci

#103946

Domnilor colegi, aceastã lege este profund tehnicã ºi trebuie tratatã ca atare. Este o lege foarte importantã Ñ acesta este un truism Ñ s-a tot spus ºi, probabil, se va mai spune.

Eu însã fac unele constatãri, cã o asemenea lege ar fi trebuit asociatã cu o strategie prealabil stabilitã. Impresia mea este, ºi sper ca reprezentanþii Guvernului sã spulbere aceastã impresie, dar impresia mea este cã aceastã strategie nu este clarã. ªi, ca urmare, legea care trebuie sã sprijine strategia, sprijinã o strategie încã necristalizatã. ªi voi fi mai exact.

Se spune cã Ñ ºtim toþi Ñ existã producerea de energie, transportul de energie ºi distribuþia de energie. Producãtorii vor putea fi diverºi, dar nu este foarte clar cum vor obþine aceºti producãtori calitatea de producãtori. S-ar putea întâmpla sã nu fie necesar ca o astfel de lege sã prevadã aºa ceva. Problema extrem de complexã pe care vrea s-o reglementeze aceastã lege, eu cred cã ar fi necesitat o lege-cadru în interiorul cãreia sã fie un sistem de legi care sã reglementeze pânã la amãnunt chestiunea.

Acum se încearcã printr-o lege mare Ñ iertaþi-mã Ñ dupã pãrerea mea, într-o oarecare mãsurã, stufoasã, sã

se reglementeze totul. Era, cred, mult mai clar, dacã am fi avut o lege scurtã, precisã, cadru, care sã fie ulterior completatã Ñ din moment ce-i cadru Ñ de alte legi care sã meargã la detaliere.

De pildã, nu se vorbeºte nimic de foºtii producãtori care acum ar dori sã-ºi recapete calitatea de producãtori, ce drepturi au în acest sens, ºi am sã vã dau un exemplu care este în imediata noastrã apropiere. Primãria Capitalei a fost cândva producãtor de energie electricã. Bineînþeles, în intervalul de timp în care þara a fost guvernatã de comuniºti, nu a mai putut sã aibã aceastã calitate. Acum, poate cã ar fi interesant sã vedem ce s-ar întâmpla dacã Primãria Capitalei sau alte primãrii ar obþine calitatea de producãtori. La urma-urmei, în ceea ce priveºte Primãria Capitalei, ar fi chiar o reconstituire a unui drept precedent care a fost în mod abuziv ridicat.

Vedeþi dumneavoastrã, s-ar putea ivi fel de fel de situaþii care sã nascã semne de întrebare în legãturã cu obþinerea calitãþii de producãtor.

Pe urmã, iarãºi, nu este foarte limpede care este legãtura, pânã la detaliu, între acest organism care reglementeazã activitatea energeticã din þarã, mã refer, în mod special, la energia electricã, cea termicã mã intereseazã mai puþin în aceastã intervenþie a mea...

Care este deci legãtura dintre organismul care reglementeazã activitatea energiei electrice ºi ministerul care-l tuteleazã, Ministerul Industriei? Pânã unde merge aceastã legãturã? Câtã libertate, câtã autonomie are acest organism ºi cum se justificã o eventualã astfel de autonomie? Toate aceste chestiuni cred cã sunt foarte greu de reglementat într-o singurã lege. Din aceastã cauzã, eu am rezerve privind aceastã lege pe care aº fi vãzut-o înlocuitã, încã o datã o spun, cu riscul de a plictisi, de o lege-cadru, susþinutã de legi de detaliu care sã completeze cadrul respectiv.

Legea pare foarte bine fãcutã, coerentã, legea este limpede cã a fost gânditã de specialiºti, însã, în acelaºi timp, este la fel de limpede, dupã pãrerea mea, cã aceastã lege are doar o imagine de claritate ºi competenþã, dar cã lasã anumite pete albe pe harta pe care o încercãm acuma sã o construim, pete albe ale cãror efecte nocive se vor vedea mai târziu.

Personal, privesc cu multã rezervã aceastã lege.

Sz‡b— K‡roly-Ferenc

#107490

Domnule preºedinte,

Onorat Senat,

Îngãdui sã contrazic afirmaþia antevorbitorului în legãturã cu caracterul tehnic al acestei legi sau strict tehnic.

Are un profund caracter politic ºi nu numai de politicã energeticã.

Mã numãr printre aceia care obiecteazã serios în legãturã cu temeiul adoptãrii reglementãrii prin ordonanþã de urgenþã, atunci când era ºi timp Ñ ºi mai este timp pentru o dezbatere publicã, sãnãtoasã ºi cu argumente tehnice ºi politice, repet Ñ, referitor la o chestiune care intereseazã pe termen lung þara ºi pe toþi cetãþenii ei, pentru cã toþi suntem consumatori de energie.

Prin urmare, iatã o primã obiecþiune.

În contrast cu alte obiecþiuni, aº vrea sã spun cã trebuia fãcuþi paºi înainte ºi în aceastã direcþie ºi cã Guvernul a încercat sã o facã. Fac abstracþie de faptul cã anumite împrejurãri legate de evenimente care þin de lupta sindicalã ºi alte caractere de presiune au influenþat uneori luarea deciziilor ºi în acest domeniu, dar trebuie sã apreciem ca fiind pozitivã transferarea unor competenþe, responsabilitãþi ºi putere, de ce sã nu o spunem, autoritãþii naþionale care reglementeazã chestiunea în domeniul energetic.

Aº pune chiar o întrebare, dacã, datã fiind vechimea acestui act normativ, regulamentul de furnizare a energiei a fost Ñ acela pe care îl cunoaºtem toþi care avem ceva în comun cu domeniul acesta Ñ pus în acord cu spiritul ºi litera ordonanþei care îºi face deja efectele.

Desigur, este de dorit sã se poatã afirma cã avem de-a face cu o reglementare pe termen lung a strategiei în domeniul care trebuie sã cuprindã nu numai rezolvarea unor chestiuni de azi pe mâine, ci, aºa cum am spus, pe termen lung, atât în ceea ce priveºte oportunitãþile legate de balanþa în ceea ce priveºte furnizorii pe surse de energie primarã, ca sã se cunoascã. În definitiv, în ceea ce priveºte energia hidraulicã, existã o limitã, iar dacã ea este mai ieftinã, în ceea ce priveºte energia obþinutã din arderea combustibililor fosili, aici trebuie sã ne facem ºi balanþa în legãturã cu mediul ºi cu efectele pe termen lung asupra mediului înconjurãtor, pentru cã avem responsabilitãþi ºi acolo.

ªi, în sfârºit, dintre cele numite surse clasice, ar trebuie decis viitorul energiei pe bazã nuclearã.

Sigur, aceastã chestiune nu face obiectul legii în sine.

Faptul cã la ora actualã consumul este redus ºi, din aceastã cauzã, fãrã ca sã fie consumul specific redus, nota bene, s-au fãcut ceva paºi înainte în direcþia eficienþei, atât în sectorul producerii, transportului, dar mai ales la utilizatori, nu suntem încã în stadiul în care acest lucru sã fie acceptabil.

Deci trecerea cãtre economia de piaþã ºi împrejurarea în care capacitãþi din domeniul producerii energiei sunt neutilizate, dar aceasta este o chestiune pe termen scurt, sã sperãm, intervenþia statalã în domeniul acesta pentru a stabili care dintre producãtorii de energie trebuie la un moment dat sã stea în rezervã ºi care sã producã, aceasta cu efecte directe asupra elementelor de eficienþã economicã a sectorului este foarte dificilã ºi, pe viitor, atunci când vor apare ºi competitori în sfera privatã în acest domeniu va fi ºi mai dificilã, chiar legat de graficul energetic al unei zile în care anumiþi actori din aceastã scenã vor fi chemaþi sã intervinã mai rapid. Este vorba de centralele de vârf.

În sfârºit, filozofia de bazã a chestiunii, rãspunsul la întrebarea dacã este energia o marfã ca oricare alta, pe care producãtorul are tot interesul sã o producã, iar cumpãrãtorul are interesul sã consume cât mai puþin, pentru ca el sã realizeze cheltuieli cât mai mici Ñ acest

principiu încã nu este generalizat. Pentru cã, acceptând caracterul special, mai ales în ceea ce priveºte reþeaua de transport ºi distribuþie a energiei, în care este nevoie ºi va fi nevoie ºi pe viitor de o anumitã intervenþie a statului, dacã în partea de producãtori vor exista mai mulþi actori, intrarea lor în scenã la un moment dat ºi reglementarea acestei intrãri este extrem de dificilã ºi pune anumite probleme. În ce mã priveºte, nu cred cã prin aceastã lege se rezolvã chestiunea daunelor produse de cãtre furnizor utilizatorului de energie. Aceasta chiar ºi Codul civil o poate reglementa. Cu toate cã Ñ ºi revin la regulamentul ãsta despre care am fãcut vorbire Ñ înregimentarea în diverse categorii ºi a unor consumatori, legat de o anumitã importanþã a lor, ºi care reglementeazã totodatã urgenþa remedierii unei defecþiuni apãrutã în sistemul de distribuþie a energiei, mi se pare cã pune în inferioritate anumite categorii ºi le lasã acolo unde au fost în trecut Ñ ºtim noi în care trecut.

De asemenea, se pune problema preþului energiei electrice mai ales, dar ºi al celei termice produse la noi în þarã ºi al aceleia care ar putea fi importatã sau, mã rog, este disponibilã pe piaþã. Aici, iarãºi, nu stãm foarte bine. ªi anumite relaþii legate de costuri ridicate, nu numai neapãrat salariale din sector Ñ care ºi ele trebuie sã facã obiectul unei dezbateri publice legate în general de salariile din acest sector ºi de mãririle de preþ ocazionate sau motivate de situaþia aceasta, salarialã, din sector. Iatã tot atâtea probleme pe care mi le pun în ce mã priveºte ºi cred cã ºi le pun ºi alþi colegi ºi care mã îndeamnã sã am anumite semne de întrebare. Spre deosebire de primul vorbitor de la dezbateri generale, eu sunt printre aceia care încurajez privatizarea în acest sector. Numai privatizarea va rezolva ºi aceste subiecte Ñ desigur, efectuatã conform unor proceduri care sã nu creeze nimãnui impresia cã s-ar aduce un prejudiciu. Cu cei care cred cã este un prejudiciu dezetatizarea economiei nu suntem pe aceeaºi lungime de undã, evident. Sunt ºi în Parlament foarte mulþi din aceºti colegi, care sunt împotriva privatizãrii. Dar realitatea ºi mai ales viitorul ne aratã cã ºi în acest sector privatizarea va duce chiar ºi la reducerea preþului. Mã refer la preþul plãtit de consumator.

Iatã câteva consideraþii pe tema acestei legi, care mã fac sã mã numãr printre aceia care o considerã foarte importantã ºi care vã îndeamnã sã încercaþi, onoraþi colegi, sã o adoptaþi în forma prezentatã de Guvern. Mulþumesc.

Cuprins

Stenograma

Aprobarea ordinii de zi, cu excluderea punctelor 1, 2, 4, 5, 6 ºi

Dezbaterea propunerii legislative privind protecþia limbii române (Propunerea legislativã se retrimite la Comisia pentru culturã, artã ºi mijloace de informare în masã.)

Dezbaterea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 63/1998 privind energia electricã ºi termicã (Dezbaterea proiectului de lege se amânã pentru marþi, 11 aprilie a.c.; lucrãrile ºedinþei se suspendã din lipsã de cvorum.)